FOLCLORUL SI FOLCLORUL OCAZIONAL

1. Categoriile folclorului muzical românesc

Muzica populară românească formează un ansamblu
impunător, un tezaur scump, de la care se vor inspira
compozitorii noștri.

Folclorul reprezintă totalitatea creații lor literare, muzicale

și coregrafice realizate de oameni din popor și transmise
pe cale orală. Din timpuri străvechi, poporul român a creat
un tezaur folcloric de o rară frumusețe și originalitate,
admirat în întreaga lume.

Categoriile folclorului muzical românesc sunt:

-folclorul ocazional
-folclorul neocazional
Folclorul neocazional cuprinde:
•Folclorul copiilor
•Cantecul de leagan
•Cântecul propriu-zis,
•Cantecul de joc (vocal-instrumental, instrumental)
•Doina – apartine genului liric
•Balada – apartine genului epic
1.Folclorul copiilor
cuprinde creații versificate și neversificate: cântece legate de
elementele naturii, pentru vietăți, cântece de joc, numărători, zicători
ș.a. Imaginile poetice din lumea animală și florală, din viața de familie
sau dintr-o lume fantastică sunt redate prin mijloace de expresie
simple, dar de o mare expresivitate. Versurile se recită pe un ritm
specific sau se cântă pe o melodie simplă, cu caracter recitativ.
2. Cantecul de leagan

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au observat efectul

liniștitor pe care îl are vocea mamei asupra nou-
născutului. Acest lucru, dublat de forța sugestivă a
muzicii, a dus la apariția cântecului de leagăn. Apărut
dintr-o necesitate practică (adormirea copilului mic),
acesta are un caracter intim și se execută individual.
Melodia se bazează pe dezvoltarea unui motiv, iar ritmul
este bazat pe iamb.

3. Cântecul propriu-zis
Despre cântecul propriu-zis

Genul
–
 Genul cel mai răspândit, cel mai viu și cel mai strâns legat de viața cotidiană este cântecul
propriu-zis. El se cântă oricând și de oricine: în timpul muncii, la șezători, la petreceri, solo sau în
grup, vocal sau instrumental. Organizarea este strofică, o strofă având în general trei sau mai
multe versuri, alternate de un refren.

 Ritmul
 –
 Ritmul este variat și evoluează în formule din ce în ce mai complexe. Linia melodică este de
asemenea variată și spectaculoasă. Interpretarea se face de cele mai multe ori cu
acompaniament instrumental.

 Tematica
 –
 Are o tematică variată, exprimând întreaga gamă de sentimente general umane, atitudinea față
de aspecte variate ale vieții, dragostea pentru țară și pentru natură. Un loc important în
repertoriu îl ocupă cântecele de dragoste.

 Caracteristici
 –
 Este genul cu cea mai largă răspândire, circulând mai mult într-o interpretare individuală şi
aparţine tuturor vârstelor şi categoriilor sociale, interpretarea sa fiind făcute în cele mai diverse
ocazii.
FOLCLORUL OCAZIONAL

1. Nunta simboliza, în satul tradițional, un ceremonial de trecere de la statutul de

flăcău/fată la cel de tânăr(ă) căsătorit(ă)/adult. Ceremonial nunții e alcătuit din trei
tipuri de ritualuri: de separare, de compensație și de agregare. Este organizat de o serie
de momente ritual-ceremoniale solemne, marcate de producții artistice proprii, printre
care sunt inserate momente de petrecere și voie bună.
Repertoriul de nuntă include:
1. Producții literare cu un caracter ludic, adresate mirilor, socrilor și nănașilor.
Ele sunt orații de iertăciune, de conăcărie (cerere a miresei), la schimbul
darurilor, la masa mare, strigăturile ce însoțesc alaiul de nuntă și în timpul
jocurilor.
2. Producții muzicale cu funcție ceremonială sau de divertisment. Cântecele
ceremoniale au în prim-plan un personaj, de regulă acesta este mireasa, iar
cântecele propriu-zise și cele de joc sunt interpretate cu ajutorul instrumentelor
tradiționale.
3. Producții coregrafice alcătuite din dansuri rituale și dansuri asociate melodiilor
de joc specifice regiune din care fac parte mirii.
2. Nașterea marchează debutul vieții. Acest moment este conturat de creațiile
muzicale și se integrează în preocupările familiei pentru nou-născut: cântece de leagăn
sau creații versificate.
Lucrările sunt adresate pruncului și sunt interpretate de persoanele care îl îngrijesc:
părinții, bunicii, frații, etc.
Cântecul de leagăn prezintă anumite elemente specifice precum cuvintele cu valoare
onomatopeică (nani-nani), comparații ale copilului cu vietăți (pui de cerb), diminutive
(puiuț, mititel).
Creațiile versificate au rolul de a delecta copilul, fiind spune de părinți sau de frați
sub formă de joc. Ele fac referire la numărarea degetelor sau prezentarea feței.
3. Înmormântarea reprezintă unul dintre ritualurile de trecere a omului într-o altă
viață, prin despărțirea de cei vii, trecerea și integrarea în lumea morților. În acest ritual
sunt păstrate o serie de practici străvechi, bazate pe credințe precreștine.
În funcție de modul de execuție și de rolul pe care îl au, producțiile muzicale ale
ritualului de înmormântare se clasifică în:
4. Cântece funebre (cântecul bradului, cântecului zorilor, bocet, etc.)
5. Jocuri de priveghi

PROIECT REALIZAT DE :

Halapciuc