Vioara

Vioara este un instrument muzical cu coarde și arcuș. Coardele sunt acordate în cincimi perfecte și
sunt întinse peste una din fețele unei cutii de rezonanță, vibrând atunci când arcușul este tras
peste ele sau când sunt ciupite.

Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde și arcuș (viola, violoncelul și contrabasul), vioara

este cel mai mic instrument și generază sunetele cele mai înalte.

Alți termeni populari folosiți pentru vioară sunt: violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră.

Persoana care cântă la vioară se numește violonist sau lăutar. Persoana care construiește sau
repară o vioară se numește lutier.

 Istoria viorii

Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a fost
inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba
și viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost
în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. La acea vreme
vioara începea să se răspândească în Europa.
Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (așa cum au
viorile moderne) a fost construită în 1555 de către Andrea Amati. Viorile care au precedat-o aveau
doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument răspândit atât printre muzicanții din
stradă, cât și printre nobili; spre exemplu în anul 1560, regele Carol IX al Franței i-a comandat lui
Amati 24 de viori. Cea mai veche vioară, care există și în zilele noastre, a făcut parte din acest lot,
fiind construită de Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.

Există și viori cu 5 coarde, prin adăugarea coardei DO de jos, ceea ce apropie vioara de sonoritatea
violei. Deoarece cele 5 coarde sunt mai apropiate unele de altele, digitația diferă de cea pentru
vioara clasică, cu 4 coarde. Vioara cu 5 coarde se folosește preponderent pentru muzică pop, rock
și jazz.

Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia
instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului cristalin, expresiv și plin de frumusețe, vioara este
principala purtătoare a melodiei. Strălucirea și căldura sunetului ei o așează în fruntea
instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca:
duioșie, măreție, visare, forță, etc.

Primul instrument cu coarde și arcuș, numit "ravanastron" (întâlnit pe meleagurile Indiei), are o
origine populară străveche (5000 ani). Acest strămoș al viorii a fost răspândit în China cu
denumirea de „vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecționare a ravanastronului o fac arabii și
perșii numind instrumentul „kemang a Guz”, care mai târziu a pătruns în Europa evoluând în
„rebab” (rebeb sau rebab, robab, kemants).

 Părțile viorii

1. Corpul viorii (fața sau tăblița; eclisele; spatele; bara de rezonanță; popic).
2. Gâtul (capul; gâtul propriu-zis; limba; prăgușul)
3. Părți independente (călușul; coardele; cordarul; bărbia)
 Arcușul are următoarele părți:
1. Bagheta
2. Garnitura de păr (din coadă de cal)
3. Scaunul sau capra
4. Dispozitiv mecanic (șurub)