Sunteți pe pagina 1din 72

BAAADUL

literar

Revistã trimestrialã de culturã anul II, nr. 1(4), februarie 2008

Revista apare sub egida Primãriei Municipiului Bârlad, primar Constantin CONSTANTINESCU, viceprimar Adrian SOLOMON, a Comisiei de Culturã a Consiliului Local - preºedinte Constantin TEODORESCU.

Director fondator:

Cezar IVÃNESCU

Redactor coordonator:

Gruia NOVAC

Colegiul redacþional:

Vasilian DOBOª

Ancelin ROSETI

Marian CONSTANDACHE

Iorgu

GÃLÃÞEANU

Andrei HUIBAN

Petruº ANDREI

În acest numãr semneazã:

acad. Alexandru ZUB (Iaºi) Cezar IVÃNESCU (Bucureºti)

Valentin CIUCÃ (Iaºi) Gruia NOVAC

Constantin CLISU (Canada)

Simion BOGDÃNESCU Constantin CÃLIN (Bacãu) Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamþ)

Gellu DORIAN (Botoºani) Bogdan ULMU (Iaºi) Liviu APETROAIE (Iaºi)

Iancu GRAMA (Bacãu) Ioana CISTELECAN (Oradea) Lucian PARFENE (Iaºi) Mihai Sultana VICOL (Suceava) Livia COTORCEA (Iaºi) Ancelin ROSETI Marian CONSTANDACHE Petruº ANDREI Andrei HUIBAN Gheorghe CLAPA

Iorgu

GÃLÃÞEANU

G.I. BRÃILEANU

*

 

*

*

Foto:

Vasile SLABU

Viorel BULIGA arh. Andrei TEODORESCU

Graficã:

Dragoº PÃTRAªCU

(Lucrare monumentalã Club Motor - Iaºi)

Culegere computerizatã ºi tehnoredactare: Bogdan ARTENE

*

*

*

Adresa revistei:

Biblioteca Municipalã Stroe S. Belloescu”, Bârlad, Bulevardul Republicii 109, telefon: 0235 411001 e-mail: informatica@ primariabarlad.ro

*

*

*

Materialele nu se înapoiazã. Redacþia nu cenzureazã articolele, dar responsabilitatea opiniilor cade în sarcina autorilor, conf. art. 206 C.P.

*

*

*

Revista a fost tipãritã de S.C. IRIMPEX S.R.L. Bârlad, str. C. Hamangiu nr. 15, tel./fax: 0235 415669, în ziua de 25 februarie 2008.

ISSN 1843-2190

Pagina

CUPRINS

  • 3 Acad. Alexandru ZUB, Mai tare decât bronzul (editorial)

  • 5 Gruia NOVAC, Domnitorul Alex. Ioan Cuza a revenit acasã

  • 8 Valentin CIUCÃ, Dragoº Pãtraºcu cãlare pe calul troian

    • 10 Gruia NOVAC, Famigeratul M. Dinescu sau trouble-fête

    • 11 Cezar IVÃNESCU, Scriitorul Alex. Cetãþeanu, preºedintele Asociaþiei Scriitorilor Români din Canada

    • 12 Constantin CLISU, Strãin în America, de Alexandru Cetãþeanu

    • 14 Redacþia, Simion Bogdãnescu

    • 15 Simion Bogdãnescu, Ursine

    • 17 Gruia NOVAC, O globtroteriþã trãsnitã ºi cãrþile ei identitare

  • 20 Petruº ANDREI, Lirice

  • 21 Gellu DORIAN, Elegiile lui Dorweiler (II)

  • 27 Adrian ALUI GHEORGHE, Europa e un biet continent, România este o lume ! ...

  • 30 Iancu GRAMA, Poeme

  • 32 Constantin CÃLIN, Iarãºi despre lecturã

  • 33 M. S. Vicol, Poem

  • 34 G.I. BRÃILEANU, Despre Eminescu, “Sine ira et studio”

  • 35 Marian CONSTANDACHE, Bine-nþeles, poem!

  • 38 Ioana CISTELECAN, “Lucrez într-o ocnã de cuvinte ” ...

  • 40 Lucian PARFENE, Femeia deja vue

  • 42 Liviu APETROAIE, Pentru o algebrã a întemeierilor

  • 43 Ancelin ROSETI, Celebritãþi la botu’ calului

  • 46 Bogdan ULMU, Cum ºi ce se mînca la începutul secolului trecut

  • 47 Andrei HUIBAN, Societatea civilã

  • 49 Iorgu GÃLÃÞEANU, Spirala nãzuinþelor

  • 52 Livia COTORCEA, Poeme. Anna Ahmatova

  • 63 Gheorghe CLAPA, Scurt istoric al navigaþiei pe Prut

  • 66 Vasile N. DUMITRU, Ecouri

  • 68 Corespondenþã, Primim

  • 69 Volume tipãrite, cãrþi ºi reviste primite

  • 70 Evenimente culturale (decembrie 2007 - februarie 2008)

  • 72 C. RONICAR,

Calendar...

selectiv

EDITORIAL

Acad. Alexandru ZUB
Acad. Alexandru ZUB

MAI TARE DECÂT BRONZUL ....

Înãlþarea unei statui, oriunde, oricând, e un gest simbolic, al cãrui sens memorial ºi educativ n-ar putea fi negat, deºi timpul nostru e atât de puþin sensibil la mesajul ei. Ne putem raporta diferit la orice statuie, în numele unei subiectivitãþi inerente ºi al polisemiei mesajului, însã obiectul ca atare, statuia, ne solicitã oricum atenþia. Rãmâne sã descoperim, pe cont propriu sau ajutaþi de exegeza disponibilã , dimensiunea istoricã a comunicãrii cu obiectul.

1

Acum un secol, mai exact la 27 mai 1912, era dezvelit, la Iaºi, dupã lungi ºi anevoioase pregãtiri, grupul statuar dedicat Domnului Unirii. Glosând parcã pe seama horaþianului „non omnis moriar“, N. Iorga a þinut sã observe atunci cã „morþii nu mor totdeauna întregi, fiindcã trãieºte prin urmãrile ei, fapta lor ºi aceste urmãri se întind tot mai departe, în timpuri pe care mortul nu le mai vede“ . Avea dreptate, desigur, ca viziune asupra unei dimensiuni a istoriei, dar ºi în raport cu personalitatea în discuþie. Fapta lui Alexandru Ioan Cuza se conturase deja, istoric, destul de pregnant pentru a îngãdui o judecatã de ansamblu, pe linia deschisã de marele sãu colaborator, Kogãlniceanu, când aºeza Unirea, reformele ºi consolidarea statutului geopolitic în miezul biografiei lui Alexandru Ioan I. Cu o intuiþie sigurã, cel care a rostit cuvântul de întâmpinare, dupã alegerea domnului în capitala Moldovei, a pus ºi accentele cuvenite, amintindu-i alesului partidei naþionale cã se aflã în continuitatea unei tradiþii, dar ºi cã avea o misiune înnoitoare: „La legi noi, om nou“ 3 . Alesul þãrii a jurat, pe loc, sã „apere cu sfinþenie drepturile ºi interesele patriei“, sã respecte constituþia în litera ºi în spiritul ei, sã vegheze la justa aplicare a legilor, sã dezvolte noile instituþii, sã punã la lucru reformele necesare. Misiune grea, fiindcã totul se repunea atunci în chestiune, în acord cu instituþiile europene ºi într-un ritm ce reclama strãdanii imense la toate nivelele. În plus, domnia lui Al. I. Cuza era limitatã prin însãºi decizia divanurilor ad-hoc de a institui o dinastie strãinã, fiindcã numai astfel se putea ajunge, în timp, la un anume echilibru politic pe plan intern ºi la o mai bunã situare în concertul european. Era, acea dinastie, un „remediu eroic“, dupã expresia lui Bolliac , iar domnia lui Cuza putea fi gânditã ca un rãgaz pe care lumea româneascã ºi-l lua, împlinind mai întâi reformele cele mai urgente, consolidându-ºi totodatã statutul pe un plan mai vast. I-a fost menit Domnului Unirii sã fie „stegarul naþionalitãþii“ române , într-un moment decisiv,

2

4

5

V. PÂRVAN
V. PÂRVAN

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

3

misiune ce i-a asigurat un loc proeminent în „tablele de bronz ale istoriei“ .

6

Timp de ºapte ani, el s-a strãduit sã prefacã

vieþii. Istoria ºi legenda au fuzionat, în cazul sãu,

fãrã distorsiuni, fãrã incompatibilitãþi evidente, prelungindu-se pânã la noi.

ideile moderne în instituþii, vorbele în fapte, Avem încã temeiuri sã cãutãm în istoria lui

punând la lucru „principiul generator“ în numele cãruia primise domnia. Cauza românã a triumfat graþie unui concurs de factori, între care personalitatea alesului de la 24 ianuarie 1859 ocupã un loc de prim rang. I-a fost dat lui Cuza sã ducã la împlinire, în linii mari, crezul unei generaþii, dupã cum constata N. Iorga la semicentenarul Unirii . Este o coincidenþã beneficã, pe care ºi istoricul A. D. Xenopol a ºtiut sã o punã în luminã , alãturi de colaborarea nu mai puþin semnificativã a lui Kogãlniceanu, „omul de la 2 mai“, cel silit sã asume riscurile unei lovituri de stat pentru a scoate din impas programul de reforme. Îi regãsim pe amândoi în grupul statuar din Piaþa Unirii, realizat de sculptorul Rafaelo Romanelli, expresie plasticã a transgresiunii lor în legendã . Silit sã abdice, la 11 februarie 1866, Cuza-Vodã era consolat astfel de un alt prieten, V. Alecsandri, tot atât de semnificativ pentru acel timp al resurecþiei: „Sigur cã destinul dumitale este de invidiat. Dupã ce ai domnit timp de ºapte ani ºi ai semnat cu numele dumitale acte mari, care vor ilustra paginile istoriei noastre politice ºi sociale, iatã-te retras din luptã, printr-o trãdare

8

7

9

neaºteptatã“

  • 10 . Complotiºtii invocau principiul

dinastiei strãine, pe care l-au ºi pus în aplicare numaidecât . Decenii în ºir ei aveau sã domine oarecum viaþa politicã, împãcându-se pânã la urmã cu imaginea istoricã a lui Cuza-Vodã, aºa cum au reconstituit-o D. Bolintineanu, A. D. Xenopol, N. Iorga º.a. Istoricii au avut atitudini diferite faþã de acel moment. Dar a diminua voit rolul românilor într-un ceas important al istoriei lor nu e mai puþin culpabil decât a supradimensiona cu bunã ºtiinþã rolul factorului extern. Este o chestiune de mãsurã, de judecatã a fiecãruia, ceea ce impune desigur mai multã atenþie analiticã. Credinþa în istorie, în sensul pozitiv al faptei cu rost, era un apanaj al generaþiei paºoptiste, care a fost destul de norocoasã pentru a-ºi pune în practicã ideea de unitate naþionalã ºi de creare a unor instituþii moderne, în armonie cu sistemul de valori pe care lumea apuseanã îl asumase deja. Fãrã a fi cel mai vizibil, la început, Al. I. Cuza a ajuns sã o reprezinte tocmai sub unghiul vizibilitãþii europene, al racordãrii la ceea ce el însuºi numea, în treacãt, „era nouã“, fãrã a bãnui cã aceastã sintagmã va face carierã dupã moartea sa. Când i s-a dezvelit statuia din Iaºi, personajul avea o efigie

11

12

academicã, propusã de erudiþi , însã ºi una popularã, aºa cum se conturase aceasta din timpul

Cuza-Vodã, ca ºi în aceea a reprezentãrilor sale plastice, un suport de reflecþie utilã asupra unei etape a edificãrii statului român modern ºi a unei figuri ilustrative. Abordãrile de tip demitizant, deconstructivist, patrimonialist etc. nu pot schimba, în esenþã, ceea ce istoria a ajuns sã

contureze destul de convingãtor pe seama omului ºi a epocii sale. Alexandru Ioan Cuza ºi-a durat singur

„un monument mai tare decât bronzul“.

_______________________

Note:

1.

Cf. Pierre Nora (ed.), Les lieux de mémoires, I- III, Gallimard, 1997. Cf. ºi Andi Mihalache, Mãnuºi albe, mãnuºi negre. Cultul eroilor în vremea dinastiei Hohenzollern, Cluj-Napoca,

Limes, 2007, p. 150-199; idem, Gâlceavã politicã în jurul statuii lui Cuza, în Ziarul de

2.

Iaºi, 24 ian. 2008, p. 6. N. Iorga, Statuia lui Cuza Vodã, în Oameni cari

3.

au fost, I, Bucureºti, 1967, p. 30. Gândirea social-politicã despre Unire, culegere de P. Constantinescu-Iaºi, Dan Berindei º.a., Bucureºti, 1966, p. 229.

4. Ibidem, p. 263.

  • 5. Ibidem, p. 270.

  • 6. Ibidem, p. 271.

  • 7. Ibidem, p. 330.

8. Ibidem, p. 333-334.

  • 9. Cf. Al. Zub, Posteritatea lui Cuza-Vodã, în vol. Cuza-Vodã în memoriam, Iaºi, Junimea, 1973, p. 581-628; idem, Domnul Unirii – prezenþã postumã, în Memoriile Secþiei de ªtiinþe Istorice ºi Arheologie, s. IV, t. XXIV, 1999, Bucureºti, 2001, p. 27-35.

    • 10. Gândirea social-politicã despre Unire, p. 582.

    • 11. Cf. Marian Stroia, Românii în contextul politic european. De la Unirea Principatelor la cãderea lui Cuza-Vodã, 1859-1866, Bucureºti, Semne, 2007.

12. A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodã, I-II, Iaºi,

1903.

4

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

INTERVIU Gruia NOVAC
INTERVIU
Gruia NOVAC

DOMNITORUL ALEX. IOAN CUZA

A REVENIT ACASÃ

Despre „vremea lui Cuza” s-a vorbit în toate modurile, numai în encomioane chiar ºi când se fabula, începând cu folclorul ºi terminând cu creaþiile culte. Deºi scurtã, de doar ºapte ani, domnia Sa a devenit „Epoca lui Cuza”. 20 MARTIE, 1820. Atunci s-a nãscut, la BÂRLAD.

20 martie, 2008. Se împlinesc 188 ani de la venirea pe lume a luminatului Domn. În ziua de 22 martie, 2008 (sâmbãtã), în centrul Bârladului, se va dezveli, într-o atmosferã de entuziasm cuvenit, Statuia lui Alex. Ioan Cuza (vezi coperta).

Domnitorul revine astfel acasã! * *

* Operã monumentalã, lucrarea aparþine sculptorului ºi profesorului universitar Paul Vasilescu (nãscut la 31 august 1936, în Valea Botei, com. Sãrãþeanca, jud. Buzãu), artist de notorietate europeanã. Explorând teritoriile aparent contrarii ale realului ºi imaginarului, suprapunând concretul cu abstracþia sau detaºându-le net, se preocupã prea puþin de unitatea stilisticã a operei, fiind convins cã o altã unitate este mai importantã: aceea datã de intensitatea gestului creator apt sã înzestreze formele cu energia comunicãrii. Viguroasã ºi interiorizatã, lipsitã de amplitudinea gesturilor largi, de ambiþia elocvenþei discursive, opera lui Paul Vasilescu aduce în arta contemporanã suflul unei gândiri originale. Mai aduce însã ºi tãria convingerii cã demersul artistic este semnificativ doar dacã rãdãcinile sale intrã adânc într-un timp neconvenþional al trãirii” (Grigore Arbore) . Criticul de artã Constantin Prut îl „prinde” perfect pe sculptorul Paul Vasilescu în judecãþi care, pãrãsind conjunctura, împlineºte imaginea globalã a artistului: „Un suprem simþ al esenþialului îl conduce spre un echilibru între tensiunile vitale ºi asceza formei, ceea ce are ca rezultat o „optimizare” a structurilor spaþiale. Vehemenþa expresiei se consumã la acelaºi nivel cu nevoia de a aºeza întregul material al reprezentãrii într-o ordine

clarã.

