Ciurel Isabella

Clasa a XI-a C

COARDE SONORE

Sisteme oscilante generează unde sonore percepute de urechea umană ca find

sunete.
Prin undă se înțelege fenomenul de propagare a unei oscilații într-un mediu
material care se produce cu ajutorul transportului de energie.
În funcție de direcția de oscilație și direcția de propagare a undelor acestea se
clasifică în două mari catergorii, respectiv:
1. Unde transversale (direcția de oscilație este perpendiculară pe direcția de
propagare a undei)
2. Unde longitudinale (direcția de oscilație este paralelă pe direcția de
propagare a undei)
Un exemplu de unde transversale îl reprezintă oscilația unei corzi elastice, iar de
unde longitudinale, undele sonore care se propagă în aer.
Undele sonore sunt unde mecanice care se propagă în medii elastice, şi de
regulă sunt unde longitudinale, vibraţiile fiind de-a lungul direcţiei de propagare.
Undele sonore au frecvența între 20 Hz și 200000 Hz. Urechea umană este un
receptor, care analizează sunetul făcând o descompunere a sa în oscilaţii
armonice simple. Aceasta detectează un spectru de frecvenţe de la câteva zeci de
herzi la câţiva kiloherzi.
Propagarea sunetului
Undele sonore emise de o sursă se propagă sferic, în mod egal în toate
direcțiile, pornind de la sursă.
În aer liber, undele sonore circulă într-un val sferic care se mărește
continuu de la sursa.
Orice corp care vibrează reprezintă o sursă de unde elastice în mediul în
care se află, mai exact poate fi o sursă sonoră. Sunetele se produc în:
 corzi vibrante (vioară, corzile vocale umane)
 coloane de aer vibrante (orgă, clarinet)
 plăci și membrane vibrante (xilofon, difuzor, tobă).

1
Ciurel Isabella
Clasa a XI-a C

Prin coardă se înțelege un fir omogen perfect flexibil (nu opune nicio
rezistență la deformările transversale perpendiculare pe lungimea lui) și fixat rigid
la ambele capete în două puncte. Asupra firului întins acționează o forță
exterioară, care creează în coardă o tensiune elastică.
În trecut, corzile muzicale se confecționau din intestine de oaie. Acum se
utilizează fire de oțel, aliaje de aluminiu,argint, nailon, mătase și diferiți polimeri.
Producerea vibrațiilor în aceste coarde poate fi făcută:
 prin ciupire (chitară, mandolină)
 cu arcușul (vioară, violoncel)
 prin lovire (pian)

Propagarea perturbației produsă într-un punct al coardei se produce în

lungul acesteia și ajungând la unul dintre capete, perturbația este reflectată și se
va propaga în sens contrar.
Unda staționară este fenomenul fizic rezultat în urma suprapunerii a două
unde de aceeași frecvență pe aceeași direcție dar în sensuri opuse, sau în direcții
diferite. Prin interferența celor două unde, se obține o structură ondulatorie
constantă în timp. Undele care interferă pentru a crea unda staționară pot fi de
orice fel: mecanice, sonore, optice, electromagnetice etc. Locurile unde oscilația
rezultantă are amplitudine minimă se numesc noduri, iar cele cu amplitudine
maximă se numesc ventre.

2
Ciurel Isabella
Clasa a XI-a C

În afară de această undă staționară, se poate stabili în coardă o undă

staționară cu trei noduri: două la capetele coardei și unul la mijloc (b). Acestei
vibrații îi corespunde frecvența ν2, de 2 ori mai mare decât frecvența ν1 a primei
vibrații. Tot astfel se pot stabili unde staționare cu patru noduri (c) de frecvență
ν3, etc. Așadar aceeași coardă poate emite vibrații sonore nu numai cu frecvența
fundamentală ν1, ci și cu așa-numitele armonice superioare (tonuri superioare) de

frecvențe νk=(k+1)ν1, unde k este un număr întreg.

Tonurile superioare ale căror frecvențe sunt multipli întregi ai frecvenței
fundamentale, formează o serie armonică.
În mișcarea reală a unei corzi sonore sunt generate simultan, atât sunetul
fundamental cât și armonicele lui. Prin apăsare se modifică lungimea corzii care
vibrează ceea ce duce la modificarea frecvenței sunetelor emise.

Coarda sonoră este sursa sonoră pentru toate instrumentele cu corzi. Toate
aceste instrumente emit sunete atât direct, cât și prin cutia de rezonanță care are
o importanță esențială pentru timbrul sunetului.
Pentru a avea o frecvență joasă, unele corzi sunt infășurate cu sârmă, ceea ce
determină creșterea masei pe unității de lungime ().

3
Ciurel Isabella
Clasa a XI-a C

Corzile care vibrează și produc sunete sunt rezultatul modificării poziției de

echilibru. Acestea sunt ciupte sau lovite pentru a produce continuu energie ceea
ce duce la menținerea oscilației.

La pian

 Coarda care vibrează este lovită de un ciocănel de lemn al cărui cap este
acoperit cu un strat gros de pâslă întărită.

 Lovirea cu corpuri dure favorizează apariția armonicelor înalte intense, care

dau sunetului stridență.

 Sub acțiunea ciocănelului, regiunea lovită a corzii se deformează elastic,

aceasta propagându-se în ambele sensuri până la capetele corzii unde se
reflectă, formând un sistem de unde staționare.

 Când unda reflectată ajunge în dreptul ciocănelului, coarda este din nou
deformată, iar ciocănelul este împins în același sens.

 Împingerea produsă de sosirea primei unde reflectate de punctele de fixare ale

corzii face ca ciocănelul să sară înapoi.

 Interacțiunea coardă-ciocănel are o durată extrem de scurtă fiind

corespunzătoare timpului în care se propagă mișcarea oscilatorie a corzii.