O noapte furtunoasa – Rezumat

I.L. Caragiale

ACTUL I
Într-o seară, Jupân Dumitrache, negustor de cherestea, şi Nae Ipingescu, poliţai, stăteau de vorbă la jupânul acasă. Acesta,
supărat, îi povesti lui Ipingescu despre un tânăr, care se ţinea după nevasta sa, Veta.
Ieşiseră de vreo două ori la grădina "Union", împreună cu sora nevestei, Ziţa. Acolo, "bagabontul", aşezat la altă masă, se uita la
femei, iritându-l pe Jupânul gelos. Când plecaseră, tânărul îi urmărise. Jupânul, ajuns acasă, îl luase repede pe Chiriac, tejghetarul
lui, şi se întorsese în drum, să-l prindă pe bagabont, dar acesta fugise.
Jupânul îl lăudă pe Chiriac, ce om bun şi de încredere este. Jupân Dumitrache era căpitan în garda civică, iar Chiriac era
sergent. Tejghetarul îi spuse jupânului că a făcut mobilizarea pentru exerciţiul de a doua zi, doar Ghiţă Ţircădău, fostul cumnat al
jupânului, nu putuse fi găsit. Poliţaiul îl văzuse dimineaţă, afumat rău.
Jupân Dumitrache spuse că de asta a şi divorţat Ziţa de el, iar Ipingescu îşi aminti că o ”trata” cu insulte şi bătaie.
Chiriac, fără a bănui că urmează o noapte furtunoasă,  reaminti jupânului că în noaptea aceea este de rond şi trebuie să
controleze toate posturile de pază. Jupânul spuse că pe la ora două le isprăveşte pe toate şi îi spuse lui Chiriac să fie atent, că ştie
cum ţine el la onoarea lui de familist.
Jupân Dumitrache și Ipingescu aud afară scandal şi fug să vadă ce e. Ziţa, sora Vetei, sosise la ei şi chiar în apropierea casei se
întâlnise cu fostul ei soţ, cu care se certase. Când intră dădu de Spiridon. Îl întrebă dacă i-a dus biletul persoanei la care îl trimisese
în taină. Băiatul îi dădu un bilet de răspuns, un bilet de iubire.  Ziţa se duse la Veta să îi ceară învoire să-l trimită pe băiat până
acasă, de fapt la persoana respectivă.
Veta îl lăsă, apoi Ziţa îi povesti ce păţise cu fostul soţ. Înainte de a pleca o rugă pe Veta să îi spună jupânului să le ducă a doua
zi la "Iunion". Veta o refuză, spunând că nu mai vor să meargă nici ea şi nici jupânul, aşa că Ziţa plecă supărată foc.
Cucoana Veta îl trimise şi pe Spiridon la culcare, apoi veni Chiriac. Între ei era o legătură tainică de iubire şi bărbatul îi făcu o
scenă de gelozie pentru "bagabontul" despre care povestise jupânul. Veta se jură că e nevinovată şi că s-a dus la grădină numai de
gura Ziţei. Se împăcară şi se îmbrăţişară. Tocmai atunci trecu pe sub ferestre jupân Dumitrache, care îi strigă să nu uite ce
vorbiseră, adică despre onoarea lui de familist. Strângându-i nevasta în braţe, Chiriac răspunse de la fereastră să nu aibă nici o grijă.

ACTUL II
După așa o noapte furtunoasă, Chiriac se duse să se culce la el. Veta rămase să se pregătească de culcare. Intră Rică Venturiano.
Tânărul îşi declamă fără să răsufle declaraţia de iubire, care întâi o sperie, apoi o uimi pe Veta. El îi spuse că primise biletul în care
îl chema la ea acasă. Îi aminti că se văzuseră şi se plăcuseră din priviri la "Iunion". Pomeni şi de "mitocanul de cumnatul" ei...
Atunci Veta înţelese că era o încurcătură şi că tânărul o căuta, de fapt, pe Ziţa. Pe cucoană o umflă râsul. Atunci îşi dădu seama şi
Rică Venturiano că greşise. Veta îi spuse să fugă iute, că bărbatul ei suferă de gelozie, iar tejghetarul are şi revolver.
Nu apucă să spună toate acestea că îl auzi strigând de afară pe jupân Dumitrache spre Ipingescu. Îi spunea că i-a văzut capul
moftangiului pe fereastră. Tânărul jurnalist fuge. Imediat sosiră jupân Dumitrache şi Ipingescu. Când auzi Chiriac că jupânului i s-a
necinstit onoarea de familist şi că bagabontul fusese în casă, întâi nu voi să creadă. Găsiră însă în odaie bastonul pierdut în grabă de
Venturiano. Atunci, Chiriac, cuprins şi el de gelozie, se repezi şi luă puşca. Porniră cu toții în căutarea musafirului nepoftit.
Anunţată de Spiridon, sosi şi Ziţa. Aflând că l-a trimis pe tânăr la portiţa dinspre maidan, se sperie groaznic.Încercase şi ea să o
folosească şi era încuiată.  Nu trecu mult şi auziră strigăte în curte şi o detunătură de puşcă. Ziţa se sperie pentru iubirea ei, iar Veta
pentru Chiriac şi ieşiră să vadă ce s-a mai întâmplat.
Rică Venturiano, găsind portiţa încuiată, se întoarse în casă. Tocmai când credea că Spiridon o să-l scape de acolo, în schimbul
unui mic bacşiş, fu încolţit de cei trei vânători furioşi.
Jupân Dumitrache şi Chiriac se repeziră să-l umfle pe bietul amorez, dar săriră Ziţa, şi Ipingescu să îl apere pe jurnalist. El îl
recunoscuse pe cel care semna R.Vent., student la Drept şi publicist.
Veta îi lămuri lui Chiriac încurcătura, iar Chiriac îl lămuri pe jupân Dumitrache. Jupânul se linişti şi fu onorat că tânărul dorea să se
însoare cu Ziţa. Până la urmă se dumiri şi de la ce pornise încurcătura. Casa lui jupân Dumitrache avea numărul 6. Cel care pusese
numărul la poartă, îl pusese pe 6 de-a-ndoaselea. Rică venise aici, crezând că e numărul 9, unde stătea Ziţa.
Se pregăteau să meargă cu toţii la culcare, mulţumiţi că descurcaseră lucrurile. Lămurit şi încrezător, după așa o noapte
furtunoasa,  jupânul se linişti că onoarea lui de familist nu e în pericol !