PROIECT

Orchestra FIZICĂ
COSTACHE CORINA MARIA
DAVID MONICA DANIELA
FLOREA ANDREI SEBASTIAN
NICA ALEXIA IULIANA
ROȘU MIHAELA FLORENTINA
 ORCHESTRĂ SIMFONICĂ
O orchestră simfonică este un ansamblu muzical instrumental de mari dimensiuni.
fundamentul orchestrei este reprezentat de instrumentele cu coarde și arcuș din familia
viorii (vioară, violă, violoncel și contrabas)
aceste instrumente cu coarde sunt organizate în partide (ai căror membri cântă la
unison), astfel încât coardele înalte să fie mai multe la număr decât cele grave
instrumentele de suflat din lemn, cele din alamă și percuțiile apar în configurații
diferite, în funcție de epocă, spațiu și repertoriu
orchestrele unei epoci, aparținând de același spațiu și de
același repertoriu, își uniformizează configurația
instrumentală pentru a facilita migrarea repertoriului de la
un ansamblu la altul
majoritatea orchestrelor sunt instituții cu un personal stabil,
folosesc un calendar al repetițiilor și concertelor și dispun de
o structură de administrare și un buget propriu
unisonul dintre instrumente obligă la alegerea unor interpreți
cu o bună pregătire muzicală – în special pentru citirea de
partituri
coordonarea orchestrei se face de către un interpret anume –
primul violonist sau claviaturistul (clavecin, pian)
ansamblului în secolele XVII–XVIII și dirijorul de la
începutul secolului al XIX-lea.
 Acustica este stiinta sunetului, considerata ca fiind acea parte a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor
privind producerea, propagarea, receptia sunetelor precum si efectele acestora.

Spunem ca un sunet se propaga atunci cand el acopera o arie mare. Sunetul se propaga si dupa modul in care
este construit locul unde el este emis, daca acesta are proprietatile unei sali de spectacol sunetul va lovi peretii
salii si se va propaga in toata sala. Ecoul se observa de multe ori si este defapt totalitatea de unde reflectate care
pot fi percepute distinct in raport cu undele directe. In viata de zi cu zi, insa, folosim notiunea de ecou in
sensul unei repetari ale unui sunet datorata reflectarii undelor sonore de un obstacol. Fenomenul ecoului
auditiv este observat mai bine in padure, in munti sau intr-o sala goala.
In folosirea curenta, termenul sunet se refera nu numai la fenomenul din aer responsabil pentru senzatia
de auzire dar si la om sau animal. Sunt considerate ca sunet si perturbatiile cu frecvente joase (infrasunetele)
sau cu frecvente inalte (ultrasunetele) care sunt receptionate de un organ auditiv uman sau animal; se poate
vorbi de sunet subacvatic, sunet in solide sau sunet in structuri.
Domeniul larg al acusticii si al ariei de interes sunt atribuite multiplelor aplicatii ca:

a) existenta naturii omniprezenta a perturbatiilor mecanice generate de cauze naturale si de

activitatea umana;
b) existenta senzatiei de auzire, a abilitatii vocale umane, a comunicarii prin sunet impreuna cu
varietatea de influente psihologice pe care sunetul le are asupra organului auditiv. Domenii ca
vorbirea,muzica, inregistrarea si reproducerea sunetului, telefonia, audiologia, acustica arhitecturala
si controlul zgomotului au o puternica asociere cu senzatia auditiva.

Sunetul este un mijloc de transmitere a informatiei, independent de abilitatea noastra naturala de a

auzi, este un factor semnificativ mai ales in acustica subacvatica. Efectele fizice ale sunetului asupra
substantelor si corpurilor cu care interactioneaza reprezinta alte arii de interes si de aplicatie.
 Consideratia ca sunetul este un fenomen de unda a luat nastere din observatiile referitoare
la undele de apa. Notiunea de unda inseamna o perturbatie oscilatorie care se deplaseaza
departe de sursa si nu transporta nici o cantitate de materie la distante mari de propagare.

Interpretarea undei a fost deasemenea compatibila cu afirmatia lui Aristotel (384 - 322
I.H.) referitoare la faptul ca miscarea aerului este generata de o sursa care impinge inainte
intr-o asemenea maniera aerul invecinat incat sunetul se propaga nealterat pe distante mari
pana cand perturbatia aerului se stinge.
Analogia cu undele de apa a fost intarita de convingerea ca miscarea aerului asociata cu
sunetele muzicale este oscilatorie si de observatia ca sunetul se propaga cu o viteza finita. O
alta problema cunoscuta a fost aceea ca sunetul se indoaie la colturi,care sugereaza
difractia, un fenomen deseori observat in undele de apa.
Un punct de vedere deosebit asupra undei l-a avut Gassendi (contemporan cu Marsenne si
Galileo) care a sustinut ca sunetul se datoreaza unei furtuni de atomi emisi de corpul care
emite sunet, viteza sunetului este viteza atomilor iar frecventa reprezinta numarul de atomi
emisi in unitatea de timp.
Conflictul aparent dintre teoriile razei si a undei a jucat un rol important in istoria stiintei
surori, optica, insa teoria sunetului s-a dezvoltat inca de la inceput ca o teorie a undei.
Organul auditiv uman

