D29P el.

urmare a răscoalelor ărăneti din 1907 de la 901 în anul trecut

la 1084, adică cu 183, de aici i o cretere a zilelor de hrană de
la 16077 la 17591657

6. ALEXANDRU IOAN CUZA I BÂRLADUL

În istoria popoarelor există personalităi care prin

faptele lor, săvârite pentru înălarea propriei ări, rămân
nemuritori în cronica de aur a neamului. „O asemenea
personalitate este Alexandru Ioan Cuza: patriot înflăcărat,
luptător neobosit pentru formarea i consolidarea statului
nostru na{ional, unul dintre cei mai populari domnitori pe care
i-a avut ările Române. Revoluionar la 1848, animat de idei
înaintate în decursul întregii domnii, caracter integru. dârz i
cavaleresc totodată, Alexandru Ioan Cuza a luptat cu
abnega(ie i perseverenă pentru apărarea demnitălii i
intereselor României pe plan extern i pentru introducerea
unor reforme interne necesare modernizării i democralizării
statului’458
Abdicarea silită în urma loviturii de stat din 11
februarie 1866, exilul, moartea neateptată a lui Cuza,
survenită la Heidelberg (Germania), la 15 mai 1873, aducerea
prinului străin, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,pe tronul
României (10 mai 1866), necesitatea consolidării noului regim
politic, unele animozităi inteme, conjunctura internaională
deosebit de tensionată, lipsa unor documente importante în

6'57 Ibidem .

658 Nichita Adăniloaie, Alerandru Ioan Cuza , în Pagini de istorie i

în\păIământ (culegere) , Lumina Tipo, Bucureti, 2012, p.197- 200; vezi
Oltea Răcanu Gramaticu,Alexandru Ioan Cuza – Controverse istorice , în
Oltea Răcanu Gramaticu (coord.), Posteritatea lui ĂleIandru Ioan Cuza,
Editura Sfera, Bârlad, 2008, p. 40-55.

435
urma sechestrăriiabuzive a Arhivei Cuza i restituirea către
Academia Română abia după 46 de ani, au constituit unii din
factorii pentru care personalitatea marelui dispărut să intre
într-un con de umbră659
Fotii colaboratori ai domnitorului660, cu excepia lui
Dimitrie Bolintineanu661,nu au reuit să mai ducă la îndeplinire
proiectul întocmirii unui studiu monografîc despre viaa i
activitatea lui Alexandru Ioan Cuza, unii dintre acetia intrând
treptat în sfera de influenă a noii guvernări. Puine sunt i
produciile literare662, reprezentarea mai consistentă fiind de
natură folclorică663,unde „Cuza e al doilea în fapte, după
tefan Vodă cel Sfânt’w+

659 D. A. Sturdza, unul dintre principalii organizatori ai loviturii de stat din

11 februarie 1866, a sechestrat în mod abuziv Arhiva Cuza, pe care a
restituit-o AcademieiRomâne în 1912, dar abia în 1928 a putut fi cercetată
de specialiti (C.C. Giurescu, Yiaja I opera lui Cuza Vodă, ediia a 11-a,
revăzută i adăugită, Editura tiinifică, Bucureti. 1970, p. 5-6; Dumitru
Ivănescu, ĂleIandru Ioan Cuza în contiina posterităii , Editura Junimea,
Iai, 2(X)1, p. 210).
m) V.Alecsandri, Al. Papadopol Calimah, D. Bolintineanu, Baligot de
Bayne (ibidem, p. 8).
661 D. Bolintineanu , Vioja lui Cuza Vodă, Bucureti, 1868.
662 Unele texte determinate de o anumită circumstană, având în centrul lor
personalitatealui Al.l.Cuza au fost elaborate de Gh. Baronzi, V. Alecsandri,
G.Cretzeanu, M.Kogălniceanu, B.P.Hasdeu, M. Schwarzfeld, dar povestirile
literare care au avut o mare circulaie sunt cele semnate de Al. Macedonski
(actul În versuri CIao Yod®, 1. Creangă (Mo Ion Roată I Unirea, Mo Ion
Roată i Vodă Cuza).
663 Petre Danielescu, 41erandru Ioan 1. Cuza în tradiia populară. Poveti i
anecdote, vol. 1, Craiova, 1909; D. Furtună, Firicele de iarbă. Povestiri i
legende româneti; L. Mrejeriu, S.T.Kirilcanu, Gh. Popescu VânătoIU, Cuza
Vodă. lslorlsiri pentru popor, Piatra Neam, ] 909; C. Rădulescu Codin,
Legende, tradilii i amintiri istorice adunate din Oltenia i Muscel,
Bucureti, 1910; V. Adăscăliei, De la Drago Vodă la Cuza Vodă- Legende
populare româneti, Bucweti, 1966; idem, Cuza Vodă în tradif ia populară,
Bucureti, 1970.
664 „Cuza a fost cel mai bun domnitor. El a 8cut toate bunătăile în tara
noastră, a dezrobit robii. a slobozit moiile ridicând ponturile (munca W

436
 1. G. Valentineanuîn lucrarea memorialistică Alegerea,
deronarea i înmormântarea lui Cuza Vodă. 1859,1866,1873,
tipărită în 1898, lansează, ipoteza naterii viitorului domnitor în
oraul Galai, pornind de la unele legături ale familiei Cuza cu
inutul Covurlui i această localitate (proprietăi, funcii
deinute, colaboratori)665. O serie de studii i documente,
apărute la începutul secolului al XX-lea, în ară i străinătate,
nu cuprind date legate de naterea i copilăria domnitorului666
cu ocazia comemorării a trei decenii de la moartea
domnitorului Unirii Principatelor (1903), cunoscutul istoric
A.D.Xenopol a elaborat i tipărit Donlnia lui Cuza Vodă, 1859-
1866667 , în două volume, pe baza numeroaselor surse
documentare provenind din Colecia Doamnei Elena Cuza
(1027 documente originale). Eruditul istoric fixează Bârladul
aept locul naterii lui Cuza. Astfel intra în cursa dezbaterilor
cel de-al doilea ora, cu ansele cele mai mari de credibilitate.

jumătate la boieri); moUle cătugăreti erau stăpânUe în pustiu de greci, le-

a luat la stat; măsurile care până la eI erau false, le-a făcut drepte. Ocaua
a Porto de patru titre, iar banija de 12 oca vechi. A făcut osele i poduri
i chiar podul de la pescărie. din târxul Bârladului, tot el I-a făcut. 4 $cut
biserici i coli de in\Fălătură. Cuza e al doilea în fapte, după tefan Vodă
cel Sfânt" (L.Mrejeriu, S.T.Kirileanu, Gh.Popescu Vânători, op.cit ., p. 153-
154)
'6s Moise 1. Pacu amintise în lucrarea sa Cartea judelului Covurlui, 1893,
despre oraul Galai drept loc al naterii domnitorului Alexadru loan Cuza.
A urmat, câiva ani mai târziu, 1.G.Valentinoanu, Din memoriile mele.
Alegerea, detronarea i înmormântarea lui Cuza Vodă.1859.1866,1873,
Bucureti, 1898, p. 25.
666 Colecia 4ete i documente relative la istoria renaterii României,
editate de G. Petrescu, D. A. Sturdza i D. C. Sturdza, ]900.1909, în 10
volume; Frederic Dame, Histoire de la Roumanie contemporaine , 1900, cu
traducerea în limba româna Istoria RomânIeI contemporane, BucuretI,
1901 (cuprinde referiri numai la perioada 1828-1866).
667 A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă 1859- 1866, Iai, 1903; idem,
Istoria Românilor din Dacia Trai artă , ediia a 111-a, vol. Xlll, Bucureti, p.
10

437
 Semicentenanll Unirii (1909) a oferit posibilitatea
istoricilorM8 de a se apleca mai atent asupra vieii i operei lui
Alexandru Ioan Cuza, a Doamnei Elena Cuza, i a
colaboratorilor (Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri+
Costache Negri, Dimitrie Bolintineanu.a.). Cu această ocazie9
Nicolae Iorga remarca că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a
fost „un vrednic de legenda sa” i că în jurul său s'a creat „o
legendă vrednică de dânsuP€’69 .