(

...

)

Prin dramatismul pe care îl imprimã

compoziþiei, prin surpriza partiturii spaþiale, artistul se manifestã ca o „voce” perfect distinctã în

sculptura româneascã a secolului al XX-lea”. * *

*

Autoritatea administrativã a municipiului Bârlad ºi locuitorii acestei aºezãri seculare mulþumesc sculptorului-profesor Paul Vasilescu pentru darul etern fãcut nouã: chipul în bronz al lui Alex-Ioan Cuza, imagine emblematicã a acestei localitãþi.

*

*

*

INTERVIU Gruia NOVAC DOMNITORUL ALEX. IOAN CUZA A REVENIT ACASÃ Despre „vremea lui Cuza” s-a vorbit

În atelierul artistului, sculptorul Paul Vasilescu în “dialog” cu Domnitorul ...

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

5

În edificarea acestei întreprinderi grandioase,

care tare încântat aº fi sã-l aflu acum.

în maniere ºi cu contribuþii diferite, ºi-au adus C.T.B.: Încântatã am fost ºi eu în momentul

contribuþia multe persoane marcante. când domnul Costel Niþuc a venit la Bucureºti cu

Am stat, în consecinþã, la un mic taifas cu douã personalitãþi: sculptorul Dumitru Pasima ºi d-na

maºina trimisã de Primãrie pentru a transporta aceastã statuie reprezentând pe Alexandru Ioan

ing. Constansa Tatiana Brenner. Cuza ºi care a avut direcþia sã vinã la el acasã, la

Gruia Novac: Maestre Dumitru Pasima, un

Bârlad.

gând al d-voastrã despre Al. Ioan Cuza ºi despre Este o mare cinste pentru turnãtoria noastrã cã

statuia care pe 22 martie 2008 va fi dezvelitã în Bârlad.

Dumitru Pasima: Mã aflu din nou în Moldova ºi, în special, la Bârlad, cu ocazia unei mari aniversãri; a împlinirii unui numãr de ani, 135, de la naºterea marelui Alex. Ioan Cuza, fãuritor al unitãþii, primul fãuritor de unitate realã a românilor ºi ca sã asist la realizarea, în sfârºit, de cãtre oameni deosebiþi, iubitori ai istoriei din partea aceasta de þarã, a statuii lui Alexandru Ioan Cuza, executatã de unul

am putut sã realizãm, în condiþii foarte bune, de calitate de excepþie, cã suntem noi firma S.C.

„Rec” ºi S.C. MAT, unicã pe þarã, care realizãm cele

mai

reprezentative

obiective,

statui

ecvestre

(acum la Bucureºti se vor ridica ecvestrele Carol I, la Cãlãraºi va fi tot la fel, tot Carol I), dar nu putem

sã nu avem inima împãcatã cã am putut sã dãm la

Bârlad o statuie de înaltã

calitate ºi mãreþie,

realizatã de profesorul sculptor Paul Vasilescu ºi care a pus toatã forþa lui în acest monument.

din remarcabilii monumentaliºti din sculptura Aº vrea sã spun ceva, domnule redactor

româneascã, Paul Vasilescu. ªi mã bucurã acest lucru, pentru cã Moldova îºi împlineºte an de an dorinþa de a-ºi aºeza fãuritorii de istorie, ca modele ale generaþiilor care au urmat, în toate localitãþile. G.N.: În sfârºit, Alex. Ioan Cuza vine acasã. Locul naºterii lui este Bârladul. Ce vã spune

revenirea lui Cuza acasã? D.P.: Îmi spune, mai întâi, cã cei ai locului îºi manifestã iubirea faþã de marele domnitor ºi cã istoria locului se întâlneºte cu prezenþa acestui

coordonator al acestei minunate reviste, cã un colectiv mai mare sprijinã iniþiativa ca lui Vasile Pârvan, care s-a format la Bârlad, sã-i facem o statuie, în anul viitor s-o punem în funcþiune. Cu toate cunoºtinþele noastre de la Bucureºti ºi din experienþa acumulatã de-a lungul a 35 de ani, vom realiza toate intenþiile. Primul monument, precizez, pe care l-am pus în funcþiune a fost statuia lui ªtefan cel Mare de la Podul Înalt, lângã Vaslui.

mare Om, care a propulsat viitoarea Românie Vreau sã spun cã am venit la Bârlad ºi am cerut

modernã ºi contemporanã. Dupã dânsul s-au format alte generaþii care au continuat sã desãvârºeascã România Mare.

sprijinul armatei, cu armata l-am pus pe soclu, la minus 25 de grade, acolo la Podul Înalt, unde este ºi astãzi.

G.N.: Nu-mi rãmâne decât ca, în numele Ce ne rezervã viitorul? Sã imortalizãm Bârladul

realizatorilor revistei „Baaadul

literar” sã vã

mulþumesc pentru rara amabilitate de a ne mãrturisi câteva din gândurile dumneavoastrã. Vã mulþumesc iarãºi, Maestre Pasima, ºi vã doresc sãnãtate, pentru ca sã puteþi face încã multe

prin busturi de personaje. Dar mie mi-a intrat în inimã ca dupã Alexandru Ioan Cuza sã propun sã se realizeze, cum mai spuneam, statuia lui Pârvan. Mai este una la Bacãu, dar asta de la Bârlad va fi foarte reuºitã.

lucruri de-acum încolo. G.N.: Stimatã doamnã, sunteþi nãscutã în

D.P.: ªi eu vã mulþumesc, domnule Novac. Bârlad.

G.N.: Stimatã Doamnã ing. Constansa Tatiana Brenner, ºtiu cã sunteþi bârlãdeanã prin naºtere.

C.T.B.: ªi eu ºi tatãl meu, botanistul Constantin Petrescu. Dacã vreþi sã-l vedeþi, pictorul Octav

D-na Brenner: Exact. Bãncilã, în tabloul „1907”, l-a reprezentat pe tatãl

G.N.: Vã aflaþi la Bârlad. Dar sunteþi în drum

meu.

spre Iaºi pentru a desãvârºi amplasamentul statuii G.N.: În vorbele dumneavoastrã eu sesizez

lui Alexandru Lãpuºneanul, celebrul personaj al istoriei Moldovei ºi al Iaºului. Vã reþin câteva clipe, fiindcã am aflat cã statuia lui Alexandru Ioan Cuza,

care în Bârlad va fi dezvelitã pe 22 martie acest an,

a

fost turnatã în

dumneavoastrã de la

bronz în „laboratorul”

Bucureºti, în turnãtoria

pe

emoþie, nu numai pentru cã sunteþi nãscutã aici, ci ºi pentru cã Bârladul începe sã-ºi capete strãlucirea lui de demult, cãtre care a jinduit mereu ºi pe care vrea sã ºi-o consolideze. Alexandru Ioan Cuza, turnat în bronz, strãjuind centrul Bârladului, am înþeles iarãºi cã vã emoþioneazã. De ce, doamnã?

care-o conduceþi. Nu se poate ca sã nu aveþi un C.T.B.: Însãºi prezenþa mea în localitatea asta

sentiment anume referitor la aceastã statuie, pe

frumoasã (l-am vizitat asearã), genereazã emoþie.

6

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

Sper din inimã cã ajutorul d-lui primar Constantin Constantinescu ºi a d-lui viceprimar Adrian Solomon

se

va concretiza în

împliniri

edilitare

ºi

mai

Vã sãrut mâna ºi vã mai aºteptãm la Bârlad, poate chiar la dezvelirea statuii Domnitorului, „mângâiat” de cei 16 specialiºti din atelierul de la

frumoase, oraºul meu renãscând. Bucureºti. ªi nu vreau sã pierd ocazia de a mulþumi C.T.B.: Sigur cã voi fi la Bârlad, împreunã cu

colectivului meu mare format din 16 specialiºti, care sunt mai artiºti decât artiºtii, pentru cã ei tipãresc, transpun în material definitiv aceste opere care vor strãjui sute de ani. G.N.: Vã mulþumesc pentru vorbele frumoase.

oamenii mei. ªi încã ceva. Vã felicit pentru revista dumneavoastrã, care propagã culturã. G.N.: Vã mulþumim ºi ani mulþi în continuare.

Drum bun la

...

Lãpuºneanu.

Sper din inimã cã ajutorul d-lui primar Constantin Constantinescu ºi a d-lui viceprimar Adrian Solomon se

În atelierul din Bucureºti în care a fost turnatã în bronz statuia Domnitorului. În centru, doamna Constansa Tatiana Brenner, alãturi de colaboratorii ei ºi de reprezentanþii Primãriei Bârlad, domnii Constantin Niþuc ºi Vasile Grãjdeanu.

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

7

DIN GALERIA ARTIªTILOR CONTEMPORANI

Valentin CIUCÃ
Valentin CIUCÃ

DRAGOª PÃTRAªCU

CÃLARE PE CALUL TROIAN

DIN GALERIA ARTIªTILOR CONTEMPORANI Valentin CIUCÃ DRAGOª PÃTRAªCU CÃLARE PE CALUL TROIAN Aud din ce în

Aud din ce în ce mai des cã doar dictatura poate c monumental. Dacã privesc în istorie observaþia pare a fi

o

n

s

t

r

u

i

ieºean, titrat în academiile spiritului elevat, grafician

cu performanþe de notorietate în spaþiul artei româneºti ºi europene,este creator prin gând ºi original prin viziune. Om perceput îndeosebi prin prisma

acribiei detaliilor fascinante adesea, prin capacitatea de a conferi duetului grafic trasee imprevizibile, dar ºi logice în perspectiva creaþiei, revine cãtre o

adevãratã, deº i disponibilitate intimã ascunsã, aceea de a face din ludic

un mod de exprimare. O lucrare mai veche, gãzduitã în acelaºi generos spaþiu public, a avut darul de a intriga

pe unii ºi a place altora între care mã prenumãr, a interesa ºi a converti simbolurile într-o scenografie unde obiecte metalice asociate inspirat trec dincolo de funcþionala relaþie bielã-manivelã. Impresia de reade made, se bazeazã pe surprinzãtoare conexiuni dintre elemente oarecum contrare, incomparabile, dar prin

sugestia

contextului

le

conferã

o

surprinzãtoare

identitate, rezultatã din noul tip de relaþii imaginate de

artist.

nuanþele nu pot fi evitate. Dacã fac însã relaþia cu a n t i c h i t a t e a , trebuie sã recunosc cã piramidele, de pildã, s-au putut înãlþa doar în timpul unor faraoni care se credeau trimiºii zeilor pe pãmânt, iar jertfele sclavilor socotite ca ceva firesc. Nu mã gândesc la Turnul Babei ºi nici, mai aproape de noi, la marile construcþii ale Atenei lui

Pericle realizate, oarecum paradoxal, cu mijloace În cazul metaforei Calului Troian trebuie precizat

dictatoriale în timp de democraþie ...

De altfel,

cârcotaºii greci l-au ºi obligat sã plãteascã pentru geniala lui înfãptuire de pe urma cãreia urmaºii lui trãiesc bine mersi de mai bine de douã mii de ani. Nici Pentagonul n-a fost ridicat în timp de dictaturã, în timp ce Casa Poporului, da. Pare dificil de tras o concluzie, dar dacã mã uit atent împrejur, constat cã astãzi arta de for public cam lipseºte ºi nici faimoase autostrãzi nu prea apar. In comunism, vrem-nu vrem, s-a construit imens ºi oraºele se întreceau în a lãsa semne peste timp, indiferent de motivaþiile lor ideologice. Astãzi, cheltuim cam aceleaºi sume urcând pe scenele neantului trupe ºi guriºti plãtiþi cu sute de mii de euro la care se adaugã spectacolele de fum ale focurilor bengale. Acum trãim de azi pe mâine ºi ideea de eroic sau durabil a dispãrut din conºtiinþa colectivã ca ºi cum nu am mai avea nevoie de comunicare simbolicã cu viitorul. Totul trebuie consumat acum, definitiv, hulpav, devastator iar urmele timpului mai vechi sau mai nou

cã aceasta are harul polisemantismului, fiecare privitor putând opera la lectura imaginii cu propriile sale criterii. Poate fi, altfel spus, o veritabilã opera aperta, creaþie deschisã tuturor privitorilor interesaþi ºi de anecdotica subiectului, dar ºi de sensul de profunzime privind creativitatea umanã în general. Atât de subtilul grafician se comportã pe spaþii mari oarecum similar, deoarece relaþia ansamblu-detaliu, copleºitoare ºi insinuantã, se pãstreazã ºi relevã fantezia debordantã a artistului, capacitatea lui exemplarã de asociere între elemente cu o fizionomie relativ bine definitã. Este devastator sã-þi imaginezi efortul incredibil de a aduna cele câteva zeci de mii de felurite materiale ºi a le pune în relaþii cordial fantaste, trezindu-le la un fel de nouã ºi definitivã existenþã. Piesele grele, masive, alcãtuiesc eºafodajul operei iar decupajele unor instrumente muzicale fac ca sonoritatea simfonicã wagnerianã sã anunþe iminente apocalipse. Încasetãrile distincte din structura compoziþiei asociazã lucruri de intimitate cu

trebuie aruncate la lada de gunoi a istoriei uitãrii. altele din arsenalul iluziilor. Ansamblul are o

Poate prea lunga introducere a intenþionat doar sã sublinieze frumuseþea unei excepþii. Într-un loc public de circulaþie mai mult studenþeascã, la restaurantul Motor din vecinãtatea Facultãþilor tehnice ºi a campusului Tudor, un manager inspirat a socotit cã trebuie sã agrementeze spaþiul vast din interior cu semnele artei care trece, atunci când este asociatã valorii, dincolo de barierele consumismului hãmesit ºi,

excepþionalã forþã de impact ºi seamãnã cu o provocare adresatã spiritelor conformiste, blazate prin indiferenþã ºi somnolenþã. Prin excepþionala viziune de autentic ºi modern monumentalist, Dragoº Pãtraºcu apeleazã la sugestiile baroce ale unor forme neconvenþionale ºi obþine efectul eleganþei ºi armoniei. Artistul ieºean trebuie de urgenþã contactat pentru a oferi Iaºului, la aniversarea celor ºase secole

poate, frivol. de la atestarea documentarã, un monument pe mãsura

Dragoº Pãtraºcu, autorul monumentalei lucrãri decorative inspiratã de mitul lui Odiseu, formuleazã cu mijloacele artei, un substanþial elogiu adus inteligenþei umane, creativitãþii novatoare. Isteþul Ulise a

participat activ la cucerirea Troiei iar invenþia lui cu

Calul salvator a devenit un simbol universal

..

Artistul

culturalitãþii locului. Poate mã aude cineva ºi, ascunºi în burta mitologicului Cal Troian, vom cuceri cetãþile

inespugnabile ale propriului nostru suflet aºteaptã o himericã Elenã ...

...

unde ne

8

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008 9
BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008 9
BAAADUL
literar
anul II, nr. 1(4), februarie 2008
9

BREVILOCVENÞÃ

Gruia NOVAC
Gruia NOVAC

FAMIGERATUL M. DINESCU SAU

TROUBLE-FÊTE

Spectatum admissi, risum teneatis, amici?” (Horaþiu)

De mult, bârfitorului asiduu i se zicea balamut. Relicvã a unor vremuri pe care le credeam apuse,

acesta se mai reactiveazã din când în când. ªi nu i se pune pata pe oricine, nu, doar pe cei care i se par cã i-ar umbri importanþa într-un timp care i-a cãzut ca

laptele-n pãsat ...

unde ºtiu? În splendida Melodie fãrã sfârºit (Doina a 6-a) zice Poetul:

Moarte, vie de te-aº prinde Sã te-ngrop pânã la gât!” Pragurile vieþii i-au fost dure lui Cezar Ivãnescu, dar dulci ºi pline de amintiri neuitabile.