In timpul miscarii sau ciocnirii intre ele, obiectele produc unde sonore. Acestea sunt
vibratii ale aerului,care sunt percepute de ureche, care le transforma in senzatie
auditiva. In ureche ajung numeroase sunete de la zumzetul insectelor pana la zgomotul
infernal provocat de avioanele cu reactie.

Atunci cand auzim ceva, de fapt urechea noastra este atinsa de vibratiile unduitoare ale
presiunii atmosferice. Urechea transforma undele sonore in impulsuri electrice, pe care
le transmite mai departe, la creier, care la randul sau decodifica semnalele. Urechea se
obisnuieste treptat cu sunetele, iar cu timpul invatam si sensul acestora.

Urechea este impartita in trei parti : externa, urechea interna si medie. De urechea
externa apartine pavilionul, singura componenta vizibila precum si conductul auditiv
extern.
Din punct de vedere fiziologic, sunetul constituie senzatia produsa asupra organului
auditiv de catre vibratiile materiale ale corpurilor si transmise pe calea undelor acustice.
Din punct de vedere fizic, sunetul are o definitie mai larga, el nefiind legat de senzatia
auditiva: orice perturbatie (energie mecanica) propagata printr-un mediu material sub
forma unei unde se numeste sunet. In aceasta definitie se includ si vibratii la frecvente din
afara domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) si ultrasunete (peste 20
kHz).
Unde sonore caracteristice:

Fiecare instrument produce o anumita vibratie caracteristica. Vibratiile calatoresc prin

aer sub forma undelor sonore care ajung la urechile noastre, dandu-ne posibilitatea sa
identificam instrumentul chiar si daca nu il vedem. Cele patru unde sonore aratate in poza
arata forma vibratiilor unor instrumente comune. Un diapazon scoate un sunet pur,
vibrand regulat intr-o forma curbata. O vioara genereaza un sunet voios si o unda sonora cu
forme ascutite. Flautul produce un sunet tandru, adevarat, si o forma relativ curbata.
Diapazonul, vioara, si flautul, cantau toate aceeasi nota, de aceea, distanta dintre punctele
inalte ale undei este aceeasi pentru fiecare unda. Un gong nu vibreaza intr-un sablon
obisnuit ca celelalte trei instrumente. Forma undei este ascutita si libera, iar inaltimea sa nu
este, in general, recunoscuta.
 INSTRUMENT MUZICAL

Un instrument muzical este un obiect, construit cu aceasta intentie, preluat din alt
domeniu de utilizare sau cules din natura, folosit pentru a emite vibratii sonore
ordonate intr-o maniera specifica logicii fiintelor omenesti, numita muzica. Studiul
academic al instrumentelor muzicale este cunoscut sub denumirea de organologie.
Instrumente muzicale cu coarde
Instrumentele muzicale cu coarde sunt instrumente care folosesc in mod
fundamental o cutie de rezonanta si un anumit numar de coarde, acordate in diferite
tonalitati si produc astfel sunetele muzicale, prin diferite modalitati.
CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR MUZICALE CU COARDE
Prin frecare
1.CU ARCUS

Familia de instrumente cu arcus cea mai raspandita astazi este familia viorii, dar in trecut au existat si alte
familii, precum cea a violei da gamba (revenita intr-o oarecare masura in atentia muzicienilor, prin utilizarea
unor astfel de instrumente in formatiile de muzica veche).
VIOARA

Vioara este cel mai important dintre instrumentele cu coarde si arcus, avand acordajul cel mai inalt.
Principalele sale elemente sunt cutia perforata de doua f-uri, eclisele, fundul, inima viorii si gatul pe care este
fixat pragusul; cele patru coarde sunt intinse de rotatia cuielor de abanos. Sonoritatea viorii este mai
stralucitoare, de o bogatie mai diversa decat bogatia violei, ceea ce explica in acelasi timp succesul sau
crescand si lunga neincredere fata de ea.
VIOLA

Viola este un instrument muzical cu coarde si cu arcus din familia viorii, dar de dimensiuni ceva mai mari,
intermediare intre cele ale viorii si ale violoncelului.
 VIOLONCEL

Violoncelul este un instrument muzical cu coarde si arcus din familia viorii, dar de dimensiuni mult mai mari
si cu un registru mai grav. Se tine vertical, intre genunchi, sprijinit pe podea cu un picior (de metal sau lemn)
cu varf ascutit.

