-VIOARA-

Bordei Alexia Colegiul Național “Nicolae

Peticilă Bianca Grigorescu”
Sbîrcea Sara Clasa XI C
 INTRODUCERE
Muzica a devenit mijlocul prin care oamenii comunică între ei și
își pot face vocea auzita. Și mai mult decât atât a devenit un mod
de a trai, de a relaționa cu mediul si oamenii. Niciuna din noi nu
are abilitatea de a cânta la vioară, însă am ales-o ca obiect de
studiu tocmai datorită argumentului menționat
 Vioara este un instrument muzical cu
coarde și arcuș. Comparativ cu celelalte
instrumente cu coarde și arcuș (viola,
violoncelul și contrabasul), vioara este cel
mai mic instrument și generază sunetele
cele mai înalte.
o Vioara, instrument cu coarde, a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-
lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec, viola da gamba
și viola da braccio.
o Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în
“Epitome musical” de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. Din
documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (așa cum au
viorile moderne) a fost construită în 1555 de către Andrea Amati. Viorile care au precedat-
o aveau doar trei coarde. Cea mai veche vioară, care există și în zilele noastre, a
fostconstruită de Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.
o Primul instrument cu coarde și arcuș, numit "ravanastron" (întâlnit pe meleagurile Indiei),
are o origine populară străveche (5000 ani i.e.n). Acest strămoș al viorii a fost răspândit în
China cu denumirea de „vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecționare a
ravanastronului o fac arabii și perșii numind instrumentul „kemang a Guz”, care mai
târziu a pătruns în Europa evoluând în „rebab” (rebeb sau rebab, robab, kemants).
Construcție și părți
componente
o Un lutier este o persona care construiește, restaureaza sau repară un instrument
cu coarde. Meșteșugul lutierilor este impărtit in două categorii: instrumente cu
coarde ciupite sau lovite si instrumente cu coarde si arcus. Aceasta impartire se
datoreaza varietati mari de instrumente cu coarde, vechi si moderne, existente.
o Celebri constructori de viori: Amati, Stradivarius, Guarnerius, Roberto Regazzi.
Pe cutia de rezonanță, protejata cu un lac special - verniu - deasupra tastierei,
sunt întinse patru coarde mi, la, re, sol confectionarea lor find fie din otel, fie din
intestine de oaie, fie din otel sau otel invelit cu fir de argint sau aluminiu.
o Dimensiunile viorii variaza in jurul 60 cm., cutia de rezonanta având 36 cm.
Bagheta arcusului lung de 75 cm si greu 55-60 gr, este confectionat din lemn de
trandafir având o prominenta lată la vârf in a cărui scobitura se fixeaza capul
părului luat de la coama calului. La bază se gaseste talonul confectionat din
abanos care sustine pârul si permite lungirea sau scurtarea lui cu ajutorul unui
surub introdus in bagheta.
Producerea sunetelor și
sonoritatea
În timpul excutiei vioara se tine pe umărul stâng cu maxilarul sprijinit de bărbia
instrumentului si cu gâtul instrumentului sustinut intre degetul mare si arătătorul de la
mâna stânga. Arcusul se fine cu mâna dreaptă. Prin frecarea coardelor cu părul arcusului
imbibat, pentru aderentă, cu colofoniu sau sacăz, o substanta râsinoasã obinuta la
distilarea terebentinei, aceasta vibreaza, producând sunete amplificate de cutia de
rezonanta. Prin apăsarea coardei cu unul din cele 4 degete de la mâna stânga, fara degetul
mare, portiunea care vibreaza se reduce iar inâltimea sunetului urcă. Notarea sunetelor
destinate a fi executate la vioara se face pe un singur portativ in cheia sol pe linia a doua,
fapt pentru care este denumita si cheia de violina. In partitură se noteaza imediat sub
partida instrumentelor de percuție sau a celor cu goarde ciupite sau lovite. Acordajul
celor 4 coarde ale viorii este din cvinta perfecta in cvinta perfectă.
Fiecare coarda are un colorit al ei care determina coloritul general
si variat al viorii.
o mi - are o sonoritate luminoasă, metalică, sticloasă,
pătrunzătoare în forte de o finete clară in piano.
o la - este dulce, moale, mai ales in pozitile inalte
o re - mai șters
o sol - are cea mai mare fortă, cu o sonoritate ampla si un timbru
contralto.
Sonoritatea viorii depinde si de locul de contact al arcusului cu
coarda, locul obisnuit find la jumatatea distantei dintre căluș si
limba. Deplasând acest punct de contact spre testieră sonoritatea
scade, deplasându-l spre căluș ea se amplifica. Calitatea sunetului
este determinat si de corelatia dintre presiunea si viteza de
deplasare a arcusului, ca si de mentinerea lui perpendicular pe
coarde. Totodatã, având in vedere ca cele 4 coarde sunt supuse la
tensiuni diferite in momentul când sunt acordate omogenizarea lor
se realizeaza paintr-o presiune a arcusului invers proportionala cu
tensiunea coardei. Privind tonalitatea, vioara nu cunoaste limite.
Cu toate acestea prefera tonalitatea Re Major, precum si pe cele
inrudite cu ea, intrucât atât tonica cât si dominanta si subdominanta
sunt emise de coarde libere.
 cum funcționează vioara (lung) https://youtu.be/i9dDrK47rhM
cum funcționează vioara (scurt) https://youtu.be/bmw5pYBhdJQ
tartini devil trill https://youtu.be/z7rxl5KsPjs
ji-hae park https://youtu.be/ZMGZQZRIsJE