În 1912, istoricul Gheorghe Ghibănescu aduce referiri

despre genealogiaacestui important neam moldovenesc, încă
din secolul al XVI-lea670, în volumul VII, intitulat Cuzetii, din
cunoscuta colecie Surete I lzvoade. Accesul cercetătorilor la

«8 N. Iorga, Unirea Principatelor (1859) povesfită românilor cu prilejul

împlinirii a cincizeci de ani de la întemeierea STatului român, Vălenii de
Munte, 1909, 120 p.; publicaia Unirea Principatelor, tipărite în amintirea
Semicentenarului din 1909, Bucureti, 1910. 1(M p.; idem, 100 de ani de la
naterea lui Cuza Vodă, Bucureti, 1920.
669 Idem, 100 de ani de la naterea tui Cuza Vodă , p. 6.
670 Neamul Cumtilor este atestat din 1638; printre reprezentanii de seamă
numărându-semarele spătar Dumitraco Cuza, morI În 171 7, În urma
complotului organizat împotriva domnitorului Mihai Racoviă; marele
spătar Ioniă Cuza, decapitat în 1778 din ordinul lui Constantin Moruzi;
vomicul Gheorghe Cuza, membru în delegaia boierilor care l-au întovărăit
pe Ioan Sandu Sturdza la Constantinopolpentru oblinerea domniei, autor al
Jurnalului magerii boierilor deputaji la arigrad. participant la micarea
pentru Constituia din 1822; vornicu] Grigore Cuza, unchiul viitorului
domn, participant la revoluia de la 1848 (Gh. Ghibnescu, lspisoace i
aaptse, vol.II, Iai, 1909, p. 64; idem, Surete i izvoade, voI-VII, Crrzetii,
Iai, 1912, tabel genealogic de după p. CCL XXIV; vezi i Emil Vânosu,
1821. Date i fapte noi, Bucureti, 1932, p. 146; A.D. Xenopol, Istoria
Românilor, XIII, p.7-8; idem, Istoria panidelor politice, Iai, 1910, vol. 1,
p. 106, nota 45; ibidem, Primul proiect de constituliune aI Moldovei din
1822, în „Arhiva", nr.7 i 8 /1 898, p. 432; D.Ivănescu, Virginia Isac, Date
noi privind viaa i activitatea lui Alexandru Ioan Cuza până la alegerea sa
ca domnitor aI Principatelor, în ,Jtevista Arhivelor”, nr.4/1971, p. 525;
idem 41eIandru Ioan Cuza. Acte i scrisori, Editura ,Junimea", Iai, 1973,
p. 20-21; D. Ivănescu, Xlerandru Ioan Cuza în conliinta posteritălii,
Editura Junimea, Iai, 2001 ).

438
documentele Arhivei Cuza, după 1928, la unele mărturii ale
membrilor familiei Cuza, a colaboratorilorfostului domnitor, a
contribuit la cunoaterea mai bună a acestei perioade, a omului
Cuza i a destinului său politic671, „ura înflăcărată sau
pătimaa apologie” s-au stins lăsând loc judecăii „linitite ff
obiecrjye”<’72.În anul 1940, apărea o interesantă monografie
dedicată DoamneI Elena Cuza, semnată de Lucia Bor673. Pe
baza, mai ales, a tradiii locale, autoarea introduce în circuitul
localităilor legate de naterea domnitorului Cuza, oraul Hui,
idee agreată i de Nicolae lorga674

671 Radu Bossy, 4genjia diplomatică a României la Paris i legăturile

politice franco-române sub Cuza Vodă. Bucureti, 193 l; idem, Agenjia
diplomatică a României la Belgrad i legăturile politice româna - sârbe
sub Cuza Vodă, Bucureti , 1934; Victor Slăvescu, Domnitorul Cuza I
PicIor Place , Bucureti, 1942; Ioan Hudiă, Franja I Cltza Vodă. Lovitura
de stat proiectată în 1863. După documente inedite, Bucureti, 1941 ;
GheorgheBrătianu, Politica exlelvră a lui Cuza Vodă i dezvoltareaideii de
unitate nalională, în „Revista de Istorie Română”, I1 (1932), p. 1 13-163 ; N.
Iorga, Un memoriu politic către Cuza Vodă , în Analele Academiei Române,
Memorii, Secia Istorie, s. 3, tom XIX (1937), p. 227-236; idem, Istoria
Românilor , vol. IX, Unijcalorii, Bucureti, 1938; Andrei Oetea, Marile
Puteri i Unirea Principatelor Române, in Omagiul lui Ion Lupa,
Bucureti, 1943; Al. Lapedatu,Vioja politică internă. în Alexandru Ioan
Cuza 1859-1866, Bucureti, 1930, p.1-32; Emil Vânosu, Romanatul.
Moneda lui Cuza Vodă. 1859- 1864. Documente inedite , Bucureti, 1941 ;
Ion Lupa, Istoria Unirii Românilor, Bucureti, 1937; P.P.Panaintescu,
Cuza Vodă i unilalea nalională a românilor, în „Arhiva pentru tiină i
reformă socială”, VIII (1929), p.559-569; C.C. Giurescu, lstoria Românilor,
Bucureti, 1942 etc.
672 Gh. Brătianu, Politica externă a lui Cuza Vodă i dezvoltarea ideii de
unitate najională, în „Revista de Istorie Română”. 1932, 11, fasc. II-III,
P.113
673 Lucia Bor, Doamna Elena Cuza , ediia a III-a, Bucureti, 1940, p. 23.
674 N.Iorga, preedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, a fost influenat
în luarea hotărârii de a susine Casa din Hui, unde s-ar fi născut Alexandru
Ioan Cuza, ca monument istoric, în 1940, de către Ion Lupacu, directorul
„Convorbirilor literare”.

439
 În perioada postbelică s-au tipărit numeroase volume
de documente privind istoria României, inclusiv referitoare la
Epoca Unirii i Alexandru Ioan Cuza675, au fost elaborate
importante studii semnate de istorici români i străini (Andrei
Oetea, P.P.Panaintescu, Gheorghe Platon, Cornelia Bodea
Nechita Adăniloaiei, Nico]ae Corivan, Dan Berindei, Leonid
Boicu, Dumitru Vitcu, C.C.Giurescu, Dumitru Ivănescu,
Nicolae Ceachir, Gerald J. Bobango676, Barbara Jelavich6n,
Paul Michelson678.a.). Cu ocazia Centenaruluimorii
domnitorului Cuza, s-a elaborat la Iai un amplu volum
omagial Alexandru Ioan Cuza. In memoriam, înserând noi
interpretări privind rolul personalităii domnitorului Alexandru
Ioan Cuza în realizarea Unirii Principatelor i a marilor reforme
menite să modernizeze structura învechită feudală i să o
alinieze Europei moderne, capitaliste.
Revenind la problema originii bâdădene a
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, după A. D. Xenopol,
istoricul american T. W. Riker reia această ipoteză în lucrarea
Cum s-a înfăptuit România .Studiul unei probleme
internalionale, 1856- 1866, tipărită la Bucureti în 1940679.

675Discursuri parlamentare din epoca Unirii, 29 septembrie-- 14 decembrie

1861 (Bucureti, 1959); Documente privind politica externă a Principatelor
În anii UnIrii. 1859- 1861 (în ,Studii”, an XII, 1/1959); Documenteprivind
Unirea Principatelor (Bucureti,1961-1984), Alexandru Ioan Cuza. 4cle i
scrIsori (Iai, 1973), Alexandru Ioan Cuza i Costache Negri (Bucureti,
1980), Românii la 1859 (Bucureti, 1984), Documenteprivind domnia lui
Alexandru Ioan Cuza. 1859-1861 (Bucureti, 20(X)), Nichita Adăniloaie,
Alexandru Ioan Cuza, în ,România eroică”, nr. 17-18/2CX)2. a.
676 Gerald J. Bobango, 7Ae Emergence of the RountanianNational State,
Columbia University Press, New York, 1979.
677BarbaraJelavich, Russia and the Romanian National Cause.1848-1859,
Bloomington, Indiana University, 1959.
678 Paul Michelson, Conflict and Crisis Romanian Political Development.
1861-1871, ] 997; idem, Romanian Politics.1859-1871. From Prince Cuza
to Prince Carol. 1998.
679 T.W.Riker, Cum s-a înfaptait RomânIa. Studiul uneI probleme

