A V Diță, Intre Clio Si Polemos - Studii de Istorie Critică

p IsTORICAgFILOLOGICA
MIX A
o
LI
Yr
r-
-11,. .
I
INTRE CLIO SI POLEMOS

studii de istorie eritied Pg.
ALEXANDRU V. DITA
PPP'-
11,
MY.
www.dacoromanica.ro
44101
STUDII DE ISTORIE CRITICA
www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU V. DITA

- STUDII DE ISTORIE CRITICA
EDITURA ROZA VANTURILOR

Bucurqti 2008
www.dacoromanica.ro
Tehnoredactare computerizatä §i conceptie grafica:
Cezar-Octavian DO
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romfiniei

DITA, ALEXANDRU V.
intre Clio i Polemos : studii de istorie critici /
Alexandru V. Dip. Bucure§ti : Roza Vânturilor, 2008
ISBN 978-973-1735-18-4
94(498)
www.dacoromanica.ro
DIN PARTEA EDITORULUI
Alexandru V. Dita s-a nascut in Pitesti, la 1 ianuarie

1956. Mama Sa, Mina, näscutd Dumitrescu, apartinea
unei distinse si cunoscute familii din Pitesti, iar tatal,
Vasile, ofiter de carierd, era din judetul Do lj.
Si-a facut ucenicia intr-ale istoriei Inca din timpul
liceului (este absolvent al Liceului Nr. 30 din Bucuresti,
promotia 1976), dar in particular", cu extraordinarul pe-
dagog care a fost savantul clasicist si istoric Aurel lora.-
nescu (1911-1995), pe atunci profesor la Liceul Gheor-
ghe Lazar".
A gasit modalitatea de a suplini vidul din Facul-
tatea de Istorie-Filozofie" urmata intre 1976-1980 prin
frecventarea Institutului de Istorie N. Iorga", in care erau
concentrati eminenti si autentici reprezentanti ai istorio-
grafiei românesti. De unul dintre acestia, medievistul
Nicolae Stoicescu (1924-1999) s-a legat in mod deosebit
si a obtinut sa-1 alba' indrumator al lucrarii de licenta inti-
tulata Contributii la cunoalterea vigil fi operei lui
Nicolae Costin.
Nicolae Stoicescu avea sa-i fie aldturi (sa ne fie !) in
veritabila bätälie pentru Rovine" care s-a dat in istorio-
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
grafia romaneasca in anul aniversar 1986, batdlie ce i-a

adus tanärului istoric de 30 de ani celebritatea in breasld,
dar si adversitatea neagra si durabila a celor mobilizati in
serviciul unui neadevär care frustrase poporul roman, timp
de un secol, de cea mai mare victorie politico-militara a
sa: victoria din 17 mai 1395 a lui Mircea cel Mare asupra
sultanului Baiazid I Trasnetul".
Numai pretuirea, dublata de o indiscutabila autori-
tate, a unuia dintre cei mai importanti istorici romani, aca-
demicianul Dan Berindei, care a acceptat sa-i conduca
teza de doctorat cu titlul exploziv Mircea cel Mare intre
realitatea istoria medieval $i figiunea istoriografia
modernii, §i 1-a sustinut pana-n panzele albe, i-a permis
lui Alexandru V. DO sa obtind titlul de doctor in istorie
(in 1998), iar prin publicarea tezei in anul 2000 sd inzes-
treze istoriografia noastra cu una din cartile sale fundamen-
tale si perene.
Se poate spune cd dacd Mircea cel Mare ii datoreazd
genialului poet si istoric Mihai Eminescu mezarea in con-
stiinta nationala pe soclul ce i se cuvine, lui Alexandru V.
DO ii va datora, generatii de-acum inainte, inlaturarea de
pe acest soclu si de pe statuia inaltata in Scrisoarea III §i
publicistica eminesciand, a unui morman incredibil de
aberatii si erori, operatie ce i-a redat unuia dintre cei mai
marl conducatori ai romanilor chipul real, restaurat prin
curatarea si spalarea de acest putregai cu pretentii de
stiinta.
In aceastä operatie si-a dat masura exceptionala sa
inzestrare pentru critica istorici, disciplind fondatä la
noi de Dimitre Onciul si dusä pe culmi geniale si exem-
plare de Alexandru Elian a carui prezentä tutelard plu-
teste peste toate cele 540 de pagini.
www.dacoromanica.ro
intre Clio qi Polemos
Dar in afard de acest opus magnum cel-a consacrat,

Alexandru V. Dita este autorul multor contributii de mai
mici dimensiuni, dar cateva de maxima importanta pentru
avansarea sau rezolvarea definitivä a problemelor abor-
date, cum sunt cele inchinate cronicarului Nicolae Costin
sau primei noastre creatii literare originale: Mucenicia
Sfiintului loan cel Nou.
Editura Roza Vanturilor i-a solicitat autorului sa le
adune in volumul de fata, pentru a le face mai accesibile
specialistilor si a le pune la dispozitia tinerilor ce se pre-
gatesc pentru meseria de istoric" (Henri-Irénée Marrou),
deoarece, asa cum scria Robert Marichal in L'Histoire et
ses méthodes (Encyclopédie de la Pléiade, 1961, p. 1.249)
les historiens ont toujours appris leur métier, non en
lisant des traités de méthodologie, mais en étudiant les
mémoires des grands maitres".
Dan Zamfirescu
www.dacoromanica.ro
CATEVA PRECIZARI NECESARE
II y a un abime entre la lecture toute

simple et toute litterale et les systemes qu 'on a
edifies. L 'art de l'historien consiste a tirer des
documents tout ce qu'ils contiennent et a n 'y
rien ajouter de ce qu'ils ne contiennent pas.
Fustel de Coulanges (1830-1889)
Volumul de fata. reunete 12 dintre studiile elaborate

in perioada 1977-1989, adicd in primii ani ai intrdrii mele
in arena istoriografiei romanqti. Toate s-au dorit §i cred
cd au reu*it s'a fie contributii la clarificarea unor probleme
§i aspecte controversate ale istoriei politice §i culturale
nationale. Intelegerea spiritului in care ele au fost elabo-
rate presupune cateva precizari in mdsurd sã lamureascà
cititorului de astazi aciditatea tonului i tratarea rard sfiald
a unor nume consacrate, unele dintre ele de mult intrate in
Pantheonul istoriografiei nationale cum este cazul unui
Constantin Giurescu sau care se bucurau la momentul
respectiv de autoritate §tiintifica i universitard discre-
tionard, cum era profesorul Alexandru Piru.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Ditcl
Cand am devenit student al Facultatii de Istorie din

Bucuresti, transformata tocmai in acel an 1976 in
facultate de Istorie-Filozofie" (adica ceva mai mult po-
litica" si mai putin istorica" deck in anii anteriori), ter-
minasem de fapt ucenicia intr-ale istoriografiei, gratie
unei timpurii initieri datorate profesorului Aurelian Iorda-
nescu, clasicist de anvergurd cu doctorat la Sorbona sub
indrumarea marilor Jérôme Carcopino si André Piganiol.
Obligat dupd 1948, mai mult de confrati decat de regim,
sa se multumeasca a rarrthne doar profesor de liceu la
Lazar", find fiul unui fost inalt prelat de la Patriarhie,
si-a gasit in mine un invatacel caruia sa-i transmita tot
ceea ce nu i-a fost permis sa facd din generatii de studenti
la Universitate.
Eram de o indelungata perioada de timp si un intim
al venerabilului Radu Sterescu anticarul clandestin al
protipendadei culturale nationale, ffira de care Zoe Dumi-
trescu Busulenga, Eugen Barbu, Romulus Vulpescu, Virgil
Candea, Nicolae Labis, loan Alexandru, Marin Sorescu,
Paul Goma, Dan Zamfirescu, ar fi stralucit, poate, mai pu-
tin pe firmamentul alesilor intru condei. Era o adevarata
enciclopedie vie a tuturor cartilor scrise de romani, a tutu-
ror romanilor care au scris carti sau la ziar", a tuturor
strainilor care au scris despre Romania si au fost prie-
tenii acestei tari. Am furat" de la el cat am putut, iar car-
tile, caste i-au trecut prin mana incepand cu anul 1972, au
devenit si bucuria mainilor si mintii mele.
10 In casa acestui martir al cartii caci pentru Carte a
fost inchis in trei randuri 1-am cunoscut in anii studentiei
pe Dan Zamfirescu, elev, din clasa intai pana intr-a patra
la Liceul Titu Maiorescu", al profesorului Aurelian Ior-
danescu, pentru care nutrea, dupa decenii, o vie admiratie
www.dacoromanica.ro
Litre Clio i Polemos
si recunostinta, märturisind cd ii datoreazd trezirea voca-

tiei de istoric. M-a onorat din prirnul moment si sper
pentm toatä viata, cu prietenia sa si de la Domnia Sa am
invatat sa-i cunosc si sa-i prettiiesc pe Alexandru Elian si
Nae Ionescu si sa manuiesc arma polemicii. In biblioteca
sa, care cuprinde aproape tot ce a scris N. Iorga, am avut
acces si am deprins de la uriasul istoriografiei romane§ti
cum sa asez fapta romaneasca in contextul istoric si
cultural al universalitätii. Ceea ce nu m-a facut sà inchid
ochii la ceea ce dupd insäsi cugetarea titanului a rthnas
in ea si de mäturat" (Cugetari, 1911, p. 11).
Prin contrast, facultatea in care tocmai intrasem s-a
dovedit a fi cu totul altceva deck crezusem in momentul
in care imi dorisem sa-i tree pragul. Nu era o institutie de
culturd, ci una ideologica, de propaganda, cu fosti acti-
visti esuati in jalnice cadre didactice, sau, in cel mai bun
caz, cu asa-zise cadre didacticc cc visau sä ajungd, dacd
nu ajunseserd, in ierarhia superioarã de partid.
Doar o singurd exceptie: conferentiarul Gheorghe
T. Ionescu, de stiinte auxiliare", adica profesionistul prin
excelentä. Dar acum era bolnav, sätul de viata amara pe
care i-o facuserd colegii. Cu idealurile de mult pierdute,
parea a intruchipa insdsi conditia istoriografiei antebelice
marginalizata in ungherul cel mai de jos al propriului
templu. Carte" a facut totusi pana in ultima clipa si cu cei
care au dorit sa.-i uceniceasca nu a fost zgarcit. L-am
admirat si rn-a pretuit. A fost pe durata facultätii singurul
dascäl oficial" de la care am avut ce inväta si am invatat. 11
De la toti ceilalti n-am avut ce.
In schimb am fost atras din prima", ca de un mag-
net irezistibil, de Institutul de Istorie N. Iorga" in vremea
aceea 11 veneram pe N. Iorga in cel mai strict sens al ter-
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
menului , care a devenit pentru mine facultatea", unde

