Sunteți pe pagina 1din 4

INFLUENŢELE DANSULUI POPULAR ASUPRA

CALITĂŢII VIEŢII OMULUI

„Folclorul nostru… nu numai că este sublim, dar te face să înţelegi totul. E mai savant
decât toată muzica aşa-zis savantă. Şi asta într-un fel cu totul inconştient. E mai melodic
decât orice melodie, dar asta fără să vrea. E duios, ironic, trist, vesel şi grav.”

                                                                                         George Enescu

Dansul popular este cel mai mare tezaur de obiceiuri, credinţe, legende şi sentimente
păstrate din negura timpurilor până astăzi, el avand o mare influenţă asupra vieţii sociale a
oamenilor, tradiţia sa fiind păstrată în special la sate.
Prin folclor înţelegem creaţia artistică, colectivă, orală şi anonimă a unui popor, ce ne
oglindeşte concepţia despre lume şi viaţă. Folclor inseamna, muzică, dans, poezie, teatru şi arte
plastice, decorative. Nu se cunosc originile acestui dans tocmai pentru ca este strans legat de
folclor.
        Totusi primele documente scrise care evidenţiază prezenţa folclorului sunt din anul – 1540
cind Ion Căianul, călugar franciscan de origine română, culege zece melodii româneşti.
        În „Descripţio Moldavie” (1711), Dimitrie Cantemir menţionează existenţa dansurilor
populare, doinei, baladei, , instrumentelor populare şi descrie obiceiuri tradiţionale legate de
nuntă, înmormântare, colinde, drăgaica, paparuda şi căluşul.
       Originalitatea muzicii populare constă în ritmul specific, versul, la sfârşitul căruia apar
uneori intejecţii cu scopul de a lărgii ambitusul melodiei.
       Ritmul de dansului popular – ritm sincretic cu o mare valoare expresivă şi melodia ce
asigura specificitatea naţională prin suflul larg apropiat de felul de a fi al al moldovanului.
       Dansurile populare zonale sunt însotite numai de muzica instrumentală, presărată cu
strigături, pocnete din degete, bătăi din palme, paşi bătuţi, chiuituri etc., subliniind o dată în plus
sincretismul jocurilor populare din diferite zone folclorice etc.
       Dansul a avut o importanţă deosebită în viaţa socială a omului fiind nelipsit din ritualurile
religioase. În timp s-au produs mutaţii în cadrul dansurilor jocurilor populare în sensul că unele
şi-au păstrat funcţia rituală (Caluşul, Cununa, Drăgaica), iar altele s-au transformat în dansuri de
gluma.
Dansul popular dezvăluie într-o manieră sinceră şi directă aspiraţiile şi sentimentele
oamenilor, el este strâns legat de viata şi istoria popoarelor, fiind însoţitor fidel al omului atât în
momentele sale de bucurie cât şi în cele de mâhnire, el exprimă în acelaşi timp caracterul,
temperamentul, forţa, agerimea, înţelepciunea şi umorul poporului.
Dansul popular românesc s-a întrepătruns întotdeauna cu viaţa colectivităţii şi individului
deoarece la fiecare ocazie care implica manifestarea unei stări afective, cântecul şi dansul au
ocupat un rol de prim ordin. Asemenea ocazii sunt zilele de sărbătoare, distracţiile, târgurile,
sărbătorile legate de muncile agricole sau de păstorit, ceremoniile legate de munca şi de
fertilitatea pământului si bineînţeles evenimentele importante ale vieţii: naşterea, logodna,
căsătoria şi chiar moartea.
În toate cazurile dansul nu este separat de muzică. Înainte de a fi acompaniat de
instrumente s-a dansat în acompaniamentul cântecelor şi în ritmul bătăilor de palme sau cel
obţinut prin instrumente de percuţie: sucitoare, dube, etc.
Caracterizându-se ca dans de colectivitate, cu execuţie unitară a mişcărilor ca şi prin
caracterul, structura acestora, folclorul coregrafic românesc face parte din marea familie a
dansurilor balcano-carpatice. În el se întâlneşte o mare bogăţie de ritmuri şi tempo-uri, de
atitudini ale braţelor, îmbinându-se eleganta mişcărilor lirice ale dansurilor de femei cu
vitalitatea si virtuozitatea dansurilor bărbăteşti. O serie de elemente tehnice bine conturate
determină un specific naţional foarte pronunţat.
Există mari varietăţi de stiluri zonale cu un specific pronunţat, conferind personalitate
zonelor folclorice distincte ce se întâlnesc in tot cuprinsul ţării.
În ultimii ani, şi în zonele urbane se organizează tot mai multe activităţi destinate
dansului popular, existând chiar şi cursuri pentru copii şi tineret.
Pentru copii, practicarea dansului popular este foarte benefică, ei având şansa de a
socializa, de a face mişcare, de a-şi cunoaşte tradiţiile populare, dar şi de a simţi bine. Prin
intermediul dansului, aceştia au şansa de a-si cunoaşte şi ţara, sau strainatatea, având chiar şi
turnee dedicate dansului popular ce se desfăşoara atât la noi, cât şi în strainătate.
S-au organizat ansambluri folclorice care ne reprezintă atât în ţară, cât şi în străinătate.
Spre exemplu, “Ansamblul Artistic de Copii şi Tineret- Plaiul Românesc”, care ne-a reprezentat
cu mândrie ţara, fiind câştigători ai Festivalului Internaţional de Folclor Budapesta-Ungaria
(2011); şi distinşi cu Trofeul Frstivalului Internaţional "Balkanfolkfest" Kiten - Bulgaria 2010.
Înscrierea copiilor într-un ansamblu le dă oportunitatea de a participa la zeci de
festivaluri şi manifestări culturale, atât pe plan local, cât şi naţional, oferindu-le şansa de a
cunoaşte zeci de interpreţi şi ansambluri folclorice renumite.
De asemenea, dansul popular are şi rolul de a încânta privirile spectatorilor. Un spectacol
de dans popular este plin de viaţă, muzica şi dansul dau oamenilor un sentiment de bucurie prin
ritmul alert şi veselia participanţilor.
Un festival important şi cunoscut, care de altfel a avut loc şi în oraşul nostru, este
Festivalul Internaţional de Folclor “ Nunta Zamfirei” unde spectatorii au prilejul de a viziona
diferite culturi şi o mulţime de stiluri de dans popular.
Putem spune ca dansul popular a influenţat dintotdeauna viaţa oamenilor, şi înca are un
impact important în societatea noastră, astfel ca prin intermediul dansului ne putem păstra
tradiţia şi o putem transmite mai departe, fiind şi o metoda de a ne promova pozitiv imaginea
ţării, dar şi o metodă de a forma şi educa tineretul, stârnindu-le copiilor interesul pentru cultură şi
tradiţie.
BIBLIOGRAFIE

1. www.veselia.info

2. Oprea, Gheorghe (2002). Folclorul muzical românesc, Editura


Muzicală, București

3. www.ecomunitate.ro

S-ar putea să vă placă și