440
 Câteva decenii mai târziu, istoricul C.C.Giurescu, pe baza
cercetărilor îndelungate i minuioasc a documentelor din
Arhiva Cuza (59 de volume) i a investigaiilor din Arhiva
Primăriei din Heidelberg,în studiul monografie Yiala i opera
lui Cuza Vodă, ediia a II-a, din 1970, introduce în circuitul de
specialitate, două documente de o valoare indubitabilă:
6iploma de Bacalaureat i Actul de Deces680

UNIVERSITt DE FRANCE
Diplome de Bachelier en Lettres

AU NOM DU ROI

Nous, Franois Guizot, Ministre Secr6taire d’Etat

au departament de l.’lnstruction publique. Grand Maitre
de l’Universit6.
Vu le certificat d’aptitude au grade de Bachelier en
Lettres acord6 Ie 21 Novembre 1835 par le Doyen et les
profeseurs de la Facult6 des Lettres, Academie de Paris, au
sieur Cousa (Alexandre - Jean) 116 â Berlad – departement
(Moldavie) le 12 septembrie 1818.
Vu l’aprobation donn6e ă ce certificat par 1’
Inspecteur g6n6ral charg6 des fonctions de Recteur de
l’adite Academie;
Ratifiant le susdit certificat;
Donnons, par ces presentes audit sieur Cousa le
Diplome de Bacheller en Lettres pour en jouir avec Ies
droits et prerogatives qui y sont attach6s par Ies lois et

inlernalionale, 1856- 1866, Bucureti, 1940, p. 250-251.

680 BAR, Arhiva Cuza, mapa XLVI, doc. 67 i 69 ; C. C. Giurescu, Piaja i
opera lui Cuza Vodă , p. 63 - 65; D. Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza în
contiin{a posleritălii, Editura Junimea, Iai, 2001, p. 23

441
reglements, tant dans l’ordre civil que dans l’ordre des
fonctions de l’Universit6.
Fait au chef-lleu et le decan de l’Universit6 â Paris.
Ie 8 decembrie 1835.
Le Conseiller au Consell de l’lnstruction Publique
exerant les fonctîons de
ss/ ind6chifTrable
Le Ministre Secretaire d’Etat de l’lnstructlon
Publique. Grand Maitre de la Universit6,
ss/Franois Guizot
ss/ ind6chifTrable
Le Conselier S6cretaire du Conseil de L’lnstruction
Publique
ss/ind6chifTrable
signature de 1’ Impetrante
ss/ Alexandre Cousa
nr.6287
Sigile
Elev6 par meus. Inspecteur general Charge de
1’ AdministratIon de 1’ Academie de Paris.
Paris le 8 decembrie 1835 ss/ind6chîfTrable

UNIVERSITATEA FRANCEZĂ
Diplomă de Bacalaureat în Litere

ÎN NUMELE REGELUI.

Noi, Franois Guizot, Ministru Secretar de Stat la

departamentul Instruciunii Publice, profesor la
Universitate.
Având în vedere, Certificatul de aptitudine cu titlul
de bacalaureat în litere, acordat la 21 noiembrie 1835 de
către decanul I profesorii facultăii de litere, Academia din

442
 Paris, domnului Cuza (Alexandru Ioan), născut la Bârlad –
Moldova, la 12 septembrie 1818.
Având în vedere aprobarea dată acestui certificat de
inspectorul general, însărcinat cu aceste funcii, de rectorul
numitei Academii.
Ratincând suszisul certificat,
Dăm, prin aceste prezene, numItul domn Cuza
diploma de bacalaureat în litere pentru a se bucIIra de
drepturile i prerogativele care-i sunt consacrateprillegi i
reglementări atât în cele de ordin civil cât i în ordinul
funciilor Universităii.
Făcut în capitală i cu pecetea Universităii, la Paris,
8 decembrie 1835.
Consilierul Consiliului Instruciunii Publice
Semnătura
ss/ indiscifrabil
MinIstru Secretar de Stat al Instruciunii Publice,
Profesor la Universitate
ss/ Franois Guizot
Pentru Ministru Consilierul Secretar al Consiliului
Instnrcfiunii Publice
ss/indescifrabil
Nr.6287
Semnătura,
Alexandru Cuza
Sigiliu,
Eliberată de noI, Inspectorul general însărcinat cu
administraia Academiei din Paris.
Paris, 8 decembrIe 1835
ss/ indescifrabil68 1

681 Fotocopia Diploma în BAR, Arh. Cuza, mapa XLVI, doc. 69.

443
 GrossherzogtumBaden
Kreis Mannheim
Amtsgerîcht Heidelberg
Gemeinde Heidelberg

AUSZUG AUS DEM TODTENBUCH

DES JAHRES 1873

Am 15-ten Mai 1873 erschien vor dem

Standesbeamten der Gemeinde Heidelberg Chirurg Gustav
Dobelmann wohnhaft zu HeIdelberg welcher ein Bekannter
des Verstorbenenzu sein angab, und erklărte dass am
fîînfzehnten Mai des Jahres eintausend achthunder
dreiundsiebzig vormittags halbsieben Uhr zu HeIdelberg
verstorben seie Alexander Johann Cousa gerboren zu
Bucharest wohnhaft zu Florenz in ltalien 53 Jehre alt gast
von Rumănien und Ehemann der Helena Cousa geboren zu
Grăfin von Rosetti wohnhaft zu Florenz.
Nach geschehener Vorlesung und Genehmigung
wurde diese Urkunde von dem Erschienenen von dem
Standesbeamten und dem Rathsreiber unterschrienben.
Unterschriften: des Erschlenenen (ss) G. E.
Dobelmann; des Standesbeamten (ss) Krausmann; des
Ratscreibers: Vert.(ss) Schmidt... fOe den dienstlich
verinderten Ratschreisber.
Siegel: (TJnleserlich)
Die Uebersinstimmung dieses Auszuges mit dem
Totenbuche bezeugen: Heidelberg den 17-ten Mai 1873, der
Standesbeamte:Ves (ss) Shiele: der Ratschreiber:(ss)
Unleserlich.
Siegel:(Unleserllch).
MIt Genehmlgung des Grossherztbgllchen
Amsgerichts Heidelberg born dreiundzwanzugstem Mai

444
eintausendachthundertdreiundsiebzig Beilage 32 wird diese
nătige Eintraggrane benachrichtigt, dass statt „Bucharest”
zu-lesend ist „ Birlad” und statt »Grăfin von RosettI” nur
„von Rosetti”. Der Standesbeamte:Vert.(ss) Shiele. Siegel
(Unleserlich)
Die Aechtheit des vorstehenden Siegels und der
Unterschriften des Standesbeamten und des Rathschreibers
bestătiget Heidelberg den 23 ten Mai 1873 Gr. Amtsgericht,
Gerlchtsnotar:(ss) Unleserlich

Slegel: Gr. Bad. Amsgericht Heidelberg

MARELE DUCAT BADEN

Judeul Mannheim. Judecătoris Heidelberg
MunicipalitateaHeidelberg

EXTRAS DIN CARTEA DE DECESE

A ANULUI 1873

La 15 mai 1873 s-a prezentat în faa funcionarului

stării civile a municipalităii Heidelberg chirurgul Gustav
Dobelmann, domiciliat în Heidelberg, care a comunicat că
este o cunotină a celui decedat, I declară că în ziua de 15
Mai a anului una mIe opt sute aptezeci i trei, la orele unu
i jumătate, la Heidelberg a decedat Alexandru Ioan Cuza
născut în Bucureti, soul Elenei Cuza născută contesă de
Rosetti, domiciliată la Florena.
După efectuarea citirii i aprobării, acestui
document a fost semnat de petiionar, de funcionarul stării
civile i de secretarul consiliului.
Semnăturile: ale petiionarului: (ss)
G.E.Dobelmann; a funcionarului stării civile (ss)

445
Krausmann; a secretarului consIliului: Lociitor, Schmidt,
pentru ceI lipsă din motIve de serviciu.
SigiIIu (indescifrabil)
Conformitatea acestui extras cu cartea de decese o
adeveresc: Heidelberg la 17 mai 1873, funcIonarul stării
civile: Lociitor (ss)Shiele; secretarul consiliului ss
indiscifrabîl. SIgiliu: (Indescifrabll)
Cu aprobarea judecătoriei ducale din Heidelberg
din douăzeci i trei mai una mie opt sute aptezeci i trei,
anexa 32 se întiinează necesItatea înscrierii că în loc de
„Bucureti” se va citi „Bârlad” i că în loc de „Contesa de
RosettI” numai „Rosetti”. Funcionarul stării civile:
Lociitor (ss) Shiele.
Sigiliu (indescifrabll).
Autenticitatea sigiliului de faă cât I a semnăturilor
funclonarului stării civile I a secretariatului consiliului se
confirmă, la Heidelberg pe 23 mai 1873, de Judecătoria
Ducală: Notar Judecătoresc (ss) indescifrabil.
Sgîliu : Marele Ducat Baden. Judecătoria
Heidelberg682,

Renumii istorici români i străini (A.D.Xenopol, C.C.