Acum, e la rând marele poet Cezar IVÃNESCU. Cea mai frumoasã confesiune se aflã în

„Domnul” Mircea Dinescu e deranjat cã a stat mereu în umbra creatorului de la Baaad. Ce-i place lui, este admirabil. Ce nu înþelege, e perimat ºi lipsit de valoare. Subiectivitatea lui e mai mult decât dezagreabilã. Ea opereazã instinctual, nu axiologic. E resentimentar. ªi de aceea e cu asupra

Împotrivire (din La Baaad):

„Sunt un poet comun, un individ comun ca oriºicare, am exaltat tinereþea ºi moartea, putea-voi avea parte ºi de bãtrâneþe oare?”

de mãsurã îngâmfat, encomionându-i doar pe Premiul Naþional de Poezie „M.Eminescu”,

puþinii amici agreaþi, dar ºi pe aceºtia pânã când le-

a descoperit

crevasele. Dedarea la trivialitãþi

... vine, astfel, ca un rezultat al cultivãrii relaþiilor

obþinut în 1999, este meritat cu prisosinþã, întrucât

în literatura românã Cezar Ivãnescu ocupã un loc

singular. Nu e altul ca el: naiv

ºi profund în

interesate, dar care – se ºtie – nu dureazã. concomitenþã, vituperant ºi victimizat

Cine este Cezar IVÃNESCU, pe care-l

deopotrivã, dar cu un verb inconfundabil. Cã

denigreazã nonºalant ºi abject Mircea Dinescu? manualele de literaturã românã l-au refuzat, e

E creatorul care scrie doar ca EL. Explicaþia? I-a citit pe toþi ceilalþi. Odatã (în 12 oct. 2004),

Laurenþiu Ulici se adresa celor prezenþi la ºedinþa Cenaclului literar al U.S.R.: „Dacã nu vrei sã scrii ca Nichita Stãnescu, citeºte-l mai întâi pe Nichita Stãnescu”. Fiindcã (tot L.U.) „nu se poate face literaturã românã fãrã sã cunoºti literatura românã; cotiturã în destinele literaturii se poate

face; revoluþie, nu”. Ei, Cezar Ivãnescu i-a citit pe toþi, lucru care nu se putea face la „ªtefan Gheorghiu”! Opera poeticã a lui Cezar Ivãnescu este de o bogãþie ieºitã din comun a universului umoral. Cezar Ivãnescu e un scriitor aparte. Insolit, revoltat, tandru. Are o conºtiinþã a valorii pe care aº reduce-o dacã o voi considera ca fiind dincolo de admise. Nimeni nu-ºi apãrã poezia cu vehemenþa ºi violenþa pamfletarã a lui Cezar Ivãnescu, violenþã model, dar ºi avertisment. Socotind-o incompetentã, se aflã în rãzboi cu critica de azi, în acelaºi timp mizând pe inteligenþa obligatorie a posteritãþii. Dar cine-i Cezar Ivãnescu? E dificilul îndrãgostit de oameni ºi lume. De

vinovatã doar opaca selecþie a unor malformaþi. Pe

ce mã bazez, vorba unui celebru personaj din opera prietenului sãu Marin Preda? Pe afirmaþia aproape

apoftegmaticã a superbei Gabriela

Melinescu:

Tonul poemelor sale se putea compara numai cu psalmii lui David!” Excellens! La mai multe creaþii, D-le Cezar Ivãnescu!

BREVILOCVENÞÃ Gruia NOVAC FAMIGERATUL M. DINESCU SAU TROUBLE-F Ê TE „ Spectatum admissi, risum teneatis, amici?”

10

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

PROFIL SINTETIC

Cezar IVÃNESCU
Cezar IVÃNESCU

SCRIITORUL ALEX. CETÃÞEANU,

PREªEDINTELE ASOCIAÞIEI SCRIITORILOR ROMÂNI DIN CANADA

Alexandru CETÃÞEANU, nãscut în Amãrãºtii de Vâlcea, s-a stabilit în Canada, în 1984, la Montreal, ºi este în prezent preºedinte al asociaþiei Scriitorilor Români din Canada. Strãin în America, Canada – Þara Hyperboreenilor sau Un român în Canada – sunt doar câteva din cãrþile acestui român canadian. Ne bucurãm cã revista Baaadul literar îi poate face acum cunoscutã personalitatea, în speranþa unor colaborãri substanþiale ºi de duratã. (Redacþia)

PROFIL SINTETIC Cezar IVÃNESCU SCRIITORUL ALEX. CETÃÞEANU, PREªEDINTELE ASOCIAÞIEI SCRIITORILOR ROMÂNI DIN CANADA Alexandru CETÃÞEANU ,

punte între Iaºi ºi Montreal, întrucât Alex, coborâtor

Un român din Canada el însuºi dintr-o familie care a dat nume ilustre

culturii romaneºti, a întemeiat la Montreal Asociaþia Scriitorilor Români din Canada, al cãrei preºedinte este. Sfidând „blestemul tracic” (C.C. Giurescu), Alex îi vrea uniþi pe toþi autorii de elitã din Canada ºi are gata de tipar primul numãr al revistei „Destine”. Eu însumi am inaugurat la Editura Junimea colecþia „Exilul românesc” cu cartea lui Alex Cetãþeanu, Strãin în America, volum care vã va convinge cã America e o þarã plinã de oameni buni, strãini veniþi în pãmântul fãgãduinþei din toate unghiurile lumii.

Alexandru Cetãþeanu este un român care

a

pãrãsit România în 1984 ºi s-a stabilit în Canada, la Montreal, oraº în care trãieºte ºi trudeºte la propria

firmã de aparaturã medicalã, firmã care în timp

s-a

impus ºi în Canada, ºi în State, asigurându-i olteanului nostru nãscut în Amãrãºtii de Vâlcea

prosperitatea financiarã ºi rãgazul

necesar

scrisului

Dupã un deceniu de exil în Canada, în

în

... 1995 publicã în þarã prima sa carte, Un român

Canada (Editura Helios, Bucureºti), carte pe care aº

recomanda-o tuturor românilor ispitiþi de

canadianã, carte de cãpãtâi ca informaþie, strãbãtutã de o mare iubire pentru þara de elecþiune. Canada m-a ajutat sã-mi recapãt speranþa, încrederea în mine ºi în oameni. Aici m-am nãscut a doua oarã”, scrie Alexandru

Cetãþeanu, mândru de noua lui patrie

consideratã

de ONU „cu cel mai ridicat nivel de trai din lume”.

Dupã Un român în Canada,

Alexandru

Cetãþeanu publicã, la Râmnicu-Vâlcea, Canada - þara hyperboreenilor, la Editura Antim Ivireanul,

condusã de bunul sãu prieten, scriitorul ºi

jurnalistul Ioan Barbu, care-i asigurã ºi o

versiune

francezã semnatã de celebrul Jean-Yves Conrad,

cel care a scris în colecþia „Românii din Paris”

aventura La Târgul de carte Librex 2007 de la Iaºi (18-22

aprilie) i-am lansat ºi cartea lui Alex Cetãþeanu, care a venit la Iaºi însoþit de Ioan Barbu, dupã ce nu mai vãzuse „dulcele târg” de 30 de ani ...

În locurile natale, Alex ºi-a întâlnit mama bãtrânã, soþia, fiul, venit ºi el din Londra, prietenii

vâlceni ...

La Iaºi, Alex a venit sã respire aerul mai

curat al cetãþii care uneºte ºi întemeiazã

Risipiþi

... cum suntem, ºi din ce în ce mai mult vom fi, e bine

sã avem ºi noi, românii, Locurile Sfinte care, subteran sau celest, comunicã cu marile centre ale lumii în care trãiesc fraþii noºtri, ziua vorbind engleza sau franceza, iar noaptea visând ºi scriind în românã, cum spunea Mircea Eliade.

cartea Roumanie, capitale

Paris (apãrutã iniþial

... la Editura Oxus din Paris, colecþia a apãrut în

întregime în traducere româneascã la

Editura

Junimea din Iaºi). Versiunea francezã e semnatã

Alex Le Citoyen. Pe Alexandru Cetãþeanu, Alex Cetãþeanu,

Alex

Le Citoyen sau Alex Citizen, cel care a cãlãtorit în 46 dintre statele americane, l-am cunoscut în carne ºi oase în iulie 2006, în Bucureºti, la grãdina de varã a Muzeului Naþional al Literaturii Române ºi ne-am propus, ca oameni de onoare ce suntem, sã facem o

Canada - Þara Hyperboreenilor” sau desfãºurarea unei Conºtiinþe

Alexandru Cetãþeanu, copil plecat din Amãrãºtii de Vâlcea, trecut prin cenuºa amarã a perioadei comuniste, stabilit în Canada cea plinã de

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

11

abundenþa miracolului economic, este autorul unui superb ºi gigantic eseu de culturã, de antropologie culturalã, de geografie economicã, de istorie: Þara Hyperboreenilor. Este o carte uimitor de vie, de suculentã, de incitantã; lectorul o soarbe cu frenezie, dar ºi dureros tensionat. Cel care scrie cartea, adicã personajul principal al ei (poate fi privitã ca un fel de roman), este un om uimitor de viu, de puternic ºi de omenos. Cartea este, mai întâi de toate, o mare desfãºurare a unei Conºtiinþe (un strigãt modulat, redus la omenescul unei mãrturisiri). Autorul, eroul principal al cãrþii, cum spuneam, devine pe nesimþite o Conºtiinþã; o Conºtiinþã cu o capacitate uimitoare de a iubi, de a

se mira ºi de a da rãspunsuri de care sufletul lui este însetat, de care Omul modern, aflat într-o crizã

Primul eseu, care dã ºi titlul cãrþii, este o meditaþie plinã de înþelegere ºi de frumuseþe esteticã pe marginea istoriei, naºterii ºi evoluþiei foarte bogate ºi dramatice a Canadei, plecând de la mitul Hiperboreei ºi al hiperboreenilor (ipoteza noastrã este cã Hiperboreea s-a aflat în þinuturile Deltei româneºti ºi ale Moldovei de sud, cã pe braþul Chiliei a urcat Iason ºi argonauþii lui în cãutarea Lânii de aur, simbolul bogãþiei, al progresului tehnologic ºi uman). Acest mit al Hiperboreei îl gãsim, ca o obsesie universalã a spiþei omeneºti, în mitologia multor popoare, dacã nu cumva fiecare popor îºi are, în istoria ºi mitologia lui, o Hiperboree. Fie ea cât de mica, chiar ºi o zdreanþã

acolo de Hiperboree!

care nu se mai terminã, are nevoie stringentã. Sâmbãtã, 05 Mai 2007

ECOU DIN CANADA

Constantin CLISU
Constantin CLISU

STRÃIN ÎN AMERICA,

DE ALEXANDRU CETÃÞEANU

De la un timp, reportajul literar a început sã piardã teren. I-au scãzut cotele valorice pe piaþa scrierilor beletristice. Omenirea e grãbitã! Odatã ieºit din casã, omul de rând cumpãrã câteva ziare de la chioºcul din colþul strãzii ºi le rãsfoieºte în grabã în cãutare de ºtiri senzaþionale despre crime,

tiparul unei cãrþi. ªi în recenta sa carte, cu mãiestria unui bijutier, Alexandru Cetãþeanu ne prezintã impresii din cãlãtoriile prin America, fãcându-ne sã ieºim din casa cu uºi închise pentru a afla, cum bine spune românul, cã lumea nu e numai cât se vede pe fereastrã.

accidente aviatice sau rutiere, scandaluri din lumea O scurtã schiþã de portret fãcutã de bunul sãu

mondenã etc.; aflat în tramvai, metrou, în staþii de troleibuz sau la cafea, devoreazã toate tabloidele, de fapt parcurge numai titlurile. ªi totuºi

... Mai apar ºi cãrþi care se cer citite pentru valoarea lor intrinsecã, pentru faptele de viaþã cuprinse între cele douã coperte, la care autorii trudesc uneori ani ºi ani, cu gândul de a înnobila fiinþa supusã atâtor vicisitudini ºi intemperii ale

prieten, scriitorul-profesor doctor Doru Moþoc, poate glãsui cu prisosinþã cã cele afirmate mai sus nu sunt spuse sub imperiul complezenþei:

Cine a avut bucuria de a-l cunoaºte pe Alex Cetãþeanu poate depune mãrturie cã ne aflãm în faþa unui om absolut fermecãtor, inteligent, dinamic, de o francheþe admirabilã, observator atent ºi fin cunoscãtor al vieþii oamenilor, dotat nu numai cu spirit de observaþie, ci ºi cu un simþ al

acestui început de mileniu. umorului ieºit din comun, dublat însã de o

Una dintre aceste cãrþi este ºi recenta apariþie editorialã Strãin în America, datoratã scriitorului Alexandru Cetãþeanu. Scrisã cu sufletul ºi îmbrãcatã în haine de duminicã, îl atrage pe cititor

surprinzãtoare sensibilitate, el

izbuteºte,

de

fiecare datã, sã-ºi seducã interlocutorii, stârnind în ei un îndreptãþit ºi tonic sentiment de admiraþie”.

ºi îl face sã zãboveascã asupra unor pagini care, prin Dupã aceastã descriere, a celui care ne-a

savoare ºi inedit, îl duc în lumi pe care poate el

dãruit volumul Strãin în America, începem cãlãtoria

însuºi le visase cândva. prin þara-continent, în statul Arizona, cu suprafaþa

Colindând lumea în calitate de om de afaceri, Alexandru Cetãþeanu este atras de oameni ºi locuri. Întotdeauna gãseºte numeroase subiecte incitante. Nelipsitul sãu notes este folosit între douã avioane, când ajunge la un hotel oarecare înainte de miezul nopþii (lucru rar întâlnit) ºi când, renunþând la odihnã, zideºte gândurile în idei, aºezându-le în fraze ºi ziceri cu tâlc, ca mai apoi sã le toarne în

jumãtate în deºert, care, cu numai 6 milioane de locuitori, se aflã pe locul 21 ca putere economicã în S.U.A. Windsor, cea mai sudicã aºezare a Canadei, e cel mai important punct de trecere spre Statele Unite prin Detroit Windsor Tunnel sau pe podul numit „Ambasador Bridge”. Autorul ne conduce prin New-York-ul zgârie-norilor, plimbându-ne pe Manhattan, apoi la Ventura, de unde cu maºina,

12

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

strãbãtând cei 50 de kilometri, te afli la Neverland- ul lui Michael Jackson, star-ul atât de iubit de milioane de fani ºi atât de controversat,

aºezãmânt privat de culturã, fondat de John D. Rockefeller în 1891, în care biblioteca era „locul unde morþii trãiesc ºi munþii vorbesc!”

punându-i-se în spate unele apucãturi neortodoxe Scriitorul Alexandru Cetãþeanu, în cartea

(nimeni nu ºtie dacã pe drept sau nu). Face apoi un popas în California ºi se extaziazã de mãreþia pãdurii numitã Red Forest (Pãdurea Roºie), cu arborii seculari care te ameþesc prin înãlþimea lor, apreciind grija pe care o manifestã americanii de a pãstra acest monument al naturii. Se opreºte, atât cât timpul sãu mãsurat pe ceasornic îi îngãduie, la

Strãin în america, a amintit o serie de savanþi ai diferitelor þãri care, luând cuvântul, l-au omagiat pe Mircea Eliade fãrã rezerve, amintind ºi numele regretatului profesor Ioan Petru Culianu, care ar fi putut sã devinã un urmaº al savantului, dar care a fost asasinat pentru motive rãmase neelucidate pânã în zilele noastre.

