CĂLUȘARII

În mod tradițional, dansul se execută în săptămâna dinaintea Rusaliilor,[4] și are scop

cathartic[2] (tămăduitor), însă există documente istorice care atestă practicarea dansului și cu alte
ocazii, de exemplu, dansul executat de soldații lui Mihai Viteazul, "călușerii", ce se aflau sub
conducerea căpitanului Baba Novac, în cadrul sărbătorii date de Sigismund Bathory în 1599, la
Piatra Caprei, lângă Alba Iulia.[5] Originea acestui obicei este subiectul multor discuții și nu s-a ajuns
la o concluzie clară.
Tudor Pamfile spune că nu se poate stabili o origine clară a acestei tradiții (Sărbătorile de vară la
Români, de T. Pamfile, București, 1910, p.75).
O serie de cercetători văd o origine romană a acestei tradiții (începând cu Petru Maior, cf. Nicolae
Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, București, 1901, p.238). Printre argumente se
numără similitudinile izbitoare de îmbrăcăminte între jucătorii Călușului și jucători ai unor tradiții
similare din Spania, Britania, Portugalia etc.
În mai multe studii de specialitate, academicianul Sabina Ispas arată că tradiția Călușului se înscrie
în tradiția jocurilor taumaturgice creștine de tradiție mixtă, iudaic-romană, tipică primelor secole
creștine, tradiție contaminată de jocurile războinice ale
vremii