CONTRABAS

Contrabasul este cel mai mare si cel mai grav ca sonoritate instrument cu coarde si arcus.

Viola da braccio
Viola da gamba
Viola d'amore
Vioara cu goarna (vioara Stroh)
Baryton
Cheman
2.CU O ROATA
Prin ciupire
Cu degetele

LAUTA

Usor de recunoscut dupa cutia de rezonanta bombata, gatul destul de scurt si

cheile dispuse in unghi drept, lauta dispune de 6 coarde duble.

VIHUELA

Vihuela, instrument iesit din uz, a fost foarte la moda in Spania, ramasa in urma lautei. Repertoriul ce ii este
consacrat este departe de a fi neglijabil.

CHITARA

Chitara, ca instrument clasic isi are originea in Spania de unde s-a raspandit in restul Europei. Este un
instrument format din sase coarde care emit sunete prin ciupire cu degetele.

Sitar,Teorba, Titera, Lira

3.CU MECANISM DE CLAVIATURA

CLAVECIN

Clavecinul este format dintr-o cutie continand o tabla armonica pe care sunt intinse corzile. Apasand pe o clapa,
executantul face sa se ridice o limba de lemn plasata langa coarda si prevazuta cu un cioc din piele; acest cioc ciupeste
coarda si o face sa vibreze, asa cum degetul ciupeste si face sa vibreze coarda chitarei.
Prin apasare

4.CU BAGHETE

Tambal
Clavicord

5.CU MECANISM DE CLAVIATURA

Pian
Pianoforte
Pianina
INSTRUMENTE DE SUFLAT

Instrumentele de suflat (numite si suflatori) functioneaza pe baza unui sistem de clape, de obicei placate cu
argint, care atunci cand sunt apasate sau eliberate, permit aerului suflat de catre instrumentist sa treaca in
diferite cantitati, rezultand note de diferite intensitati.
Suflatori din lemn (lemne)

FLAUT

Flautul este un instrument de suflat, odinioara construit din lemn, astazi placat cu argint sau in cazurile mai
extravagante aur, ingust, tinut orizontal chiar sub gura si activat prin suflarea de aer printr-o deschidere de la
unul din capetele instrumentului.

Blockflte
Oboi
Corn englez
Clarinet

Clarinetul este un instrument muzical de suflat, in forma de tub cilindric, de lemn largit la un capat si cu ancie
simpla.
 FAGOT

Fagotul este un instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav si timbru nazal, alcatuit dintr-un tub lung si un tub
suplimentar indoit la capat, terminat cu o ancie dubla, asemanatoare cu cea a oboiului.

NAI

Suflatori din alama (alamuri)

Instrumentele de alama sunt activate tot prin suflarea aerului in ele, dar in
loc sa foloseasca o forma de ancie peste care este asezata gura, buzele sunt
plasate pe sau intr-o ventuza a unei piese de suflat de metal, facand-o sa vibreze.

Trompeta Corn francez Trombon Tuba

Tuba este cel mai grav instrument de suflat din alama din orchestra simfonica. Este format dintr-un pavilion larg, un tub
rasucit si un mecanism de pistoane.

Goarna Fligorn Eufoniu

SUFLATORI CU STRUCTURA COMPLEXA

ORGA

Orga este un instrument in care sunetele sunt produse de vibratia unei coloane de aer suflat mecanic in tuburi acordate,
asemanatoare unor fluiere.

Acordeon
Armonica
Bandoneon
Concertina

INSTRUMENTE DE PERCUTIE

Instrumentele de percutie sunt definite ca instrumente ale caror suprafata de rezonanta este lovita de catre muzician, fie cu
mana, fie cu baghete (bete). Instrumentele de percutie se impart in acordabile, care au o intensitate a sunetului bine definta
sau o serie de intensitati si autofone, care produc sunetele exclusiv prin punerea in vibratie a propriului lor corp, fara
interventia unor parti auxiliare (corzi, membrane).
INSTRUMENTE DE PERCUTIE AUTOFONE

Toba mare
Toba mica
Talgere (cinele)
Trianglu

Trianglul (sau triunghiul forma iesita din uz), este format dintr-un cadru
metalic triunghiular suspendat care este lovit cu o bagheta metalica.

CASTANIETE

Castanietele sunt instrumente de origine spaniola, formate din doua

piese de lemn in forma de cochilii legate intre ele.

GONG

Gongul este un instrument originar din Asia, format dintr-un disc de metal
usor bombat, suspendat de un cadru.

Tam-tam
Talanga
Maracas
Dramba
 BIBLIOGRAFIE:
https://www.scrigroup.com/diverse/muzica/Fizica-si-muzica14587.php
https://www.telework.ro/ro/sunetul-unde-sonore/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sunet