Folclorul muzical 

reprezintă totalitatea creațiilor muzicale ale unei culturi sau

unui popor, care au trăsături de conținut și formă specifice. Este caracterizat
de cinci trăsături specifice: caracterul colectiv, caracterul oral, caracterul
anonim, caracterul sincretic și cel regional.

Genurile muzical-folclorice reprezintă viața oamenilor simpli, a țăranilor. Toate

acestea simbolizează aspecte ale muncilor agricole, ale sărbătorilor religioase
creștine sau ale evenimentelor care au în centrul atenției viața de familie.
Elaborarea melodiilor prezintă un proces de adaptare în funcție de perioada în
care se cântă. Un alt factor major în privința conținutului mesajului transmis
este și mediul în care se desfășoară activitatea întreprinsă (în casă, pe câmp,
în natură).

Genurile muzical-folclorice sunt clasificate în funcție de mai multe criterii în

trei mari categorii:

După scopul pe care îl prezintă fiecare:

 În funcție de structura textului – caracter literar: liric (doina), epic

(balada)
 În funcție de rolul pe care îl are genul – caracter funcțional: ocazional
sau ritualic (colinda) și neocazional (cântec)
 În funcție de structura melodiei – caracter muzical: improvizatoric
(bocet), formă fixă (ritual).

După emițător (persoana sau instrumentul care produce sunetele muzicale)

 Vocale – doina vocală, cântecul de leagăn, creații din folclorul copiilor

 Instrumentale – melodii de joc, doina instrumentală
 Vocal–instrumentale – balada, cântecul de joc.

După modul de interpretare:

 Individuală – existența unui singur solist

 În grup compact – mai multe persoane integrate
 În grup antifonic – alternarea unui solist cu un grup sau a unui grup
vocal cu unul instrumental

Cele două mari categorii ale folclorului muzical sunt genurile ocazionale și
cele neocazionale.

Genurile ocazionale fac referire la acele creații muzicale create și

interpretate pentru o anumită ocazie, într-o anumită perioadă de timp. Ele
îndeplinesc o funcție ritualică, de ceremonial sau de urare. Pot fi interpretate
individual sau în grup, vocal, instrumental sau vocal-instrumental de toate
categoriile de participanți (copii, tineri, adulți și bătrâni).

Există două direcții de clasificare a genurilor folclorice ocazionale:

  În funcție de obiceiul tratat
 În funcție de momentul vieții dezbătut

Genurile muzical-ocazionale care expun un obicei sunt în concordanță cu

calendarul sărbătorilor creștine și al muncilor agricole practicate de-a lungul
anului. Acestea reprezintă un adevărat spectacol unde participanții cunosc
tradițiile din străbuni, tradiții pe care le urmează chiar și în zilele noastre.

După funcția îndeplinită avem

 Ritualuri practicate cu scopul de a afecta rezultatul muncii, a îmbunătăți

sănătatea oamenilor și a animalelor
 Ceremoniale – momente în care sărbătorim diverse evenimente

În funcție de modul în care sunt realizate există genuri muzical-literare,

muzicale, literare (urările, piesele teatrale), coregrafice (dansuri rituale,
dansuri mascate) și obiceiuri fără producții artistice specifice.

Nu în ultimul rând avem o clasificare bazată pe calendarul anului.

 Obiceiuri de primăvară și vară

 Obiceiuri de iarnă

Genurile muzical ocazionale care prezintă momentele importante din viața

omului au în vedere derularea ciclului vieții. Sunt importante 3 momente
nașterea, nunta și moartea. În funcție de tema abordată, repertoriul este
construit astfel încât să expună bucuria unei vieți noi, începerea vieții de cuplu
și sfârșitul vieții. Melodiile sunt de tip pentatonic, în timp ce versurile conțin
cuvinte specifice. Repertoriul de cântece este unul bogat existând cântece de
leagăn, cântecul cununii, cântecul bradului, cântec de cătănie și multe alte
tipuri de cântece.

Genurile folclorice neocazionale se inspiră din folclorul literar. Se poate

remarca o strânsă legătură cu literatura. Acestea pot fi abordate de-a lungul
întregului an fără a fi nevoie de o anumită sărbătoare. Prezinte aspecte din
viața țăranului exprimând stări și trăiri sufletești. Printre tematicile
predominante se numără înstrăinarea, despărțirea, haiducia, dragostea și
relația cu natura.

Sunt clasificate în trei mari categorii:

1. Balada – tematici ce au legătură cu fantezia, vitejia, păstoritul, familia,

fiind reprezentată printr-o melodie cu acompaniament instrumental
2. Doina – tematici ce surprind durerea, dragostea, înstrăinarea și gluma,
melodia fiind improvizată, fără să aibă o formă fixă
3. Cântecul propriu-zis – cel ai răspândit, care se poate adapta tuturor
schimbărilor ce apar în muzică