am mers aproape zilnic pe toata durata studentiei. De*i nu
se mai afla aici nici una dintre figurile clasice" ale isto-
riografiei romanqti concentrate la locul de muncd" in anii
'50 P.P. Panaitescu, Vasile Grecu, Aurel Decei .a. , am
avut norocul sä cunosc indeaproape nume de referinta ale
istoriografiei precum Dan Berindei, Florin Constantiniu,
Paul Cernovodeanu i Nicolae Stoicescu.
Intre mine i medievistul Nicolae Stoicescu a carui
putere de munca, vastitate a cuno*tintelor i prolificitate
tiintifica il singularizau in intreg peisajul istoriografic
romanesc al momentului s-a stabilit o legatura de suflet,
incat marele istoric a marturisit public faptul ca ma con-
sidera fiul sau spiritual intr-ale istoriei. Adevar pe care-I
simtisem i-1 tiusem amandoi aproape de la inceputul in-
delungatei noastre camaraderii, pe parcursul careia am
colaborat cu succes in repetate randuri.
Mai toate aceste colaborari s-au inscris in registrul
tematic sub care se afla *i prezentul volum: intre Clio qi
Polemos. Dintre acestea voi mentiona aici cloud.
Una a avut in vedere Lucrarea de Diploma. Consi-
derand pe drept cuvant ca nimeni din facultate nu era
in masurd sa-mi conduca lucrarea de licenta, am facut tot
posibilul, uzand de oportunitati legislative de moment, ca
indrumator sa-mi fie Nicolae Stoicescu, in ciuda celor de
la catedrä care se simteau lezati de faptul ca cineva din
cercetare din afard" , le incalca latifundia. Si mai ales
12 cd acest cineva era Nicolae Stoicescu, tocmai atunci aflat
intr-o polemica de anvergurd cu Matei D. Vlad, conferen-
tiar la cursul de Istoria Evului Mediu Romanesc. Aceasta
disputa este cel de-al doilea episod din colaborarea la care
doream sä ma refer. El merita o atentie aparte deoarece este
www.dacoromanica.ro
intre Clio si Polemos
un moment cu consecinte importante in biografia mea. Si,

de ce sä n-o spun, a constituit o premierd pentru lumea
istorica de dupa 1944 (ramasa singulard pana astazi), de
student terminasem facultatea in iunie 1980 care acuza
de plagiat pe unul dintre profesorii facultatii, la momentul
acela si in functia de prodecan. Acuza doveditd, in urma
careia impricinatul si-a pierdut functia.
Momentul in sine ar merita o relatare aparte. Aici
insa ma marginesc sä reproduc doar luarea mea de pozitie,
care este suficient de explicitä in litera sa. Este vorba de o
scrisoare, aparutd in Flacara", revista care isi asumase
publicarea materialelor lui Nicolae Stoicescu, si pe care o
republic in Addenda.
Multi au considerat cd acest moment ar fi fost o
greseald, un accident biografic, caci a avut loc prea de-
vreme, adica inainte ca eu sa fi avut o pozitie consolidata
din punct de vedere stiintific. Poate, daca este sa privim
lucrurile dintr-o perspectiva, sa-i zicem, birocratica, de
carierd comund. Desigur nu, dacd perspectiva este dinspre
absolut. Adica din unghiul din care am inteles intotdeauna
sa practic aceastd meserie cu precepte stricte, cum ar fi
cele induse mie de deja invocatul Maestru, Aurelian Ior-
danescu:
Scrii doar atunci cand ai ceva de spus !"
Scriind, sa ai in vedere numai adevarul !"
Ce scrii trebuie sa impinga cat de cat inainte ceea
ce se stiuse pand la tine !"
Ce publici nu se masoard cu metrul, ci cu balanta 13
bijutierului !"
Nu crezi pe nimeni pe cuvant, verifici afirmatia
oricarei autoritati in materie !"
Si am verificat si verific totul !
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
Or, a verifica, inseamna a constata. Iar constatarile,

in foarte multe cazuri, au probat eroarea in care s-a aflat
unul sau altul dintre istorici. De aici situarea permanenta a
scrisului meu sub semnul polemicii.
Numai cd in Romania polemica a deranjat si deran-
jeaza complicitatile efective sau tacite din mediile univer-
sitare si pretins intelectuale, astfel Inc& dupd debutul i o
scurta colaborare in cea mai prestigioasa revista de profil
de la acea data Revista de Istorie", editata de Academia
Romand am fost nevoit, folosind diverse oportunitati de
moment, sä public in patru vanturi lucrari de strictä spe-
cialitate, unele dintre ele nici macar acolo (cum este cazul
recenziei care vede pentru prima oard lumina tiparului in
acest volum sub titlul 0 recenzie inkirziat6).
Este si motivul pentru care in-am hotarat sà string
intre copertile unui volum elaborarile din primii ani de
activitate stiintifica, astazi anevoie de aflat in paginile
unor prestigioase reviste de cultura cum ar fi Transil-
vania sau Luceafeirul dar si de specialitate, ca in cazul
Anuarului Muzeului Judefran Suceava.
Ele sunt in numar de 12:
1. Cdteva date noi cu privire la familia Cantacuzino

din Moldova in secolul al XVII-lea.
Lucrare nepublicata. Este textul comunicdrii cu acest
nume pe care am sustinut-o la inceputul anului 1977 in cadrul
Comisiei de HeraldicA, Genealogie i Sigilografie a Institu-
tului de Istorie N. Iorga".
14
2. 0 recenzie inteirziatei.
Recenzie la Dr. Alexandru Popescu, &I-ban Cantacu-
zino , Bucure§ti, Editura Militard, 1978. Este un text din 1978
rdmas inedit deoarece nicio revista de specialitate sau cultu-
www.dacoromanica.ro
raid nu s-a incumetat sä-1 publice. A recenza nefavorabil o

lucrare apäruta, sub egida Editurii Militare era un risc mult prea
mare. A§ putea spune cd de data asta adversitatea mi-a fost de
folos! Peste sapte ani aveam sd devin redactor al acestei edituri
si, printre altele, aveam sub indrumare colectia Domnitori si
Voievozi" in cadrul cdreia apdruse monografia dedicatä lui
Serban Cantacuzino. Mai mult ca sigur cd dnà vreo redactie ar
fi fost ceva mai curajoasä si recenzia ar fi vAzut lumina tipa-
rului, aceastä intersectare culturald n-ar mai fi avut loc!
3. Reinterpretdri 41 adeiugiri la studiul cronicilor

moldovene, in Revista de Istorie", tom 32 (1979), nr. 5,
p. 875-893.
4. 0 precizare privind insemneirile de tainei ale lui

Constantin Breincoveanu, in Revista de Istorie", tom 35
(1982), nr. 11, p. 1.252-1.254.
5. Opera lui Nicolae Costin bilant 44 perspective,

in Sdptamana", serie noud, nr. 10 (639), vineri 11 martie
1983, p. 3.
Textul a fost realizat in 1979 si a facut parte din Lucra-
rea de Diploma.
6. in legeiturei cu paternitatea primei scrieri in

prozd a literaturii romeine, in Luceafarul", anul XXVI,
nr. 44 (1.122), 5 noiembrie 1983, p. 6.
7. 0 problemii de metodologie, in Luceafarul", 15

anul XXVII, nr. 10 (1.140), 10 martie 1984, p. 7.
8. Banatul in 1774. Contributii demografice qi statis-

tice,I-Ill, in Transilvania", nr. 11/1985, 2/1986, 3/1986.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
Studiul a fost realizat in 1983. El s-a dorit a fi un model

de abordare prin care s'à fie judicios cercetate i interpretate re-
censämintele rusesti §i habsburgice efectuate in spatiul roma-
nese nord-dunArean in deceniile opt-noud si nu numai ale
secolului al XVIII-lea. Când spun model" am in vedere faptul
c'd am preluat din tehnica demografica §i de statistica agricola
anumite elemente si indicatori pe care i-am adaptat demogra-
fiei istorice romeinesti cum ar fi indicele de dispersie, indi-
catorul de arealitate, densitatea asezarilor umane, numarul
mediu de locuitori pe asezare, raportul de masculinitate .a. ,
fapt inedit panA acum in metodologia acestei discipline. Anali-
zarea fiecdrui recensdmânt in parte dupä modelul aplicat de
mine asupra datelor lui J.J. Ehrler ar da o perspectivä unitard
despre situatia demografica, socialà si economicd a lumii ro-
mânesti din ultimul sfert al veacului al XVIII-lea.
9. Date istorico-genealogice referitoare la Nicolae

Costin si familia sa, I: Secolul al XVII-lea, in Anuarul
Muzeului Judetean Suceava", XIII-XIV (1986-1987), p.
171-181.
Textul a fost realizat in 1979 si a facut parte din Lucra-
rea de Diploma.
10. Populatia Banatului in anul 1717 cdteva pre-

cizari, in Transilvania", nr. 8/1987.
Text realizat in 1983.
11. Un vis al inaintasilor, in Luceafarul", anul

XXXI, nr. (1.344), sarnbätä 13 februarie 1988, p. 1; 2.
Titlul dat in redactia revistei Luceafarul". Cel dat de
16 mine este similar cu cel apärut in acest volum: Cronicile Me-
dievale ale Romdnilor" cdteva precizari.
12. Despre un pretins cronicar: Axinte Uricariul, in

Luceararu1", anul van, nr. 23, 10 iunie 1989, p. 6.
www.dacoromanica.ro
Ca modalitate de editare am optat pentru respec-

tarea intocmai a formei initiate de publicare, pentru cd am
dorit ca aceste studii sä ran-land circumscrise momentului
istoriografic in care au fost elaborate §i care le-a generat
(cu o exceptie: In legaturei cu paternitatea primei scrieri
In prozd a literaturii romcine). Este i motivul pentru care
nu le-am ,;adus la zi", mai ales cd pand acum nu existd nici
o situatie in care publicarea de documente sau lucrdri noi
sd fi fost in masurd sd modifice in vreun fel punctele mete
de vedere exprimate atunci.
Deoarece anii de aparitie a textelor pe care citito-
rut ii afld in lista bibliograficd de mai sus nu sunt, cum
am precizat deja, intotdeauna i anii in care ele au fost ela-
borate, am dorit sd marchez faptul prin indicarea acestei
ultime date la sfaritul fiecdrui studiu.
Am dorit sd editez acest volum cu gandul mai mutt

la acei tineri impdtimiti de cunoaterea trecutului roma-
nese, care cred cd fac istorie pentru cd cei care le-au indru-
mat pa§ii intr-ale istoriei credeau, la randu-le, cd fac
istorie.
Citind paginile ce urmeazd, acqti tineri poate vor
intelege cd dincolo de sintagma postmodernista conform
careia istoria ar fi reconstruirea trecutului din perspectiva
prezentului astfel incdt in functie de fiecare prezent i de
fiecare om care regande§te trecutul ar putea fi reconsti-
tuite tot atatea istorii existi certitudinea faptului isto-
tic. Or, a face istorie inseamnd, inainte de toate, a stabili
17
adevfirul, al:lied existenta sau nonexistenta faptului is-
toric in sine.
Urmarind acest scop pardsim sfera aleatorului *i. a
constructiitor imaginare i pa§im pe terenul ferm al criticii
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila'
istorice. Adicd facem tiinta istorica, cu metodd §i sistem,

find in masura sa deosebim informatia adevarata de min-
ciund, documentul autentic de cel fals, sä distingem ceea
ce este fals intr-un izvor autentic §i ceea ce poate fi adevar
intr-un document fals.
Dacd la sfar§itul lecturii acestei carti macar unul
dintre istoricii in spe cu diploma sau pe cale de-a o ob-
tine va intelege cä nu poti fi istoric, in sensul fundamen-
tal al termenului, deck atunci cand dovede§ti ea stapa-
ne§ti §i aplici critica istorica, inseamnd Ca prezentul de-
mers a fost necesar.
Bucurqti, mai 2008
www.dacoromanica.ro
REINTERPRETARI SI ADAUGIRI LA
STUDIUL CRONICILOR MOLDOVENE
Studiul istoriei dã na§tere, cum este §i firesc, la