Los Angeles, ca mai apoi sã-ºi facã drum spre Cunoscându-l pe profesorul Takeski Kimura,

Sacramento, unde Madona, Nãscãtoarea Fiului lui Dumnezeu, lãcrimeazã cu sânge din ochiul stâng, îndureratã din cauza nelegiuirilor fãrã seamãn ale

scriitorul Alexandru Cetãþeanu l-a întrebat cum este perceput în Japonia marele savant. Acesta a rãspuns, cu o mândrie nedisimulatã: „Nu cred cã

acestui început de mileniu. existã carte a lui Mircea Eliade care sã nu fie

E mereu contra cronometru. Un popas scurt la Denver îi prilejuieºte, ca ºi alte multe locuri, sã se

tradusã în Japonia. Popularitatea Maestrului în þara mea este imensã. Vã invit sã vã convingeþi!”

întâlneascã cu prieteni mai noi sau mai vechi care *

sunt bucuroºi sã-l aibã ca oaspete pe cel care, la rândul sãu, ºtie ca nimeni altul sã fie bunã gazdã

Cãrþile scriitorului Alex Cetãþeanu nu trebuie citite la suprafaþa cuvintelor, ci în adâncimea lor,

pentru toþi cei care îi trec pragul casei. pentru cã autorul a inoculat înþelesuri care conduc

S-ar fi cuvenit sã zãbovim mai mult pe paginile

acestei cãrþi pentru a ne delecta îndeajuns

cu

fiecare reportaj în parte ºi pentru a gusta savoarea

cu care autorul a trãit momente de înaltã simþire,

la numeroase reflecþii. Numai aºa putem sã ne imaginãm cã întreprindem aceste cãlãtorii de suflet o datã cu Domnia-sa pe paralelele ºi meridianele lumii.

dar în economia acestui material ne-am rezumat în Am certitudinea cã scriitorul Alexandru

a puncta doar câteva popasuri din drumurile sale

Cetãþeanu, scriind aceastã carte, a adãugat la

chemãtoare mereu spre alte meleaguri. numãrul prietenilor ºi mulþi cititori ºi cã, ori de câte

Un loc aparte îl ocupã, în pomenitul volum, referirile la savantul român Mircea Eliade, acestea

ori va întreprinde o cãlãtorie în State, nu se va mai simþi Strãin în America.

fiind prilejuite de sãrbãtorirea a 100 de ani de la Mã simt motivat sã cred cã în scrierile Domnului

naºterea ilustrului nostru compatriot. Se subliniazã, pe drept cuvânt, cã nici un alt gânditor

Alexandru Cetãþeanu existã un cuvânt de învãþãturã, un îndemn:

nu a studiat cu atâta seriozitate pierduta putere a Omul trebuie sã dea viaþã zilelor, nu zilelor

sacrului” sau nivelurile profunde ale vieþii

viaþã!

moderne, ca autor extrem de cititelor Sacru ºi Profanul ºi Mitul eternei reîntoarceri. Scriitorul Alexandru CEtãþeanu a þinut sã cristalizeze în pagini memorabile contribuþia savantului român privind istoria religiilor ºi altor taine din civilizaþiile apuse. Socotind ca fiind de datoria sa, acesta a pus în luminã imensa activitate a savantului pe altarul ºtiinþei. A redat punctul de vedere al admiratorilor, dar n-a ezitat sã-l redea ºi pe cel al detractorilor. În zilele de 3, 4 ºi 5 noiembrie 2006, autorul, alãturi de poetul George Filip, a participat, la Chicago, la Universitatea Divinity School, cu prilejul unei Conferinþe în care s-a omagiat împlinirea a 100 de ani de la naºterea lui Mircea Eliade. Au avut loc comunicãri urmate de dezbateri academice, în faþa unor reprezentanþi din S.U.A., Anglia, Franþa, România, Japonia, India etc. Savanþi de renume mondial au apreciat ºi recunoscut unanim contribuþia eminentului nostru conaþional, fost profesor la acest prestigios Detaliu

strãbãtând cei 50 de kilometri, te afli la Neverland- ul lui Michael Jackson, star-ul atât de

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

13

PROFIL DE POET

Redacþia B. L.
Redacþia B. L.

SIMION BOGDÃNESCU

PROFIL DE POET Redacþia B. L. SIMION BOGDÃNESCU Pe numele sãu adevãrat Ion Puflea , poetul

Pe numele sãu adevãrat Ion Puflea, poetul Simion Bogdãnescu s-a nãscut la 27 octombrie 1951, în satul Hupca din com. Bogdãneºti, jud. Vaslui. Este profesor de limba ºi literatura românã la Liceul Teoretic „M. Eminescu” din Bârlad. Ca scriitor, a debutat, încã elev fiind, în revista „Aripi tinere”, nr. 2/1969, care apãrea la Bârlad, cu poezia Þi-aduci aminte. A continuat sã scrie ºi sã publice, diversificându-ºi preocupãrile: poezie, eseuri literare, prozã scurtã ºi, în ultima vreme, aforisme. Îi gãsim numele în revistele Dacia literarã, Convorbiri literare, Cronica, Poezia (Iaºi), Sãptãmâna (Bucureºti), Astra (Braºov), Cuvântul adevãrului (Edmonton- Canada), Literatura ºi arta (Chiºinãu), Dunãrea de Jos (Galaþi), Academia Bârlãdeanã, Est, Elanul, Adevãrul literar (Vaslui), Pagini Medicale Bârlãdene, precum ºi în ziarele Informaþia Harghitei, Bârladul, Linia întâi (Slatina), iar acum ºi în revista Baaadul literar din Bârlad. În anul 1998 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaºi. A tipãrit urmãtoarele cãrþi: Totem interior (debut), Edit. Arania, Braºov, 1991; Dioptrii, Edit. Arania, 1992; Adio somnoroasã – Spleen cãlugãresc, Edit. Arania, 1994; Obscure, Edit. Cronica, Iaºi, 1996; Elegii fãrã timp, Ed. Cronica, 1997; Apa vie ºi smiceaua de mãr, Edit. Sfera, Bârlad, 1999; ªoc, Edit. Timpul, Iaºi, 2000; Spic de idei, eseuri literare, Edit. Timpul, 2002; Oracol scufundat, Ed. Cronica, 2003; Praf la statuie, aforisme, Edit. Cronica, 2003; Dioptrii, antologie de autor, Edit. Cronica, 2005; Zar bizar, prozã scurtã, Edit. Cronica, 2006; Poeme maxime, Edit. Cronica, 2007. Despre creaþia sa literarã ºi-au exprimat pãrerile critice urmãtorii scriitori ºi oameni de culturã: Theodor Codreanu, Valeriu Stancu, Lucian Vasiliu, Adrian Costache, Theodor Pracsiu, Constantin Parfene, Horia Stamatin, Traian Nicola, Amelia Calujnai, Viorel Dinescu, Radu Voinescu, Gruia Novac, Constantin Clisu, Marius Chelaru, Nicolae Busuioc, Iorgu Gãlãþeanu, Petruº Andrei, Gheorghe Clapa.

PROFIL DE POET Redacþia B. L. SIMION BOGDÃNESCU Pe numele sãu adevãrat Ion Puflea , poetul

14

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

URSINE

Marinetei, de odinioarã

  • 1. Nausicaa, precum oftatul serii

în rotula unei flori de floarea-soarelui a regrupa cuvîntul dupã sine ºi dupã sînge vechi nu e mîhnirea mea din altã soartã mai bine scris: Ursine ? Nausicaa, tu ºtii cã s-ar putea sã nu mai fie sine ºi cine se va spînzura de firul unei ploi cãzute din senin ºi cine ? ºi cine va începe sã miroase rouã de pe timpanul morþilor ºi cine ? ... Tu vezi cã-n lunã luceºte un os de copil ºi mã gîndesc vorbele singure ?

  • 2. Vulnerabile troiene îndepãrtate în sufletul meu

ca ºi sicriele de altãdatã plutoanele de execuþie ale ecourilor alcãtuite din ciorile albe ºi portocalii

pe ninsoarea, ultima ninsoare a mieilor.

Nici

poezia

marilor

avalanºe

nu

va

putea

înmormînta trilul prea trist al strãvechiului ºarpe zis pentru dînsul întîi ºi întîi drept Ursine !

Ursitul ursitoarelor sau Marele Urs cel Totemic punîndu-ºi labele vinete pe frigul materiei, pe crucea tristeþii ce-o port nu pe munte, ci-n mare. Invazii de peºti sinuoºi, lacomi de sine, spadasini ancestrali, invazii de peºti zburãtori peste vãi. Am uitat scîncetul din scutece, am pãrãsit increatul ca formã a îngheþului veºnic ºi, încãlzit doar de plîns, m-am întors la triremele imperiale ale zãpezii ca scutec fragil sub tone de rouã. Transferul de îngerime s-a fãcut dinspre ºarpe O, trilul prea trist al strãvechiului ºarpe intrat sideral în Ursine cu tone de omãt liliachiu, de femei spînzurate ºi de copii sãgetaþi.

...

Octombrie,

lunã mare a Scorpionului,

Talpa Ursului s-a încrustat stemã în brume de foc sinistru. ªi nu era oracol de magi. Era octombrie, ac otrãvit ºi mortal al Scorpionului înþepenit în cer ca o emblemã rozînd în hazard. Dar hazardat este totul în individul copil de atunci, cel ce-n poiana memoriei ºi-a înãlþat un rug imens de corni, de spînzi

ºi brebenei, de mierle, de auºei ºi prepeliþe pînã la suflarea eterului ºi-a înãlþat acel rug, s-a urcat pe el, ºi-a dat foc ºi-a pierit la marele Zeus Ursine. O, de atunci, copilãrie, timpule, Crematoriu de copii, de atunci, Timpule, Zãpada poartã regretul celei mai triste învieri numitã Cuptorul increat al crematoriului suprem Niciodatã !

3.

(farmece)

Din lujer de soc ventriloc sã te-ntorci la loc. Din cînt de cimpoi Cer înapoi. Din uscatã mãselariþã sublimbariþã stele de rapiþã. Din spini de mãceº megieº nebun cireº. Pe nãrile Norului Mîntuitorului Pe Drumul Sãpãtorului. Din lipsã apocalipsã. Din cãiºori multicolori, dulciºori de mori. Din foc în lac vîrcolac un pitpalac. Din lujer de foc la un loc. Din rea ciumãfaie fecioarã bãlaie. Din straturi de-argilã se naºte în silã de multã milã. Pe nãrile Norului Mîntuitorului. Din oasele lui la Covurlui, la Cãlmãþui covoare de ochi de deochi, covor de timpane pe sub gorgane covor de raci

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

15

vîrcolaci doi

sã vadã cum se aude,

8. Rege pierdut. Deasupra e tãcere.

pitpalaci.

cum se furiºã,

  • 4. De departe cînd mã vede

cum iarãºi albeºte acelaºi Cuvînt

picã ºoimi din cerul verde, Viºinii se viºineazã, Cireºii se cireºeazã, Plopii singuri se plopeazã ªi salcîmii salcîmeazã. De aproape când mã vede Rîde ca albina verde, Bate ceasul rãu cu biciul de se-ngîndurã ariciul Pleacã ochii în pãmînt ºi surzeºte de cuvînt. Codru-ºi arde lemnele ºi vãzduhul semnele.

de la gura mea la gura lui laptele - cînelui laptele - pisicii sã-i fie fricii, laptele socilor sã-i fie ochilor limbã cu stupi nu poþi sã o astupi, ai astupa-o cu cozile mãrilor - toate sculptate pe pãmânt, ca sã fie mormîntul pe jumãtate în lunetã-unul

  • 5. Dumnezeul Dumnezeului de ieri

în colinã - unul. ªuierã coasa destinului

mîngîie o viperã-n pãreri. Dar iubeam doar zorii din amurg

al preaplinului, linului, al lunetei, al planetei,

rãcorit de iodul de sub nuc. Timpul era fraged, volatil, mã simþeam ºi-n unghie copil.

Azi nici nucul, nici copilul nu-i.

nebunul, nebunul, nebunul ...

Pod alb miºcat de vulturi înadins.

Dumnezeul Dumnezeului

...

Miºcarea se întoarce ºi se cere.

  • 6. Varã a sângelui,

Varã a lui nimeni, O secetã de oi urmãritã de o secetã de avioane, O secetã de vapoare urmãritã de o secetã de peºti. O secetã de trenuri urmãritã de o secetã de muþi. O secetã de biserici urmãritã de o secetã de sfinþi.

  • 7. Lunetã linã de creier

pocnitã pe greieri albaºtri un alun descreierat este un alun descreierat în toamna privirilor rîd cãprioarele minþii, în vãzul nimãnui încolþeºte o lunetã linã de greier laptele - cîinelui, laptele nimãnui, nimãnui se închinã lunetã albã - acolo-i o cruce, crucea nimãnui, în aer, fãrã mormînt urcã furnica acolo

ªi vrea sã plouã sîngele cuprins Pe cînd eu merg suav într-o pãrere Ca sã rãmân un nicãieri învins !

vîrcolaci doi s ã vadã cum se aude, 8. Rege pierdut. Deasupra e t ãcere. pitpalaci.

Detaliu

16

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

FIªE COMENTATE

Gruia NOVAC
Gruia NOVAC

O GLOBTROTERIÞÃ TRÃSNITÃ

ªI CÃRÞILE EI IDENTITARE

FIªE COMENTATE Gruia NOVAC O GLOBTROTERIÞÃ TRÃSNITÃ ªI CÃRÞILE EI IDENTITARE Am crezut cã e foarte

Am crezut cã e foarte lesne sã scriu un portret despre Oltea Rãºcanu-Gramaticu. Dar certitudinea aceasta a avut durata unei clipe, pentru cã imediat am devenit sclavul

puþin persuasivã, ne spune autoarea „aflatã în

Zodia Sãgetãtorului, sub semnul Soarelui”. Spun asta, pentru cã ºi eu mã aflu, prin naºtere, tot sub semnul Soarelui, dar, paradoxul dracului, mi-a priit mai mult Luna plinã, aia cât o mãmãligã pentru slugi, când împreunã cu Aneta lu' moº Mitriþã

aprehensiunii. Cãrãbuº ºi cu Maria lu' moº Iancu Haraga (pe rând,

Despre cine sã redactez o

fireºte!) nu reuºeam nu sã o mâncãm toatã, ci nici mãcar s-o începem. Nu ne-am lãsat, ci ne-am continuat „cãlãtoriile” iniþiatice, ca sã nu punem în

pericol cel mai

interesant

experiment

al

Demiurgului”, vorba profesoarei-autoare, „pânã nu este prea Târziu ” ...

compunere? Despre Femeia cu forþa lui Heracles, dar care n-a luat încã hotãrârea de a curãþa grajdurile lui Augias, regele din Elis sau despre Bãrbãtoasa cu puterea moirelor „torcãtoare”, în stare sã cãlãuzeascã

destinele omeneºti?! Amurgul zeilor e o carte care se citeºte într-o

Nu este începutul unei encomiade, mã aflu

doar în incipitul cãutãrii chipului

real al unei

Doamne care intrigã ºi impune în concomitenþã, damnatã ºi elogiatã în proporþii aproximativ egale, culmea, cam de aceleaºi persoane (unele neajungând cu glagoria nici pânã la genunchiul broaºtei!), dar nimeni neavând vitejia ori cutezanþa

de a o împinge spre rugul pe care numai ce l-au

noapte, dacã vrei sã fii de-acolo. Am descoperit un globtroter dãruit nu numai cu „rezistenþa fizicã”, ci ºi cu rara însuºire de a observa ºi reþine; dar, mai presus de asta, de a reda nu din plãcerea relatãrii infatuate, cât, mai ales, din dorinþa verde de a oferi o pãrticicã a simþurilor proprii celor care n-au putut strãbate nici mãcar o leghe din distanþele pe care ea le-a parcurs ...

aprins ...

