Sunteți pe pagina 1din 4

CURSUL I

DANSUL ŞI DANSUL SPORTIV

DEFINIŢIA DANSULUI: Dansul este arta prin care ne organizăm mişcările cu graţie şi
armonie, cu precizie şi imaginaţie, în raport cu muzica.

DEFINIŢII CELEBRE ALE DANSULUI:

 Mata Hari (dansatoare, curtezană şi spioană în serviciul Germaniei în timpul celui de-al
doilea Război Mondial.)
Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt.
 Ted Shawn (pionier al dansului contemporan, de origine american, fondator alături de
Ruth Saint Denis a celebrei şcoli de dans DENISHAWN SCHOLL.)
Dansul este singura artă în care noi înşine suntem materia din care este realizată.
 Martha Graham (cea mai mare dansatoare-coregrafă americană, inventatoarea tehnicii de
dans contemporan care îi poartă numele)
Dansul este limbajul ascuns al sufletului.
 Costel Zăgan (scriitor)
Dansul este muzica mişcării.
 Havelock Ellis (medic şi scriitor englez, a studiat sexualitatea umană)
Dansul este cea mai elevată, cea mai emoţionantă, cea mai frumoasă dintre arte, pentru
că nu este doar translatare sau abstractizare din viaţă; este chiar viaţă.
 Edward Demby (episcop afro-american şi scriitor)
Dansul este puţină nebunie care ne face tuturor mult bine.
 Simonide din Keos (poet liric grec)
Dansul este poezie tăcută.
 George Bernard Shaw (scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în
1925)
Dansul este o exprimare verticală a unei dorinţe orizontale.

DEFINIŢII DIN DICŢIONARE ALE DANSULUI:


 Ansamblu de mişcări ritmate, variate ale corpului omenesc, executate în ritmul unei
melodii, de diferite tipuri.
 Mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mişcări ritmice, plastice
şi expresive ale corpului, executate în ritmul unei melodii.
 Joc, mişcări ritmice ale corpului omenesc.
 Gen artistic constituit din mişcări variate, ritmice şi expresive ale corpului omenesc,
executate de regulă cu acompaniament muzical.

Funcţiile dansului :
 Funcţia estetică – prin dans se dezvoltă simţul estetic;
 Comunicare nonverbală – dansul este o odalitate de transmitere a informaţiilor;
 Funcţie de socializare- este o modalitate de a stabili relaţii interumane.

Dansul sportiv defineşte latura competitivă a dansului de societate. Dansul sportiv


presupune: forţă fizică, agilitate, coordonare, rezistenţă, disciplină, muncă în echipă, har, stil şi
capacitate de interpretare muzicală.
Dansul sportiv este pentru unii un sport foarte competitiv, iar pentru alţii este o minunată
cale de a participa la activităţile sociale. De aceea este un sport care se adresează tuturor vârstelor.
Obţinerea unor performante înalte în dansul sportiv implică un volum de muncă a
extrem de mare în cadrul lecţiilor de antrenament sportiv atât din punct de vedere tehnic
cât şi din punct de vedere artistic, o complexitate sporită a eforturile psihice şi fizice, cu
multă perseverenţă şi seriozitate în pregătirea dansatorilor, încă de la o vârstă mică.

Dansul sportiv – sport de expresie :


 Se deosebeşte de artă prin caracterul competiţional;
 Are regulamente şi cerinţe sportive;
 Are organizare instituţională naţională şi internaţională.
CARACTERISTICILE DANSULUI SPORTIV:
1. Desfăşurarea pe două secţiuni în perechi:
- Dansurile standard: vals lent, tangou, vals vienez, slow-fox, quick-step,
- Dansurile latino-americane: samba, cha-cha, rumba, passo doble, jive.
2. Caracter competitiv – întrecere directă între sportivi, pe ringul de dans, pentru
obţinerea unor rezultate şi poziţii cât mai bune în clasament;
Întrecerea pe ringul de dans reprezintă un prilej de manifestare şi comparare a
capacităţilor individuale, dar şi al nivelului tehnic al perechilor. În acelaşi timp constituie
un mod de evaluare a eficienţei pregătirii lor în antrenamente, şi nu în ultimul rând,
ordonează clasamentul perechilor în funcţie de categorie şi vârstă.
3. Varietatea conţinutului motric prin care se înţelege că întâlnim o gamă mare şi
complexă de mişcări. Această varietate motrică se datorează unui fond artistic
foarte larg al dansului în general şi al dansului sportiv în special.
Dansul sportiv a împrumutat, folosit şi adaptat foarte multe elemente corporale
din toate genurile şi structurile de dans. De exemplu din dansul clasic au preluat ţinuta,
din dansul de caracter au preluat elemente ce subliniază caracterul de provenienţă al
dansului executat.
4. Varietate mare în dinamica mişcărilor, care depind de forma şi de conţinutul
muzicii;
Această legătură organică dintre muzică şi mişcarea corporală are ca efect aceea
armonie a mişcărilor dansatorilor, cu ritmul şi caracterul muzicii. Indiferent de nivelul la
care se află dansatorii, acompaniamentul muzical are o importanţă deosebită, întrucât
dansatorii îşi adaptează mişcările specificului muzicii.
5. Caracterul artistic al execuţiei – din care rezultă partea de expresivitate corporală;
Expresivitatea este în strânsă legătură cu modalitatea de formulare şi de
manifestare a unor idei şi sentimente şi reflectarea unor stări interioare cu ajutorul unui
limbaj corporal plastic. Caracterul artistic este determinat de îmbinarea reuşită dintre
expresivitatea corporală şi linia muzicală, între cele două creându-se o unificare prin
intermediul dansatorilor.
6. Plasticitatea mişcării corporale, care cuprinde:
- Plasticitatea formelor de expresie
- Plasticitatea calităţii acestor forme
Plasticitatea corporală trebuie privită ca fiind un ansamblu între plasticitatea
formei şi cea a conţinutului. În dansul sportiv plasticitatea este dată de:
- Execuţia artistică,
- Compoziţia artistică.
7. Spectaculozitatea dansului sportiv – are mesaj care se transmite spectatorului.
În dans există o legătură între cel ce produce arta şi cel care o consumă, adică
între artist, în cazul de faţă dansatorul, şi spectator. Limbajul corporal al dansatorilor
aduce la suprafaţă, prin intermediul mişcărilor executate, nuanţe sugerate de muzică şi
creează trăiri şi emoţii spectatorilor.
Spectaculozitatea artistică suprapune perfect interpretarea artistică peste creaţia
artistică. Pentru a se ajunge la un înalt nivel de spectaculozitate trebuie să se ţină seama
de câteva aspecte importante:
 Exigenţa în execuţia artistică a coregrafiei,
 Ritmicitatea motrică şi dinamica corporală,
 Scenografia care se realizează prin mijloace specifice şi creează o
atmosferă plăcută care atrage privirea şi atenţia spectatorului.