INSTRUMENTELE MUZICALE POPULARE

înţelegerea completă a muzicii populare nu este posibilă fără cunoaş terea instrumentelor
muzicale. Poporul român păstrează în practica vie un mare număr de instrumente
muzicale, care se deosebesc ca origine, modr de construcţie, funcţie, repertoriu etc. Ca şi
cîntecele şi dansurile, instrumentele prezintă unele deosebiri de la o regiune la alta, în ceea
ce priveşte forma, frecvenţa în viaţa muzicală, terminologia etc. De exemplu, buciumai este
construit în Ţara Moţilor în alt fel şi din alt material decît buciumul („trîmbiţa“) din
Maramureş. Acelaşi instrument poartă numiri diferite pe plan regional, după cum
răspîndirea şi utilizarea aceluiaşi instrument sau familie de instrumente este inegală din
punct de vedere geografic, dovadă a unor condiţii inegale de dezvoltare şi de muncă. Ünele
instrumente sînt foarte vechi, altele de provenienţă mai nouă ; alături de instrumentele
tradiţionale există instrumente mai noi, apărute în epoci diferite. De asemenea, unele instru-
mente sînt indigene, altele importate de la popoarele vecine în epocile anterioare sau în
ultima sută de ani (acordeonul, taragotul). Spre deosebire de instrumentele tradiţionale,
care sînt construite de interpreţi sau de ţărani pricepuţi, instrumentele mai noi,
împrumutate, sînt produse, în cele mai multe cazuri, de fabrică. Dar preluarea lor de către
interpreţii români nu s-a făcut mecanic ; ei le-au modificat, le-au transformat pentru a
corespunde gustului artistic şi capacităţii lor de înţelegere ’ De exemplu, ghitara italiană a
fost simplificată prin scoaterea unor coarde (chitara „cozbită“ din Oltenia, „zongora“ din
nordul Transilvaniei cu două sau trei coarde); viorii i s-au adăugat coarde „simpatice“
pentru a da o anumită culoare sunetului, ori 1 s-au scos coarde, pentru ’ a fi folosită la
acompaniament ; violoncelului (sau contrabasului) i s-au scos una sau două coarde, iar
acordajul lor se deosebeşte de cel clasic * sunetele sînt produse uneori nu cu ajutorul
arcuşului, ci

prin lovire sau ciupire. . . , , ,

Dintre instrumentele consemnate in cele mai vechi documente (sec. xy XVIXJ\ unele
s-au pierdut, altele s-au modificat de-a lungul seco
lelor ori si-’au schimbat numele şi repertoriul, iar altele nu ştim nici acum cum erau
construite, menţiunile fiind laconice. Dar existenţa unor instrumente tradiţionale
presupune şi un repertoriu adecvat, o melodica specifică, cu trăsături diferite de ale
melodiei vocale. în procesul m-

Scanned by CamScanner
 FOLCLOR MUZICAL

terpretării, stilul vocal şi cel instrumental (care a luat naştere ziu) s-au influenţat
412reciproc. în acelaşi timp, instrumentelor tîr'
o
mai 1.11 ‘ 1 r ......... ***>JU1.
uiucilteior npy. t
__ ales celor vechi, le datoram existenţa în folclorul nostru r°f°ne,
scări modale (scara acustică etc.), unor desene melodice tini & Un°1' modalităţi de cîntare
prearmonică (la cimpoi, fluier dublu etc\’ Un°r genuri chiar (semnale păstoreşti, funebre etc.) ;
ele au influenţat Un°r bilitatea omului, i-au îmbogăţit experienţa artistică, i-au lărgit o v‘Sen'^'
sonor. Deşi muzica noastră populară are un caracter prepondere cal, deşi o bună parte din
repertoriul executat instrumental es1> origine vocală, instrumentele au generat un stil de
sine stătător cu sături proprii. Minunatele şireaguri, doinele ciobăneşti, poemul’muzic i al
ciobanului care şi-a pierdut oile etc. nu s-ar fi născut fără interni diul instrumentelor.
I7ne
‘
Dar unele stiluri instrumentale (al cimpoiului, parţial al fluierului) nu pot fi
preluate decît parţial de celelalte instrumente noi, şi deci dispar o dată cu părăsirea
instrumentului respectiv. Ca şi genurile vocale instrumentele muzicale au un drum
ascendent, ajung pînă la o perioadă de înflorire maximă, după care se transformă
ori dispar. Este cazul cimpoiului care, deşi nelipsit de la toate prilejurile în epocile
trecute, începînd cu secolul trecut a intrat într-o fază de dispariţie. Rareori mai’
întîlneşti în satele noastre un cimpoier, iar tineretul nu -1 mai agreează, deci nu-1
mai preia de la bătrîni. Avîntul pe care l-au luat în ultimele decenii echipele
artistice de amatori, stimularea interpreţilor prin concursuri şi premii etc. au
determinat însă reînvierea parţială a unor intrumente populare tradiţionale. Se
cunosc astăzi ansambluri de cimpoaie sau de fluiere etc., încercări de construire a
unor instrumente vechi, la şcolile de muzică.
Pentru studierea instrumentelor muzicale ale poporului nostru trebuie cercetate
două lucrări mai importante : Cercetări asupra danturilor şi instrumentelor de
muzică ale românilor, de T. T. Burada (publicata în 1877), neegalată pînă acum, şi
Instrumentele muzicale ale poporului roman, de T. Alexandru (apărută în 1956, în
care prezintă o mare parte din materialele culese în cadrul arhivei de folclor a
Societăţii compo21“ torilor şi a^ arhivei Institutului de etnografie şi folclor), iar din
literatura străină : A. Schaeffner, Origines des Instruments de musique; C·
Marcel-Dubois, La musiqiLe des origines ă nos jours. Instruments musique populaire
(Paris, 1946); Curt Sachs, Geist und Werden Musikinstrumente (Berlin, 1929) şi The
Historu of Musical Instrwnen (New York, 1940).
Cunoaştem din capitolele anterioare instrumentele consemnate cumentele vechi.
în secolele XV—XVII, alaiurile domneşti erau ins®» de instrumente aerofone şi de
percuţie : trîmbiţă, „buciumi nl° neşti şi „domneşti“, cimpoi, tobă, iar la petrecerile
ostaşilor Ş1 _ ,-n
curte cîntau diferiţi „lăutari şi alţi cîntători«, deci lăutari şi flu-
gusla (sirbească), ceteră (chitară, harfe, „surle de veselie“ (zurn h