Giurescu, Dan Berindei, T. W.Riker, Gheorghe Platon, Dinu
C.Giurescu, Alexandru Zub, Dumitru Ivănescu, Gheorghe
Cliveti, Dumitru Vitcu, Mihai Cojocariu .a.) susin Bârladul ca
locul naterii lui Alexandru Ioan Cuza, pe baza următoarelor
argumente: Diploma de Bacalaureat; Almanahul de la Gotha,
Monumentulfunerar de la Ruginoasa, Certificatul de deces.
Diploma de Bacalaureat, emisă de Universitatea din
Paris, precizează locul naterii lui Alexandru Ioan Cuza la
Bârlad („n6 ă Berlad, Moldavie”). dar data menionată este de
12 septembrie 1818683. Majoritatea istoricilor (l. G.

6g2 Ibidem. doc. 67.

6n N.Corivan, Precizări cu privire la/uncjiile publice ocupate de Ălaandnr

446
r
Valentineanu, A.D. Xenopol, Mihai Savel, C.C. Giurescu, Dan
Berindei, D.Ivănescu .a.) s-au pronunat pentru 20 martie
1820684, aa cum apare în Ălrnanahul de la Gothat’ss , în Actul
de deces de la Heidelberg686, pe monumentulfunerar de la
Ruginoasa687
Data „se află nII numai pe monumentul funerar al lui
Caza aezat de Doamna Elena pe fostul mormânt de la
Ruginoasa, din afara bisericii – i, desigur, soia tia bine
data naterii soului ei, - i în Calendarul de Gotha, căruia-i
fusese trimtsă - la cerere – de însui cabinetul lui Cuza prin
intermediul Ministerului de Afaceri Străine roman” –
comenta C.C.Giurescu688. Acelai ilustru istoric subliniază în
continuare: ,Data din diploma de bacalaureat - 12 septembrie
1818 – cred că este o eroare intenionată : Cuza s-a declarat
- sau afost declarat - mai mare decât era în realitate, pentru a
corespunde, probabil, unei dispoziii regulamentarecu privire
la minimum de vârstă cerut candidailor la bacalaureat. Cât
despre locul naterii, el este Bârladul; nu era nici o raiune
să se declare un alt ora decat cel real în amintita diplomă
de bacalaureat ” 689
Cu prilejul editădi în 1973 a volumului Alexandru
Ioan Cuza acte i scrIsori, istoricul Dumitru Ivănescu mai

Ioan Cuza până la alegerea lui ca domn , în Omagiul lui P. Constantinescu

–Iai. Bucureti, 1965, p. 481.
68+A.D.Xenopol, ap. dr. p. 10; I. G. Valentineanu, op. c&., p. 25; M. SaveI,
Domnia marelui domnitor român Alexandru Ioan Cuza, Bacău, 1909, p. 31
C.C.Giurescu,op. cit, p. 64; D.Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza în conliinja
posferirăli, p. 20-22.
685 BAR, Arh. Cuza, mapa XX, f. 63. Comunicarea fusese Gcută, la 3
septembrie 1863, Casei de Editură Justus Perthes pentru Almanahul Gotha,
unde Bârladul e trecut ca loc de natere.
68' Ibidem, mapa XLVI, doc. 67.
69T Monumentul funerar de la Ruginoasa, executat la sugestia Doamnei
Elena Cuza, conine Bârladul ca loc de natere (D. Ivănescu, op. cit., p. 22).
688 C. C. Giurescu, op. cil., p. M.
689 Ibidem.

447
introduce o sursă documentară pentru a susine data de 20
martie 1820 „Este vorba de o cerere adresată Secretariatului
de Stat al Moldovei de către Al. l. Cuza, la ]6 mai 1854, prin
care solicita eliberarea paapoartelor necesare deplasării la
Kar]sband690. Scrisă în întregime de viitorul domnitor, ea
cuprinde semnalmentele sale i ale soiei i, lucru foarte
important, vârsta celor doi”691. Pe baza celor patru surse
menionate mai sus „una mai credibilă decât alta” i Dumitru
Ivănescu se alătură cercetătorilor „care au susinut că data de
12 septembrie 1818, existentă în diploma de bacalaureat,
eliberată de Universitateadin Paris, este o eroare intenionată,
Cuza declarând că e mai mare ca în realitate, pentru a
corespunde unor dispoziii impuse de susinerea
bacalaureatului”692.i conchide „împreună c& istoricii
menionai anterior, că data naterii lui Alexandru Ioan Cuza
este 20 martie 1820, iar oraul săli natal este Bârladm93.
Decesul lui Alexandru Ioan Cuza a fost înregistrat la
15 mai 1873 la Starea Civilă a Primăriei din Heidelberg de
către medicul său curant, chirurgul Gustav Dobelmann. În
documentul menionat se preciza că domnitorul este născut la
Bucureti.Dându-i seama de greeala făcută de Gustav
Dobelmann, privind locul naterii lui Cuza, Doamna Elena
Cuza a reuit să intervină pe lângă autorităile germane din
cadrul Primăriei din Heidelberg, i să obină rectificarea
necesară: „Cu aprobarea Judecătoriei Ducale din Heidelberg
din douăzeci i trei mai una mie opt sute aptezeci i trei, anexa
32, se întiinează necesitatea înscrierii în loc de „Bucureti”
se va citi „Bârlad” i că în loc de „Contesa Rosetti”, numai

698D.J.A.N. lai, fond Secretariatulde Stat al Moldovei, dosar 1795, C 1310

-1311; D. Ivănescu, Virginia Isac, Alexandru Ioan Cuza. Acte fI scrisori,

P. 286-288.
611 D. Ivănescu, op.cit.. p. 21.
un Ibidem
693Ibidem, p.22.

448
 +Rosetti”694. În fotocopia actului de deces se citete cu claritate
âdnotarea: Dass statt „Bucharest” zu lesend ist „Birlad”695
„La aceeai concluzie ajungem - preciza C. C.
Giurescu referindu-se la oraul Bârlad ca locul naterii lui
Alexandru Ioan Cuza – de altfel i pe temeiul actului de deces
al lui Cuza ; o adnotare marginală oficială a acestui act arată că
locul de natere a celui decedat nu este Bucureti aa cum
greit se trecuse potrivit declaraiei medicului curant G. E.
bobelmann care anunase decesul, ci Bârlad”696
Studii elaborate de cercetătorii Institutului de Istorie i
Arheologie „A. D. Xenopol” din Iai, în ultimele decenii ale
secolului al XX-lea, au adus noi date privind familia viitorului
domnitor, a cărei prezenă este semnalată la moia Bărboi de
Fălciu, dar i la Ga]ai i Bârlad697. Tatăl, Ioan Cuza, născut la
Bărboi (Fălciu) în 1784698, era un om cultivat, competent, cu
multă autoritate, fapt ce explică numeroasele funcii pe care le-
a îndeplinit, de-a lungul anilor: same în inutul Fălciu i
Tutova, ispravnic în inuturile Fălciu, Tutova699, pârcăIab de
Covurlui (1831-1836)700, acordarea rangului de postelnic

om BAR, Arh. Cuza, mapa XLVI, doc. 67.