Doamna aceasta, a cãrei sabie ades s-a ªtiu cã forþez vechi porþi ferecate, dar voinicii

încruciºat cu a mea – dar spre folosul altora –, are o zeiþã cãreia i se închinã cu rânduialã: ISTORIA. Subjugata ºi-a asumat predestinarea, uzând de cea mai la îndemânã unealtã: curiozitatea, devenitã apoi, prin avatar, cercetare, al cãrei divin sinonim este alergarea prin spaþii temporale, spirituale ºi

geografice,

toate convertite în cãrþi citite ºi

teritorii bãtute cu piciorul, unele aflându-se la

mã vor urma, iar nevolnicii vor trimite cãtre mine sãgeþi cu vârfuri boante, drept pentru care zic:

Oltea e o zicãturã curgând din vechiul oltalm sau otalm, care apãrare ori ocrotire înseamnã, sens

mult drag nouã, românilor, chiar dacã

el

vine

dintr-o neaoºã vocabulã ungureascã. E „ocrotitoare” Cartea distinsei autoare, Doamna Oltea, prin bogãþia informaþiei ºi prin vastitatea

antipozi. geograficã din care provine. Dacã am receptat bine,

Ocolul” fãcut mi s-a pãrut cel mai scurt drum

pe care am ajuns, neostenit dar temãtor, la Amurgul zeilor* ºi Trezirea dragonului, douã cãrþi semnate de Oltea Rãºcanu-Gramaticu, fiicã a Bârladului care ar trebui s-o nemureascã (însã,

dupã cum ºtim, nimeni nu e profet în þara lui!), care, iatã, debuteazã acum, în 2006/2007, cu

pagini

de literaturã, întrucât nu altfel pot fi

dupã o noate de lung nesomn, paginile sute ale prozatoarei sunt o adevãratã obsesie”, frumoasa obsesie a descoperirii, a cunoaºterii prin drumeþia îndelungã. Ceea ce neofiþii vor pricepe mai apoi, este cã drumurile autoarei sunt ale unui istoric în stare a vedea nu numai niºte ruine, ci ºi ce

reprezentau acestea pe când erau celebrul sanctuar incaº închinat Cultului Soarelui ºi numit

socotite textele cu impresii de cãlãtorie. Rovine di Pachacamac. (Aici, mã intrigã, cel puþin

Amurgul zeilor e o carte de 678 de pagini, cu un fel de motto împrumutat din Sfântul Augustin –

Credo quia absurdum – „Cred pentru cã e absurd” –, moft desigur, mai ales cã vorbele au fost rostite de mai vechiul teolog Tertullian (secolele II-III), dar

care pânã la urmã completeazã fericit un argument

numit „posibil”, din care aflu cã, „încã din zorii

civilizaþiei umane”, „cãlãtoriile au

fascinat

omenirea”. Probabil ca sã „supravieþuiascã ºi sã

epidermic, coincidenþa mãcar morfologicã cu vechiul românesc, bulgãresc la origine, rovine surpãturã”, „râpã mocirloasã”, dar asta-i deja altã problemã.) Cititorii de bunã credinþã rãmân sã rãspundã

singuri la întrebarea

retoricã pusã de Oltea

Rãºcanu-Gramaticu în ultimul rând al cãrþii: „Unde

a dispãrut romantismul cãlãtoriilor ºi setea de necunoscut? (Sic!)

reziste timpului”, dupã cum, foarte convinsã dar Pe mine, însã, mã urmãreºte o altã întrebare, a

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

17

mea, mai pragmaticã ºi mai puþin falsã: este Oltea

apoi într-un tot monolitic.

Rãºcanu-Gramaticu scriitoare? Citiþi cuprinsul ºi Oltea aleargã, vede ºi scrie. Uneori te întrebi

veþi constata o acribie în construcþia titlurilor demnã de creatori importanþi. Rigoare ºi

când mai are timp sã-ºi copieze toate sursele de informare, dar sã le mai ºi redacteze!

simþãmânt. Ca la clasici ºi la romantici. Ca la marii Iat-o, acum, venind cãtre noi cu volumul al

scriitori obiectivi. Destinul Ungariei. Încrezãtoarea Austrie. Pragmaticul Albion. Velikaia Russia.

doilea, urmând cartea lansatã în 7 ian. 2007, acest op numindu-se Trezirea Dragonului.

Demnitate danezã. Seducãtoarea Sicilie. Armenia Tipul de scriiturã al cãrþii este acelaºi ca în

rediviva. Uzbekistanul hegemonic. Misterul faraonilor. Tunisia speranþei. America I love you. Incandescenta Brazilie. Amurgul zeilor. Vendeta

chilianã. Incitante ca un poem aceste titluri selectate din atâtea demne de selectat! Prin poezie. Prin esenþã. Prin directitate. Prin efuziune. Dar, atenþie: „Cerul este spuzit de stele, mici fãclii

Amurgul zeilor, modalitãþile de construcþie ºi posibilitãþile stilistice sunt, de asemenea, cunoscute. ªi m-aº repeta dacã aº încerca sã le reiterez. Îmi iau deci libertatea de a afirma, fãrã reþinere, cã Oltea Rãºcanu-Gramaticu e scriitoare, talentul dumneaei de descriptivistã ºi de povestitoare nedezminþindu-se.

ce pâlpâie mai intens la apariþia astrului selenar Trezirea Dragonului cuprinde pagini

de

care ne învãluie cu razele reci, melancolice, vântul ºi-a gãsit culcuº între arbori ºi dormiteazã uºor... florile de oleandru multicolore ºi gingaºele orhidee

cãlãtorie, o specie vecinã cu zona nuanþãrilor multiple, în care s-au convertit mii de impresii din

timpul miilor de kilometri parcurºi cu vehicule

înmiresmeazã

...

În

curând

Lini º tea

vor

devine

zorile

...

diverse, cititorul acribios putându-se mira chiar, fie

apãsãtoare

apãrea

de memoria exorbitantã a autoarei, ori de timpul în

carte care, prin cele 702 pagini ale ei, prefigureazã

Autocarul goneºte pe ºoseaua puþin aglomeratã, pe

care, dedându-se consemnãrilor, acesta ar fi putut

lângã þãrmul mediteranean, spre nordul þãrii, în provincia Galileea, la Nazaretul copilãriei lui Iisus

uºor depãºi pe cel al contemplãrii; dar, oricum, o

Hristos

...

Somnul a învins, pleoapele tot mai grele

un soclu meritat de scriitoarea-femeie cu destule

Cartea amintitã are ceva din fastul ceremonios

s-au închis ºi noi pãºim în lumea viselor unde orice

miracol este posibil

Dimineaþa suntem, deja, la

deprinderi împrumutate de la sexul opus.

Nazareth

... Demnã de pana unora mai înzestraþi,

al pregãtirilor gastronomice de Revelion, care vin în

aceastã îmbinare a naraþiunii cu descrierea, insesizabilã la un moment dat, face din Oltea Rãºcanu-Gramaticu o autenticã povestitoare! Alteori, autoarea lasã loc efuziunilor elegiace parcã, meditativul fãcându-ºi simþitã prezenþa.

întâmpinarea celor care îngurgiteazã tot ceea ce au prescris reþetele cunoscute, dar gurmanzii nu se regãsesc printre cantitãþile de bucate oferite. Aºa ºi aici; informaþiile abundã, dar nu se impun prin noutatea prezentãrii. Lipseºte „bomba”, e absent

Iatã: „Dincolo de farmecul eroilor lui Homer cu

senzaþionalul eclatant. Autoarea nu vrea sã renunþe

deznodãmânt tragic, (

)

de calul troian ºi darurile

la nici un amãnunt, socotindu-l important. Salvarea

greceºti, rãmâne faptul real, o cetate a fost

vine de la construcþia narativã ºi de la îndemânarea

incendiatã (

),

împãrtãºind soarta de mai târziu a

stilisticã, ceea ce m-a determinat – ca ºi în alt prilej

Carthaginei punice, a Sarmizegetuzei dacice. (

)

fast – sã vãd în Oltea Rãºcanu-Gramaticu o

Imaginea Troiei distruse mã urmãreºte ºi dupã

scriitoare.

plecarea autocarului. Sentimentul bucuriei de a Trãiesc intens senzaþia (poate instinctualã) cã

ajunge în aceste locuri se ºterge ºi umbra tristeþii apare. Ce rãmâne din atâtea zbateri umane?!

autoarea a fost (ºi a fost?!) cãlãuzitã de dorinþa de a transforma impresiile în pretext literar, numai aºa

Nimic

Doar pietre ce consemneazã cã pe acolo au ”

Nu altfel gândeºte un creator.

...

existat oameni

explicându-mi pacienþa cu care traverseazã nonºalant teritoriul dinspre real cãtre virtual, pãrãsind astfel reportajul strict ziaristic ºi

autenticã! convertindu-l în amintire cu suficientã încãrcãturã

sicofantã. Urmãtorul volum al scriitoarei prezentate Nu întâmplãtor primul cuvânt al volumului este

astãzi, probabil se va numi, pe cât este omeneºte

posibil

de

prevãzut, Scrutarea zãrilor spre

Ceahlãu, de pe steiurile sic!).

Everestului...

(iarãºi

„Horoscop” ºi penultimul „veºnicia”. Urmând ideea lui Vasile Voiculescu, prozatoarea scrie tranºant:

„ªi sunt contemporan cu veºnicia”. Subscriu, în aºteptarea urmãtoarei cãrþi.

Lãsând gluma la o parte, Oltea Rãºcanu- Literatura de cãlãtorie, zonã specialã aflatã la

Gramaticu este o jurnalistã de care ar trebui sã ne temem, mai ales dacã avem în vedere calitatea – rarã, de altfel – de a sesiza detaliul, închegându-l

graniþa dintre real ºi virtual, nu acceptã doar observarea ºi acumularea, ci cere neapãrat harul unei prelucrãri adânci, unei descifrãri a tainelor în

18

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

stare sã trezeascã simþãminte ºi pasiuni. Literatura

vicisitudinile care pun în pericol Planeta Albastrã”.

de acest gen nu e paseistã, e numai stimulatoare, Astfel, prozatoarea Oltea Rãºcanu-Gramaticu

cultivând curiozitatea ºi cutezanþa. E ceea ce a fãcut Oltea Rãºcanu-Gramaticu, profesoarã din vocaþie ºi creatoare prin talent, cu volumele Amurgul zeilor ºi Trezirea Dragonului. ªi-a dat jos

a cristalizat mesajul profund umanist al volumelor Amurgul zeilor ºi Trezirea Dragonului într-un ghid, comoarã documentar-eseisticã cu caracter iniþiatic ºi, în multe locuri, artistic.

vãlul ºi a apãrut scriitoarea. Volumele s-au înscris deja în ºirul reuºitelor

În Posibil(ul) argument, scriitoarea Oltea Rãºcanu-Gramaticu, cu modestie netrucatã,

spirituale certe dintr-un oraº care aºteaptã încã eclozarea ...

mãrturiseºte cã aceste impresii (au fost) inserate într-o lucrare care se doreºte o invitaþie, mai ales pentru tineri, de a cãlãtori nu numai în scopuri pragmatice, ci ca romanticii navigatori spre ____________

orizonturi îndepãrtate de matricea natalã, * Oltea Rãºcanu-Gramaticu, Amurgul zeilor,

spãrgând graniþele conservatorismului ºi înþelegând cã lumea este o mare ºi diversificatã familie care trebuie cunoscutã ºi apãratã de toate

Editura PIM, Iaºi, 2006, coperta Bogdan Artene, 678 pagini; Trezirea dragonului, Editura PIM, Iaºi, 2007, 702 pagini.

stare sã trezeascã simþãminte ºi pasiuni. Literatura vicisitudinile care pun în pericol Planeta Albastrã” . de

Detaliu

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

19

AMICITIA Petruº ANDREI
AMICITIA
Petruº ANDREI
AMICITIA Petruº ANDREI LIRICE Petruº Andrei , sexagenar (sic!) ºi poet, ºi-a împletit numele cu umori

LIRICE

Petruº Andrei, sexagenar (sic!) ºi poet, ºi-a împletit numele cu umori atât de personale, încât originalitatea lui fãrã cusur nu se poate confunda decât cu creatorul care sãlãºluieºte-n El. Îi e drag scrisul, dar n-o face numai pentru a-ºi încununa „banchetul”, ci mai ales ca sã cânte speciile care „au sânge albastru”, deºi „peste

toate, rege e

Sonetul”. Cu ultimul sãu volum, 101 SONETE

... (Edit. Sfera, Bârlad, 2007), Petruº Andrei a intrat în familia celor

care filigraneazã versul. (Redacþia)

Balada florilor de mai

dupã François Villon

Pe plai, în crâng sau în poiene, Durata zilei s-o mãsoare, Treceau Ilene Cosânzene

Cu ºorþul prins în

cingãtoare,

Pãreau atunci rupte din

soare,

Cã rãmâneau toþi fãrã grai, Atât erau de-ncântãtoare Dar unde-s florile de mai?

Într-o-nserare brumãrie,

Pe-alei de lunã poleite,

Venea angelica Marie Cu plete-n beznã învelite ªi aripile miruite S-aducã-n minte primul rai Cu toate zilele-nsorite Dar unde-s florile de mai?

Cu miez incandescent

Alina

Iar Lili – floare de ninsoare –

ªi-mbujorata Cãtãlina Atâta de ispititoare, ªi Gina, lacrimã ce doare, Cã-n faþa ei statuie stai De-o vezi în toatã-a ei splendoare Dar unde-s florile de mai?

Închinare:

Deºi ai ce-þi doreºti, îmi

pare

Cã ceea ce n-au mulþi tu ai,

Eu îþi fac, totuºi, o-ntrebare:

Dar unde-s florile de mai?

O, dulcea mea Semiramidã,

O, dulcea mea Semiramidã,

Fã semn

regesc sã mã ucidã,

Decât sã faci

babilonie

Ca toatã lumea sã

ne ºtie

ªi în istorii ºi anale

Sã dãunez legendei tale.

De când sunt ochii tãi de gheaþã, Nu vreau sã mai rãmân în viaþã ªi când în ochi îþi vãd securea, De mai trãiesc, trãiesc aiurea. Ai fost ºi încã eºti divinã Dar ai pus lacãt la grãdinã

Când interzisã, când ispitã, Ai fost ca nimenea iubitã. Prea milostiva mea reginã ªi razã caldã de luminã, Nu mã mai duci, ca altãdatã, Într-o grãdinã suspendatã

Sã-mi dai din mâna dumitale Cofeturi ºi zaharicale! Frumoasa mea Semiramidã ªi-n templul meu cariatidã, Cum mã plimbai cu faetonul Ca sã ne-admire Babilonul,

Sã vadã-Asiria întreagã Cã nu mi-a fost alta mai dragã! În ceru-nalt, chiar luna plinã Ca tine nu era, reginã! ªi însãºi noaptea înstelatã N-a fost ca tine admiratã!

În uimitoarea ta grãdinã Nici moartea nu-ndrãznea sã vinã ... Azi cea din urmã rugã-ascultã:

Cu ultimul sãrut sãrutã ªi-n sunetul de alãute, Omoarã-mã frumos ºi iute ªi leapãdã-mã în pustie Ca nimenea sã nu mai ºtie Nici dragostea ce am trãit-o Nici moartea pe care-am murit-o.