Scanned by CamScanner
 INSTRUMENTELE MUZICALE POPULARE

jerc. Cîntecele epico-eroice erau acompaniate de guslă, alăuta sa poi. Din

sau cim-
413
secolul al XVlI-lca, instrumentele orientale-turceşti fac parte în mod obligatoriu din
alaiul domnesc („meterhanele“ cu numărul lor marc de aeiofone). Intre timp, unele
instrumente dispar (gusla sîrbească), altele le iau locul sau se impun pe primul plan :
ceteră, vioară, nai, dairea, kenon etc. Dar de-a lungul secolelor, aceeaşi numire este atri-
buită unor instrumente diferite ; de exemplu, muscalul este numit nai (începînd din sec.
XIX), cobza de azi a purtat nume diferite : cobuz, copuz, alăută, ceteră. Prin lăută se
înţelegea în trecut şi liră.
Clasificarea instrumentelor ridică probleme grele pentru etnomuzico- logi. Cele
mai vechi clasificări au fost făcute în China şi India.
Chinezii au grupat instrumentele după materialul din care sînt confecţionate
(instrumentele din bambus, tigvă de dovleac, lemn, piatră, lut pentru oale, piele,
coarde şi metal). Această clasificare nu a fost adoptată de europeni, din cauza
ineficacităţii ei : acelaşi instrument poate fi făcut din mai multe materiale, după cum
din acelaşi material se construiesc tipuri diferite de instrumente. La noi, de exemplu,
buciumul este confecţionat din scoarţă de copac sau din tablă etc.
Indienii le-au clasificat în 4 grupuri : ghana (chimvale, gonguri etc.), avanaddha
(tobe, tamburine), tato (cu coarde) şi cushira (de suflat). în secolul al XlX-lea,
europenii încearcă mai multe clasificări, pornind de la criteriile adoptate de indieni.
In 1880 apare lucrarea muzicianului — muzeolog belgian — Victor Mahillon [249],
in care grupează, după un sistem logic, instrumentele din muzeu ; dar, avmd un
număr prea mic de instrumente exotice, el se referă mai mult la cele europene. O
data cu îmbogăţirea cunoştinţelor despre instrumentele de pe tot globul,mu-
zicologii^francrai, F^^^ ^^^g^j^^ar^se^rneşt^de^icriteriTva-
riarvr^ibiw S« iîu
pol f I r e c u T e d i n a'ce’stea, le clasează separat, sub titlul:
diverse. El înlocuieşte in^TLriTd^ c\^iiicare, pentru orînduirea în Mahillon alege un sinp
. -alul care este făcut să sune : 1) auto- grupele de bază, şi anum însele) ; 2 membranofone
(emit su-
fone (care produc un corp rezonator); 3) cor
netul cu ajutorul unei m iutorul unor coarde întinse); 4) aerofone defone (produc sunet^ aerui
pus în vibraţie).
(sunetul este produs d ^ instrumentele fie după acelaşi crite-
In fiecare grupă se ^in^ui multe (formă, execuţie). Schaeffner
riu (mod de execuţie )» acestei clasificări (de exemplu, în grupa i -
remarcă inconsecvenţele acestei

construcţie. De asemen » . .sînt duplic etc.

cu un bastonaş pest* coarcie,

Scanned by CamScanner
 FOLCLOR MUZICAL

414tonelor a fost trecută şi sanza instrument care produce SUn„tl, duoirea lamelor do
m
rn
etiv l-a determinat pe Chcrbulicz, cunoscutul muzicolog elvet^ °'
t _ J Ih>niHi (nnal.nr — î n i .

asanza ? 1 imitaţia de lobă a japonezilor. A. Schaeifner, direclorn zeului omului

ldin Paris, face o noua clasificare, după un sist %· priu, deosebind : 1)
instrumente al căror material vibrator esU solid şi 2) instrumente al căror
material vibrator este un gaz, ; care grupă avînd subdiviziuni. S-au mai făcut şi
s
alte sistema tiz. strumente, printre ultimele fiind de menţionat cea a lui Curt
a
propune patru căi pentru a se ajunge la o clasificare : 1) calea pUr rnu
u
de lemn şi nu prin corpul lor) Â?1 W» C1 1 ·...
'’“"”"'1 muzicolog 'tC2 C

-în. inoLde 7L *
pro-
corp
zarj
ele ’ °
;
hs. Ei
zicologică (principalul ghid este gradul de dezvoltare a instrumentului)· 2)
metoda „ergologică“ (se ia în seamă gradul de măiestrie necesar confecţionării) ;
3) gruparea după cercurile culturale (Kulturkreise1) « 4) metoda geografică,
pornind de la aserţiunea că un instrument este cu atît mai vechi, cu cit este mai
departe de centrul de origine.
Noi vom adopta metoda lui Mahillon, cu amendamentele lui Cher- buliez,
urmărind modificările de construcţie la fiecare instrument.
Instrumentele au luat naştere din timpuri străvechi ; iniţial omul îşi găsea în
propriul său corp posibilităţi de acompaniere a dansului sau a cuvântului : bătăi din
plame, din picioare, bătăi cu palmele peste picioare etc. El asociază întreaga sa fiinţă
la experienţele artistice. Se ştie că gestica avea un rol deosebit de important ; la
egipteni, semnificaţia vechiului cuvînt a cînta este „a cânta cu mina“. Prin repetarea
gesturilor se ajunge la indicarea unor intervale, iar mai tîrziu, la crearea unei
„metode“, probabil prima metodă de „notare“ a melodiei, chironomia. Recitările
vedice erau acompaniate cu mişcări din mîini. Românii însoţesc şi azi dansurile cu
pocnituri ritmice din degete, bătăi din plame şi din picioare etc.
— Printre cele mai vechi instrumenté ale poporului nostru menţio năm cîteva care,
de obicei, nu sînt clasate printre instrumente, de le numim pseudoinstrumente şi sînt
cele oferite de natură în brută. Unele au rămas numai în uzul copiilor (pocnitoare din
P ! din coji de nuci, fir de iarbă, tulpini de soc etc.), altele le^ folose ^ maturii sau
numai ei (frunză de anbori, coaje de mesteacăn, s0 elI. peşte, fir de iarbă). Găsim şi
astăzi excelenţi interpreţi din aces e doinstrumente ; mai mult, la ultimele concursuri

1
Teorie combătută de specialiştii conteraporc
2 Tobele se păstrează şi la alte popoare europene din apus
ani. : francezi, italieni

Scanned by CamScanner
 INSTRUMENTELE MUZICALE POPULARE

ale artiştilor a ^ 415

s-au prezentat şi „ansambluri“ de cîntăreţi din solz de peşte, in etc.
- Instrumente idiojone (autofone) ■— materialul din care ^instruite este pus în
vibraţie prin lovire, frecare sau suflare (c\°P° >
Urg ălăi
rÎ 1 ’ Pinten,i> beţe de lovit, duruitoare, săbii, bot o ^ la dln lemin» tuburi
mute care imită fluierul, lanţuri). Cun^.ăvechi. popoarele de pe glob, acestea
au fost create în epoci

Scanned by CamScanner
reprezentând forme de extensiune a membrelor corpului, născocite în scopul
intensificării volumului sunetelor. Acest fenomen este observat si în alte domenii ale
FOLCLOR MUZICAL
activităţii umane (uneltele, ca extensiune a corpului — ciocanul —, ca extensie a
416 etc\). Aceste instrumente au fost utilizate în legătură cu anumite practici
pumnului
vechi şi, mai tîrziu, pentru acompanierea dansului. Repertoriul este foarte redus, iar
funcţia iniţială magică s-a pierdut treptat. Aceste instrumente sînt legate de
obiceiurile agrare de fertilitate, care se practică în perioada de iarnă (botul caprei, al
brezaiei, căluţii, ţurca), de primăvară (bastoanele şi zurgălăii căluşarilor) şi de vară
(sabia drăgaicelor), ca şi la jocurile funebre de priveghi (linguri, beţe lovite ritmic în
timpul jocului), la jocurile de nuntă (cu sucitoare de plăcintă, steaguri cu clopoţei), la
joimari (scîndura sau toaca de lemn pe care copiii o lovesc ritmic în timp ce
cîntă Toconelele).
Dintre ligvafone se întîlneşte la noi drîmba1 (numită şi drînd, drîng, drîmboaie,
drîmbă) ; este amintită de T. T. Burada [42, 80],^ Alecsandri, G. Călinescu, B.
Bartok [63]. A avut o arie întinsă de răspîndire în Oltenia, Moldova, Muntenia şi
Maramureş. în genere, cîntau numai fete şi femei din acest instrument. Prin
1920—1927, se cînta mult din drîmbă în regiunea Ploieşti (în sate şi în oraşe).
Drîmba este formată dintr-un arc deschis de metal, îndoit în formă de potcoavă,
prin mijlocul căruia trece o lamă de oţel, liberă la capătul exterior şi prelungita m
afara. Prin vibrarea lamei se produce un sunet bîzîit, specific. Bartok descrie
instrumentul şi modul de execuţie [63] ; timbrul sunetelor este uneori neclar, din
cauza armonicelor care se aud paralel. Tot lui Bartok ii datorăm transcrieri
amănunţite executate din diîmbă.
Copiii, în jocurile lor, îşi fac şi azi duruitoare şi scirţîitoare.
Situaţia idiofonelor este în strînsă dependenţă de vitalitatea obiceiului de care
acestea se leagă. Dacă obiceiul este pe cale de dispariţie, şi instrumentele sînt
treptat părăsite.
- Instrumente membranofone - produc sunetul prin lovirea uneia sau a două
membrane (dobă, darabană, tobă mare) sau prin /secare (buhai). Literatura de
specialitate considera ca membranofoane mai vechi decît instrumentele de suflat.
Omul din timpuri vech pentru a mări intensitatea sunetului, a încercat sa
folosească pielea de animale întinsă pe o cutie de rezonanţă, făcută din pan , ,.
Se pare că cele mai vechi instrumente membranofone provin in tele de uz casnic, în
care se ţineau proviziile. Cutia de rezonanţa era făcută din plante (coji de
dovleac), vase de lut etc iar mai tnziu, di lemn. Tobele păstrate de români sînt de
doua feluri : tobe mict,, cu diametrul de 20—25 cm, care însoţesc colindatul, şi
tobe mart- (diametrul de circa 80 cm) pe care le folosesc lăutarii sau ţiganii^ care
um a cu ursul pentru urările de Anul Nou. Toba mică are două meni ran 3 *