695 IbIdem, D. Ivănescu, op. cil., p. 21-22.
696 C.C. Giurescu, ap. cit ., p. «l
w7 D. Ivănescu, Virginia Isac, Date noi privind viaa i activitatea lui
Alexandru loan Cuza până la alegerea sa ca domnitor al Principatelor
Unite, în „Revista arhivelor”, nr.4/197 1, p. 525; ibidem, Alerandru /oan
Cuza . Acte i scrIsorI, f. 20-2 l.
os Ibidem, Date noi..., p. 526; D. Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza în
contiinja posterifălii, p. 16.
699 Documentele atestă că Ioan Cuza a ocupat funcia de ispravnic la
linuturile Fălciu, Tutova, în timpul domniei lui Ioniă Sandu Sturdza, cu
excepia unei scurte perioade din anul 1827 când a fost numit pârcălab de
Galai, pentru serviciile aduse ,plăpânirii I paIMei din cruda sa vârstă în
feluri de trebuin Ii i nevoi a pământului cu toată sârguinla i credina”
(D.J.A.N.Iai,Colecia Documente,f. 784/1).
TOO lbident, Colecia „Litere”, dosar P/210, f.45; fond Secretariatulde Stat

al Moldovei. nr.342. f.27 .

449
 Lupu Costache menionează în memoriile sale că la
întruniHle organizate de Comitetul unionist bârlădean în casa
tatălui său, Constantin Costache, participa deseori i Alexandru
Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Costachi
Negri, Petrache Mavrogheni .a707. Profitând de funcia de
pârcălab de Covurlui, la care revenise după prima demisie din
3 septembrie 1856, Cuza, le-a Înlesnit primirea corebpundenei
i a publicaiilor necenzurate de autorită$708
O veche tradiie aduna de sărbătoarea Patelui toată
lumea din oraul Bârlad, la frumoasa Grădină Publică ce acest
ora poseda. Comitetul unionist, în frunte cu Constantin
Costache i George Emandi709, hotărâse în mod secret, să se
folosească de ocazie (8/20 aprilie 1857) pentru a face

plăci memoriale, în BOA, vol.1, 1980, p. 166-167).

787 „În casa noastră aflată pe strada ce poartă astăzi numele tatălui meu,
aveam o odaie despre soare apune a cărei fereastră, pe lângă puternicele
gratii de fier, erau i două rânduri de obloane de lemn, precum i o perdea
groasă din postav verde. În unul din pere{ii odăii, era un dulap în zid, cu o
ascunzătoare în care părintele meu inea hârtiile. Mai târziu mi-a spus el că
aoolo se păstTau proclamaiile i hârtiile secrete ale unionitilor. La sosirea
unor anumii oaspei din ară se închideau bine obloancle, se trăgea
perdeaua de postav verde, aa că nu se mai putea zări nici o zare de lumină
în odaie. După sobă punea sfenicele cu lumânări, iar pe masă hârtie de
scris, cerneală i condeie făcute din pene de gâscă. De multe ori am văzut
adunându-sela noi pe Costache Negri, Manolache Costache (Epureanu,
n.n.), Alecu Cuza, Mihalache Kogălniceanu, Anastasie Panu, Mihai Jora,
RoUa, Petrache Mawogheni, mai târziu pe unchiul meu Iorgu Radu i alii,
la care se mai adaugă i o parte din acei ce alcătuiesc comitetul unionist al
judeului Tutova i al oraului Bârlad” (Dan Berindei, Amintiri inedite
despre anii luptei pentru unire (1857-1859), în SCl, tom. X (1959), fasc,1-
2, p.187. 194 (amintirile lui Lupu Costache).
xw Ibidem.

’w Postelnicul George (Gheorghe) Emandi a fost membru proemInent al

Comitetului unionist al Bârladului i inutului Tutova. Casa sa se afla pe
strada 11 Iunie nr.7 (în prezent strada Gh.Em8ndi). O parte din terenul din
jurul casei a aparinut până la 1859 lui Manolache Costache Epureanu
(El.Monu, Case i locuri , în loc.cit ., p. 168).

45 1
mahifestare naională. În centrul Grădinii Publice era un havuz
înconjurat de bănci i grilaje de lemn. Acolo cântau de
sărbători lăutari care se mulumeau cu baciuriIe ce li se
dădeau. „Pe la 5 p.m. era plină grădina de lume, când iată că
apare Comitetul Unionist la havuz, i plătind lăutarilor îi sili să
cânte Hora Unirii, ce era interzisă la acea epocă de a fi cântată
în locurile publice. La auzul fermecătoarelor sunete s-a iscat un
entuziasm de nedescris, în public. Ispravnicul timpului Alecu
Dia, cu slujbaii, ce erau în grădină, au trebuit să plece prin
fundul grădinii, ca să nu fie expui mulimii care se îmbătase
de bucurie”. Dei la început autorităile, au fâcut opoziie, în
cele din urmă, sub presiunea mulimii sunt nevoite să cedeze i
„tot publicul, cu muzica” în frunte „în cântarea Horei
naionale” a mers „până la târg i pe ulii”710. În centrul
oraului s-au adus vase cu vin i s-a încins o horă ce a inut
toată noaptea la lumina putinilor de păcură ce ardeau i
iluminau sărbătoarea711. În difuzarea ideilor unioniste au fost
antrenai i elevi i profesori din localitate, un rol deosebit
revenindu-i profesorului Ioan Popescu, consecvent militant al
Unirii, e] fiind i secretatul Comitetului Unionist din localitate.
Iacob Fătu era i el un fervent apărător al cauzei
Unirii712. Un fost elev al profesorului Ioan Popescu, viitor

710 D. A.Sturdza i alii, Acte I documenterelative la istoria renaterii

României, vol.III, Bucureti, 1889, p. 371 -372.
711 Dan Berindei, op. ca„ p. 187-194.
712 Iacob Fătu, care urmase la Academia Mihăileană cursuri de Lagi i
Filosofie, a fost candidat al Judecătoriei Covudui, a făcut parte din
Comitetul Unirii din Bârlad i a fost un susinător al politicii reformatoare a
domnitorului Al.I.Cuza. A deinut funcia de prim preedinte al „Societăii
pentru învăătura poporului român"(1867-1869), secia Tutova. În casele
sale din Bârlad s-au deschis două coli secundare: coala normală de băiei
(1870) i coala de arte i meserii de băiei (1900). Ca deputat liberal de
Tutova a ajuns preedinte al Camerei Deputailor; a fost ales i senator. i-a
lăsat întreaga avere Academiei Române, din fondul căreia s-au acordat
premii literare, cât i premii la saRit de an elevilor premiani de la Liceul
Codreanu (Tr. Nicola, Bârladul în perioada Unirii, în BOA, vol.1, p. 80).

452
 profesor universitar, Petru Râcanu mălturisea mai târziu:
„Băieii de la coală au învăat a cânta Hora Unirii i prin ei i
mai ales prin lăutari s-a cântat în toate pările. Dar noi cei din
Bârlad am acut i alte servicii Unirii. Într-una din zile d-l
Popescu ne spune că Iacob Fătu ar avea ceva de scris i că are
nevoie de câiva buni i repezi scriitori. Lucru ce nu ne_a mira.
Nu era tipografie în Bârlad, aă că cei care avc,au de scris se
adresau la coală. Ne-am dus doar vreo zece, într-o duminică la
Iacob Fătu, ne-am dus apoi mai în toate duminicile i uneori i
în zilele de lucru”. ,jacob Fătu dicta i noi scriam în mai mul{e
exemplare deodată circulare, apeluri, scrisori, procese verbale
i alte documente ale Comitetului Central al Unirii din
Iai[. ./”713
Comitetul unionist se întrunea cât de des i discua
candidaturilepentru viitoarea Adunare ad-hoc a Moldovei. Se
ineau i întruniri publice, unde luau parte boierii i negpstorii
aparte. Cu ocazia unei întruniri populare, dinaintea alegerilor
pentru Adunarea ad-hoc, din cadrul colii de băiei nr.1)
„înainte de ora hotărâtă, nu numai sala de întrunire8 dar chiar
curtea colii nu mai încăpea lumea, aa că oratorii trebuiau să
vorbească de pe terasă, ca să audă i cei din sală i cei din
cuRea colii. Pe când vorbea mulimei Manolache Epureanu9
tocmai atuncea sosise la magazinul de galanterie a lui
Demetrie Gheorghiu, ce-i mai zicea Focăneanulpunde serveam
eu ca băiat de magazie (Ioan Vasiliu, viitorul institutor, n.n.),
un sul cu tablouri de la librăria Ioanid din Bucuretip ce
reprezenta Unirea Principatelor, tablouri ce se mai văd încă
pan casele oamenilor i librării. Atunci, patronul prăvăliei,
Demetrie Gheorghiu, desface iute un exemplarp mi_l
încredinează i-mi zice: « aleargă iute la coala nr. 19 unde se
ine chiar acum o mare întrunire i încredinează acest tablou
lui cuconul ManolacheEpureanu. Am pus mâna pe tablou2 am

711 PeRu Râcanu9 Cel dintâi dascăl aI meu, în I.Antonovici, Un dascăl

ardelean la Bârlad –Ioan Popescu . Documente. Hui, 1928, p. 358-359.