controverse legate de multitudinea aspectelor
ce apar in calea cercetdtorilor. 0 parte dintre acestea i§i au
izvorul in inadvertentele vechilor texte, care, fie cä nu s-au
pastrat in intregime, fie cd sunt ambigue, lacunare sau
contradictorii, conducand la pareri diferite. 0 categorie
aparte in cuprinsul acestor scrieri o constituie textele al
caror autor a ramas pentru noi, din diferite motive, un
anonim" sau un pseudo". Dupd parerea noastra, sem-
nele de intrebare ridicate de acestea i§i gasesc cel mai greu
rezolvarea deoarece autograful, care ar putea elucida totul
dintr-o data, nu existd §i astfel parerile ajung foarte greu
sa coincidd sau n-ajung deloc.
Dintr-un astfel de pseudo" ne-am facut obiectul
studiului de fata, studiu care-§i propune sa reia o proble-
ma considerata inchisa" de mai multa vreme. Este vorba
despre Letopiseful lard Moldovii de la ,Ftefan sin Vasi- 19
lie Vodil incoace..."*, cu alte cuvinte Cronica Moldovei
de la 1661 la 1709" sau Pseudo Nicolae Costin".
* De fapt cronica incepe cu domnia lui Eustatie Dabija.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
Manuscrisul acestei cronici a vazut lumina tiparului

prin grija lui Mihail Kogalniceanu, care 1-a inclus in arhi-
cunoscuta sa culegere de cronici', facand din el si din cel
al Cronicii Moldovei pentru anii 1709-1711" opera a
logofatului Nicolae Costin o singura cronica, iscalita de
autorul celei din urma: Nicolae Costin2. Dar, ceea ce i-a
parut firesc lui Kogalniceanu n-a parut asemenea si cerce-
tatorilor imediat urmdtori. Astfel, spre sfarsitul secolului
al XIX-lea incep sä se pronunte cu privire la paternitatea
cronicii 1661-1709 pareri divergente. Dacd V.A. Ure-
chia? si A.D. Xenopol4 se situau in consens cu parerea lui
Kogalniceanu, nu acelasi lucru se intampla cu Aron Den-
susianu5, I.G. Sbierea6 si Grigore Tocilescu7, care erau de
parere Ca aceasta cronica nu poate fi atribuita logofatului
Nicolae Costin. Opiniile erau intr-adevar diferite, dar ar-
gumentatia ambelor particle läsa de dorit, ceea ce a facut
ca istoriografia secolului al XX-lea sä preia mostenirea"
cu speranta rezolvarii. Si rezolvarea parea cd s-a produs
1 M. Kogalniceanu, Letopisifile Tdrii Moldovii, vol. II, Iasi,
1845, p. 1-30.
2 Kogdlniceanu nu a facut altceva decdt sa accepte modul in
care au fost copiate cronicile in manuscris.
3 V.A. Urechia, Miron Costin. Opere complete, vol. I, Bu-
curesti, 1886, P. 11-14.
4 A.D. Xenopol, Istoria romcinilor in Dacia Traiand, vol.
IV, Iasi, 1891, p. 596-598.
5 Aron Densusianu, Istoria limbii §1 literaturii romeine,
20 Iasi, 1885, p. 178.
6 I.G. Sbierea, Mixeiri culturale i literare la romcinii din
stdnga Dundrii, Cernauti, 1897, p. 176-177.
7 Grigore Tocilescu, Manual de istoria romcinilor, Bucu-
re§ti, 1900, p. 397.
www.dacoromanica.ro
prin strádania i metoda riguroasä a istoricului Constantin

Giurescu8, care, aplecandu-se cu multä migala asupra ve-
chilor texte, a dat primul, dar qi ultimul, raspuns bazat pe
o argumentatie mai solid&
El ardta c'd sub nici un motiv cronica 1661-1709 nu
poate fi atribuitä lui Nicolae Costin. Verdictul era foarte
categoric i a parut astfel tuturor istoricilor ce au urmat
panä acum9. Singura exceptie a facut-o Nicolae Iorga,
care a continuat sa dime, pe o argumentatie poate la fel
8 C. Giurescu, Contribufiuni la studiul cronicilor moldovene,
in Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii Istorice",
seria II, tom XXX (1907-1908), p. 273-309; Idem, Izvoadele lui
Tudosie Dubdu, Miron logofdtul qi Vasile Demian, in Buletinul
Comisiei Istorice a Românier, II, Bucuresti, 1915, p. 163-214.
9 in acest sens, a se consulta: George Pascu, Axinte Urica-
riul ci Nicolae Costin, in Arhiva", XXIX (1922), p. 489-498;

Sextil Puscariu, Istoria literaturii romdne. Epoca veche, Sibiu,
1930, p. 115-146; Nicolae Cartojan, Istoria literaturii romcine
vechi, vol. III, Bucuresti, 1945, p. 179; Constantin C. Giurescu,
Istoria Romiinilor, vol. 11112, Bucuresti, 1946, p. 808; Constan-
tin Grecescu, Mdrturiile comisului bloc, in Revista Istoricd
Romfind", VIII (1938), p. 87-94; loan $t. Petre, Nicolae Costin,
viafa 4'i opera, Bucuresti, [f. al, p. 65; I. LAudat, Letopiseful Tani
Moldovei de la Istratie Dabija inainte (1661-1709), in Analele
Stiintifice ale UniversitAtii Alexandru loan Cuza din Iasi; Isto-
rie-Filologie", tom. VI (1960), nr. 2/supliment, p. 143-153, au-
torul se sträduieste sä arate cä aceastA cronica a fost scrisä de un
om de conditie modestA, dar conform metodei si argumentatiei
sale am putea demonstra tot asa de bine cd Miron Costin a fost
preot, iar Ion Neculce, negustor; C.A. Stoide, Izvodul Costa-
chesc, in Studii si Articole de Istorie", VI (1964), p. 7-45; Du- 21
mitru Velciu, De neamul moldovenilor in copia lui Sava Iero-
monahul, in Manuscriptum", 1975 (VI), nr. 4, p. 164-167. Ulti-
mii doi autori si-au manifestat opiniile si in cuprinsul diferitelor
recenzii pe care le-au facut unor lucrari.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
de solidd ca a lui Constantin Giurescu, ca aceastä scriere

este opera lui Nicolae Costie. Dar trebuie subliniat ca
din anul 1907 nimeni nu s-a mai aplecat sa cerceteze cu
atentie argumentatia lui Constantin Giurescu, ea find
consideratä perfecta, ca sä nu spunem tabu. Faptul a facut
ca aceia care au afirmat in continuare cd din opera lui
Nicolae Costin trebuie sa lipseasca. cronica Moldovei
pentru anii 1661-1709 sa nu mai constituie obiectul
atentiei noastre, ei nefacand altceva decat sa-§i insu§easca
o teza pe care nu s-au mai straduit sa o imbogateasca pe
nici o directie; cu alte cuvinte, cercetätorii de dupfi
Constantin Giurescu nu sunt deck n4te adepti ai unei
demonstratii.
Cat prive§te studiul de fata marturisim cd ne-am
propus sfi arätAm netemeinicia acestei demonstratii,
firà a avea totu0 pretentia ci am rezolvat problema.
Noi nu dorim altceva, chiar daci ne pronuntfim in-
tr-un sens, deck si aducem argumente noi intr-o con-
troversA ce n-ar fi trebuit sfi fie consideratä incheiatä.
Deoarece opera autograta a logofatului Nicolae Costin
lipsqte, pronuntarea in favoarea uneia sau alteia dintre
teorii, ode& ar fi de solid argumentata, tot ar läsa loc unei
cat de mici indoieli ca lucrurile ar putea sta i altminteri.
De aceea am considerat ca trebuie sa privim opera in
multitudinea aspectelor pe care le tidied, pornind de la
I° N. Iorga, Istoria literaturii romeine,sti, vol. II, Bucurevi,

1928, P. 124-158. Dqi pare cã a fost convins de demonstratia lui
22 Constantin Giurescu, Iorga face tot posibilul pentru a convinge
de contrariu, convingere enuntatä rdspicat in Istoria romdnilor,
vol. VI, Bucuresti, 1938, p. 494-495. Aceeai parere este impar-
t4itil i de G. Calinescu in Istoria literaturii romdne de la ori-
gini 41 /kind in prezent, BucureVi, 1941, p. 28.
www.dacoromanica.ro
intre Clio 41 Polemos
argumentele cercetate izolat, dar analizate din perspectiva

intregului. In aceastä ordine de idei am gasit nimerit ca
argumentele noastre sa fie directionate spre a demonstra
unitatea de conceptie, stil si limbfi dintre cronica
de la 1661 la 1709 si cronica de la 1709 la 1711. Prin
aceasta credem ca vom putea pune cu mai multä certi-
tudine semnul egal intre autorul celei din urmä cronici (N.
Costin) §i al celei dintai.
Considerand incheiate succintele lämuriri prelimi-

nare, vom trece in cele ce urmeazd la enumerarea argu-
mentelor care au stat la baza demonstratiei lui Constantin
Giurescu:
A. intre cronica Moldovei pe anii 1661-1709 *i
letopisetul de la facerea lumii, opera lui Nicolae Costin,
existä o deosebire de conceptie", care consta in:
scurtimea cronicii, in contradictie cu convingerile
lui Nicolae Costin";
nu cuprinde indeajuns §i evenimentele intam-
plate in raffle vecine"".
B. Cronica 1709-1711 prezintä un caracter de lu-
crare independentä, rail legaturd cu cronica anterioard, in
sprijinul acestei afirmatii sunt aduse trei categorii de argu-
mente14:
" Constantin Giurescu, Contribufiuni la studiul cronicilor

moldovene, in loc. cit., p. 302. 23
12 Ibidem.
13 Ibidem.
' Ibidem, p. 286-288.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Ditá
a. relatarea urmaoarelor fapte in cuprinsul cronicii

1709- 1711 , cand ele ar fi trebuit sã fie prezentate in cro-
nica 1661-1709:
pecetluirile scoase de Mihai Racovita;
introducerea corndritului de eatre domnitorul
Antioh Cantemir;
indemnarea boierilor, de care Iordache Ruset,
sä fuga (in timpul domniei lui Constantin Duca);
peripetiile orasului Scheia.
b. revenirea cu mult mai pe larg in cronica 1709-
1711 asupra unor evenimente care sunt numai mentionate
in cronica 1661-1709:
aprecierile favorabile la persoana lui Alexan-
dru Mavrocordat;
relatarile cu privire la pacea de la Karlowitz;
stirile despre mazilirea lui Mihai Racovita si
pribegia boierilor.
c. diferite mentiuni din cuprinsul cronicii 1709-
1711 nu sunt in concordanta cu relatärile cronicii 1661-
1709:
boierul Pavel Ciocarlan este ardtat in cronica
1661-1709 ca biv vel paharnic, iar in cronica
1709-1711, in aceeasi imprejurare, este mentio-
nat ca vornic mare de Tara de Sus;
desi in cronica 1709-1711 se fac aprecieri defa-
vorabile la adresa familiei Ruset, acestea nu se
24
gäsesc si in cronica 1661-1709;
in cronica 1709-1711 se dau repetate lamuriri
cu privire la dregatoriile avute de diferiti boieri in
perioada acoperitä de cronica 1661-1709.
www.dacoromanica.ro
C. Cronica 1661-1709 este cu totul contrarie senti-

mentelor personale, legdturilor farniliale §i carierei poli-
tice a cronicarului"15, a.5a cum rezultd din:
prezentarea nefavorabild a domnului Gheorghe
Duca, protectorul Costine§tilor §i socrul lui Ni-
colae Costin16;
laudele aduse lui Constantin Cantemir, §tiut fl-
ind ca din porunca sa au fost uci§i Miron §i Veli-
cico Costin";
aprecierile favorabile la adresa domnului Ilia§
Alexandre;
reflectiile referitoare la nevinovatia domnito-
rilor §i la lipsa de credinta a boierilor: ce de vom
socoti la dreptate, numai tot vina boierilor, cari
sunt indemnaori §i imburfatori spre stingerea
unul altuia"19.
D. Diverse alte argumente care nu pot fi incadrate in
paragrafe speciale:
cronica 1661-1709 este o compilatie lipsitä de
unitatem;
in cronica 1709-1711 Nicolae Costin vorbe§te
in repetate randuri despre actiunile sale, dar in
cronica 1661-1709 nu i se aflä pomenit numele
15
lbidem, p. 296
16 Ibidem, p. 298.
17
Ibidem, p. 300. 25
18
Ibidem, p. 305.
19 Ibidem.
20
Ibidem, p. 288.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
desi participase si in acesti ani la viata politicd a