1 Prima drîmbă descoperită în Europa datează din secolul al XlV-lea [250].

Scanned by CamScanner
 care se întind pe un cerc de lemn (de nulte ou o sita stocata). în sate din Transilvania,
duba se aliniaINSTRUMENTELE
de «.tul executantului
MUZICALEcu „ s,“ f Se bate în dubă cu un beţişor care
POPULARE
poarta numiri diferite. La coli,"'
dat, în unc
mole natului) sate (din regiunea Hunedoara, Arad, Bihor şi nordul Ba se foloseşte417 o
singură dobă, în altele au dobe toţi colindătorii' Doba care însoţeşte
jocul ursului (în Moldova de nord) are uneori forma de dairca, adică numai cu o membrana, iar
pe margine sint dispuse mai multe placi de metal. Daireaua, numită în Oltenia şi, parţial u-1
Munt IU mimtunn ~~-- --------- - ’ ’ ·r . SC
enia produce prin lovirea membranei cu mina sau piin frecare, figanii ursari folosesc tot o
vuvă, dairea.
este Darabana, o tobă mare care însoţea anunţarea diferitelor comunicări oficiale în
folosit sate, a pătruns în ultimul timp în tarafurile lăutarilor '
a la
nunţi şi la petreceri. Sunetul
« _ __ __ -! _ JC ___ m· ..

Si m

fanfare.
Muzicologul Paul Collaer face o judicioasă clasificare a diferitelor tipuri de tobe
de frecare, după modul de frecare şi după natura materialului vibrator [251].
Buhaiul, străvechi instrument care însoţeşte urările de Anul Nou, este o dobă de
frecare4, cu răşpîndire mare în toate continentele. Cutia de rezonanţă este formată
dintr-o putină de lemn, acoperită la partea superioară cu o membrană de piele. Prin
mijlocul membranei trece o şuviţă din păr de cal, prins în interiorul membranei cu
un fel de căluş din lemn. Se trage şuviţa de păr cu mîinile ude (apă sau borş). Sunetul
neacordat, - amplificat de corpul instrumentului, este foarte puternic, imi- tînd
mugetul unui animal. Este semnificativ faptul că la popoarele europene buhaiul
(numit zamboba sau cupo-cupo în Italia, bandeska în Boemia, rommelpot în Belgia,
brunda, gudalo sau muga în Jugoslavia ctc.) are aceeaşi funcţie : însoţeşte riturile
agrare de fertilitate.^ Astăzi este pe cale de dispariţie în Muntenia şi sudul
Transilvaniei; se păstrează încă bine în nordul Moldovei.
Instrumentele aerofone2 — sunetul este produs prin suflarea aerului într-un tub
sonor pus în vibraţie prin buzele executantului (bucium, corn, goarnă, trompetă
etc.), printr-o deschizătură (nai, fluier), prin ancie, cu sau fără rezervor de aer, sau
pavilion sonor (cimpoi, surlă, clarinet, a ragot, saxofon, armonică de gură, armonică,
acordeon).
Buciumul — terminologie populară diferită regional — este cunoscu la multe
popoare din Europa (Luur în Scandinavia, Cornul Alpd°r j5 Elveţia, trembita sau
fujera în Polonia, truba în Lituania) şi din cele a continente. Terminologie populară :
bucir, bucin, bucen, buşin, trîfliwv * ringhiţă, tulnic. Este unul din cele mai vechi
instrumente aerofone, c a luat naştere, probabil, în mediul vieţii păstoreşti. Cea mai
veche ate -

4 »ăspîndit în Africa şi Asia. In mod sporadic se păstrează

• r, ^mnu ‘elutMj uj ţii t3iat3Aorsoxian ‘amm ui) eunuaPJ000 ecI°
“roIonfle *>uâ clase ‘„X«“*
· ultima clasă este subdivizată după modul în care. s

Scanned by CamScanner
 INSTKUMENTELE MUZICALE l'OPULAHE

zâUiUi eic.;. ui muncii /vpusem cinta clin bucium numai ielele si femeile.
din
buciumiar pentru interpret — buciumaş sau tulnicaş.
Repertoriul este legat de diferite momente din viaţa păstorească zilnică şi
aparţine mai multor genuri : a) semnale; b) cînlece şi c) jocuri (v. Repertoriul
păstoresc, p. 246). In nordul Transilvaniei şi al Moldovei sc cîntă din bucium la
înmormîntare, mai ales la moartea ciobanilor, în momente anumite : „De jele“, De
mort, Hora mortului etc., semnale care se deosebesc parţial de cele păstoreşti. In
Oaş [253, 40], buciumul însoţeşte bocetul femeilor. In Năsăud s-au păstrat cîteva
semnale ale căror nume amintesc de vechea funcţie a instrumentului [255] şi de
răscoalele ţăranilor ardeleni : „Jalea plăieşilor“ sau „a lui Bogdan“. Buciumul ră-
sună aproape tot timpul anului : la sosirea primăverii, la plecările şi întoarcerile
păstorilor cu turmele, pentru a chema pe cei aşezaţi la mari depărtări sau pe cei
dragi etc.
în stadiul actual al cercetării se cunosc cinci tipuri de buciume [233], care se
deosebesc după forma tubului sonor: 1) buciume cu tubul drept cilindric (construite
din lemn sau din tablă); 2) cu tubul drept conic (din lemn), numit tulnic. Primul se
foloseşte în Transilvania de nord şi în Bucovina, iar al doilea, în Apuseni; 3)
buciume cu tubul cilindric, a căror parte inferioară este încovoiată de două ori (în
Bucovina, din tablă) sau 4) curbată şi uşor lărgită (în Muntenia şi sudul Moldovei,
din lemn), sau 5) cu tub conic şi partea inferioară mult lărgită şi întoarsă ca o pipa
(în Moldova — din lemn şi tablă). Buciumul are 1,50 pînă la 2 m lungime şi se
confecţionează fie din doage de lemn de tei sau paltin şi legate deasupra cu coajă
de cireş, fie din tinichea. „Melodiile“ executate din bucium sînt alcătuite din
armonicele naturale ale sunetului fundamental ; interpreţii buni ajung pînă la
armonicul 16. Grupul de armonice diferă de la o regiune la alta, iar sunetul are un
timbru cald, puternic, catifelat.
27' Folclor muzical

Buciume/e din Moldova şi Ardealul de Ncrd

:
Tuln '"
506 i
n

4 5 8 7 0 9. 10 IA 12 13 11 15 16
Buciume Io din Munfenia şi Mo/do va de
Mord
2 £ »buccina“ al romanilor. T.
a
Dicţionar dc
Cerne, Dicţionar dc muzică,
mi voi. 1, A—D, laşi, f· d

Scanned by CamScanner
 FOLCLOK MUZICAL.