453
aleIgat în goană, m-am strecurat ca o opârlă prin mulime, am
ajuns la cuconul Manolache Epureanu, care vorbea încă
mulimei i i-am întins tabloul deschis, pe care l-a aucat cu o
nervositateexuberantă i într-o cuvântare caldă i patriotică, a
făcut explicaia tabloului. Cuvântarea asupra Unirei, prin
mijlocul acestui tablou, a aprins întru atât auditorul, că nu se
mai smreau aplausele, că nu se mai sfâriau uralele; sunase ora
deteptării, sunase ora libertăii, sunase ora înfrăirei1”714
Vestea dublei alegeri a lui Cuza, confirmată telegrafîc,
după cum consemnează tot Lupu Costache, a creat o adevărată
stan euforică, între locuitorii urbei Bârlad „mari i mici,
bătrâni i tineri, boieri, negustori, ărani se îmbră$au i se
feHcitau; oameni certa 8 de ani de zile sau împăcat 1...1 a fost
entuziasm adevărat sim lit, nu prefăcut”1\5
La doar câteva săptămâni de la măreul act al Unirii din
24 ianuarie 1859, proaspătul domnitor poposea în satul Banca,
din apropierea Bârladului, la proprietatea cumnatului său,
Gheorghe Lambrino716. „Ca să sărbătoreascăpe domnitor,
boierul Iorgu (Gheorghe – n. n.) Lambrino po/tete sumedenie
de boieri la el pe moie. Cât inea drumul, de la hotarul moiei
până la curte s-au înirat putinile, oale i omoioage mutate în
păcură aprinsă de se făcuse o lumină ca ziua. ăranii. înim$
de o parte i de alta a drumului, ateptau în haine de
sărbătoare sosirea domnitorului. Când au văzut caleaca
domnească au izbucnit cu tolii într-un glas: Ura! De clocotea
vbduhul. i dreptu-i că din adâncul sufletului lor orbit de
sărăcie i trudă amară ieea urarea de viaă lungă celui cu
mită de cel sărman”1\1

714 l.Antonovici, op.cit ., voI.V, p. 246-247.

715 Dan Berindei, op.cit ., p. 19(»19].
716 Gheorghe (Iordache) Lambrino, prieten i cumnat cu domnitorul, era
căsătorit cu Zoe, sora mai mică a Elenei Cuza, cu care a avut trei copii.
După moartea Zoei Lambrino, Elena Cuza s-a preocupat de creterea i
educaia nepoilor (Lucia Bor, ap. ch., p. 56 -57).
717 Dan Berindei, op.cit., p. 194; Cuza Vodă în tradiia populară. Antologie

454
sttaie sărăcăcioase a poposit aici solicitând găzduire i hrană
călugărilor greci, dar a fost izgonit. Există i astăzi casa
egumenului grec, terminată chiar în anul când a fost elaborată
Legea secularizăriiaverilor mânăstireti închinate la Muntele
Athos, unde vizitatorilor li se arată o încăpere (baca) unde ar fi
fost închis domnitorul Cuza722,
Din familia Cuza, apropiat a fost de unchiul său Grigore
Cuza i de vărul său Ioan Cuza. Grigore Cuza (1796-1866),
fratele postelnicului loan Cuza, situai în gruparea boierimii
cu vederi progresiste. Opozant al politicii autoritare a
domnitorului Mihail Sturdza, lider important al adunării din 27
martie 1848 de la Iai, a suportat prigoana autorităilor.
Unionist convins participă la toate evenimentele care au dus la
actul Unirii Principatelor; ca deputat în Adunarea legiuitoare în
timpul lui Alexandru Ioan Cuza, a susinut proiectul de reformă
agrară instituit de Mihail Kogălniceanu.
Ioan Cuza (1812-1866?) era vărul lui Alexandru Ioan
Cuza prin tatăl său Gheorghe723, fratele mai mare al
postelniculuiloan Cuza, care-i avea reedina la Bârlad.
Participant la evenimentele revoluionare de la Iai, din zilele
de 27-29 martie 1848, a suferit arestul i trimiterea în lagărul
turcesc de la Brussa în Asia Mică; revine în ară odată cu noul
domnitor Alexandru Grigore Ghica; sprijină cauza Unirii i
politica reformistă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Avea
moie la Bârlad i Fichiteti, împreună cu fratele său
Constantin (1815-1866), jurist cu studii la Paris, i acesta

722 V. Adăscălijei, op. cit., p. 1 CM-107.

723 Vornicul Gheorghe Cuza I-a întovărăit pe Ioniă Sandu Sturdza la
Constantinopol, pentru obinerea domniei. El a fost i autorul Jurnalului
mn8erH boierilor deputaji la arigmd (vezi El.Nioola, Ca-n inthim 1

facerea e-n cetate, în BOA, 1, p.737-738). Ioan Cuza a avut cu soia sa

Victoria (născută Rosetti), patru copii: Valentina (devenită cântăreaă la
opera din Petersburg), Ruxanda, Gheorghe i Dumitru (ibidem).

456
a

U=

încadrându-se în aciunile protestatareale boierilor i

elementelor burgheze din inuturile Tutova, Fălciu i Vaslui724
Domnitorul Cuza i-a cultivat i susinut prietenii, dei
unii dintre acetia nu au mers cu el până la capăt, iar alii au
abuzat de încrederea lui725. Unul dintre cei mai înnăcărai
unioniti din zona Bârladului, principal colaborator al lui
Alexandru Ioan Cuza în primii ani de domnie, a fost
Manolache Costache Epureanu (1824-1880)726. Îl întâlnim
trăind zbuciumate zile revoluionare la 1848, în ară pe
baricade, sau în exil; semnând Actul de Adeziune al inutului
Tutova din 10/22 iunie 1856727 la programul Comitetului Unirii
de la Iai, membru în Comitetul unionist al oraului Bârlad i
inutului Tutova, înfiinat la 23 martie/4 aprilie 1857728, deputat

72-Mormintele familiei lui Ioan Cuza se află în cimitirul Eternitatea din

Bârlad. GheorgheI.Cuza (4 oct. ItP12-27 dec. 1881), Dimitrie l.Cuza (4
aprilie 1844 - 28 iulie 1878).
725 Elena Manu, Domnia lui 41arandru loan C'zrza. In Istoria BârladuIui.

ediia a II-a, vol. 1, p. 246- 250; idem, File de istorie, în BOA, vol.II, p.
561.573
726 Conacul familiei Costache Epureanu se află în satul Epureni, moia
strămoească a familiei .În această casă aveau loc întâlnirile tinerilor patrioi
revoluionari: Manolache Costache Epureanu, Alexandru Ioan Cuza,
Costache Negri, lorgu Radu i
alii. Corpul principal al conacului a fost
ruinat după cutremurul din 1940 i apoi demolat de ginerele lui
M.C.Epureanu,Alexandru Exarhu. Se mai păstrează doar aripa casei unde
se aflau dependinele, unde a locuit ultima descendentă din ară, a familiei
Epureanu, Maria MagdalenaExarhu. În prezent aici funcjioneazăgrădinia
de copii a satului Epumni (idem, Case i locuri, în loc.cit ., p.168).
727 Actul de adeziune al inutului Tutova a fost semnat de 134 de persoanep
printre care mari boieri (Manolache Costache Epureanu, C. Sturdza, D.
Cantacuzino,Toma Giucă, I. Miclescu), mici boieri, elemente burgheze i
intelectuale (Gheorghe Emandi, Andrei V. Ionescu1 dr. Emanoil Cosinq
Iacob Fătu, dr. Constantin Codrescu, profesorii Ioan Pop®cu, Constantin
Nanu, Ioan Dumbravă, Ioan Carp) . a. ((J. Pctrescu3 D. A. Sturdza, D. c.
Sturdza, op. cit, vol. III, 1889, p. 553-554),
728 Comitetul unionist al oraului Bârlad i inutului Tutova s-a înflinat la
23 martie/4 aprilie 1857. în casele boierului Constantin Costache, printre
membri numărându-seManolacheCostache Epureanu, Gheorghe Emand 11

457
 89P

la Ig iza/\) eznDI'Iy nl e als lungu 1131111od le ro+urfuds ']suo lun }e30ju!