AMICITIA Petruº ANDREI LIRICE Petruº Andrei , sexagenar (sic!) ºi poet, ºi-a împletit numele cu umori

Detaliu

20

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

LIRICE Gellu DORIAN
LIRICE
Gellu DORIAN

ELEGIILE LUI DORWEILER (II)

1.(EA SE UITÃ LA MINE CU OCHII ALTEI FEMEI)

Ea se uitã la mine cu ochii altei femei, poate chiar cu ochii altei vietãþi, mã face bãsmãluþã cu care-ºi leagã pãrul,

nu voi ºti cum s-o dezbrac de toate aceste nãravuri, cum sã-i las peste mine pletele ca pe niºte bãlãrii într-o grãdinã cu maci, cum s-o aºez între perini, cum fãceau sultanii dupã ce retezau þestele pline cu gãrgãuni,

LIRICE Gellu DORIAN ELEGIILE LUI DORWEILER (II) 1.(EA SE UITÃ LA MINE CU OCHII ALTEI FEMEI)

îi vãd mîinile alãturi, desenate ca doi crini ºi din spatele perdelelor urcã fumul încet în plãmînii fãcuþi foale în covãlii, or fi aºternuturile pline cu musculiþe pe care le scot din pahar, ca într-o cîrciumã cu pereþii umflaþi ca niºte pînze în vînt, sînii ei plini osteniþi de mîinile mele, sau ai altei femei care mã priveºte cu ochii ei –

ºi e abia dimineaþã cînd intru în somn ca într-un coºciug din care voi învia cãtre searã…

2.(NU SE MAI AUDE NICI O PICÃTURÃ DE SÎNGE VORBIND)

Nu se mai aude nici o picãturã de sînge vorbind în urechea mea din care tocmai plecase ca dupã o noapte plinã de moarte ºi înviere,

numai bluza ei verde poate fi cositã peste zi de mîinile mele, iuþi ca niºte feciori din Oaº la tîrgul de fete, numai trupul ei gol ca-n Chagal vitele zburînd prin cer poate fi acoperit de trupul meu plin ca o þeavã de tun –

se vor auzi foºnete ca dimineaþa pe timpanele mahmurului paºii pisicii pe covor, sunt în afara timpului ºi nici o vorbuliþã nu mai poate fi luatã în seamã:

bluza ei adunatã-n cãpiþe pe sîni, mîinile mele adunînd polenul din flori, ciucuri într-o perdea de dupã care se-nchid ferestrele ca niºte aripi de îngeri în jurul trupului,

mult prea mult zgomot, sã mai putem fi auziþi printre norii plini de trestii, în foºnet sîngele ca un geamãt prin nisipul încins –

se aude doar cum pleacã, se sfarmã ca un urcior una cîte una cioburile mã beau pînã la ultima picãturã.

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

21

3.(I SE PÃREA CÃ ÎN TRUPUL EI ÎNVIE UN ALT TRUP PLIN DE AER)

  • I se pãrea cã în trupul ei învie un alt trup plin de aer din care vom respira abia cînd vom simþi

cã ne sufocãm ca douã cîrtiþe la acelaºi muºuroi,

avea convingerea cã nici unul dintre noi nu-i va vedea faþa celuilalt gata sã se iveascã între noi ca un burduf plin cu suma respiraþiilor noastre gata sã se termine –

începe tu, ascultã cum se bîþîie ca un viermiºor în mãr, nu mai are mult ºi va cînta ca un guguºtiuc, din chiar scorbura pe care ai înfundat-o cu oftaturi zile ºi nopþi –

din miezul acela fierbinte ca un fitil de vulcan, pare a fi chiar scorbura din care ieºi ostenit ca un miner din mãruntaiele muntelui –

  • i se pãrea doar, trupul ei inert se lãþea ca o lipie în mîna flãmîndului; se auzea doar forfota cimitirelor

în care vom cãlãtori cît e noaptea de mare, vuietul laptelui ca în cascade pietrele lovite de spinãrile peºtilor, iarba încet împletindu-se dupã degetele noastre ca niºte crenguþe de alun plesnind înfundat în burta sobei de lut,

dar ea se privea în paharul cu vin de unde-ºi sorbea chipul în locul trupului meu din care urma sã ies, respiraþia urmãtoare venind aºteptatã -

doar sînii îi atîrnau în afarã, la uscat, pe braþele mele.

4.(I-AM AªEZAT CAPUL ÎNTRE CUVINTE…)

I-am aºezat capul între cuvintele care încã mai bolboroseau, erau albe, zîmbea cînd ºi le-a vãzut în mijlocul casei ca într-o albie seacã, plesneau ca nuielele uscate, aºa cum fac degetele amorþite cînd vorbesc surd cu sîngele rece ca ºarpele -

prin pletele ei adia un vînt cald, nu-l puteam auzi decît eu, peste pielea mea tatuatã cu buzele ei ca briciul prin barba unui cãlugãr –

stai, mi-ai spus, încã se þin de mine, se dau de-a berbeleacul prin golul rãmas ca într-un balon gãunos, alunecînd pînã-n tavanul lipit de cer, iar zidul se înãlþa pînã la buziºoare –

dimineaþa cîntau pe el pãsãrile ca niºte mãicuþe în schit –

toatã ziua alegeam cãrãmizi, seara îmi lãsam trupul alãturi, lîngã al ei, dar el nu mai era nimeni, se vedea pînã în viscere cum mã pierd, þipînd într-o casã pustie

22

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

pînã cînd liniºtea punea rufele la uscat ca pe niºte cuvinte prinse-n cîrlige de foile unor dicþionare decapitate –

apoi i-am luat capul ºi i l-am umplut cu mii de vorbuliþe pe care mi le-a turuit pînã-n zori ca o mitralierã într-o turmã de porci –

frumosul ei cap ca o clopotniþã în mijlolcul unui sat pustiit.

5.(ACEL TRUP AL TÃU CA UN MÃSLIN ÎNFLORIT)

Acel trup al tãu ca un mãslin înflorit pe care nu l-am vãzut niciodatã cules de mîinile mele nu-mi mai iese din ochi unde s-a cuibãrit dintr-un vis pe vremea cînd culegeam mãceºe roºii ca buzele tale ca sîngele tãu din care gustam dimineaþa la prînz seara ºi noaptea mã scuturam de pleoapele tale închise ca niºte rãni pe obraz,

acel trup stã lipit de ulmii din Dorweiler,

în curînd se va desprinde ºi va pluti aºa cum fac norii albi din care nu vor pica niciodatã îngeri –

ochii mei se fac douã scorburi din care ies lilieci chiþcãind în urechile în care îngrop vorbuliþele tale pentru mai tîrziu –

nici n-am apucat sã-þi spun cã aici nu vom mai veni niciodatã, cã tu erai deja în alt loc, iar pe uscat ºi apele mor fãrã peºti, în timp ce mîinile cad alãturi cînd nu mai au ce culege ca de pe un trup de piatrã imaginat de Fidias înghiþit de muzee ca o perfecþiune.

6.(STAU ÎN MINE CA ÎNTR-UN SCHIT)

Stau în mine ca într-un schit, nu-mi vorbesc, nu-mi caut pricini, poate nici nu exist,

intru într-un ochi imens ca într-o ranã deschisã ºi Dumnezeu mã vede cum sufãr, nu-i pasã,

poate suntem mai mulþi în mai multe locuri ºi el se aºazã

în sine ca în

noi suferinþa –

ce sã cînte nebunul cînd înþelepciunea îl întinde ca pe o piele de bou pe o cruce din care va coborî liniºtit sã-ºi pascã rãnile; peste vorbele lui, salcie, zmeuriº, bãlegar de urs, zile arse de varã, maionezã tãiatã,

nici nu-i pasã, poate cã nici nu ºtie cã în acest schit existã cineva -

la ce i-ar folosi mortului încã o zi deasupra pãmîntului, nici nebunului zile fericite ca beladona prin care intrã

pînã cînd liniºtea punea rufele la uscat ca pe niºte cuvinte prinse-n cîrlige de foile unor

Detaliu

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

23

tot cerul sã se vaite, nici schitului ochii tãi plecaþi sã priveascã alte vieþi prin ochiurile de sîrmã –

disperare dulce ca mãtrãguna.

7.(MÃ APROPII DE TINE CA DE O IMAGINE PRIN CARE INTRU)

Mã apropii de tine ca de o imagine prin care intru ºi cînd ies te privesc pe dinãuntru ca pe o bisericã în care s-a practicat simonia –

cine þi-a mai pictat pereþii, cine þi-a m ai sãrutat icoanele, cine s-a mai spovedit, cine s-a mai împãrtãºit în tine –

ard ºi mã topesc, cearã în feþele femeilor cîntate de stranã ca niºte ruguri în care cenuºa învie, frunze ºi flori, pãdure plinã de vreascuri, faþa ta frumoasã, ochii ca douã luminiþe în candelã, sînii, trupul tãu peste care lumina îl dezvelea pe Dumnezeu ºi-mi era teamã sã-l ating –

stau ºi te îndepãrtezi ca imaginea din care ies sã privesc trupul tãu ca pe o imagine din care ies sã privesc trupul tãu ca pe o bisericã la ale cãrei icoane m-am închinat zi ºi noapte –

vie în ele rugãciunea strãinilor,. facã-se tristeþea mea bucuria lor –

cad în genunchi ºi de acolo mult mai adînc, risipit ca tãcerea-n biserici, anafurã ruptã cu gura plinã de vorbe ca spinii pe frunte-nfloriþi.

8.(UITÃ-MÃ CHIAR ACUM)

Uitã-mã chiar acum, îmi spui mîine va fi prea tîrziu sã mã scoþi ca pe o aºchie de sub piele, va fi fatal, aºa cum se întîmplã dupã ce o femeie îºi scoate rochia apoi încã un rînd de piele, altul ºi altul, pînã ce sîngele are gustul cucutei iar oasele trosnesc ca vreascurile în foc, pînã cînd din grãmãjoara aceea de cenuºã n-o sã ºtii ce sã faci, turtiþe pe care sã le arunci pînã unde a te rostogoli înseamnã chiar a te risipi, acum, pînã cînd mã mai vezi îmbrãcatã cu tine, mîine s-ar putea sã mã scoþi de sub straiele tale ca pe o mumie de sub pietrele unei piramide pe care toþi o vor privi fãrã sã ºtie de ce, e mai bine aºa, îmi spui ca ºi cum ar fi bine sã mã protejez pentru ziua cînd voi fi singur, mort ca toþi morþii.

24

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

9.(URMÃTOAREA CLIPÃ VA FI O LAMÃ DE SECURE)

Urmãtoarea clipã va fi o lamã de secure trecutã peste gîtul ca piatra aºezat pe pernuþa de lemn sunînd ca toaca sîmbãta seara cînd mã pregãtesc pentru moarte ca pentru o cãlãtorie în America, unde boschetul nu este mãrãcine, prigoria este chiar prigorie, unde iarba este iarbã ºi sîngele gîlgîie prin cheutori dupã ce capul cade alãturi de somnul care mîine în zori îl va trezi pe umerii tãi plini de plete ca apele de sãlcii, -

pe lîngã mîini va curge aceeaºi apã ca uleiul cu care mã ungi, iar între noi vor zbengui peºtii ca niºte frunze de arþar peste toamna care ne face la fel de singuri ºi de frumoºi,

va fi chiar pesmetul din care vom ronþãi pudraþi pe feþele îngerilor prinºi de iernã printre noi, molcuþ-dulce mucegai între degetele care nu se vor uni decît pentru crucea desenatã în aer ca o bisericã din care suntem scoºi, morþi ºi eretici-

celelalte clipe nu vor mai fi atît de clare, nemuritoare, între buzele noastre ca petalele uscate, vor fi deja putrede ca pãmîntul cînd pleci în lume ca ºi cum ai muri –

cimitir al atîtor vieþi de prisos.

10.(AM PRIVIT NUMAI ÎNAINTE)

Am privit numai înainte, pe cînd dacã aº fi privit înapoi aº fi vãzut cum striveau trupul tãu întins pe nisip copitele potcovite al unor fiinþe ieºite din aerul greu ca aluatul din care nu vom face pîine ci cãrãmizi zidite între mîinile care puteau încã plînge ºi nu plîngeau, între ochii care puteau încã privi ºi nu priveau, între trupurile noastre care se mai puteau uni ºi nu se uneau, -

9.(URMÃTOAREA CLIPÃ VA FI O LAMÃ DE SECURE) Urmãtoarea clipã va fi o lamã de secure

Detaliu

nu puteam striga, strigãrul se rostogolea prin cerul gurii ca o pietricicã prin apa unui rîu vorbitor, nu puteam nici sã tac, tãcerea îmi ieºea din gît ca o fetiºcanã din braþele unui bãtrîn ostenit, se chinuia ºi murea într-un geamãt scurt ca guguºtiucii iarna la ferestrele îngheþate, nu puteam nici trãi, dar trãiam, aºa cum fac în burta munþilor schimnicii cînd în locul zilelor numãrã veºnicii pe care le înºirã-n mãtãnii pînã ce ultima devine prima, nu puteam nici muri, moartea ar fi fost un lux nepermis în lipsa braþelor tale care ar fi ºtiut cum sã mã aºeze în mine fãrã sã simt,

priveam numai înainte, trupul tãu de vin sorbit pînã la ultima picãturã era chiar vinul terminat de curînd,

buzele se sfãrîmau ca sunetele în urechi,

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

25

ca lumina în ochi cînd se sting.

11.(POÞI FI MÃCAR O CLIPÃ VENEÞIE)

Poþi fi mãcar o clipã Veneþie, cîntec uitat între resturile unei nopþi ca un furnicar, cioburi din cerul sfãrmat de maluri ca un glob de vitraliu adus din Murano de mîinile tale ca niºte ancore, poþi fi, te întreb între nuielele de alun pline de mierle ca niºte fructe de mango pe care n-o sã le guºti niciodatã, poþi fi mãcar o clipã apa aceea murdarã în care s-au fãcut þãndãri mii de vieþi, minciuni învelite în cearºafuri pline de flori ca dealurile de acasã, sã mã pot sfãrîma pînã la pulbere, sã mã pot pierde prin lagunã ca un bileþel de hîrtie adus pînã aici de o sutã de ani ai nimãnui, sã port în ochi toate felinarele urcate în cer, mucuri de lumînare într-o bisericã topindu-se în glasul stins al unei femei uitate acolo de Dumnezeu , rãtãcind, numai tu ºtii, prin ce alte ape, cît trup, cîtã inimã þi-au mai rãmas de risipit.

12.(TE ÎNVÃÞ SÃ MORI ÎN BRAÞELE MELE)

Te învãþ sã mori în braþele mele vii ca lãstãriºul uscat peste care cresc volburi pînã cînd poþi presimþi cum cazi între ele fãrã sã ºtii –

nu e nici bine nici rãu, spui aºa cu ultima vorbã trasã dupã fermoar –

nu se aude decît plesnitura în apa de dupã care iese cerul ºi tremurã –

pot face acest lucru doar o singurã datã pe zi într-o viaþã fãrã sfîrºit, abia dupã joaca din zori, cînd trupul tãu subþire plînge ca o vioarã sub un arcuº din care sar firele de pãr, herghelii din care doar coamele ºi cozile au mai rãmas,

mai tîrziu e liniºte ºi e trist,

cãtre searã poþi uita totul ºi aºtepta, braþele mele cad ostenite ca douã cumpene în fîntîni,

abia de bolborosesc în ochii tãi douã lacrimi pe care le descifrez ca pe niºte rune scrise mãrunt –

de aici încolo totul poate fi posibil, sã mor, tu sã învii, niciodatã atît de adevãrat ca acum, acum atît de adevãrat ca niciodatã –

ºi braþele mele vii se fac înveliºul în care intri pînã în zori, absentã ºi mîine.