Cornul (de vită), goarna, trompeta au funcţii diferite. Cornul era folosit în trecut la
vînătoare, iar astăzi, îndeosebi, la păzitul vitelor. în cîm- pia Olteniei şi Munteniei se
cîntă din goarnă în anumite momente ale nunţii şi ale ’ înmormîntării, iar în cîteva
zone din Moldova, în timpul desfăşurării teatrului haiducesc Jianu — care se practică
de Anul Nou —
şi al Plugului. . . . __ w _
Instrumentele de alamă ale fanfarelor militare au pătruns masiv în satele noastre,
îndepărtînd treptat tarafurile lăutăreşti.
Cel mai răspîndit şi mai iubit instrument aerofon este fluierul6. Din fluier cîntă
numai bărbaţii, în mod excepţional femeile. Fluierele sînţ de origine străveche [254] şi
au o răspîndire universală. în unele epoci au cunoscut o înflorire maxima astfel, în
evul mediu, fluierele erau larg răspîndite în Europa apuseană. în Bruxelles existau
orchestre renumite de fluiere încă din secolul al XVI-lea, formate din fluiere acordate
în tonalităţi variate. în orînduirea sclavagistă, fluierul avea den mirea prilejului la care
era folosit (fluier de nuntă, de înmormin etc.) sau a scării (fluiere frigice, eolice, lidice)
etc. Deşi, în trecut nuie a fost răspîndit în. toată ţara, atît în mediul păstoresc cît şi al
ţar31^^ agricultori, el însoţea pe om, ca şi cmtecul, în toate momentele din v* ’ în
ultimul secol a început să fie părăsit; dar situaţia lui este Sînt încă sate în care
aproape fiecare familie are cîteva jjunîai
la nuntă, la horă se petrecea şi se dansa după fluier. Nu , cenii bătrînii, dar şi-
tinerii cîntă din acest instrument. în ultimei^ . e şi s-au creat ansambluri de fluiere sau
ansambluri mixte, de 1 ^3- cordofone (uneori combinate cu cele lăutăreşti), formate
din aihş 1 ^vj- tori care participă la concursurile organizate anual sau îşi ,L1^at să tatea
la căminele culturale. Mai- mult, unii interpreţi au mc ^r- confecţioneze familii de
fluiere cu care să poată cîntă polifcm10· n)9i tonul este foarte variat : glasul fluierului
însoţeşte pe om din

6
Curt Sachs presupune că fluierul îşi are originea în comuna -primitiv*·

Scanned by CamScanner
 INSTRUMENTELE MUZICALE POPULARE

mari.
fragedă vîrsta. Copiii îl deprind de la părinţi suu de la copiii mai Cu fluierul se petre- 41*
emu la obiceiurile de iarnă, la şezători, la diferite petreceri, iar uneori fluierul singur susţine
jocul .satului. (ln 1950 am asistat la hora unui sat din sudul .transilvaniei ; acolo cîntau din
fluiere flăcăii, făcînd cu schimbul). F luierul însoţeşte viaţa şi munca ciobanilor, de aceea,
repertoriul acestora este foarte bogat. La petreceri, fluierul acompaniază lieterofonic vocea
, cu fluierul, copiii învaţă să joace, făcînd „hore mici“ în. iuţa poiţiloi. In unele sate din
Bucovina şi din sud-vestul Transilvaniei, glasul cald şi duios al fluierelor acompaniază
uneori pe boci-
Timbrul fluierului diferă după dimensiune ; fluierul mare are un sunet catifelat, cald,
iar cel mic, un timbru ascuţit, strident.
Fluierele se deosebesc după formă (fluiere mari, mici şi mijlocii), după materialul din care
sînt construite (lemn, plante, metal, în trecut din oase de păsări), după numărul şi modul de
plasare a deschizăturilor pentru degete (fluiere cu 5 pînă 7 deschizături), după modul cum se
suflă si cum se ţin: 1) fluiere cu gura transversală: a) fluiere fără dop, semi- traversiere, h)
fluiere cu dop, drepte şi 2) fluiere cu gura laterală; flautul si piculina.
' a) Fluierul fără dop, traversier. Din această categorie fac parte 3 tipuri : 1) tilinca (din soc,
paltin, răchită, tei, lujer de cucută, de floarea- soarelui), descrisă de Sulzer, de T. Burada şi
B. Bartok. Este cel mai simplu instrument de suflat : un tub deschis la ambele capete, de
60—85 cm. Sunetele sînt produse prin suflare, în intensităţi diferite şi prin acoperirea cu
degetul a capătului inferior al tubului. Posibilităţile de execuţie sînt reduse. Dăm scara lui
Burada (a) şi a lui Bartok (b).
o r\ <-
-O SI >

508
TilincafărădopsiForddeschizihori

Scanned by CamScanner
 KOLCLOH MUZICAL·

erpret clin tilincă, Mihai .Lăcătuş, are scara (v ex rflli 2)

420fluierul mouwvenescoslo do două dimensiuni: mare şi mic. ™«·«
deschizături pentru degete (construit din lemn sau metal) şi nîndit numai în
nordul Moldovei avind numiri variate, după ra5r>

Cel mai bun ini 2)

fluierul moldo

fri<:ca fluier mare, fluieraş, caval. w

Din fluierul mare se chita melodii lente, de doină, cîntec şi uneor cete iar din
bocete fluierul mic, jocuri, rareori cîntece. Ultimul face part‘ cim tarafurile
lătuăreşti din Moldova, ca instrument important care ex e. cută melodia
cuta cua.uw — ------------ - / - w , u ^ .. ^«uuza-
luri pentru degete şi una în partea opusa a tubului. Ţăranii dobrogeni cîntă uneori
din cavalul bulgăresc (care are 8 deschizături şi este construit din trei fragmente
înfipte unul în altul). în Dobrogea, fluierele
alături de coarde ; 3) fluierul dobrogean are 6 deschiza- nontm HPO-PIP si una în
partea opusă a tubului. Ţăranii dohrrv^:

mici se fac şi din trestie. , „ Aw

b) Fluierul cu dop (de lemn) se ţine di ept m timpul cîntării. Din acest grup fac
parte : 1) tilinca (un tub simplu, fără deschizături pentru de°ete) şi se întîlneşte
numai în Maramureş , a fost descris de Bartok; 2) cavalul este un fluier mare, cu 5
deschizături pentru degete: este răspîndit în partea de sud şi sud-vest a ţării (în
Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei). Repertoriul este limitat la melodii
lente (cîntece, doine, mai puţin jocuri) ; 3) fluierul (numit în Ardeal, Oltenia:
fluieră, în Bucovina, Moldova şi Transilvania : trişcă, parţial în Transilvania :
fluieroane) este cel mai răspîndit, are 6 deschizături şi variaza după dimensiunea
tubului sonor (fluiere mari, mijlocii, mici). Este acu din metal sau lemn. In cele mai
multe cazuri, scările acestora sint dia-
tonice, hepta- sau hexacordice.