'zzprnIS 1}eKIW lruo}utuop ap 91gJ a}suollzodo !unlbe ru}u9d +qsaJe '[+81
u! !ugd bol!!pnls BaJeuuna} dnp 'eÂOInI nlnlau!} !auo)oapnr le nrqwâ IN
'ezn3-1'y InI 9[ale# 'al1ljtu!(] no 8al03 lsoJ e opun '!uea[!!qI IN eUIapeOy
el 9l!!pluS 'nue lv nnosyu 'auqlnS Ie !8 oulrqww-l !qoeua InI Ing era eu
- (088 1) Jo+uuasuo'.)
rnlnp}}led irUag '(97.81 a![n PZ-aIjIde IZ) 03llqnd rollrnnl lnJ ISjUjUI
'(fZ.81 arIleul 1[ -ZL8 1 aJquro loo 8Z) 311}+snf ap Iu}suur '(OL8 [ aliquraoop
81 - alljIde oz) ro+eArasu03 n[ntuoÂn8 Ie ru]su juI WIld 'a]uerq+suoD
!uatueo le aupaeard :rolue lnsrnoJed ad lioury 8}ueuodUI +nulbp y ZEL
'(€9t 'd 'XI
'tuapq) eAO InI !nln+nu I ea LIed ulp auer) aq3epIOI lg sr9sqns e nueainda
aljaelsoO aq3eloue}N ap FmIIe '„JOllleuo jeu“ e +sl }â2aaoe ad 1€z

-(ez l-ct I'd 'IIA'joA '''lapqb !pu“113

aq8JoarIr) 'npeu nBroI 'auef) aqoeproI 'nueainda 3932lsoo aq3eloue ly
ad la/\op low e BAljoala Bareunpy u! lje+ndap eo swr} nu pelrga [ngero
}$ eÂO InI. In lnu11 '8981 alrqma3ap O€-8Z/81-91 ulp JOllra8ae mun ul ou
'(7Z-d '[/ IA 'map lql) pelig el gp lsInaIun nln]a}}uroD
le rjJqtuaur aot no '#e}uod 118191 'ugg 9lrseA Ig ue+audord rolnrur eaued
up 'neln3aN aIlseA 'rolluaijla ea jled u ip 'u}}soo ljOUeUIg -IP 'pe lalidoid
loljleul ea 3led utp 'nÎng 8io8Jf) 19 nuu9Jnda aI{38lSOO aqoeloue)y
:nera la/\op loW e oorI-pe eareunpy u! eAO InI In[n+nu 4 }ÎueluazoIdaa 6c
'(OEZ d ' Al IOÂ 'map lql) „ea igploos ez IIA 13 au e gp aluis u!
lung alea alauuojai alea !#seou ere9Î u! !# B3npoilu! os BS ea tulrop i grea
ItI)uad saJ8ord ap nldlauud un alsa earlurl“ a3areoop lewudxo ela !gel ulp
+s}uouJ-I }nIn+a+moD Inurergo.Id eI eaunlzapy 'eg nosadod u20I 'n3sauol
' A aipuy 'neln3aN alrseA 'and qooei 'ul Iso) louetua 'rp 'njnS aro8rrr)

'ccz(8L81-IZ,81) ourqur81 aq8roaqf) i 'perg ln[ngero

lrueuiud 'nosouol -A raipuy -a+noul eI ud soouparo
serul1 e-1 aieo 'pera 8ugl 'neW alea(1 81 ap lmooq 'npeH
ngrol }saJ e ueopllrBq JO)eroqel03 lg ua+ard Ile un
'c€Jol}g!}oldwoo erEqe} ul '!!1le va 'aOaJ+ eA nu elsa3e 'gnlol
'lruo]ruurop no eaJeroqe[oo +e]a3u! e gap ',981 etu Z u}p
lets ap em}rAOl Bdn(.-1 BgaugwoU IIlyj. le 981 apde z.! -1981
a!!nI EI epeoliad u! nI+suuI-tulid 'IleznD ueoI mpuexoly
lnl !un leplpue3 eaJeOABJ u! sjJ3sqns np aJe3 6,[eUO}iBU« ap
0t 90 arlup lnun 'oaÂOpjO ly 8 gAPOaIa Boieunpy u! )8}ndap
c6zzL981 nlnue eulUBo} up !aAOPIO ly e 3011-pp P9JBunpy ui

g- :j
prefectul inutului Tutova, participani la festivităile de la
Bucureti, în zilele de 22-24 ianuarie 1862, prilejuite de
recunoaterea deplinei Uniri, au fost găzduii, din ordinul lui
Alexandru Ioan Cuza, chiar în Palatul domnesc de pe Calea
Mogooaiei (azi Calea Victoriei), în semn de preuire faă de
sprijinul dat de bârlădeni în lupta pentru Unirea Principatelor i
alegerea sa ca domnitor. Prieten apropiat al domnitorului Cuza,
l-a însoit în momemte deosebite precum inaugurarea palatului
de la Ruginoasa (aprilie 18 G1), la realizarea loviturii de stat (2
mai 1864), la băile de la Ems (iulie – august 1865). După
abdicarea silită a lui Alexandru Ioan Cuza a renunat la funcia
de prefect al judeului Tutova i se va retrage la conacul său de
la Banca, unde a i murit în 1878734
Ali bârlădeni s-au bucurat de onoruri, ocupând funcii
în aparatul de stat, în timpul lui Cuza: Alexandru Romalo, văr
primar cu Doamna Elena Cuza, Nicolae Docan73s i verii
primari ai domnitorului, Constantin i Ioan Cuza, dar i
Constantin Costache736. Constantin Costache (1826-1883),
descendent al unei ramuri importante întemeiată pe la 1700,
înfocat unionist i devotat domnitorului, a fost înaintat în
armată cu gradul de căpitan i făcut aghiotant domnesc, apoi
după reforma administrativă din 1865, numit prefect al
inutului Tutova. În calitate de deputat al Bârladului în

Diaconu, File de islorie, în loc.cit ., p. 571-572).

n+ Marin Mihalache, Cuza Vodă , p.173 i 201.
735 Frajii Ion (Iancu), Neculai, Grigore i Panaite Docan, copii comisului
Gheorghe Docan, au studiat la Iai, împreună cu vărul lor, Alexandru Ioan
Cuza, cu Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu,Matei Millo, i apoi la
Paris. Au locuit la Bârlad în cartierul Munteni. Participani la revoluia din
1848 i lupta pentru realizarea Unirii Principatelor Române.
736 Dr. Alexandru Romalo a ocupat funcia de ministru; Nicolae Docan,
proprietar la Docani - Tutova era văr primar, dupa mamă cu Alexandru Ioan
Cuza. Mama sa, Zoia Decan era sora lui Ioan Cuza, tatăl domnitorului;
Constantin Cl17a a fost prefect al judeului Ismail. Ioan Cuza a trăit toată
viaa la Bârlad, având moie I casă la Fichiteti, dar i la Bârlad (E. Monu,
op. cit, p. 249)

459
Adunarea Legiuitoare a ării, el s-a situat pe poziii
democratice, progresiste „susinând votarea egalităii tuturor
cetăenilor în faa legii i proiectul împroprietăririi c]ăcailor'’,
a vegheat la aplicarea reformei agrare, la lărgirea instruciei
publice737. După demisia lui Constantin Costache, a urmat
Gheorghe Lambrino, care împreună cu primarul Andrei V.
Ionescu au adus importante modificări edilitar-gospodăreti
oraului Bârlad738
Dr. Emanoil Costin (1807-1871), una dintre cele mai
populare personalităi bârlădene, s-a numărat printre fruntaii
politici unioniti i susinători ai domnitorului Al.l.Cuza.
Numele său dr. Costin Agă, apare pe actul de adeziune la Unire
al Comitetului unionist al Bâdadului i inutului Tutova, adevăr
confirmat de mărturiile vremii739. Dr. Emanoil Costin a fost
ales deputat în Adunarea ad-hoc a Moldovei (1857), fiind un
fervent apărător al cauzei unioniste i a reformelor introduse de
Alexandru Ioan Cuza. Din 1862 a fost ales deputat al oraului
Bârlad în Adunarea Legislativă a ării, care în sesiunea din
1868-1869 i-a acordat o recompensă naională viageră pentru
meritele sale de serviciu neîntrerupt în folosul naional740,
Amintirea lui Alexandru Ioan Cuza era întreinută în
rândurile locuitorilor inutului Tutova de intelectuali devotai
politicii de modernizare a României, a cărui promotor fusese
însui domnitorul Unirii. Sbânsa legătură a lui Cuza cu aceste
locuri explică i iniiativa cunoscutului om de cultură i ctitor
bârlădean, profesorul Stroe S. Belloescu privind ridicarea
primului monument din ară dedicat domnitorului reformator