Moldovei21;
in cronica 1709-1711 Nicolae Costin se ocupa
pe larg de faptele dregatorilor, spre deosebire de
autorul cronicii 1661-1709, care nu se opreste cu
aceeasi staruinta asupra lor22;
argumentatie cu caracter istoriografic: croni-
carul Ion Neculce nu are stiinta de existenta vreu-
nei scrieri a lui Nicolae Costin care sã se refere la
perioada 1661-170923.
Cu acest ultim aspect incheiem enumerarea obiecti-
ilor aduse de Constantin Giurescu pe parcursul argumen-
tarii tezei sale.
In ceea ce ne priveste vom continua prin a demon-
stra asa cum am mai spus contrariul celor sustinute de
marele istoric, obiectul rfindurilor urmátoare constitu-
indu-1 insä problema in sine si nu combaterea punct cu
punct a celor enumerate mai sus'''.
Atat din cerinte legate de metodica cercetdrii, cat si

din altele care au ca scop facilitarea rapidd a demonstratiei
noastre, ne vom ocupa mai intai de imprejurdrile, data qi
ordinea in care au fost scrise cronicile Moldovei pentru
anii 1661-1709 si 1709-1711.
21 Ibidem, p. 304.
26
" Ibidem.
23
Ibidem, p. 305.
24 Aceasta se va face treptat si fard mentiuni speciale, desi
nici acestea nu vor lipsi pe parcursul demonstratiei.
www.dacoromanica.ro
Intre Clio qi Polemos
Astazi nu mai este un secret pentru nimeni sincer

vorbind, nu prea a fost niciodatd25 cd Nicolae Costin a
fost cronicarul oficial al domnitorului Nicolae Mavro-
cordat, din a carui dorinta a scris cronica primei sale
domnii. Constantin Giurescu, care in mare era de aceea§i
pärere (spun in mare deoarece el este tentat sä card in cea-
laltd extrema, afirmând Ca intreaga opera costiniana ar fi
fost elaborata din indemnul acestuia), a cautat sa-§i imagi-
neze Med un suport *tiintific felul in care si-a redactat
marele logofat moldovean opera:
Dupd ce-si adunase materialul in decurs de
cativa ani i «nu cu putind osteneala», el se apuca
sa scrie in domnia lui Dimitrie Cantemir [letopi-
setul de la facerea lumii AVD] [...] Pand in
octombrie 1711 el ajunsese probabil pe la sfar§i-
tul donmiei lui Despot, de unde inceteazd atacu-
rile impotriva grecilor [...] expunerea este cu
mult mai dezvoltatä decat la Ureche i pentru
timpul de la 1594-1601, indoit mai intinsa cat cea
corespunzatoare din cronica tatalui sau. In ase-
menea conditiuni Nicolae Mavrocordat vedea cd
va mai trece mult timp 'Jana cand cronicarul sd
ajunga la evenimentele contemporane, singurele
' Parerea exprimata de C.A. Stoide cum ca. Nicolae Costin

n-ar ft scris cronica 1709-1711 din indemnul lui Nicolae Mavro-
cordat (vezi Nicolae Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la
zidirea lumii pcind la 1601 ,Fi de la 1709 la 1711, editia C.A.
Stoide si I. Lazdrescu, Iasi, Editura Junimea, 1976, P. CIII.) este 27
lipsita de temei; Nicolae Costin, care lucra la o opera de amploa-
rea letopisetului de la facerea lumii, n-ar ft avut alt motiv pentru
a-si Intrerupe munca si a scrie despre evenimentele petrecute in
decursul a doi ani desprinsi total de o legaturd cronologica.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
care-1 interesau. Viitorul era insa nesigur. Ca i

intdia data mazalia putea veni curand i in urma
nu sa tia cine avea sa povesteasca i in ce lumina
faptele sale [...] Pentru ca aceasta sa nu se intam-
ple, Nicolae Mavrocordat, cel mai preocupat din-
tre domnii notri ca sä lase viitorimii despre
carrnuirea lui amintirea pe care el o voia, insarci-
neaza, curand dupa sosirea-i in tard, ca sd scrie
evenimentele petrecute de la 1709 inainte. Des-
pre stabilirea unei legaturi cu o cronica anterioard
nu putea fi acum vorba: ea urma sä se faca in mod
natural atunci cand letopisetul ar fi ajuns la acea
data."26
intreaga aceasta presupusä conjunctura este ero-
nata, ap cum au dovedit-o cercetarile ulterioare. Nicolae
Costin nu avea cum sa scrie letopiseful de la facerea lumii
din indemnul lui Nicolae Mavrocordat deoarece incepuse
sa-1 redacteze Inca. din 170027; mai mult, devenit istoric
oficial, este nevoit sail. incetineasca poate chiar sä in-
trerupd munca legata de letopisetul inceput de atatia
ani, dar care nu4 putea atrage pe Nicolae Mavrocordat din
perspectiva obiectivelor sale imediate. El *tia ca in
26 C. Giurescu, op. cit., p. 285-286.
27
C.A. Stoide, op. cit., p. LXXXVIII.
28 Cat 1-a interesat pe omul de culturd Nicolae Mavrocordat
letopisetul de la facerea lumii nu putem ti, dar suntem siguri Ca
domnitorul Nicolae Mavrocordat n-avea nevoie de o opera in
28 stilul acesteia, dovada ca insa§i cronica de la 1709 la 1711 n-are
elemente care s-o apropie in mod deosebit de letopiset; apoi, o-
pera cronicarului, pe langd ca mergea incet, era plina de artifi-
cialitati bombastice, rupta conceptual de modul in care cronica-
rii moldoveni intelegeau sail intocmeasca cronicile. Aceasta ar
www.dacoromanica.ro
Litre Clio qi Polemos
Moldova se scriau tot felul de izvoade, dar ceea ce-i tre-

buia era o prezentare a domniei sale scrisd de pe pozitia
propriilor interese politice.
Oricum, Nicolae Costin s-a apucat sd redacteze cro-
nica Moldovei pentru anii 1709-1711 la inceputul celei
de-a doua domnii moldovene a lui Nicolae Mavrocordat
(1711 septembrie 1715 decembrie)29, adevar de care nu
s-a indoit si nu se indoieste nimeni. Dar, dacd putem fi
siguri pAnd aici, nu acelasi lucru se poate afirma si atunci
cdnd este vorba despre data la care a fost conceputd
cronica Moldovei pentru anii 1661-1709 (aceasta in po-
fida parerii formulate de Constantin Giurescu3° si insusita
de absolut toti cercetätorii, incepand cu George Pascu3'
si sfdrsind cu Dumitru Velcie si C.A. Stoide33).
Constantin Giurescu, in studiul sdu publicat in anul
1907, ar fi acceptat ca letopiseful 1661-1709 sd fi fost
scris de logofdtul Nicolae Costin, dar considera faptul ca
imposibil deoarece credea cd aceastd opera a fost scrisd,
de un autor ramas anonim, in perioada septembrie-de-
cembrie 1712, deci dupd moartea lui Nicolae Costin,
survenita in luna septembrie a acelui an34. Afirmatia se
fi putut primejdui perenitatea scrierii, tocmai prin lipsa de apre-

ciere a contemporanilor, dar mai ales a celor ce vor veni.
29 C.A. Stoide, op. cit., p. LXVIII.
' C. Giurescu, op. cit., p. 289-290.
31
G. Pascu, op. cit., p. 495.
32 D. Velciu, in recenzia pe care o face la Cronica anonimei a 29
Moldova 1661-1729, in Revista de Istorie", nr. 4/1976, p.
621-625.
33 C.A. Stoide, lzvodul Costeichesc, in loc. cit.
34 C. Giurescu, op. cit., p. 289-290.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
baza pe interpretarea unui pasaj din cronica 1661-1709

referitor la invazia läcustelor produsä in anul 1708: Si
a§é s-au ingropat i s-au inmultit [läcustele AVD] Med
cisld de mult, panä intr-acest an la vdleat 7220"35. In
analiza acestei indicatii Constantin Giurescu a comis o
grewala, anume, a socotit anul de la facerea lumii 7220 ca
echivalând cu anul erei noastre 1712, f'rä a face distinctia
necesard in ceea ce prive§te calculul lunilor. Or, anul 7220
transformat in ani ai erei noastre acopera perioada 1
septembrie 1711 31 august 1712. Oricum am face trans-
formarea, aceste date nu vor avea niciodatä referire la lu-
nile septembrie-decembrie 1712 deoarece ele tin de anul
7221, cu intinderea 1 septembrie 1712 31 august 1713.
Deci, ark cronica 1 709-1 711, cat i cronica 1661-1 709
au fost scrise in perioada SEPTEMBRIE 1711 (inceputul
domniei lui Nicolae Mavrocordat) SEPTEMBRIE 1712
(moartea logofitului Nicolae Costin, cronicar oficial
al domniei). Logic trebuie admis cà, daca. cronica 1661-
1709 a fost redactatd la Curte in aceastd perioada, altul n-o
putea face deck cronicarul oficial, deci Nicolae Costin36.
in aceea§i ordine de idei se inscrie §i un alt aspect pe

care ni 1-am propus a-1 discuta: ordinea in care au fost
concepute cele cloud cronici. Permanent aceastä problemä
35 Biblioteca Centraid Universitaa Tai, Ms. nr. 11-22, f.

1301; deoarece citatele din acest manuscris vor fi foarte free-
vente, nu vom mai face trimiteri in subsol, ci vom indica in text
30 filele corespunzdtoare din manuscris.
36 Deocamdata este prea putin pentru a ne putea pronunta
definitiv; ap cum am specificat mai sus, fiecare aspect va fi su-
bliniat, dar nu privit ca o concluzie capitald. Numai privite con-
jugat aceste elemente vor exprima concluzia finald.
www.dacoromanica.ro
a fost ignorata, cu toate cä, dupd cum vom vedea, eluci-

darea sa va atrage dupd sine elucidarea altora. In acest
scop am gasit necesar sa ne aplecam putin asupra frecven-
telor trimiteri atat la ceea ce se va scrie, cat *i la ceea ce
s-a scris care sunt prezente in textele ambelor cronici.
A. Trimiteri la evenimentele pe care tIgicluieste cA le
va scrie:
CRONICA 1661-1709
1. La domnia lui Antonie Ruset, vorbind despre
gropnita ce-si Meuse acesta, adauga ca aici s-au fostu
mai pe urma ingropatu Cantemir Voda, cum se va areita la
rdndul seiu". (f. 27`)
2. Despre Gheorghe Duca spune: Incã i-au mai dat
turcii *i Ucrina [...] pre cum vei ingilege mai inainte ci mai
pre largu" . (f. 36' )
3. Despre boierii fugiti in timpul domniei lui Gheor-
ghe Duca promite ca va spune, precumvei ceti mai jos .
(f. 46`.)
4. Despre acela*i domnitor: pand i-au venitu *i lui
osanda, precum vei ceti mai gios la rdndul sdu" . (f. 48" )
5. Despre introducerea vdcaritului de Care Constan-
tin Duca: *i aa s-au tras acest obicei vreo zece ani, pand
la a doua domnie a domnii sale precum vei ceti la reindul
seiu acolo" . (f. 87" )
6. In timpul primei domnii a lui Antioh Cantemir a
avut loc evacuarea Camenitei (septembrie 1699) de Care
turci, concomitent cu pardsirea de calm tatari a unor teri- 31
torii moldovene*ti dintre Prut i Nistru; cronicarul corn-
para stäpanirea acestora cu prada ce a urmat infrangerii lui
Dimitrie Cantemir la Stanile*ti: Aceasta indemand au
adus tarai din nesocotita minte *i grabd a so, Dumitra*co
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Diki
Voda, care vei ceti iubite cetitor la reindul domniei lui" .