Scanned by CamScanner
 _ ,r-,n nnnfpH ionii ri i ni mîilnnn/-» i^lnrm r __L_ _

INSTRUMENTELE MUZICALE POPULARE

421
lodia cu o pedală variabilă. Pentru modificarea sunetului, instrumentistul foloseşte
diferite procedee : aplecarea tubului, acoperirea parţială a deschizăturii cu
degetele, digitaţia în furcă etc. ; 4) fluierul gemănat (dublu) este format din două
tuburi lipite, unul (cu 6 deschizături) care produce melodia, celălalt fără
deschizături. Acesta dă o pedală simplă sau dublă, după mărimea tubului de
pedală. Se găseşte aproape
în toată ţara şi este de două dimensiuni : mic sau mijlociu. Cînd ambele tuburi sînt

la fel de lungi, primul cu 6 deschizături pentru degete, al doilea fără, pedala este la
unison cu fundamentala primului fluier ; cînd al doilea tub este jumătate faţă de
primul, isonul este la 8va (răs- pîndit mai mult în Vrancea) ; 5) fluierul cu 7
deschizături pentru de- §ete şi dop este foarte rar întîlnit; 6) ocarina a circulat prin
Oltenia, Muntenia şi Moldova (numită „cioz“). Astăzi se întîlneşte în Cîmpia
Dunării.
. fierul cu gura laterală: flautul popular (7 deschizături) şi picu- ijui (cu 6 deschizături
pentru degete, dispuse 3 + 3 sau 4+3) sînt întîl- Jjite în Oltenia. In cîteva sate din
Transilvania şi Oltenia există centre de constructori de fluiere. La Hodac (Reghin),
de exemplu, se fac circa Î00 000 de fluiere anual, care sînt vîndute în toată ţara. De
obicei, vîn- *atorul, pentru a arăta calitatea „mărfii“, cîntă cîte o piesă din satul an’
Pe Care cum
părătorul o învaţă uneori şi o duce mai departe (un mijloc de răspîndire a
repertoriului folcloric).
Atofol, muscalul sau flautul lui Pan (răspîndit la popoarele asiatice) e format
dintr-un grup de fluiere de trestie, orînduite după lungime Aşezate pe o vergea
curbă. Are 20—30 de tuburi şi este cunoscut de „efe P°Poare. La noi a fost
răspîndit în Moldova, Muntenia şi Dobro- du' Sunetele se modifică prin aplecarea
instrumentului şi prin intro- Cerea în tuburi a unor boabe de fasole, de ceară,
pietricele etc. Renu-

Scanned by CamScanner
 FOLCLOR MUZICAL

422mitt naişti sini Fănieă Luca, Luca Damian, Stanca Simion, ZamIir ,, etc Sunetele,
produse prin purtarea naiului prin fata buzelor, s i n t C , nice, stridente,
strălucitoare. Scările sînt majore ţi au un ambitus C*· întins (peste două octave). în
tarafuri, naiul cm ta melodia solistic ^ Svă cu coardele. a

Nai moldovenesc (cu 1H/uburij

Dupa TT.Burada
^V-o >>_gjbş_£te
É T
a=*ii “C
C
T
Cimpoiul este un vechi instrument format dintr-un rezervor de aer (făcut din piele de
animal), în care se suflă printr-un tub prevăzut cu un ventil, pentru a nu lăsa aerul să
iasă pe acelaşi drum ; un fluier scurt „carabă“, cu 6, 7 sau 8 deschizături pentru degete,
care produce melodia şi al doilea fluier, lung şi gros : „bîzoi“, fără găuri pentru degete
care emite pedala. După forma şi structura carabei se diferenţiază cele cinci tipuri de
cimpoaie [253] cunoscute pînă astăzi: 3 cu caraba simplă şi 2 cu caraba dublă. Isonul este
la a doua 8vă inferioară sau 5ta fundamentalei. Cimpoiul cu caraba dublă produce trei
tipuri de sunete : caraba dă melodia, bîzoiul, a doua 8vă a fundamentalei sau a doua 5tă iar
fluierul de ison al carabei dă a doua 8vă şi 4tă a fundamentalei care alternează regulat sau
neregulat, într-un ritm orginal. Scările, formate din 8—10 sunete, sînt de tip minor sau
major, uneori defective. Ca şi la fluier, unele sunete sînt netemperate. Maniera de
execuţie se apropie de a fluierului, iar timbrul sunetelor este aspru· Există un stil melodic
al cimpoiului caracterizat prin sunete aspre şi puternice, apogiaturi, echape-uri, triluri şi
mordente ; tehnica de execu ţie, specifică instrumentului, constă din revenirea melodiei
pe fun A mentela carabei prin apogiaturi, ceea ce ajută la întreruperea aeru presat
continuu din burduf. Din cauza structurii speciale a cimpolU (mai multe fluiere care
produc sunete simultan şi scări reduse) şi ,. cauza dificultăţii cîntării, repertoriul este
redus. La cimpoi nu P° g executate decît unele melodii1 ; este un instrument polifonic ţâre
influenţat cmtarea lăutarilor. Găsim pedale de 5tă atît la lautarn ® mureşeni, a căror
zongoră susţine acest interval, cît şi la vioriş i
mentTnW Pedala pe o coardă liberă), iar instrumentele de aconip ment tolosesc pedala la
5^. .

nuse potriveşte^u'a celorla^if cînta orlce melodie pe cimpoi, iar j^eJ, al,
A aV
cimpoi vine. altfel se deo-SΫie..inStrumente ; »Mârânghile care se cinta la • i, se deosebeşte“ spunea Ion
Achim din Tulcea.
I

Scanned by CamScanner
 INSTRUMENTELE MUZICALE POPULARE

Cimpoiul, care a avut o perioadă de înflorire în Europa, în evul mediu, la francezi,

germani, italieni etc., s-a menţinut la^ pătura rurala, numai la cîteva popoare. Astăzi
se păstrează încă la popoarele balcanice, la cehoslovaci, parţial la italieni, polonezi şi,
în nord-vestul Europei, la scoţieni şi irlandezi. Locul de origine pare să fie Asia
centrala, de unde a pătruns la popoarele antice, unde a cunoscut o mare ■ strălucire,
şi la europenii din occident1. La noi, cimpoiul este- pe cale■ de dispariţie. Formaţii de
cimpoieri (din Moldova, Muntenia) care cin a la unison s-au prezentat la' concursuri,
graţie cărora se stimulează rem- vierea acestui instrument străvechi. Astăzi nu mai
este mstrumen u Wosit la joc şi la nunţi, locul lui a fost! luat de tarafuri şi, in unele
re
giuni, de fanfare. *
Fluierul cu ancie este construit din trestie şi a fost observat la concursurile
soliştilor populari din Moldova şi Oltenia. Provenienţa şi «spindirea lui, în trecut şi
azi, nu sînt cunoscute suficient. Ouginea

miUtare^îi1 ieăxvnarxvnr
»«** operei. în secol«! ai XVn-iea
Publică primul tratat despre cirppoi» j. :
! 1 .....................

Scanned by CamScanner
 FOLCLOR MUZICAL

, -o -«„mi probabil, în surUt1 («au zurna) caro, în tren,* Sa Î'ebHin aHiuî

424Domniloi· romflni şi care s-a păstrat pînfi nu
pf Z sS Braşovului. l,a albanezi dit ‘ " "
£ vto(a'roic.oriod ,i dacajzo.- n

ma nu Hnw, \4Cea
_ )\ jugoslavi este încă 1 la
. ?\Yk",„mr"'tarafuri clin Cîmpiu Transilvaniei2 si din nnPîr or^nte a
nn am