737 Constantin Costache i-a împropretărităranii de pe moia Ciortoloman

– Tutova, fără a crea diflcultăî’ , de asemenea a susinut înfiinarea ooIH
publice nr. 2 din Bârlad (ibidem , p. 249 -250).
738 Au sprijinit înfiinarea colilor de băiei nr. 3, 4, 5 i colile de fete nr. 2
i 3, pavarea Străzii Mari, asanarea unor terenuri mlătinoase, iluminarea
oraului cu felinare, construirea unui nou Cimitir „Eternitatea” (ibidem) .
739 Dan Berindei, op.cil., p. 191.
740 l.Antonovici, op.cit ., voI. V, p. 153- ] 57.

460
în satul Grivia, în apropierea Bârladului, în anul 1904741
Bustul lui Cuza din bronz este amplasat pe un piedestal înalt
pe care este scris: ,LUI CUZA VODĂ . În amintirea
împroprietăririi ăranilor. înălat-au acest monument sătenii
din !inutul Tutova. împreună cu Stroe Belloescu, deputatul lor.
MCMIV’IA2 . De o parte i de alta a statuii domnitorului erau
montate două basorcliefuri reprezentând pe principalii săi
co]aboratori : Mihail Kogălniceanu i Costache Negri.
Cu ocazia inaugurării monumentului domnitorului
Alexandru Ioan Cuza în ziua de 17 octombrie 1904, Stroe S.
Belloescu a trimis o telegramă Doamnei Elena Cuza: „Azi,
glorif'icându-se memoria ilustrului vostru So, prin ridicarea
unui monument în satul Grivija. asisten Iii la această
solernnitate {in de a lor datorie să vă aducă la cunotină acest
fapt. rugându-vă să primii asigurarea profundului Ior respect.
Preedinte Stroe Belloescu”la
Argumentele istoricului C.C.Giurescu i ale
cercetătorilor ieeni, a întărit convingerea bârlădenilor asupra
paternităii lui Alexandru Ioan Cuza. În articolul Alexandru
-Ioan Cuza - Pa aI Bârladului144. publicat în presa locală în
1972, Vasile Palade, directorul Muzeului „Vasile Pârvan” din
Bârlad, preciza 1 „GraIie acestor documente i în primul rând

741 Statuiadomnitorului Cuza, inaugurată la 17 octombrie 1904, în satul

Grivia, era amplasată între coală i biserică, alte două ctitorii ale lui Stroe
S. Belloescu. Statuia a costat 5CXX) lei, plus o contribuie a {ăranilor din
judeul Tutova de 200 lei care a fost dată tot de Belloescu (vezi GII. Clapa,
Primul monument ridicat lui Alexandru Ioan Cuza, în „Clepsidra", nr. 24,
martie 1999, p. 2 - 4.)
742Ibidem.

743 Telegrama nu a mai ajuns la destinatar fiind oprită din ordinul primului -
ministru D. A. Sturdza, unul dintre complotitii loviturii de stat din ]1
februarie 1866 i a sechestrăriiArhivei Cuza, timp de 46 de ani, până în
1912, când a fost predată Academiei Române, cât i a ministrului de interne
Vasile Lascăr (ibidem) ,
744 V. Palade, Alexandru Ioan Cuza – pu aI Bârladului, în „Vremea nouă”,
15 iulie 1972, p. 4.

461
profesorului Constantin C. Giurescu, astăzi se cunoate cu
precizie că domnitorul Alexandru Ioan Cuza este fiu al
1
Barladulaî’14s . MonografIa Municipiului Bârlad ( 1 974),
deschide capitolul Penonalită fi politice i
cultural-lîinfi/ice
cu Alexandru Ioan Cuza despre care se precizează: „Născut la
20 martie 1820 la Bârlad, Cuza i-a petrecut o bună parte din
copilărie pe moia tatălui său la Bărboi - Hui”746
Pornind de la faptul că unii „se află la nivelul
incertitudinilor de altă dată cu privire la locul de natere a
domnitorului Alexandru Ioan Cuza”, „i aceasta din simplul
motiv că nu le-au căzut în mâini nici una dintre sursele de
informaie care pun capăt îndoielilor”747,într-un alt studiu,
publicat în 1980, Vasile Palade înserează cele două documente,
puse în circuitul tiinific de C.C.Giurescu (Diploma de
bacalaureat în limba franceză i Actul de deces în limba
germană748, cu traducerile aferente), la care adaugă i un
document local: Telegrama Doamnei Elena Cuza la mesajul
de condoleane transmis de o delegaie bârlădeană, la
funerariile domnitorului Unirii.

,f)omnUor
A fi dorit să răspund mai curând teîegramei ce mi-ai
adresat. Fii încredinai că am fost micată de sentimentele
pioase ce v-au inspirat gândirea de a face rugăciuni pentru
suflarea scumputui Prin defunct. Oricât de uimită sunt de
manifestarea unanimă de iubire i de recunotină care
onorează memoria Prinului Cuza. vreau a ti că sunt mai
deosebit simitoare pentru suvenirile oraului Bârlad, patria

745 Ibidem

746MonografIa Municipiului Bârlad (MMB), 1974, p. 91.

747 V.Palade, Alexandru Ioan Cuza - fIU aI Bârtadului, în BOA, voI. 1, p. 21-
27
vnActul de deces a fost transcris i tradus de Otto Gwiazdomorschi (ibidem ,
P.27).

462
neuitată a iubitului meu soliu. Mulumesc din adâncul inimii
mele.
Elena Cuza ”749.

În partea finală a telegramei, publicată în ziarul

„Semănătorul”, nr.24 din 17 iunie 1873, Doamna Elena Cuza
îi exprima gratitudinea ,pentru suvenîrele oraului Bârlad,
patria neuitată a maI iubitalui me& so”lsc> . Publicarea acestor
documente a avut un mare impact asupra opiniei publice
bârlădene, cimentându-se treptat sentimentul paternităii
asupra celei mai mari personalităi zămislită pe plaiurile
Moldovei Meridionale, Alexandru Ioan Cuza. „Hm socotit de
asemenea utilă revenirea noastră – gubhnia Vasile Palade - i
pentru a crea printre bârlădeni, indiferent unde se află, acel
curent de opinie, dar i de aciune concretă vizând ridicarea la
Bârlad, în viitorul centru civic, a unui monument pe măsura
celui care a fost Domnul Unirii Principatelor Române, iar pe
locul unde se aflau casele părinteti, azi dispărute, un obelisc
i un parc adecvat, care să amintească generaiilor viitoare i
tuturor celor care vor trece prin Bârlad, că aici a rodit
vlăstarul atât de măre i de pre{uit de întregul nostru popor,
Alexandru Ioan CIIZa”75 ]

Telegrama Doamnei Elena Cuza a fost reprodusă, în

acelai volum, i în articolul Începuturile presei bârlădene
ziarul .,SemănătoruF’ , semnat de Oltea Răcanu Gramaticu752

749 Veziziarul „Semănătorul”, an.lII, nr.24, 17 iunie 1873.

750 V. Palade, op. dr., p. 24.
751Ibidem, p. 23-24.
752 Moartea lui Alexandru Ioan Cuza i înmormântarealui la Ruginoasa a
constituit un nou prilej pentru redactorii ziarului „Semănătorul” să aducă un
elogiu actului Unirii Principatelor Române i a celor care au contribuit la
edificiul statului modern român. în acest sens se sublinia că ,J\{urnele lui Al.
1.CrIza va fi repurtat posterităii ca simbol al liberalisnrului i al
independenei naionale” (Oltea Răcanu Gramaticu, Începuturile presei
bârlădene, ziarul „Semănătorul”, în BOA, vol.l, p. 160).

463