(f. 99" )
7. Vorbind despre multimea lacustelor din timpul
domniei a doua a lui Mihai Racovitä remarca: peste aces-
tea Inca au mai trimis sfintia sa Dumnezau §i (Wi straine
asupra tarai i schimbarile domnilor adesea i cu obiceiuri
izvodite de nou i pra.zi §i robi precum vei ceti inainte la
rdndul sau". (f. 130" )
8. In capitolul referitor la intrarea regelui Carol XII
al Suediei in Tara Moscului", cronicarul vorbe§te despre
trddarea lui Mazepa dezaproband-o §i subliniind Ca I-au
osandit [Dumnezeu AIlD], care vei intelege inainte la
rdndul sdu". (f. 133" )
9. Dupd descrierea luptei de la Poltava (1709), cro-
nicarul vorbe§te despre consecintele ei aratand ca: s-au
stricat i pacea intre turci cu Moscul. Si mai vartos toata
peirea asupra Tarii Moldovei cu prada si cu robie i cu
multe asupreale, cat au sositu lucrul la cumpana de istov
pe cum vei ceti mai gios de toate pre ameinuntul, fiege-
care poveste la rdndul sau." (f. 155,.)
10. La mazilirea lui Mihai Racovita (1709) o serie
de boieri au fugit §i anume unde i cine vei inidlege in
inainte la reindul sau". (f. 1471')
CRONICA 1709-1711
1. Despre Pavel Rugina, fost sluger sub Antioh
Cantemir, spune Ca fiind om mai sprintariu, nu s-au mai
intorsu in tard, ce s-au trasu spre moscali, de care la
32 reindul thu th va pomeni unde sá va scrie de domnia lui
Dumitravo Vodd Cantemir". (f. 176' )
2. Despre felul in care §i-a manifestat nemultumirea
voievodul de Kiev fatä de un dar al lui Nicolae Mavrocor-
www.dacoromanica.ro
dat cronicarul promite ca. la reindul sau sa va pomeni" .

(f. 176')
3. Savin mare ban s-a intors din Polonia cand au
nabu§it moscalii in tard [...] precum sei va pomeni mai
pre largu unde se va scrie de domnia lui Dumitraxo
Vodei". (f. 183' )
4. La prima domnie a lui Nicolae Mavrocordat pro-
mite cd va ardta cum s-a stricat pacea dintre rui §i turci,
de care sa va pomeni mai gios la reindul seiu". (f. 198)
5. Cauza nereu*itei operatiunilor corpului de oaste
rus la Braila va fi aflata mai tarziu precum vei inteilege la
rándul sau". (f. 198)
6. Dacd boierul Lupu Costache ar fi raspuns che-
marii voievodului Nicolae Mavrocordat, nu i s-ar fl in-
tamplat ce a pätit, precum vei intalege mai gios la reindul
s'au". (f. 238" )
B. Trimiteri la ceea ce s-a scris anterior:
CRONICA 1661-1709
1. Gheorghe Duca, find domn in Tara Romaneascd,
imbla pentru domnie la Moldova, precum s-au pomenit
mai sus". (f. 35" )
2. In timpul domniei aceluia§i, amintind de luarea
Cehrinului adauga: pe cum s-au pomenit la domnia lui
Antiohie Rusat Vodá ". (f. 40" )
3. Despre Ilie Motoc spune cã era la Câ1a, precum
s-au pomenit mai sus" . (f. 58" ) 33
4. La inceputul domniei a doua a lui Petriceicu,
acesta vine la Botopni pre-cum s-au pomenit mai sus" .
(f. 61r)
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
5. Constantin Cantemir este cdftanit la Oblucita,

cum s-au pomenit mai sus". (f. 73')
6. Acela*i este inmormantat in gropnita pregätita.
pentru Antonie Ruset, precum s-au scris mai sus". (f.
83'" )
7. in timpul primei domnii a lui Constantin Duca era
tam stricatä precum s-au scris mai sus". (f. 87')
8. Antioh Cantemir numai ce i-au cdutat a scoate
vdcaritul pe vite pe cum s-au pomenit mai sus". (f. 94" )
9. Constantin Duca este ridicat cu spahii ,,precum
s-au zis mai sus". (f. 110r)
10. La prima domnie a lui Mihai Racovita se preci-
zeafd despre Antioh Cantemir cä fusese domn in Moldo-
va precum s-au scris mai sus". (f. 115)
11. In a doua domnie a lui Antioh Cantemir este a-
mintitã venirea lui Sobieski in Moldova la zilele lui
Cantemir Vodd batrânul, pe cum s-au scris mai sus la
rándulsáu". (f. 120" )
CRONICA 1709-1711
1. in timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, hanul
tätar Devlet Gherai a fost chemat la Poartä precum s-au
pomenit mai sus". (f. 205" )
2. La domnia aceluia§i este amintitd prezenta sulta-
nului la Bila Terov [...] pe cum s-au potnenit mai sus". (f.
21T )
3. Iusuf aga aduce firmanul de mazilire din domnie
34 pentru Nicolae Mavrocordat, dar nu-1 cite§te in fata boie-
rilor precum s-au scris mai sus". (f. 203')
4. Constantin Brancoveanu s-a amestecat la soco-
teala muscalilor, pe cum s-aupomenit mai sus". (f. 255' )
www.dacoromanica.ro
5. Dupd lupta de la Stanilqti, Dimitrie Cantemir

pleaca in Rusia, precum s-au zis mai sus" . (f. 249" )
Trimiteri de acest gen sunt nenumarate in ambele
cronici, dar suntem de parere CA numarul celor mentionate
aici este suficient pentru a trage concluziile care se impun.
De altfel, citarea in totalitate a trimiterilor ar fi ocupat
mult loc, iar in plus n-ar fi schimbat intru nimic raportul
termenilor pui in discutie. Astfel, in urma celor citate mai
sus, putem observa cu uwrinta trei aspecte:
a. Atat trimiterile la ceea ce s-a scris, cat i cele la
ceea ce se va scrie constituie un element care dei
unitate ambelor cronici.
b. Din cele 10 (zece) trimiteri la ceea ce se va
scrie din cronica 1661-1709 5 (cinci) raman
inscrise in cadrul acesteia, iar 5 (cinci) ii dep.&
§esc limitele cronologice aveind referire la croni-
ca 1709-1711.
c. Trimiterile din cronica 1709-1711 la ceea
ce s-a scris, de§i frecvente, nu dep4esc cadrul
cronicii.
DIN ACESTE OBSERVATII PUTEM TRAGE CONCLUZIILE:
1. In cadrul cronicii 1661-1709 unele dintre trimite-

rile la ceea ce se va scrie depawsc limitele acestei cronici,
vizand evenimentele din cronica 1709-1711 ca §i cum ar
fi vorba despre una i aceea§i cronicd. Ap stand lucrurile,
consideram cd nu putem vorbi despre doui cronici cu 35
doi autori diferiti, ci despre douA cronici ale aceluia0
autor; i cum cronica 1709-1711 este opera logofAtului
Nicolae Costin, rezultä cfi i cronica 1661-1709 este tot
opera sa.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
2. Al doilea aspect se leaga de trimiterile la ceea ce

s-a scris. Am vazut mai sus cd acest fel de trimiteri sunt un
element comun ambelor cronici, dar am remarcat totodatà
ca nici una dintre acestea nu depa§e§te limitele flecarei
cronici in parte (dacd pentru cronica 1661- i 709 discutia
nuli are sensul, pentru cronica 1709-1711 aceasta este
mai mult decat necesard)37. Pentru cronica 1709-1711
(care am vazut cd primqte referiri de la cronica 1661-
1709) aspectul este unidirectional primqte, dar nu dä ,
el neavand deal o singurd explicatie: REDACTAREA IN
ORDINE INVERSA A CRONICILOR. Cu alte cuvinte, Nico-
lae Costin a scris cronica 1709-1711 independent de ori-
care altä cronica, in spetä, de cronica 1661-1709, iar abia
apoi, pentru a umple golul, a inceput sá scrie cronica
de legiturfi intre cronica lui Miron Costin si cronica
1709- 1711. Astfel se explicä de ce in cronica 1709-1711
se fac tot felul de aprecieri *i precizari care au parut
multora ca nefire§ti38.
' Ar putea apärea obiectia ca trimiterile sunt opera copis-

tilor ulteriori, dar atare pärere trebuie exclusd deoarece copistul,
care avea in fatA manuscrisele ambelor cronici, ar fi facut cu
usurinta trimiteri din cronica 1 709-1 711 in cronica 1661-1 709,
asa cum a facut si invers.
' Acum se explica si afirmatia lui Nicolae Costin din
cronica 1 709-1 711: precum sa va fi ardtat mai pre largu cine va
fi scris de domnie lui Mihai Racovita Voda" (f. 1621). Nicolae
36 Costin nu face trimitere la cronica 1661-1709, ap cum
credea Constantin Giurescu, ci se referl ori la un izvod pe
care-I avea, dar nu tia de cine este scris, ori la existenta unei
cronici racovite0i despre care se abtine si pomeneasci mai
mult.
www.dacoromanica.ro
Un alt §ir de obiectii au fost ridicate de a§a-zisele

probleme de facturei moralei care ne-ar determina sä ve-
dem in autorul cronicii 1661-1709, dupd cum afirmd Con-
stantin Giurescu, pe oricare autor am voi, dar numai pe
Nicolae Costin, nu. Marturisim cd nu ne-am fi oprit nicio-
data asupra lor39 deoarece suntem de parere cd in istorio-
grafia noastra. s-a facut prea mult uz de eventualele senti-
mente pe care ar fi trebuit sà le aibd unii boieri fata de unii
domnitori sau fata de unele rude ale bor. Dacd in unele
cazuri trebuie sa tinem seamd de aceste aspecte, in multe,
foarte multe chiar, credem cd nu putem face acest lucru.
Am dori sa vedem nu §tiu ce cronicar care a fost vel
logofat sub un anume domnitor cum 11 laudd §i il slave§te
pe acesta, dar ce ne facem cu comploturile §i uneltirile la
care participd tocmai aceia care, dupd optica mentionata,
ar fi trebuit sa fie cei mai docili §i mai recunoscatori boieri
fata de domnitorul care-i Meuse vel vornic, vel vistiernic
§.a.m.d. Vrem sa vedem boieri sau domnitori tinand la
rudele lor ca la nimic altceva. Foarte bine ! Este uman §i in
majoritatea cazurilor §i adevarat. Dar iard§i apar aici ex-
ceptiile, nenumäratele exceptii de frati care se judecd, se
ucid; de parinti care se luptd impotriva copiilor (§i Myers);
de cumnati, socri, yeti care se du§manesc, se inchid, se
chinuie, se oträvesc unii pe altii etc. Prin aceasta nu urma-
rim sä condanmam lipsa de con§tiinta in trecutul vechilor
familii boiere§ti, ci vrem sä subliniem cd intotdeauna tre- 37
buie sä tinem seamd de realiatile timpului; transpunerea
39 0 facem deoarece, dupd cum am vazut, ea constituie un
punct forte al argumentatiei lui Constantin Giurescu.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
unor eventuale sentimente in con§tiinta celor pe care nu-i