a'burcluf, deşi sini. lăudabile,’^ w ;’cou v7a£a ’in viaţa folclorică şi dacă vor fi
preluate cTmt în satele noastre au pătruns, în ultimul secol cîteva instrumente ae'
rofone din orchestra simfonică : clarinetul, saxofonul şi trompeta ( -
«mata*‘) care tind să înlocuiască instrumentele cu coarde, al căror SUn j este1 mai
slab şi, cum spun ţăranii „nu se aude departe“. La sfîrşi^ secolului trecut, lăutarii
bănăţeni au adus de la Budapesta taragotul Un saxofon modificat de un intelectual
maghiar, în 1829, care are un timbru catifelat si puternic. El se impune din ce în ce
mai mult în tarafurile din Banat şi din alte regiuni, dar şi ca instrument solistic.
Muzicuţa şi acordeonul sînt răspîndite în toată ţara. Din muzicuţă cîntă mai mult
copiii, iar în ultimul timp tineretul a început să organizeze. pe lingă căminele
culturale, ansambluri de muzicuţe. Acordeonul a pătruns în tarafurile din toata
ţara, din cauza posibilităţii de a produce simultan melodia şi armonia.
Instrumentele cordofone se subîmpart astfel : 1) cu coarde lovite (ţambalul) : 2) cu
coarde ciupite (cobza, chitara, ţitera); 3) cu coarde frecate (lira, vioara, violoncelul şi
contrabasul).
1) Cu coarde lovite. Ţambalul — instrument care se întîlneşte la toate popoarele de
pe glob şi a suferit, de-a lungul istoriei, multe transformări. La noi este răspîndit
aproape în toată ţara, cu execepţia Transilvaniei de nord. Sulzer îl menţionează ca
instrument care acompania jocurile populare şi, în acelaşi timp, făcea parte din
„muzica turceasca de cameră“ de la curtea lui Ipsilante. In Muntenia a pătruns la
sfârşitul secolului trecut şi, mai tîrziu, în Oltenia şi Moldova. Sînt doua felun ae
ţambale2 : mic (pe care lăutarii îl poartă, de obicei de gît, legat & ° curea) şi mare,
aşezat pe 4 picioare. în ceea ce priveşte acordajul* ta_ balul este acordat „ungureşte“
sau româneşte, după modul de orîn iar a coardelor (care nu este prea diferit).
Ţ
a
m
C,coruri“) intre 20-25 (ţambalul mic) sau 35 de coarde (ţambalul
b vlb ază
y Prin lovirea cu două ciocănaşe, al căror capat6 mve bt m postav sau
aîn vată („ciocane“, „beţe“ etc.). Deşi este un m*«
l ° f°™pan(laumen-t (formulele de acompaniament, numite ^ o ehmca specială),
u mulţi interpreţi virtuoşi cm a ->
l
, instrument lallta j f *fni'° ,rezonanţă, pe care sînt aşezate^

ment de se
Scanned by CamScanner
 FOLCLOR MUZICAL

425execută
lodii solo.

« atestată la noi în secolul *ii WT I în i905mUniCare iicută de un cadru dldactăf'de In .jviur

Institutul pedagogic din TS ‘ Este denumit ţimb.ia, ţambal, ţîmbali ţîmbu,ă ' e?'

Scanned by CamScanner
 Cu coarde ciupite : a) Cobza.
INSTRUMENTELE MUEICAEE POPULAŢIE

426
,ie c-' ---- , . ... ., ... -w - - Şi «udul Transilva
ni Numărul Şi dispoziţia coardelor diferă de la o regiune la alta. Coarde între 8 şi 12,
sînt orînduite în „coruri“ de cîte 2 sau 2 şi acordate diferit: re, la> re’ so^’ 1°·} sau mi,
la, re, sol. Acompaniamentul
on$tă, ea şi la ţambal, în „ţîituri“ ritmice sau ritmico-armonice, diferite |a un joc la
altul : ţîitura de hora, de ca la Brează, de sîrbă etc. Cobza f0St înlocuită treptat de
ţambal, a cărui sonoritate este mai puternică, auzindu-se la mari depărtări. Dispariţia
mai rapidă a cobzei s-a rodus între cele două războaie. După o informaţie, în 1914 se
vindeau pînă la 2 000 de cobze pe an, în timp ce în 1938, circa 20 [253, 106].
b) Chitara, introdusă la noi spre sfîrşitul secolului al XVI-lea, devine în secolul al
XlX-lea instrumentul preferat al domnişoarelor din pen- sioane. Faptul că slugerul T.
Burada a scris în 1829 o metodă pentru acest instrument este o dovadă a răspîndirii şi
frecvenţei lui în mediul
urban.
în tarafuri sînt folosite 3 tipuri de chitare : zongora, chitara maramureşeană, cu 2
sau 3 coarde (acordate re-la) — (ex. 511, a), — chitara „cobzită“ a lăutarilor olteni
(căreia i s-au scos 2—3 coarde), acordată re-la-re (ex. 511, b) sau re, fa diez, la (ex. 511,
c) şi chitarele din Moldova şij Muntenia au forma obişnuită, cu 6 coarde acordate (ex.
511, d).

este întîlnită mai mult în Maramureş (unde se ţine în poziţie '’•'TSA.L“ „„

instrument cu «i*

ră’ >n Pedala, iar celelalte (doua sau «artial în Transilvania.

>ndită în Moldova de mijloc, Munten» n Um este întîlnită în
Cîmpia Munteniei şi mi]l

Scanned by CamScanner
 II TRUMENTELE MUZICALE POPULARE

3 cu coarde frecate. Instrumentele cu coarde, după numărul c delor, modul de

427
acordaj şi formă se grupează în : a) lira, b) vioarT' vioaia, c) violoncelul şi conh abasul.
$
a) Lira, instrument ale cărei coarde (2—3) sînt_ puse în vibraţie prin tr-o roată şi
apăsarea pe o claviatură, a fost utilizată în trecut în Mol' dova şi Transilvania. T. T.
Burada numeşte acest instrument „organ“ sau „lăută“, menţionînd că nu este văzut
decît în mîna cerşetorilor, A dispărut total din practica poporului.
b) Vioara1 a pătruns tîrziu în ţara noastră, în secolul al XVII-lea şi se pare că
înainte de această dată au circulat alte instrumente cu coarde înrudite. Cea mai veche
menţiune o avem de la călugărul Barsi [168]’ care, trecînd prin ţara noastră, în 1633,
vede în Moldova, printre alte instrumente, şi vioara (violini). Terminologia populară
este variată pe plan regional. în Transilvania : ceteră, citeră, lăută (în sud), lăută (în
sud şi în Banat) : diblă, diplă (în Oltenia şi sudul Transilvaniei) : scripcă (în Moldova),
ţibulcă (în Dobrogea) ; higheghe (în Bihor). Interpretul îşi ia numele de la instrument
(ceteraş, lăutar sau lăutaş, hegheduş sau hi- gheduş etc.). Cu talentul său
extraordinar, poporul a adaptat instrumentul la cerinţele sale artistice, făcînd unele
modificări, care constau în:
— adăugarea sau scoaterea unor coarde ;
— schimbarea acordajului normal („scordaturi“) ;
— o anumită tehnică de interpretare.
în unele sate din sudul Transilvaniei (Făgăraş) şi din nordul Munteniei
(Tîrgovişte), lăutarii adaugă o coardă de metal (acordată do), între prima şi a doua
coardă ; aceasta vibrează prin simpatie, intensificînd sunetul şi dîndu-i un timbru
specific. în Vrancea, sub cordar, se întind 5 pînăla 7 coarde („ţeluri“) subţiri,
acordate variat. în Norvegia, vioara are 4 coarde simpatice şi poartă numele de
Hordanger.
Schimbarea acordajului obişnuit se face pentru a obţine anumite sonorităţi, pentru
imitarea unor instrumente (cimpoi) sau stiluri muzicale (muzica orientală), pentru
efecte sonore speciale (la jocul Ceasornicul, ..de exemplu, mi este coborî t cu o terţă
mică), pentru a uşura execuţia unor melodii sau chiar pentru a continua o manieră de
acordaj mal veche. Scordaturile sînt extrem de variate, una, două sau chiar trei coarde
fiind „stricate“, modificate, coborîte sau urcate. în unele părţi este cunos cută numai
o scondatură, acordajul normal nefiind folosit, ca, de exemplu, parţial, în Bihor (sol2,
rei, lai, mi3). ,
în unele regiuni (Transilvania de mijloc şi vest), vioara este fol^V. ca. intrument de
acompaniament, cu. numele braci sau controlau™1 * are numai trei coarde, acordate :
sol, ret şi la; pentru a putea fi atin simultan, căluşul este tăiat drept.