26

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

PROVINCIA FÃRÃ FRONTIERE

PROVINCIA FÃRÃ FRONTIERE Adrian ALUI GHEORGHE EUROPA E UN BIET CONTINENT, ROMÂNIA ESTE O LUME ...

Adrian ALUI GHEORGHE

EUROPA E UN BIET CONTINENT,

ROMÂNIA ESTE O LUME

...

!

PROVINCIA FÃRÃ FRONTIERE Adrian ALUI GHEORGHE EUROPA E UN BIET CONTINENT, ROMÂNIA ESTE O LUME ...

1. Pãlãrii de paie pentru decapitaþi

Vremurile astea sînt prielnice artei cam cum era perioada ciumei pentru jocurile de societate. Artiºtii, din cauza sãrãciei, se simt penibili în faþa uneltelor, binefacerea talentului e privitã mai mult ca un handicap. În acest voios context am asistat, zilele trecute, într-o galerie de artã, la tîrgul prin care un pictor remarcabil al vremurilor noastre a vîndut un tablou, rod al cîtorva sãptãmîni bune de migalã dar ºi al cîtorva decenii de exerciþiu ºi al unui consistent bagaj de talent lãsat de bunul Dumnezeu

- Hai, mai pun douã sute, ca sã nu zici cã nu încurajez artele! Pictorul încasã banii cu oarecare vinovãþie. Era al doilea tablou pe care îl vindea într-un an. La acelaºi preþ. Bunãstarea, s-ar pãrea, nu dãduse nici de data asta peste el. Poate altã datã, poate la anu', poate în postumitate. Vorba unui cantautor francez: " Artã? Artã pentru orbi, pentru muþi, artã pentru bolnavii mentali, / Poezie, viaþã de hîrtie,/ Teatru: trucuri cu grimase,/ cu mãºti, pãlãrii de paie pentru decapitaþi/ Tablouri? Daþi-le pe apã!…".

pe umerii fragili ai artistului. Cumpãrãtorul era un 2. A fost descoperit certificatul de

om de afaceri care voia sã cumpere un

tablou

pentru "o atenþie", ca sã medieze o afacere. Pictorul trecuse un preþ orientativ pe lucrarea sa - un peisaj cu frãgezimi de floare strivitã - ceva în

jurul a vreo patru milioane. Atîta crezuse el cã

face

tabloul lui, ãºtia erau banii de care avea nevoie.

Cumpãrãtorul n-a luat în seamã suma trecutã pe

revoluþionar al lui Bãlcescu

Pentru istorici bucuriile sînt rare ºi ele þin de norocul pe care îl au de a da peste documente

strãvechi. De asta o obsesie a românilor, în ultima

sutã ºi juma' de ani, a fost cum arãtau certificatele de revoluþionar care au fost împãrþite dupã

tablou,

aºa cã întrebã scurt: Revoluþia din 1848 în Þãrile Române. Oare semãnau

cu certificatele de revoluþionar ale revoluþionarilor

– Cît? Pictorul se uitã la cumpãrãtor, se uitã la lucrare,

luã preþul pe care scrisese cu oarece speranþã patru

milioane

ºi spuse cu voce scãzutã:

– Trei!

-

Trei, ce? - întrebã cumpãrãtorul.

de la revoluþia din perioada 1989 - 2000? Sau cu cele de la "noua revoluþie agrarã"? Ceea ce se cunoaºte

din istorie este cã respectivele

certificate, "de la

patru'ºopt", s-au împãrþit, în cea mai mare parte, în

-

Trei…

milioane!, spuse pictorul, de parcã i-ar

sistem "colivã", adicã cei mai din faþã, cei mai

fi fost ruºine de cifre.

-

Cît? Trei milioane de lei?! Fii, dom'le, serios ! …

îndrãzneþi ºi cei mai obraznici au pus mîna

pe

certificate. De aici a apãrut ºi zicala care se

Pictorul se strînse în el ca rãnit de ceva extrem

de ascuþit:

-

Cît… daþi?

regãseºte ºi în manualul de istorie alternativã:

"Obraznicul mãnîncã praznicul". Pentru posesorii de

certificate de revoluþionari ai Revoluþiei din 1848

-

Pãi… trei

sute de mii!

-

Nu se poate!

-

Vrei?

-

-

Cam atîta fac rama ºi pînza!

Pãi astea le ºi plãtesc, cã

restul!

au fost prevãzute o serie de drepturi, destul de

tentante, care au determinat o adevãratã bãtaie

pentru obþinerea lor. De asta din 1849 ºi pînã prin

1870 s-au tot acordat certificate de "revoluþionar al

Revoluþiei de la 1848" în toate comunele ºi orãºelele

provinciilor româneºti, pe care au pus mîna care

-

Mai puneþi trei! zise pictorul.

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

27

cum au apucat. De exemplu, cetãþenii din Caracal au aflat cã a avut loc Revoluþia de la 1848 abia la vreo doi sau trei ani, dar au tras tare ºi în vreo cinci, ºase ani aveau cîteva sute de revoluþionari cu certificate în regulã, mai mulþi decît Ploieºtiul ºi Tîrgu - Frumos la un loc. Oricum, la vreo doisprezece ani de la Revoluþie, în toate cele trei provincii româneºti erau în jur de optîsprezece mii de revoluþionari. Mulþi? Întrebaþi de ce au fãcut Revoluþia, Bãlcescu, Bãrnuþiu, Avram Iancu ºi chiar ºi Al.I.Cuza au rãspuns direct: "Pentru drepturi! Sã primim ºi noi cîte un hectar de pãmînt de la stat, sã avem dreptul la o tarabã în vreo piaþã, eventual sã fim scutiþi de impozite, sã devenim cetãþeni de

puteri în stat cu chip de ziar, radio

sau televiziune e

prea adeseori pornitã ºi plãtitã sã treacã peste aceste "amãnunte" ºi sã se gudure, sã producã exponate pentru limboteci. Spectacole indecente, chefuri prin crîºme de doi bani, cu "vipuri" pîrîte sînt

date ca "expresie a popularitãþii" oamenilor zilei. În plan naþional limbotecile au oarecare rafinament. În plan local ele sînt expresia bãlegarului de pe ciubote, a mirosului de þopîrlãnime datã din abundenþã cu parfum la kil. Dragi fãuritori de limbi pentru limboteci, cînd lustruiþi exponatele mãcar încercaþi sã nu plescãiþi!

onoare prin comune, bineînþeles dacã vor vrea 4. Libertatea e un moft? acest lucru consilierii locali, sã ni se facã ºi nouã

cîte o statuie pe ici, pe colo!". E logic. Multã

nu a fost gãsit nici un exemplar

vreme Nu toatã lumea ºtie ce sã facã cu libertatea.

Este confundatã deseori cu crima, cu violenþa, cu tîlhãria, cu dezlãnþuirea simþurilor, cu batjocorirea legilor. Libertatea e cel mai adesea un fel de pãtrundere în "þara nimãnui" unde poþi face ce vrei, în care poþi încãlca libertãþile celorlalþi în numele propriei li-bertãþi. Cînd te simþi cît de cît liber, votezi cu picioarele, adicã îþi permiþi nici sã nu gîndeºti, îþi faci damblaua, cheful. Apoi, cînd vezi cã votul tãu alandala te-a bãgat în bucluc, începi sã

mîrîi. Toþi din jurul tãu vor sã-þi ia, în primul rînd, libertatea. De asta vor sã te deposedeze, zilnic. Dacã au pus mîna pe ea, dupã aceea bunurile,

din aceste

murit

certificate. Însã din Palermo, acolo unde a

Bãlcescu, a venit vestea cã a fost gãsit certificatul

de revoluþionar al acestuia. Acum i se cautã

urmaºii

ca sã li se dea dugheana din piaþã la care au dreptul,

pentru care a luptat strãbunul lor. Certificatul

e

semnat - aþi ghicit? - de Al. I. Cuza. E clar cã a dat la

toþi amicii. Ne ºi întrebãm cîþi dintre cei care

apar

în cartea de istorie ca revoluþionari au participat cu adevãrat ºi cîþi s-au învîrtit de certificat? E o

chestiune la care trebuie sã reflecteze istoricii de azi…

3. Limboteca proprietatea se duc singure. Basarabenii realizeazã

Limboteca este banca de trofee a fiecãrui om care are o funcþie. Cu cît funcþia este mai mare, cu atîta se adunã mai multe trofee, limboteca este mai extinsã. Sînt mulþi oameni care nici nu mai au unde sã-ºi expunã trofeele, limboteca personalã devine prea îngustã ºi ei încep sã dea pe dinafarã. De unde provin aceste trofee, totuºi? Ele sînt rodul limbii ºi se oferã nu ca pe o mitã, pe ascuns, nu ca pe un cadou, împachetat ci direct, în vãzul tuturor. De exemplu, dacã te uiþi în presã (de sãrbãtori, sã zicem) vezi cã sînt trecute la categoria "vip" tot felul de persoane care încurcã ºi ele programul Guvernului în teritoriu, care sînt plãtite sã slujeascã pe cetãþean … Ei, cînd i-ai introdus în limbotecã un asemenea trofeu, de om al zilei, de "vip", de plutitor peste capetele muritorilor de rînd, normal cã "vipul" de circumstanþã începe sã-ºi dea aura de ales al sorþii la lustruit. Aerul de veºnic subaltern al cetãþeanului român, fie el pe stradã, într-o instituþie publicã sau chiar acasã, în bucãtãrie, face parte dintr-un fond de laºitate naþionalã. Sînt o grãmadã de cetãþeni pe care presa ar trebui sã-i întrebe de sãnãtatea afacerilor lor, pentru cã e limpede cã legea e în grea suferinþã, însã politica internã a "organului", a celei de-a patra

acum, cînd rusofonii li s-au urcat în cap, cã libertatea au pierdut-o nu ieri, alaltãieri, ci cînd au

votat o gaºcã de cripto-comuniºti, de fripto- comuniºti. Dacã n-ar sta Europa cu ochii pe þãriºoara noastrã, de mult am pleca ºi noi, precum coreenii, cu steagul în frunte, încolonaþi, la prãºit. Cu fiecare vot prost plasat, cu fiecare îngãduitoare

trecere de privire peste gafele, mîrlãniile

sau

escrocheriile politicienilor, ne mai pierdem un pic libertatea. ªi asta nu e un sac fãrã fund, chiar ºi libertatea e epuizabilã. Liberatea e, pînã la urmã, sãnãtatea societãþii. ªi cum pe lumea asta, în democraþie, fiecare pare sã fie responsabil de soarta celuilalt, prostia sau lipsa de înþelegere a vremurilor afecteazã deopotrivã ºi pe cel de alãturi. Spunea H.-R. Patapievici, îndreptãþit: Pînã acum barbarii erau agresivi, inculþi, jegoºi, puºi pe cuceriri, veniþi de aiurea. Ca ºi cei de ieri, barbarii de azi sînt tot inculþi, dar nu mai sînt agresivi, sînt oameni cumsecade, nu mai sînt jegoºi, sînt oameni bogaþi, nu mai sînt puºi pe cuceriri, sînt oameni sedentari ºi nu mai vin de aiurea, ci sînt chiar din mijlocul nostru. Ei ne vor cuceri nu din afarã, ci dinãuntru… Existã o poveste orientalã deosebit de sinteticã pentru condiþia libertãþii, pentru povara libertãþii. Cicã un stãpîn ºi-a chemat sclavii ºi le-a

28

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

spus:

cea afirmatã material ºi social în ultimii ani. ªi

  • - Sînteþi liberi!

totuºi…

  • - Cum? au strigat sclavii. Dar nu

tu hotãrãºti

- Georgele, dacã nu gãseºti un loc pentru tata la

acest lucru! Noi trebuie s-o hotãrîm…! Eternitatea, sã ºtii cã te las cu el pe masã ºi-mi iau

  • - Ei, bine, a spus stãpînul pe un

ton apãsat,

cîmpii! Adicã Lizica, cu o tarabã în piaþã, a gãsit loc

atunci hotãrîþi-vã! pentru mã-sa…! Manuela, cu un magazin de boarfe,

  • - Cum? au strigat din nou sclavii. Ne porunceºti?

Dar ce rost are sã fim liberi dacã e în urma poruncii tale?… Discuþia care pornise pe o cale greºitã a ajuns repede la ceartã. A urmat un rãzboi îndelungat,

ºi-a tras cavou lu' tat-su în buric de cimitir central! Numai tu nu te descurci, mototolule! Sã-l îngrop pe tata la dracu-n praznic? E nevoie de bani? Dã bani! E nevoie de pile? Fã-þi pile! Tu crezi cã în lumea bunã intri ca la prãvãlie? Te zbaþi! ...

care a þinut atît de mult încît cei care mai iau ºi Georgel "mototolul" a plecat sã-l bage pe socrul

astãzi parte la el au uitat de la ce anume a început.

5. Somnul veºnic are vise veºnice?

Mi-a fost dat sã asist, în condiþii deloc vesele, la

I., la rezolvarea "situaþiei locative" a unui

decedat

de "familie bunã" care neglijase sã se pregãteascã

pentru tristul eveniment. De aceea, cu "obiectul pe

masã", familia trebuia sã se ocupe de gãsirea

unei

soluþii de (scuzaþi!) înhumare. Cimitirul central,

acolo unde au fost îngropaþi, în timp, "cei mai buni

fii ai oraºului" era ocupat peste mãsurã. Toate

aleile

erau deja ocupate de cruci ºi cavouri, ca sã-þi duci

"mortul tãu" trebuia sã calci peste "mortul lui". Singura soluþie era cimitirul nou, mai lãturalnic, unde erau îngropaþi mai mult sãrãntoci, pãlmaºi, venetici, unde nu era mai nimeni din lumea bunã,

sãu "în lumea bunã"… Habar n-am cum s-a descurcat "mototolul", dar fiind în Balcani, unde totul se cumpãrã ºi se vinde, cred cã acum nevastã-sa e cu "o rãdãcinã" îngropatã în lumea bunã. Aºa-i viaþa! Oricum situaþia de mai sus se poate repeta de mai multe ori de acum înainte, e bine ca noua protipendadã sã-ºi amenajeze un cimitir de lux, cu cartiere de cavouri, sã nu se mai amestece cu toatã prostimea. Cã oricît ar fi pãmîntul acesta de primitor, nu e chiar în regulã sã îngropi pensionarul amãrît care primeºte moartea ca pe o izbãvire alãturi de omul prosper care primeºte moartea ca pe o pedeapsã. ªi altfel dormi (somnul veºnic) într-un cavou cu aer condiþionat, eventual telecablu, cu un vecin pe mãsurã, decît sã suporþi sforãiturile (veºnice) ale vreunui mitocan îngropat pe banii primãriei. Doamne, iartã-ne!