putem cunoa§te decat arareori din aceastd perspectivd nu
tine de cercetarea istoricd, ci de etica §i morala con§tiintei
noastre moderne, pe care le credem foarte la locul lor in
alte timpuri i la alti oameni.
In ceea ce-1 prive§te pe Nicolae Costin suntem de
pärere cd grqit i s-a privit opera din perspectiva convin-
gerilor sale intime. In cronicile de la 1661 la 1709 i de la
1709 la 1711, nu sentimentele sau punctele de vedere ale
marelui logofat trebuie cdutate (deoarece aceste cronici
nu sunt nici cronici de partid, nici cronici de familie, ci
sunt cronici oficiale), ci acelea ale lui Nicolae Mavrocor-
dat. Nicolae Costin rzu face altceva, in aceste cronici,
dead sà priveascii domnii, boierii ci evenimentele prin
prisma opticii voievodului care i-a cerut sii le intocmeas-
cd. Din aceastä perspectivä vom analiza in cele ce ur-
meazd uncle afirmatii ale cronicii 1661-1709, considerate
de Constantin Giurescu de nerostit pentru un om cu dorin-
ta de a nu candida la conditia de monstru moral".
Una dintre acestea se referd la modul defavorabil in
care autorul cronicii 1661-1709 il prezintä pe domnitorul
Gheorghe Duca, binefacdtorul Costinqtilor" §i socrul
lui Nicolae Costie. Intr-adevar, Gheorghe Duca apare in
cronica 1661-1709 intr-o lumina nu tocmai favorabild,
dar a§a era firesc, chiar dacd autorul era ginerele voievo-
dului. Cauzele sunt numeroase animozifatile dintre fa-
milia Duca i familia Mavrocordat ocupand un loc nu toc-
mai de neluat in seame' i derivd din contextul realitd-
38
' C. Giurescu, op. cit., p. 298.
41 Animozitati ce trebuie privite, aici, nu atat prin prisma fa-
m iliala, cat mai degraba prin cea personala.: Constantin Duca era
unul dintre pretendentii care-i dadeau mult de furca lui Nicolae
www.dacoromanica.ro
tilor moldovenesti putin anterioare, ca sd nu spunem con-

temporane, redactdrii cronicii. Observarea paraleld a felu-
lui in care cronicile descriu cele trei domnii moldovene
ale lui Gheorghe Duca (1665-1666; 1668-1672; 1678-
1683) justified atitudinea lui Nicolae Costin si afirmatia
noastrd. Dacd despre prima domnie nici o cronicd nu are
un cuvânt rdu de spus, iar despre cea de-a doua toate cu
exceptia cronicii lui Pseudo Amiras care este vddit contra
voievodului impartdsesc o atitudine ce am putea-o con-
sidera neutrd, domnia a treia, Ara' exceptie, este prezen-
tatd defavorabil. Cum ar fi putut Nicolae Costin sà facd
notd discordana si urmdrind tabelul anexat observdm
cä s-a strdduit sa n-o facd niciodatd cand grozdviile"
lui Duca erau addnc inräddcinate in memoria contempo-
ranilor, asa incdt nici o scuzd, ca sa nu pomenim de par-
tinire, n-ar fi fost acceptatd de nimeni, ba, mai mult, ar fi
dus numai la neincredere si dispret, iar de aici, la discredi-
tarea cronicii si la ignorarea ei, lucru nedorit nici de Nico-
lae Costin, nici de Nicolae Mavrocordat42 !
Tot in directia enunturilor ce ar tine de o anumitä
eticd costiniand este si afirmatia facutd de autorul cronicii
1661-1709: Ce de vom socoti la dreptate, cä domnii toti
sunt buni, i ari face tuturor dreptate, numai tot vina
boèrilor carii suntu indernndtori i imbundtori spre stinge-
rea unul altué." (f. 110" ) Din aceasta, Constantin Giures-
Mavrocordat chiar in timp ce se redacta cronica de care ne

ocupäm.
42 Aceea§i explicatie §i pentru prezentarea favorabild a dom- 39
niei lui Alexandru Ilia§ (1666-1668), despre care nimeni nu are
un cuvânt räu de spus. Chiar Ion Neculce necrutator in a
infiera tarele oricdrui grec nu are dee& cuvinte de laudä pentru
acest domn.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
cu a facut Inca un punct al acuzarii sale afirmand categoric

cä Nicolae Costin n-ar fi putut rosti asemenea cuvin-
te"43. Noua acest argument ni se pare de neluat in sea-
ma consideram cä astfel de afirmatii sunt inoportune in-
tr-o lucrare stiintifica , dar, intrucat a trebuit sa fie adus
in discutie, ne exprimam parerea ca. Nicolae Costin ar fi
avut cel putin cloud motive serioase care sa-1 duca la ase-
menea afirmatie. In primul rand, aceste cuvinte sunt intro-
duse imediat dupa mazilirea lui Constantin Duca, mazilire
cauzatä de intrigile boierilor la Poarta, iar in al doilea
rand i poate cel mai important , Nicolae Mavrocor-
dat era dupnanul declarat al acestei practici, dupa cum
se poate citi in cronica lui Nicolae Costin pentru anii
1709-1711: Nevoitu-s-au Nicolae vodä sä lipseasca §i sa
sã pardsasca parale deprinsä de la o vreme incoace asupra
domnilor dupd ce sa mazilia, prin mijloacele si trimiterea
la Poartd, boierilor; care socoteala a lui Nicolae voda,
pentru nevointa sa nu sä parasca domnii, nu socotim sä o
huleasca cineva ce mai mult sä o laude." (f. 184" ) Alatu-
rata acestui citat, afirmatia din cronica 1661-1709 nu mai
pare acum nelalocul ei, inscriindu-se perfect in felul de a
privi al domnitorului si, implicit, al cronicarului.
De o importantä deosebità este si felul in care croni-

ca 1661-1709 i, respectiv, cronica 1709-1711 ii prezinta
pe membrii familiei Costin, membri care, departe de a fi
ignorati, sunt indicati ori de Cate ori autorul crede cä au
40 infaptuit ceva demn de a fi imortalizat.
Postelnicul Alexandru Costin, fratele logofatului
Miron Costin, este aratat ca trimis al boierilor la Poarta
43 C. Giurescu, op. cit., p. 305.
www.dacoromanica.ro
impreund cu Chirita Draco pentru a-1 cere ca domn al

Moldovei pe Eustatie Dabija (f. 1'). Aceasta este prima §i
ultima mentiune in cadrul cronicii 1661-1709 se pare ca.
a murit la scurt time §i singura in cadrul celorlalte
cronici care au referire la eveniment (exceptie face doar
cronica lui Miron Costin).
Logofeitul Miron Costin este pomenit mai intai de
toate ca autor al unui izvod ce a fost folosit ca sursä in
cronica 1661-170945. Participarea lui la viata politica este
*i ea destul de frecvent pomenita. Astfel, la mazilirea lui
Antonie Ruset (1675-1678), Miron logofatul 11 insote§te
impreuna cu alti boieri la Poartä (f. 30" ); in timpul
primei domnii a lui Dumitra.5cu Cantacuzino (1673; 1674-
1675; 1684-1685) turcii ii trimit pe Miron Costin vomi-
cul cel mare de Tara de Jos", in Polonia pentru a duce tra-
tative de pace (f. 23" ); acela§i este pomenit i in legatura
cu evenimentele care au dus la prinderea de catre poloni a
domnitorului Gheorghe Duca (f. 62' ), eveniment de care
ne vom ocupa mai jos, ca de altfel i de acela referitor la
uciderea fratilor Velicico §i Miron Costin.
Vornicul Velicico Costin, avand dregatoria de spa-
tar al doilea, este trimis sä scoata osta§ii poloni din cetatile
moldovene§ti Neamt i Suceava (f. 22').
" N. Stoicescu, Dictionar al marilor dreg6tori din Tara Ro-
meineascei 0 Moldova (sec. XIV-XVII), Bucuresti, Editura Enci-
clopedica Romând, 1971, p. 387.
45 Ms. nr. 11-22, f. 18' In legAturd cu utilizarea de cdtre
autorul cronicii 1661-1709 a acestui izvod scris de Miron Costin
existA cloud opinii diametral opuse: aceea a lui N. Iorga, care, in 41
Istoria literaturii romanevi, vol. II, ed. cit., se pronunta in fa-
voarea existentei si a folosirii lui, si opinia lui C. Giurescu, care
nu crede in existenta acestuia. Personal inclin sA fiu de pärerea
celui dintdi istoric.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
Serdarul Ion Costin, flu! cel mai mare al lui Miron

Costin ramas toad viata in randul micilor dregatori46
este prezent in cloud randuri in paginile cronicii 1661-
1709 . 0 data, cand doamna Anastasia, sotia lui Gheorghe
Duca, il lasä sä apere Iaii (f. 55'.); a doua oard, când Ion
Costin aduce din Po Ionia oasele fostului voievod Gheor-
ghe Duca (f. 86' ).
Despre logoflitul Nicolae Costin cronica 1661-1709
a§a cum s-a subliniaf" nu pomenqte nimic, spre deo-
sebire de cronica 1709-1711, unde ii Odin foarte des. Si
acest aspect a fost folosit de Constantin Giurescu pentru
a contesta cronicarului Nicolae Costin paternitatea cro-
nicii de care ne ocupeim.
Luat ca atare, argumentul este puternic §i denm de
retinut, dar analizat in punctele sale intime nu mai este
atdt de categoric. Intr-adevar, in cronica 1709-1711 Nico-
lae Costin se automentioneaza, dar cu multe rezerve.
Dacd pe parcursul nararii primei domnii moldovene a lui
Nicolae Mavrocordat nu uitä sa indice cand §i ce pozitie a
ocupat el in raport cu o serie de evenimente, altfel stau
lucrurile atunci cand este vorba despre cele ce s-au intam-
plat in timpul donmiei voievodului imediat urnidtor, Di-
mitrie Cantemir. Deosebirea se poate remarca Inca de la
inceputul prezentarii domniei acestuia, cand Nicolae Cos-
tin se eschiveazd de la a prezenta componenta divanu-
lui in care el era mare logofat" spunând: Si peste trei
dzile au boerit §i pe boierii cei mari" (f. 2071). Dar nu
42 46 N. Stoicescu, op. cit., p. 391.