în fo™VSÎipt^°fLn,car? se numea -rabat»“ pe vremea faraonilor şi m iorme variate, în răse

Africa de nord şi Orientul Mijlociu. se 8
şte,

Scanned by CamScanner
 FOLCLOR MUZICAL

428

Tehnica specifică de execuţie, cunoscută în parte de violoniştii cu şcoală, este foarte

bogată. Sînt folosite : triluri pe coardă liberă, coarde duble, flageolete şi pizzicate,
sunete supraacute care depăşesc cele po ziţii (în interpretarea jocului Ciocirlia etc.),
alunecări pe coarde, vibrato specific, aşezarea pe sau sub coarde a unor obiecte (sticla
cu pietricele, pahar, fir de păr de cal etc.)· # . .
c) în
Transilvania, ca instrument de acompamameni se
^or ■. viola,
numită brace, braci sau contralaucă eţc. re
în cîmpie (ex. 513, a), iar în restul Transilvaniei (ex. 513, b). Şi aic
căluşul este tăiat drept. . fnrnia clasică şi
d) Violoncelul şi contrabasul sînt coarde (3 sau 2). Au
cu scordaturi, în care caz au un număr (gordon-violoncelul şi
urniri identice (gordună, broanca) sau due ^ uneori {olosite ca gordună mare, bas,
beches-contrabasul).^ Transilvaniei şi nordul
instrumente de percuţie (prin unele P ^ . cu mîna stingă sînt B&uatului). Tehnica de
ar

execuţie este urn\ niscalău“, iar cu dreapta ciupite coardele sau lovite cu un beţişor, n ”
i0vit“ (Arad, Covă- sJnt bătute cu un bastonaş numit „bît sa ,, ^ plină cu boabe de
Sln ec
t)· In Apuseni, coardele sînt lovi feCt sonor curios. în unee Porumb sau pietricele, cu
care se oh}me deXe subţiri şi, în loc de a
e
giuni, contrabasului i se scot 2 din e trage cu
arcuşul, coardele sînt lovi ·
Acordajul este :

Scanned by CamScanner
 în Oltenia, contrabasul are 11 sau 4 coarde.

en
çc FOLCLOR MUZICAL

TARAFURI: Şl ORCHESTRE POPULARE

La ocaziile importante din viaţa satului, instrumentele tradiţionale au fost înlocuite

treptat cu instrumente lăutăreşti, grupate în tarafuri. Dar apariţia acestora şi crearea
profesionalismului ţine de o perioadă tîrzie. în trecut, în tot evul mediu, singurii cîntăreţi
instrumentişti ai satelor erau ţăranii. Paralel, la curţile domnitorilor sînt cîntăreţi şi lău-
tari, începînd din secolul al XV-lea. Aşadar, în mediile urbane apar instrumentişti care
sînt în slujba domnitorului sau a oraşului (surlari, buciumaşi, toboşari), alături de
interpreţi liberi care circulă din oraş în oraş şi în alte ţări. în secolul al XVI-lea este
consemnat în documentele din timpul lui Ştefan cel Mare numele unui muzicant de curte,
surlarul Mircea Purcel, de origine nobilă, iar mai tîrziu, Mihai Moldoveanu şi Tinodi, „un
fel de trubaduri care colindau ţările“ (al căror repertoriu nu ne este cunoscut) — [6]. Ei
,,au cutreierat ţările române, ajungîndpînă m Ungaria, Slovacia etc.“ [6]. Se ştie astăzi că
surlarii domneşti, iar mai tîrziu lăutarii acestora, erau obligaţi să cînte si la tîrguri. Treptat,
lăutarii (organizaţi prin sec. al XVIII-lea în bresle) capătă mai multa independenţa, se
răspîndesc şi se stabilesc în sate. Despre lăutari, m
^r!fSful..actua1’ sepoate vorbi abia din secolul al XVIII-lea. Ei au P^'
t diferite nume : zicălaşi, zicători, lăutari sau alăutari etc., iar tarafi
turi :.*acîm> handă> muzică, taraf. în secolul al XVIII-lea, &

miti mphtZfni °mam’ sînt semnalaţi şi lăutari străini (din onent, n erau în
r onglne a
PUseană,
numiţi sudiţi). In secolul al X1*“1 ’
taţi şi dintre localTV^1\teKmuzicanţi
fell ri de muzica
î- nţi : mehteria (care sînt,.^ca.
drul armatei şi ţigaii râbP profes^^j^rilor fost extrem . L Plna
^a
dezrobirea ţiganilor, viaţa 1 ^
duţi, ca orice obiec^N»« ,ul?ditoare· Ei erau dăruiţi, împrrimu rte,
îneît spre sfîrşitul cP ?°I ? cu lăutari ajunsese atît de terzice sa se plătească ^1Ui al
ru inos
XVIII
"lea, Alexandru Mavtocjg* Şj Ş1 Pentru „suflet“ Cu P ntru „meşteşugul
separate : e
lă t4
V înt din
secolul ai XVMea ^ate că primele ştiri despre lăutari
co
°» lături de interm-eti iZlcan^. Profesionişti pătrund tîrziu 1 azn nteipi eţn
neprofesionişti, care cînlau la diferite o

Scanned by CamScanner
 INSTRUMENTELE MUZICALE POPULARE

, - a piu1“ ’ * . ,, ' .. ....... ™i">wiujKsiuni8iu. ÎSI astazi. 429

fi
"'‘dteva sate din sudul .transilvaniei şi din nordul Munteniei, cîntă “ lloră uneori numai
feciou (dm fluier), care se schimbă între ei pentru ’ „sa şi a se ,odlhm· &emiproCeslonlştll cu
toate că dau mai mare ■ lic repertoriului oxoctuat, mccrcîncl să-şi dezvolte tehnica, nu se
Încrbcsc prca 1 estul colectivităţii. Repertoriul lor este cunoscut
cHlnl de interoretare nu so A..
1,, toii, IU! — - --------- V “"“
1
Ud OL CCIUJ.-

; it interpreţi locali, cu execepţia elementelor noi, care ţin de tehnica trumentului

„importat“. Astfel, în satele din Ţinutul Pădureni (Hu- 1Ildoara). interpreţii
semiprofesionişti cîntă din clarinet cu acompania- cje tobă. Ei lucrează alături de ceilalţi
săteni în timpul săptamînii, ^rininRl pentru munca suplimentară, ca muzicanţi, daruri
în natură şi, uneori» bani. Alături de muzicanţii semiprofesionişti, la ocaziile mari,
1 entru a le da mai mare amploare, sătenii angajează lăutari profesionişti din alte zone, şi

anume din Banat. Aceştia interpretează repertoriul local amplificat cu mijloacele

