SEDINTA DE COMUNICARI DE HERALDICA, GENEALOGIESI SIGILOGRAFIE LA INSTITUTUL DE ISTORIE

N. IORGA",

31 martie 1994

Comisia nationala de Heraldica, Generalogie si Sigilografie si-a desfasurat sedinta decomunicari pe

luna martie in cadrul Institutului de Istorie N. Iorga". in cuvantul de des-chidere, acad. Dan Berindei a
relevat rolul cercetatorilor ieseni in dezvoltarea stiintelor auxiliare.

Comunicarea elaborat5. de Maria Magdalena Széke ly, Heraldic& genealogie i sigilografie/a familia
boierilor Ureche a pus in e fident5. -pc baza unui bogat material sigilografic mostenirea aceluiasi
insemn heraldic (lambelul cu cruce) in trei generatii succesive ale nea-mului Ureche. Amprentele
sigilare pastrate pana astazi par A, sugereze ca, la 1607, NestorUreche a primit indigenatul polon,
tecunoscandu-i-se ca blazon armele inaintasilor. Aceatea aufost preluate apoi de fiii sai (Vasile i
Grigore) si de unul din nepoti (Neculai). Cercetareaacestui caz particular arunca o lumina noua
asupra locului i rolului heraldicii in ansamblul

structurilor societatii medievale romanesti.

Comunicarea lui Mihai-Razvart Ungurearm, intitulata Izvoare genealogice ineditclistele boierilor

morti (Moldova, 1834-1857 ) a avut ca subiect prezentarea si analizarealistelor de decese, redactate
de diferitele departamente civile din Moldova regulamentara. inaintea autorului, aceeasi terra i-a
preocupat si pe alti istorici, niciunul dintre ei, insanu a publicat rezultatele cercearii. U7.ul genealogic
al listelor le probeazt importanta, datelebiografice incluse in izvoare completand fericit prosografiile
elaborate pentru secolul XIX.

Totodatá, listele pot servi oricarei investigatii interdisciplinare in istoria sociala a veacului trecut.
Sunt inregistrate aproximativ opt sute de nume, in mare majoritate cuprinse in catagrafiilesi
arhondologiile perioadei.

in contextul discutiilor despre stabilirea stemelor de orase, comunicarea lui SorinIftimi, Vechi sigilii
ale oraplui Iaci, s-a dorit o contributie la fundamentarea istorica astemei orasului Iai, asa cum a fost
ea stabilita in perioada interbelica (1922 1924) de Co-misia Nationala de Heraldica. Au fost repuse in
valoare doul sigilii uitate ale orasului publicate cu un veac in urma (1888) de catre V. A. Urechia si
care nu au mai fost utili-zate de atunci. (Ele se pastreaza la Arhivele Statului Bucuresti, la cote pe
care articolul leprecizeaza. Autorul a identificat si un al IV-lea sigiliu, complet necunoscut si care este
mai veche imagine sigilara care reprezinta -in mod sigur, un cal. Comunicarea lui Stefan S. Gorwei a
wart in vedere intregul material care poarta in-semne heraldice, atragandu-se atentia: asupra
posibilitatii de a introduce elemente ordonatoare in clasarea si studierea pieselor armoriate. Astfel,
s-a aratat ca in uncle cazuri provin, de la acelea§i personaje, obiecte diverse care poarta aceeeqi
stemd (inele sigilare, pisanii saulespezi funerare, piese de argintarie saa broderie, pagini de
manuscrise sau de tiparituri)Aceasta, pe de o parte, arata folosirea congientei a insemnelor heraldice
i caracterul lorereditar, iar pe de altä parte oferl. posibilitatea unei studieri metodice a
heraldicii .medie-vale romanesti, prin cercetarea in primul rand a amprentelor sigilare de pe vechile
uoastredocumente.

La discutii au participat I. Cazan, P. Cernovodeanu, I. Perieteanu, D. Berindei, J. N. Manescu, M.

Radulescu.

Nagy Pienaru