47 C. Giurescu, op. cit., p. 298.
48 Ion Neculce, Letopiseful Tarii Moldovei si 0 sigma de cu-
vinte, editia Iorgu Iordan, Bucurqti, Editura de Stat pentru Lite-
raturd §i Arta, 1955, p. 260.
www.dacoromanica.ro
Meuse la fel la inceputul domniei lui Nicolae Mavro-

cordat, cand a avut grijä sä indice dregatoria fiecarui boier
in parte, inclusiv pe aceea de mare vornic de Tara de Jos
care-i fusese incredintatä (f. 171r). Mai mult, pe intreg
parcursul descrierii domniei lui Dimitrie Cantemir, Nico-
lae Costin nu se mentioneaza nici macar o singurd data.
De ce ? Raspunsul este destul de simplu, dar nu ne vom
grabi cu el mai inainte de a intreprinde o incursiune in
cronica 1661-1709.
Am vazut, din cele relatate mai sus, care sunt in-
formatiile (favorabile) referitoare la familia Costin. Dar
privind atent 5i coroborand 5tirile din celelalte cronici
contemporane ne dam lesne seama Ca multe informatii
referitoare la membrii acestei familii lipsesc din cronica
de care ne ocupam. Iatä care sunt acestea:
a. In anul 1672 dupd ocuparea Camenitei de catre
turci marele vizir Kopriilii Fazil-Ahmed Pa5a cere sã
discute cu un boier de frunte al Moldovei. Cel mai indicat
a fost gasit Miron Costin, care, intrebat de denmitarul o-
toman dacd este bucuros de cucerirea Camenitei, rdspun-
de: Suntem noi moldovenii bucuro5i sä sä lateasca in
toate partile cat de mult stapanirea otomand, iar peste tara
noasträ nu ne pare bine sa se lateasca"".
Credem Ca aceasta informatie 1ipse5te din cronica
1661-1709 din motivul cã, scrisd la 1712 dupd eveni-
mentele petrecute cu un an inainte , era inoportuna, pu-
tand fi interpretatä ca filorusd sau antiotomand. Aceasta ar
fi pus intr-o luminä proasta nu numai pe Miron Cos-
tin care 5i a5a nu mai conta , dar mai ales pe urma5i, in 43
speta pe Nicolae Costin, care ar fi putut fi banuit de ace-
1ea5i sentimente.
Ibidem, p. 134.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dità
b. Dupd luptele de la Hotin, din 1673, Stefan Petri-

ceicu, domnul Moldovei, se afla in postura de razvrätit
Nä de Imperiul Otoman. Aflat la Iubanqti (sau Ibanqti),
in a5teptarea otilor poloneze, este parasit de majoritatea
boierimii §i a armatei, ap cum relateaza Ion Neculce: Ce
Petriceico-voda., ne§tiind cd §i slujitorii sunt cu dan*ii [cu
boierii A VD] la un cuvant, oarecum cu simetie le gill., §i
nu-i cred6 i nu vrè sa-i sloboadza, dzicand cd i oaste
lewasca vine multd. lard Miron logofdtul au rdspunsu:
oOri sii fie voia mdrii tale, ori sd nu fie, noi nu ne vom
lása casdli sil le ie tatardi». Si s-au inchinat i i-au dzis:
«Sa fii mariia ta sanatos», i au iqit afara"50. Atitudinea
lui Miron Costin este reprobabila.. Nu numai cali pail-
sqte domnul intr-un moment critic, dar mai mult ca sigur
putem banui a fi fost unul dintre instigatorii initiali ai
acestei actiuni. Cand §i-a exprimat dezacordul tatä de
domn, a facut-o in numele tuturor, caci dupd iqirea sa din
camera toti boierii i cdpitanii au purces cela dupd cela
pre rand a sa inchina i au iqit afard [...] Iar Petriceico-
voda au ramas numai sangur, numai cu Haba*escul hat-
manul $i cu casa lui, i au inceput a plange i a blästama pe
Miron i pe altii"51.
c. Domniei lui Antonie Ruset domnie apreciata
de multi boieri i in timpul careia Miron Costin a fost
mare logotat i se pune copal in urma parei la Poarta a lui
Miron Costin logofatul §i Alexandru Buhu hatmanul"52.
Informatia, prezenti ca ata re la Ion Neculce, este
44 sensibil deformatã de autorul cronicii 1661- 1709, care
' Ibidem, p. 140.
51 Ibidem, p. 141.
52
Ibidem, p. 151.
www.dacoromanica.ro
Intre Clio 41 Polemos
ascunde numele unuia dintre boierii intideli: Miron

Costin. Atunci, la intorsul vezirului, au inceput unii din
boieri a amesteca §i a pari pe Antonie-voda; din carii era
unul Buhu§i hatmanul, si altul "Inca pe carile triacei-1 con-
deiul mieu." (f. 30')
Acest pasaj este cel mai ilustrativ in a ne face sä
vedem in autor un membru al familiei Costin, care are
interesul, o data mai mult, sA ascundä vina cea mai
gravi de care ar putea fi acuzat cineva dupi cum am
väzut mai sus in fata domnitorului Nicolae Mavro-
cordat: Ora la Poarti.
d. Momentul uciderii fratilor Costin este Inca un
aspect asupra caruia merita sa ne oprim atentia. Autorului
cronicii 1661-1709 i s-a imputat cd nu pune pic de suflet
in descrierea acestui moment, cd nu razbate din povestire
nici cea mai mica unda de durere sau de manie, a§a cum ar
fi fost normal in cazul in care Nicolae Costin ar fi scris
despre moartea tatdlui sau. Dar aceasta este numai aparen-
ta; in esenta, autorului nu-i sunt indiferente cele povestite,
a§a cum se poate remarca cu destuld u§urinta din parcur-
gerea urmätorului pasaj:
La valeatul 7200, in luna lui Dechevrie *** dzile,
in domni6 sa, Cantemir-Voda ta6t-au pre Miron Costin ce
au fostu logofatu mare §i pe frate-sau Velicico ce-au fost
vornic mare, dandu-le vina, cà s-au ridicatu pre domni6
asupra lui. Insa Miron logofatul, neflind in E§i intr-ac6
data, ci la tard la un sat al lui, §i s-au fost tamplat d6 au fost
murit giupaniasa; ce vrandu sa o astruce, iatä au sosit §i la 45
d'ansul, de la Cantemir-Voda, armasul al doilea, Reico-
vita, cu un stiag de lefegii ca sä-1 clued la E§ [...] iatä de
sirgu au sosit §i Macre vdtavul cu a doua poronca §i
intr-acel ceas 6-au taiat capul.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
$i aè intorcandusd trimisii inapoi cu ispraviré de

porunca, atuncé noaptea, ca la 5 ceasuri, scoasera i pe
Velicico vornicul din beciuri, de suptu casa cea mica, si-1
duserd la fantand de-i taerd capul. $i au statut acolé fata,
pentru credinta, fiiu-sdu Dumitrasco beizad6 pan-ce eu
tda capu." (f. 81' v -82" )
Primul gand al cronicarului este de a inlatura orice

indoiala Ca atat logofatul Miron, cat i fratele sau au fost
nevinovati, moartea lor datorandu-se unei invinuiri nejus-
tificate. Dandu-le vind", din citatul de mai sus, apare clar
exprimat intr-un alt pasaj cu referire la acelasi moment:
[Miron Costin AVD] ce i-am vaclzutu osanda perindu
nevinovat de alti domni" (f. 30') Autorul este categoric.
Nevinovätia celor doi nici nu este pusd in discutie cum
se intampla in celelalte cronici , in plus, el nu uità sä
aminteasca rolul nefast jucat de Dimitrie Cantemir in
acest episod (acelasi Cantemir care in perioada redactarii
cronicii de care ne ocupam era hulit deopotriva de turci,
impotriva cdrora se razvrätise, si de voievodul Nicolae
Mavrocordat, impotriva caruia uneltise)53.
S-a mai reprosat autorului cronicii 1661-1709 ca
prezinta evenimentul succint; asa este, dar scurtimea pa-
sajului castiga in importanta prin informatie (fapt nere-
marcat 'Ana acum). Asa scurt, este cel mai bine informat
in legatura cu evenimentul respectiv dintre toate cronicile
(exceptie nu face nici cronica lui Ion Neculce). Cronicarul
46 53 Dacd tândrul Dimitrie Cantemir in 1691, in vdrstd de 17
ani a asistat sau nu la executie nu tim deocamdatd, dar din
informatia ca atare (singulard pand acum) i din atitudinea rezer-
yard deseori intepatoare pe care naratorul o adopta in descri-
erea domniei acestuia s-ar putea intrezdri pana lui Nicolae Costin.
www.dacoromanica.ro
intre Clio ssi Polemos
poate voit a prezentat telegrafic acest episod. Cine este

nevinovat n-are nevoie de pledoarii, cu atat mai putin
atunci cand acestea ar putea scoate la iveald fapte ce nu
trebuie cunoscute, dar mai ales interpretate. Poate rana
din suflet 1-a facut sd treacd iute" aa cum scrie atat de
frumos Nicolae Iorga peste eveniment ca asupra unei
amintiri dureroase"54.
In urma acestei mari paranteze apare foarte clar mo-
tivul care a facut ca Nicolae Costin sd nu fie mentionat in
paginile cronicii 1661-1709. Autorul acestei cronici este
foarte circumspect in ceea ce privqte §firile referitoare la
familia Costin, circumspectie care-1 duce pand la a fi lipsit
de obiectivitate. Or, dacd fatà de membrii acestei familii55
' N. lorga, op. cit., p. 137.
' Atitudinea lui Nicolae Costin fatA de membrii diferitelor
familii, de§i interesanta de aprofundat, nu vrem sa o extindem
aici, dar gäsim necesar sà observam acum atitudinea pe care o
manifesta cronicarul fatA de familia Ruset. Aceasta familie este
privita cu dqmanie atat in cronica 1661-1709, cat i in cronica
1709-1711. Aspectul nu a fost sesizat decat partial de Constan-
tin Giurescu, care credea Ca duvnanoasd este numai cronica
1709-1711 scrisa de Nicolae Costin , iar cronica 1661-1709
n-are nimic de repropt familiei Ruset, tocmai pentru cd n-a fost
scrisa de acesta. Dar Constantin Giurescu se lasa indus in eroare
de aspectul de suprafata, cantitativ, al problemei. Iordache Ruset,
principal opozant al lui Nicolae Mavrocordat, este mentionat
foarte des in cronica 1709-1711 din cauza frecventelor nepläceri
pe care i le facea domnitorului. Prin aceasta nu se schimbd fon-
dul problemei atitudinea cronicarului fata de Rusetqti , care
este comun ambelor cronici, ap cum se poate observa cu uprinta 47
din exemplele urmatoare. Astfel, dupd arestarea, din ordinul lui
Nicolae Mavrocordat, a lui Iordache Ruset, tara" face o path
scrisd in divanul cel mic" aratand cutn fiind lordache vornicul
strein, cu fratii lui, cu vremea au supus toate casele boiereVi" si-i
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
adoptä tactica prevederii, fata de Nicolae Costin adopta

formula supremä: tactica tàcerii. Tacere care nu obliga la
nimic i care, am vazut, in cronica 1709-1711 este apli-
catä din plin. Mai ales ca. Nicolae Costin era departe de a fi
omul cel mai neprihanit din Moldova acelor timpuri, a§a
cum se poate desprinde din izvoare.
invrajbitoriu de domni, de nu sei mai saturii de domni" (f.
1911.v ). Cuvintele acestea le citim in cronica lui Nicolae Costin
pentru anii 1709-1711, dar ele sunt prezente §i in cronica 1661-
1709, avand referire tot la Rusetqti, dar intr-un pasaj din dom-
nia lui Constantin Cantemir: lzpindu-se Cupcirevii pe kingei Can-
temir-Vodii i stand la sfaturile lui din al patrulea an, multe ames-
teceituri Mire domnie intre lari facut-au CupareVii, §i la multd
cheltuiala adus-au tara. De care lucru, pizma ,si zavistiea nici un
lucru bun 1111 aduce, farii numai pierdzare de suflet i unora risi-
pa de case [...] ca acei prieateni a lui Cantemir-Voda, Cupeire0ii,
adusese pre Cantemir-Vode Find la ateita, de nu i s-ar fi prilejuit
moarte in domnie, prin temnitale turcilor ar Ii putredzitu". (f. 781")
Virulenta opiniei, expresiile asemanatoare, punctele de ve-
dere convergente au toate o singura rezultanta: modul asema-
nator, unitar, in care este privita familia Ruset, atat de cronica
1661-1709, cat §i de cronica 1709- 1711 .
Hand abstractie de faptul ca Nicolae Costin servise ina-
inte interesele altor domnitori care in orice moment se puteau
transforma din amenintatori in pericul4 domniei lui Nicolae
Mavrocordat, citam spre exemplificare un episod din cronica lui
Pseudo Amiras: Viind dar capigi-bw la Ia§i, au wdzut cateva
dzile §i pe cat au imblat Costantin vodd cu bani ca sa-I intoarca pe
voia sa §i sa-ltraga la dansul, nemica n-au ispravit. Insa dzic unii,
cä cu §tirea §i cu voia lui, Neculai Costin ce era hatman 4i cumnat
48 lui Costantin voda, adus-au oaste lewasca, pe care era mai mare
Moisei sardariul §i au calcat gazda capigi-ba§ii, ca sa-1 ia. lard el
nedandu-se, s-au batut cu dan§ii §i 1-au omorat pe loc". (Cronica
anonimei a Moldovei 1661-1729. Studiu §i editie criticd de Dan
Simonescu, Bucurqti, Editura Academiei R.S.R., 1975, p. 58.)
www.dacoromanica.ro
intre Clio ci Polemos
Dacd multe dintre aspectele aduse in discutie de noi