instrumentelor lor, adăugind de multe ori • pîese noi, care, treptat, rămîn în patrimoniul
localnicilor. Aşadar, lăutarul profesionist cunoaşte un repertoriu vast, uneori al mai
multor zone etnografice, are ca preocupare importantă perfecţionarea tehnicii de
execuţie şi primeşte în schimbul serviciului o sumă de bani. Lăutarii * satelor erau, în’
trecut, deţinătorii tradiţiei artistice cunoscute de întreaga colectivitate, iar stilul lor
interpretativ nu se deosebea iniţial de al localnicilor. Treptat, ei şi-au creat un stil de
interpretare propriu, prin asimilarea unor elemente noi şi prin utilizarea resurselor
expresive ale instrumentelor profesioniste, a unei armonii specifice. Lăutarii sînt mai
receptivi la influenţe şi, treptat, îşi îmbogăţesc repertoriul loca , contribuind la
unificarea unor genuri şi stiluri. Mai mult, prm in er- pretarea frecventă si creatoare, ei
au contribuit la dezvoltarea unor genuri: repertoriul de dans, balada, doina „de dragoste
Preluarea repertoriului ţărănesc de către lăutari s-a făcut în mod inegal, de la o regiune
h alta. In regiunile în care lăutarii cîntă din gura („guns î ), ^es men s-a produs mai
repede. Ei interpretează, in afara de repertoriul instrumental, si pe cel vocal: cîntece
propriu-zise balade, ^ome (creurf *iar o specie anumită „de dragoste“)· In alte regiuni
(parţial mBawu, 5' în Transilvania), lăutarii cîntă numai din instrument^De aceea la
“numite prilejuri ceremoniale, repertoriul îl cinta sătenii, ceea ce a mmat conservarea
în repertoriul satului, pîna in zdele noastae, a un fnri şi stiluri (repertoriul vocal de
nuntă repertoriul funebru, riilul al cîntecului propriu-zis, doina etc.). p or „enur; şi
a ie.sionalismul a avut un rol important in dezvP, - unor stiluri
^t^Hău^or d^edme ur-

«ASS, >" <-»«

fluenţele reciproce dintre folclorul românilor şi al maghiarilor. î n 1 sate, ei cîntau atît
românilor cît şi maghiarilor, introducînd în repet riul fiecărei naţiuni elemente care i
se păreau importante pentru înf museţarea acestuia. O cercetare ştiinţifică
comparativă a muzicii por)U~ lare a celor două naţiuni nu a fost încă realizată. P pu~
Lăutarii din oraşe, supuşi gustului mereu schimbător al burgheziei fiind nevoiţi să
satisfacă aceste gusturi, care se transformau după epoci (influenţa orientală pînă în
secolul al XlX-lea, influenţa occidentală din sec. al XVIII-lea) au un repertoriu

Scanned by CamScanner
 FOLCLOR MUZICAL

430
eterogen şi de valoare artistică uneori dubioasă 7 ; de aceea, multe piese au fost
părăsite. Aportul lor constă în dezvoltarea unui concept armonic adaptat la trăsăturile
specifice muzicii noastre populare, deci însuşirea creatoare a armoniei funcţionale şi
îmbogăţirea structurii modale şi a ornamentării în dezvoltarea stilului instrumental
popular. Muzica lor a inspirat pe compozitorii din secolul trecut şi, în mai mică
măsură, din secolul nostru. Lăutarii satelor şi ai oraşelor au rămas mereu în contact,
producîndu-se influenţe reciproce în repertoriul şi în stilul de execuţie.
Formaţiile lăutăreşti sînt foarte variate şi prezintă trăsături specifice pe regiuni.
Unele sate au tarafuri proprii, altele le aduc din satele vecine sau din alte regiuni (chiar
dacă aparţin unui grai muzical diferit), în Bihor, lăutarii (de multe ori ţărani) cîntă din
vioară solo sau două viori; a doua execută aceeaşi melodie la 8vă sau un
acompaniament simplu, în ultimele decenii, în taraful bihorenilor a fost introdus
contrabasul sau violoncelul. în satele cu o dezvoltare economică slabă (Ţinutul Pă-
durenilor din Hunedoara, unele sate din sudul Transilvaniei etc.) taraful are o
structură mixtă : fluier sau clarinet cu vioară şi tobă mare.
în nordul Transilvaniei, vioara este acompaniată de „zongoră“ sau zongoră şi
violoncel sau contrabas, iar mai târziu, taraful s-a îmbogăţit.
în sudul Transilvaniei : clarinet şi coarde : torogoată şi coarde coarde, clarinet şi
ţambal: vioară, saxofon, ţambal, tobă ; vioara I, II (cu scorda- tură de 3 coarde) ;
vioara I, II, clarinet, contrabas. Instrumentul de suflat cîntă melodia împreună cu
vioara, la unison sau la 8vă. în Ţara Moţilor : vioară, violoncel; vioara I, II, violoncel,
contrabas etc.
Pe Tîrnave : vioara I, II, contrabas. Vioara II are uneori o scordatură specială (sol,
re 1 la) pe 3 coarde.
în Cîmpia Transilvaniei : vioara I, II, violoncel (uneori mai mic, ca instrument de
acompaniament); vioara I, II, viola (cu 3 sau 4 coarde acordate doi, solî, re*, lai şi căluş
tăiat drept).
In Transilvania sînt răspîndite, în genere, tarafurile compuse din : 1—2 viori care
cîntă la unison, 1—2 braci, contrabas sau : vioară, ţambal, contrabas; vioară, braci,
ţambal, contrabas sau : vioară, ţambal, cori-

7 v. Folclorul orăşenesc, p. 347.

Scanned by CamScanner
 INSTRUMENTELE MUZICALE POPULARE

431
abas; vioară, braci, ţambal, contrabas; viora I, II, contrabas, violă,
în Banat, tarafurile sînt mai ample ; coardele ,1 suflătorii cîntă melodia cau
numai sufla tom , l vion (I, 11), borogoata, violoncel, contrabas; vioară, rolă,
violoncel, contrabas, torogoata (uneori şi saxofon).
^^ -.1 % v\ in nrun nnn Ani n ·*<. a _

nAl CUUA« V—--------

nai’; vioara I, II, cobză.
în Muntenia : vioară-cobză ; vioară-contrabas ; vioară I, II, cobză ; vioara, nai,
contrabas ; vioară, nai, cobză. în Transilvania şi Banat, de multe'ori „primaşii“ sînt
ţărani, iar la instrumentele de acompaniament
cîntă lăutari ţigani.
In Oltenia, în afară de contrabas şi vioară, chitara este frecventă, în ultimul secol a
început să pătrundă în tarafuri, din ce în ce mai insistent în toată ţara, acordeonul. în
Moldova, Cîmpia Munteniei şi Olteniei mici fanfare, formate din ţărani (care învaţă în
timpul armatei un instrument aerofon), au început să se impună, înlocuind
cordofoanele. Sătenii le preferă, deşi interpretarea este de multe ori de calitate in-
doielnică, deoarece au sunetul mai puternic. Cobza şi traiul încep s fie părăsite în
Muntenia şi Moldova, iar naiul este din ce in ce m
âUZlt
Fanfarele conţin instrumente de alamă si de trompete în mi sau si bemol, în fa, fluge
orn, > perioadă de
rele lăutăreşti sînt mai vechi în Banat, unde ^„^^l^poarelor înflorire în secolul al
XIX-lea, probabil sub influenţa muzicii pop
conlocuitoare. , ____în secolul al
Faţă de cele mai vechi tarafuri ates*atet mbal clarinet, din stampa XVIII-lea
(fluier, vioară, violoncel, corn ţ , XK_lea. nai, vioară,
Pictorului Tr. Neuhauser, iar la }. ® ic ) tarafurile din ultimele
tambură; vioară, cobză, nai, vioara, tn v cîstigat în amploare ŞiJn decenii ale sec. al
XX-lea s-au eleat şi forme nof:
modalităţile de acompaniere. în ultimei Lesu-Năsăud etc. sau
formaţiile de instrumente tradiţionale dm n » de fluiere cU
**te: instrumente populare de suflat şi cu coara , g *
tembal, contrabas şi acordeon etc. w August 1944 sînt formate
Orchestrele care au luat naştere după de cunoscuta orchestră
mare număr de instrument^ n 1&r etc<> au fost create
»barbu Lăutaru“, orchestra a Sfat * T B>_Bucureşti, —
rchestre regionale, în oraşele importan v de diferite dimen-
cobză, ţambal şi bas ; Hodac-Reghm. u ,
Uri
i, cobze, ţambale, steag cu clopoţei şi

Scanned by CamScanner