Melinte Raluca-Maria

Clasa a 11-a D

Instrumente muzicale cu corzi vibrante

Corzile sonore au fost, de fapt, studiate în sectiunea precedenta. Undele sonore emise de o
coarda sonora au frecvente identice cu frecventele proprii ale corzii, determinate de relatia:

În miscarea reala a unei corzi sonore sunt generate simultan, atât sunetul fundamental cât si
armonicele lui. Prin apasarea corzilor pe tastiera viorii se modificã lungimea L a corzii care
vibreazã ceea ce conduce, conform relatiei precedente la modificarea frecventei sunetelor emise.

La instrumentele cu corzi, unele corzi sunt infasurate cu sarma, ceea ce mareste masa pe
unitatea de lungime, U, astfel incat sa se genereze o frecventa joasa fara a se folosi o coarda de
lungime incomod de mare.

Corzile vibreaza si produc sunete daca sunt scoase din pozitia lor de echilibru. Aceasta se poate
intampla prin ciupire la harba si chitara, prin frecare cu arcus care furnizeaza continuu energie
corzii, pentru a-i intretine oscilatia la vioara, viola, violoncel, si contrabas sau prin lovire la pian
si la tambal.
Melinte Raluca-Maria
Clasa a 11-a D

In trecut, corzile muzicale se confectionau din intestine de oaie. Acum se utilizeaza fire de otel,
aliaje de aluminiu,argint, nailon si matase. Pe coarda sol a viorii sau mia chitarei se infasoara un
fir de argint. Pe corzile lungi ale pianului se infasoara un fir de cupru. Prin aceasta ingrosare si
ingreunare se obtin sunetele joase dorite, evitandu-se folosirea fibrelor omogene groase, greu de
fixat si de intins.

Cand coarda vibreaza pe toata lungimea ei, se

constata existent unui ventru in centru si a doua
noduri la extremitati. Daca se creeaza un al treilea
punct fix (nod ) la mijlocul corzii, introducand acolo
un prag, se constata ca jumatatile corzii vibreaza cu o
aceeasi frecventa, care este dublu frecventei fundamentale. Acest sunte seaman cu cel
fundamental, insa este mai inalt, la octava primului: este a doua armonica.

Divizand coarda in trei parti , o portiune de

aceasta lungime da o frecventa de trei ori
Melinte Raluca-Maria
Clasa a 11-a D

mai mare decat cea fundamental. Aceasta este cea de a treia armonica sau cvinta suntelui
precedent. In continuare, facand sa vibreze portiuni de coarda cu lungimea 4,5,6 ori mai
mica decat cea intitiala , se vor auzi sunete tot mai intalte, cu frecvente care sunt multipli
intregi ai frecventei fundamentale. Armonicele se aud practice simultan , dar intai se
produc cele mai inalte si treptat cele mai joase. Coarda intra in vibratie pe portiuni din ce
in ce mai lungi si numai la urma pe toata lungimea ei.

Corzi ciupite
Probabil sunt cele mai vechi instrumente cu coarde inventate în istorie. Sunt ciupite cu degetele
ori cu ajutorul unui mic obiect elastic așezat între degete sau aflat în mecanica instrumentului
(după caz), numit plectru sau, colocvial, pană. Pentru instrumentele ale căror coarde sunt întinse
deasupra cutiei de rezonanță, gaura de rezonanță este largă, sub forma unei rozete (rotunde sau
ovale, cel mai adesea) sau, mai rar, a efurilor.

Corzi lovite
Procedeul de executie este asemanator cu ciupirea. Pentru punerea in vibratie a corzilor, se
folosesc ciocanele ale caror capete sunt imbracate in pasla – ele sunt fie manuite de interpret (in
numar de doua, fiecarei maini revenindu-i unul), fie actionate prin mecanica instrumentului. Cele
mai cunoscute instrumente cu coarde lovite sunt pianul si tambalul

Corzi frecate
Principalele elemente ale instrumentelor cu coarde cu arcus sunt cutia perforată de două f-uri,
eclisele, fundul, inima viorii si gatul pe care este fixat pragusul; cele patru coarde sunt intinse de
rotatia cuielor de abanos. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde si arcus sunt cele din familia
viorii. Aceste instrumente folosesc de regula un arcus pentru punerea in vibratie a coardelor.