Detaliu BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008 29
Detaliu
BAAADUL
literar
anul II, nr. 1(4), februarie 2008
29

FLORILEGIU LIRIC

Iancu GRAMA
Iancu GRAMA
FLORILEGIU LIRIC Iancu GRAMA stratificare POEME Iancu GRAMA este un altfel de cugetãtor, deºi pare asemeni

stratificare

POEME

Iancu GRAMA este un altfel de cugetãtor, deºi pare asemeni tuturor. E romantic, pentru cã zboarã; e baroc, pentru cã foloseºte cuvinte; e îndrãzneþ, pentru cã riscã soluþii; e simplu, pentru cã-l intuieºti. E poet, pentru cã înfioarã. În rest, e un Om admirabil, la fel ca mulþi din România (Þara asta!) ºi de aiurea. (Red.)

nu-þi trimit nici douãzeci nici patruzeci cantitative epuizãri ci o stratificare într-o singurã apãsare ºi câteva presupuneri care nu vor putea fi rãscumpãrate este ºi-o diacriticã într-o susþinutã asemãnare dar nu s-a consemnat vreo ascundere ºi nici un numãr care sã trezeascã interes printre spaime

forma primelor ascultãri

poate nu-i adevãrat într-o strânsã priveliºte din atunci cu târziul sau poate-i înãuntrul ºi existã etajarea cu forma primelor ascultãri iar ultima lor înfãþiºare a fost într-o altã zi înclinatã cãtre epuizare este multul îndepãrtat sau atât de puþinul precum adaosul devenit pãtimire ºi începutul rezemat de îndelunga tãcere

depãrtarea

îmi este foarte aproape ca apoi sã mi se adune lacrimile ºi sã se audã cum depãrtarea începe sã plângã

era odinioarã cum întregirea cu mersul ei domol iar cãutãtorii de comori erau plecaþi pe alte meleaguri

ºi aºa existã pãrerea unei alinieri ºi cuvântarea care trebuie sã fie pãtrunzãtoare iar din loc în loc este atât de târziu

ºi-i singurã supravegherea

30

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

aºteptarea

doar un singur exemplu mântuirea apropiatã de ultimul periplu ºi avansul pe care-l fac ei într-o mereu restrângere

o umplere cu nisip ºi timp care þine de învolburare

doar o continuare când se gãsesc pricini ºi modele împreunate

existã datul din mânã acoperirea cu cetinã ºi trecerea cu destulã uimire

doar preîntâmpinarea alãturi de înþelegere ºi de aºteptarea care-ºi leagã aceleaºi semne ºi-aceleaºi repezi dimensiuni

demulta captivitate

o suprapunere care este actualã ºi provizorie

o cantitate alãturatã aºteptãrii ºi multe demersuri rãmân uitate sau se topesc în ele însele atunci când fie cã se poate respira fie cã se apropie încruntarea ºi se propagã ceva insidios

alteori existã o marjã de susþinere ºi demulta captivitate care-ºi poate schimba apãsarea

Detaliu BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008 31
Detaliu
BAAADUL
literar
anul II, nr. 1(4), februarie 2008
31

VARIETÃÞI CRITICE

Constantin CÃLIN
Constantin CÃLIN

IARêI DESPRE LECTURÃ

VARIETÃÞI CRITICE Constantin CÃLIN IARêI DESPRE LECTURà Nu impresiile ºi rezumatele de lecturi dominã în însemnãrile

Nu impresiile ºi rezumatele

de lecturi dominã în însemnãrile

criticilor

care fac „însemnãri

zilnice”. „Curios: de cînd þin, cu

regretabile întreruperi, acest jurnal, - observa Pompiliu Constantinescu – consemnez

prea puþine lecturi; de obicei

recitesc; e

nevoie de control

personal ºi poate un semn al crizei de azi de cãrþi importante. Dar lecturile mele se vãd în ce scriu, sau nu se vãd?” Motivaþia sa trebuie completatã ºi nuanþatã. Are rost sã notezi în

jurnal despre cãrþi pe care ulterior le vei comenta în gazetã? O asemenea contabilitate dublã s-ar justifica numai atunci cînd între textul trimis la tipar ºi cel pãstrat ar fi diferenþe. Dar ce fel de diferenþe? Dacã sunt de mãrime, procedeul e corect; dacã sunt de opinie, lucrul devine îndoielnic. Criticii cu firea lui Procopius din Caesarea, capabili de dedublare, nu-s demni de încredere. În condiþii de libertate, sã lauzi ºi, în acelaºi timp sã retractezi, ori sã dezavuezi ceea ce ai lãudat, e imoral. Criticul e obligat la integritate

întîmplare, o plimbare fãcutã, o vizitã primitã etc.

Parcurgerea unei pagini de text se poate asemui cu o ploaie pe care o înduri, sau chiar cu o ninsoare. Cugeþi la ceea ce întîmpini din partea autorului, dar

nu renunþi, înaintezi, stãrui

Sunt însã ºi cazuri în

... care ar fi o neglijenþã gravã sã nu notezi impresiile, îndatã ce te-ai hotãrît sã þii un jurnal”. Aci vorbeºte cineva care nu-ºi mai gãsise un loc în presã aproape

douã decenii. Dacã l-ar fi avut, n-ar mai fi taxat de „neglijenþã”, cred, lipsa înregistrãrilor în jurnal a impresiilor asupra celor citite. Articolul zilnic sau cronica sãptãmînalã ar fi fãcut sã-þi publici impresiile, jurnalul poate constitui însã un ajutor în conservarea acestora, îndeosebi a lucrurilor surprinzãtoare. De obicei notele acestea diferã de

cele destinate publicitãþii.

Sunt

fragmentare,

concentrate, au mai multe semne de întrebare ºi de exclamaþie. Libere de convenþiile tiparului, sunt mai spontane, mai sincere ºi mai tranºante; mai impregnate de otrãvurile pe care nu o datã autorii i le provoacã criticului. În jurnal scrii mai rar despre cãrþi ºi mai des în marginea lor, punctual, din pasiune, nu din interes.

ºi autenticitate. Evident, un critic citeºte Întîmplãtor, într-o revistã de niºã, am dat peste

întotdeauna mai multe cãrþi decît cãrþile despre care scrie. Însã a menþiona în jurnal „lecturile

acest dialog:

Cîte cãrþi aveþi în bibliotecã?

libere” e iarãºi o chestiune discutabilã. De obicei o Mii. Majoritatea

citite. Timpul este unul

fac

tinerii,

demonstrativ.

Astfel,

la

nãrul

Maiorescu gãseºti mai multe însemnãri despre ce a citit decît la bãtrînul Maiorescu. Contrar a ceea ce

credea Pompiliu Constantinescu, relecturile se

preteazã mai mult decît lecturile la consemnãri

diaristice. Ele au,

nu o datã, ecouri sufleteºti

puternice ºi inspirã serii de sugestii pe care lecturile

dintre marii potrivnici ai omului. Cãrþile ºi scriitorii preferaþi vin, se duc ºi apar în perioadele vieþii. De

multe ori recitesc Castelot, de exemplu. Acum am revenit la ºocul filosofiei exprimate atît de plastic de Nae Ionescu (pe care, ca orice popor adesea ingrat, nu vrem sã-l recunoaºtem) ºi la Jurnalul fericirii al lui Steinhardt.

în vederea unor cronici ºi articole nu le-au revelat. Cui credeþi cã îi aparþine aceastã declaraþie

Ceea ce mi se pare cel mai interesant de remarcat în fragmentul citat al criticului e întrebarea: „Dar lecturile mele se vãd în ce scriu, sau nu se vãd?” Fiecare ar trebui sã ne-o punem. Neîndoielnic, bine e sã nu se vadã, dar nu oricum, direct, ci prin

presãratã cu irepresibile consideraþii personale? Vreunui membru al Academiei de la o altã secþie decît cea literarã? Vreunui rector de universitate particularã? Vreunui parlamentar dintre cei mai destupaþi la minte? Actorului Dan Puric? ...

calitatea propriului scris. Dovedeºte cã ai asimilat O, nu! E a unui fost fotbalist (ce-i drept, o

corect textele, nu fi ostentativ, nu abuza de nume ºi

excepþie în mediul sãu), Cornel Dinu.

titluri. Cel care nu-ºi stãpîneºte ºtiinþa, e ca un ins Chiar dacã dai de pe ea glazura preþiozitãþii,

condamnat sã poarte la gît o cununã de zurgãlãi. Pe aceeaºi temã, meritã sã fie amintite ºi urmãtoarele rînduri ale altui critic interbelic, Constantin Fântâneru, autor al unui Jurnal în ultima etapã a vieþii sale: „Lectura unei cãrþi, a unui articol de ziar sau chiar a unei lecþii de ºcoalã, intrã în conþinutul trãit al unei zile tot aºa de bine ca o

tot rãmîn cîteva lucruri demne de atenþie. În primul rînd exemplul de fotbalist cu bibliotecã; de fotbalist care nu ricaneazã cînd aude de cãrþi ºi care nu foloseºte (ca alde Balaci) gheata drept semn de paginã cînd citeºte una. Apoi faptul cã „reciteºte Castelot, care, vai, nu figureazã încã în fiºele mele! Autorul declaraþiei pare destul de exersat

32

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

BAAADUL

literar

spiritual de vreme ce simte nevoia sã revinã „la ºocul filosofiei” lui Nae Ionescu ºi la emoþiile Jurnalului lui Steinhardt. E adevãrat, nu nimereºte de fiecare datã expresia cea mai justã (de pildã, nu plasticitatea caracterizeazã filosofia lui Nae, ci fermitatea ºi pregnanþa formulãrilor), însã se strãvede în „discursul” sãu cã gestul de a cugeta nu e un moft ºi nici preocuparea continuã de a apãrea elaborat ºi elevat. Cîþi din cei care vorbesc în public

sau scriu þin, într-o mãsurã similarã cu a sa, la distincþie? Fotbalist de clasã superioarã, Cornel Dinu n-a parvenit totuºi la titlul de „Rege”. Fãrã bibliotecã, „regii” decad. În schimb, el a rãmas un nobil, un „lord” al profesiunii sale, în care idiomul comun e argoul ºi manifestarea cea mai frecventã – vulgaritatea.

spiritual de vreme ce simte nevoia sã revinã „la ºocul filosofiei” lui Nae Ionescu ºi la

...

Chiar

când

România se afla

literaturã se scria în þarã.”

într-un regim totalitar, adevãrata

(Virgil

Ierunca,

1994,

iunie,

într-un

interviu realizat la Paris de Libuše Valentová)

spiritual de vreme ce simte nevoia sã revinã „la ºocul filosofiei” lui Nae Ionescu ºi la

Detaliu

Poem

Lui Gruiuþu Novac jr.

Din gura Poetului alintat de-o minciunã Vei auzi cum Cupidon va divorþa de arc ºi de sãgeatã.

09.06.2005

M. S. Vicol

Poem Lui Gruiuþu Novac jr. Din gura Poetului alintat de-o minciunã Vei auzi cum Cupidon va

BAAADUL

literar

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

33

IN LIMINE BELLI

G. I. BRÃILEANU
G. I. BRÃILEANU

DESPRE EMINESCU, “SINE IRA ET STUDIO”

Avem nevoie de un Eminescu proaspãt. Vãd în aceastã reîmprospãtare o necesarã coborâre a Poetului între oameni, Toma socotindu-l adevãrat

pe Cristos abia dupã ce l-a pipãit

...

O îndelung-penibilã perioadã l-am împins pe Eminescu în înalturile în care doar sfinþii au loc. El era reperul singular (ºi mai este pentru mulþi, toþi cei supuºi unei înfricoºate comparãri fiind fie „mai mici”, fie „dupã Eminescu”. Cronologic dupã, mai acceptãm; dar axiologic dupã, e deja tendinþã

encomiasticã, în ce-l priveºte

pe Eminescu ºi

literatura românã, cu disponibilitãþile ei formidabile, n-a fost capabilã sã dea decât un Eminescu, ºi devenim suspect de susceptibili când se iscã ºi posibilitatea unui al doilea! De fapt, de la Eminescu încoace, literatura noastrã a repetat clipa eminescianã de zeci de ori. Ori n-am observat, ori am mimat reticenþa. Aici nu se pune problema vreunui Eminescu nevalabil, ci a recitirii cu ochiul critic al lui Maiorescu a unei opere preluate de urmaºi ca pe ceva tabu. Ne-am folosit de Maiorescu numai atunci când verbul lui ne-a convenit. În rest,

discriminatorie, în ce-i priveºte pe ceilalþi. am preluat doar portretul, lãsat nouã, al Poetului

Secolul al 20-lea, atât de plin de poezie ºi de

poeþi, a fost obturat în creºterea lui din cauzã cã a fost prost receptatã previziunea (genialã, de altfel)

a

lui T. Maiorescu,

cum

cã „literatura poeticã

românã a secolului al 20-lea va începe sub auspiciile geniului lui”. Corect; numai cã noi am confundat influenþa cu prezenþa ºi, în loc sã fim preocupaþi de rolul operei sale în vremea lui, am pus creaþiile prezentului într-un imposibil pat al lui Procust,

ºi-l purtãm la reverul hainei festive. Ne amintim de Eminescu de cel mult douã ori pe an, când l-am putea evoca ori de câte ori discutãm – alb sau gri – despre scriitorii care constituie grosul literaturii. Cei care fac manualele ºcolare selecteazã tradiþionalist, ca sã nu zic prost ºi ignorant, deformând încã din faºã imaginea corectã a lui Eminescu. El nu e cel din manualul ºcolar. De ce Creangã trãieºte în cãrþile de ºcoalã? E o întrebare

reducând totul la „singularul” Eminescu. întâmplãtoare, dar nu aleatorie. Conchid: avem

Procesul la care fac eu apel nu e o coborâre, ci

nevoie de un Eminescu proaspãt.

o urcare a lui Eminescu, doar dacã nu vrem sã Cei de la Dilema, care ºi-au afirmat, cu

considerãm cã pe marii Poeþi, ai secolului al 20-lea,

sinceritate ºi nepãrtinire, opinia, în nr. 265 din 27

raportaþi mereu la modelul Eminescu, îi coborâm

febr.-5 martie 1998, nu au avut – aºa cum s-a

valoric pe ei. Arghezi ºi Blaga, Barbu ºi Bacovia,

discutat ºi exagerat – intenþia „demolãrii”

lui

Philippide ºi N. Labiº, Marin Sorescu ºi N. Stãnescu,

Eminescu. Fie n-au

fost înþeleºi,

fie

ºi-a

spus

Radu Stanca ºi Gellu Naum n-ar fi existat fãrã

Eminescu. Dar ºi reciproca e valabilã.

Fãrã ei,

pãrerea cine nu trebuia. „Avocaþi” de ocazie sunt

pe toate drumurile. Dar le lipseºte discernãmântul.

Eminescu era azi neant. Detractorii” lui Eminescu din chiar timpul

Un atare punct de vedere poate trezi reacþii mai mult decât alergice ºi idiosincrazii care, dacã n- ar fi urmarea unei tradiþionale comoditãþi în procesul schimbãrilor necesare, sunt în mod cert ridicole. Prea ne-am obiºnuit sã credem cã

vieþii lui nu erau niºte fitecine. ªi sã nu uitãm cã cel

mai acerb critic al operei lui Eminescu a fost chiar Titu Maiorescu. Concluzie: înainte de a vorbi despre opera lui, Eminescu trebuie obligatoriu citit cu atenþie.

Detaliu 34 anul II, nr. 1(4), februarie 2008 BAAADUL literar
Detaliu
34
anul II, nr. 1(4), februarie 2008
BAAADUL
literar

AZILANT

Marian CONSTANDACHE
Marian CONSTANDACHE

BINE-NÞELES, POEM !

Uneori, sora-ºefã a acestui azil

îmi dã voie sã-mi rezem tîmpla de sînul ei stîng ºi rotund precum un pîntece de pãianjen, astfel încep cãlãtoriile mele prin marile monetãrii ale lunii, strãlucitoarea ºi plina de ea, luna cu cap de copil, astfel restitui eu cerului nemaisfîrºita-i singurãtate.

Aº putea da în vileag formula chimicã dupã care se plodesc îngerii sau aº putea desena locul în care se aflã singura arterã ce duce direct în inima lui Dumnezeu,

dar eu ascult nebunii lumii în sînul stîng al sorei-ºefe, strigînd:

"Luna lehuza! Luna lehuza! Aduceþi uneltele ºi pregãtiþi dalta înfrîntã de un al treilea semn cardinal,

frunþile noastre nu mai pot ieºi din noapte

...

!"