pand acum au mai facut obiectul §i altor cercetari, asupra
limbii in care au fost scrise aceste cronici nu s-a aplecat
nici un lingvist, ca sa nu mai pomenim de istorici'. De
aceea, considerand-o ca pe o datorie, vom zdbovi mai
mult in cele ce urmeaza asupra aspectelor legate de voca-
bular, sintaxd §i stil, intr-un cuvant asupra aspectului
lingvistic.
A. ASEMANARI DE VOCABULAR58
Mijderea: este intrebuintat foarte rar pdna la prima
domnie a lui Antioh Cantemir, de aici intrand in uz ceva
mai mult, devenind din nou rar la a doua domnie a lui
Antioh Cantemir; revine frecvent in capitolul despre a
doua domnie a lui Mihai Racovità i la prezentarea dom-
niei lui Dimitrie Cantemir. De la a doua domnie a lui
Nicolae Mavrocordat devine extrem de rar qi cu grafia
schimbatii: a§ij dire".
Iarfi: este frecvent intrebuintat chiar de la domnia
lui Dabija; deloc la prima domnie a lui Gheorghe Duca, de
57 De aceea am fi bucurosi daca unul dintre lingvistii nostri

s-ar apleca cu o atentie si pricepere mai mare decal ale noastre
asupra acestui aspect, facand din el obiectul unui studiu minutios.
' Deoarece in manuscrisele pastrate cronicile de care ne
ocupam sunt continuate de asa-numita Cronicei a lui Axinte Uri-
cariul, cu care face corp comun, am gäsit necesar ca in acest
paragraf sä nu ne marginim numai la a compara cele doua cro- 49
nici, ci sa desprindem ce nu au acestea comun cu cronica 1711-
1715 §i ce au comun intre ele. Astfel vom sublinia nu numai
caracteml unitar al celor cloud cronici, dar le vom si individua-
liza in raport cu oricare alta.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Do
cateva ori la domnia lui Ilia§ Alexandru §i la a doua dom-

rtie a lui Gheorghe Duca, spre a deveni frecvent la dom-
niile urmätoare §i foarte frecvent de la capitolul despre
Carol al XII-lea §i luptele sale, pand la sfar§itul domniei
lui Dimitrie Cantemir. De la a doua domnie a lui Nicolae
Mavrocordat nu se mai folosege.
De sirgu: este intrebuintat la domnia lui Constantin
Cantemir, a doua domnie a lui Constantin Duca, a doua
domnie a lui Mihai Racovita, prima domnie a lui Nicolae
Mavrocordat §i la donmia lui Dimitrie Cantemir. In des-
crierea domniei a doua a lui Nicolae Mavrocordat nu se
mai folosege.
A grfii: este intrebuintat numai in primele cloud
cronici, in diferite expresii, ca: gfaim aceasta", s-au
sträduitu la graiul facut" (f. 144" ), §i mai in scurra
voroavd sä gräim" (f. 249" ) §.a.
A dzice: (f. 30" , 109" ; passim) §i a spune (f. 75" ,
225' , 257'; passim) sunt termeni proprii cronicilor 1661-
1709 §1 1709-1711; primul intrebuintandu-se pand la dom-
nia lui Constantin Cantemir, iar al doilea, de aici §i panä
spre sfar§itul domniei lui Dimitrie Cantemir.
A se face tot una sau a fi tot una, in sensul de a se
alia, se intrebuinteaza numai la domnia a doua a lui Mihai
Racovitä (f. 138' ) §i la domnia lui Dimitrie Cantemir (f.
212').
A hAlidui, cu sensul de a sceipa, este prezent numai
in primele cloud cronici, in forme ca: sa häläduiascd de
50 robie" (f. 60' ), au häläduitu saracii cre§tini de robie" (f.
247' ).
A se invirteji: este intrebuintat la donmia lui Con-
stantin Cantemir (f. 76' ), la prima domnie a lui Antioh
Cantemir (f. 97' ), a doua domnie a lui Constantin Duca (f.
www.dacoromanica.ro
109' ) i la donmia lui Dimitrie Cantemir (f. 209" , 2111,

225" ). Mai departe nu este folosit.
Expresia poate fi, folositä in loc de poate, este de
asemenea caracteristicei numai cronicilor 1661-1709 qi
1709-1711: ce poate fi au fost si voia lui Dumnedzdu" (f.
29" ), ci poate fi au mai avut noroc" (f. 253" ), si find
poate fi i batu" (f. 2321) s.a.
De istov: este intrebuintata la a doua domnie a lui
Mihai Racovitä (f. 1391) si la a doua domnie a lui Dimitrie
Cantemir (f. 249" ).
B. UNITATEA STILISTICA
1. Asazd la inceput subiectul cu incidentele sale,
apoi obiectul complementul cu determinarile sale, iar
la sfeirqit, verbul:
1661-1709 1709-1711
Craiul vedzescu, pand la a- Si nice moscalii nu le putea
cea vreme, ca trei ceasuri, cu apArare da" (f. 141" )
cateva sute de cdlareti, peste
Nipru au trecut cu mare trudd".
(f. 1441)
Iar vicleanul Mazepa, Inca Si pand in acestu numär de-
cu cateva ceasuri nainte de cra- spre imbe pärtile, graiurile de
iul vedzdscu, impreura cu ai pace, fericite i päzite sunt, ne-
intr-un cuget vicléni, peste clintit". (f. 215" )
Nipru au trecut". (f. 145" )
2. Aqaili complementul inaintea verbului pe care-I

lamureqte: 51
1661-1709 1709-1711
Cu el, bani nu strdnsese, Ca Jarä el singur la satul sail la
una, lacom nu era". (f. 31" ) Serbqti,purta trebile" . (f. 2641)
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
CA intr-aceia vreme, acolo Toatd averea noastra o am

era domniiafugila ". (f. 34' ) cheltuit". (f. 2031)
Stransoare mare pentru bani, Si la boiarii caimacami, po-
jacea tuturor". (f. 43" ) runcd era, nice rärnd§ita §i nici
un feliu de dare, in tara s'a nu
iasä ". (f. 168r )
3. 24az'c't determindrile acllectivale inaintea sub-

stantivului:
1661-1709 1709-1711
Infoarte tare locu..." (f. 1441) Intrat-au domniia in Ia§i... cu
mare pohfala, cu alai impArd-
tesc §i cu iscusite podoabe".
(f. 171" )
De curuntei vreme ..." (f. 88' ) dupa ce au intrat la urechile
lui Nicolae Vodd, sámefe V fo-
rd socoteald cuventele lui". (f.
192' )
4. Face uz de hiperbate (separare de cuvinte care

din punct de vedere gramatical sunt unite):
1661-1709 1709-1711
Le-au, pand la pamânt, rdsi- Deci i aceste lucruri, pre-
pit" . (f. ) cum deamänuntul i se va lui
vire face". (f. 217r )
Dintr-aceste nemilosirdii mul- CA acmu i cArti le lui Antioh
te *i de tot felul ce av ea rele, au Vodd era, la acei boiari, scri-
inceput tara a scAdea". (f. 47" ) sa cu data poruncd". (f. 163" )
Doar semne i s-au ardtat, ...fiindu de neamul lui bos-
52 proaste". (f. 1241) neanu i pentru limba ce §fié,
scirbeascii, 1-au ales". (f. 250" )
5. Repetil anumite cuvinte pentru a face sei creascii

intensitatea exprimetrii:
www.dacoromanica.ro
1661-1709 1709-1711
Gheorghe Duca nu cruta ni- Nu rArnânea nice cu bou, ni-
ce boiar, nice ta ran, nice sarace cu vacd, nice cu stup, nice
cu, nice famei". (f. 44') cu fânat, nice cu paine..." (f.
1801)
6. Inversiunile sunt frecvente:

1661-1709 1709-1711
Poate sä nu nice creazei vre- ...era scrisä cu datei porun-
unii..." (f. 47" ) cei". (f. 163" )
Multe orcinduiale allele". (f. Inceput-au pre izvoade a-i
43" ) striga". (f. 1861- )
Pentru aceastei toatel cheltu- Acolo in casa ci-a mare, sca-
iald ". (f. 42') un domnesc ,si lui pus in stein-
ga" . (f. 178" )
Cu certitudinea CA in studierea limbii operei lui

Nicolae Costin se mai poate face foarte mult folosirea
calculatorului find poate cea mai indicatã incheiem
trecerea in revistd a asemdnarilor lingvistice ale cronicilor
aduse in discutie cu convingerea cä aspectele sesizate de
noi mai sus au reu*it sa sublinieze unitatea de limbd i stil
dintre cronica 1661-1709 i cronica 1709-1711.
in concluzie, rezumand cele prezentate in studiul de

fatd, observam:
a. ambele cronici au fost redactate pand in sep-
53
tembrie 1712 (luna in care moare cronicarul oficial Nico-
lae Costin);
b. ambele cronici au fost redactate la curtea dom-
neascd din Iai, find cronici oficiale;
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. pita'
c. Intre cronica 1661-1709 §i cronica 1709-1711 se

poate remarca o indisolubild unitate provenità din:
d. unitatea de idei (in consens cu opiniile domni-
torului Nicolae Mavrocordat);
e. pärtinirea fata de membrii familiei Costin;
f. unitatea lingvistica.
TOATE ACESTE ASPECTE NE FAC SA VEDEM IN

AUTORUL CRONICILOR 1661-1709 51 1709-1711 PE UNA SI
ACEEASI PERSOANA: LOGOFATUL NICOLAE COSTIN.
54
www.dacoromanica.ro
intre Clio §.i Polemos
ANEXA
Cronica 1661-1709 raportata la celelalte cronici
contemporane59
_
I H III IV V VI
DOMNITORUL
A PI A PI A PI A PI A PI A PI
Eustatie Dabija + f +g+ a +m+ a
Gheorghe Duca ' +b+a+ a +a

Ilias Alexandru + b +rn+m+m+ g
xgxmx E a
Gheorghe Duca x b a
$tefan Petriceicu + a +mx g+mx g
Dumitrascu Cantacuzino 1 b m gm g
Antonie Ruset + g +mx g g

Gheorghe Duca f a m b
Dumitrascu Cantacuzino g xmx m
Constantin Cantemir + f x g + g + b
-1
Dimitrie Cantemir x f x m
Constantin Duca + f mg x a
Antioh Cantemir x b +mxm + b + g
Constantin Duca
Mihai RacovitA
Antioh Cantemir
+
+
f
g + m + g
f x
rn x m
m
a
+
a
a
x
g
m
m 55
Mihai Racovita b + m x a x f
' Aceste aprecieri nu trebuie privite cu rigiditate, ele nu fac

deck sä dea posibilitatea unei relative comparatii a cronicilor.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
Explicarea semnelor li a prescurarilor
I Cronica 1661-1709 + favorabild

II Cronica lui Pseudo-Amiras nefavorabila
III Letopisetul 1661-1705 x neutra
IV Izvodul lui Teodosie Dubau f foarte buna
V Cronica lui Ion Neculce b bund
VI Cronica Ghiculesti1or a aproximativä
A atitudinea g generalà
PI precizia informationala m maxima generalitate
1979
www.dacoromanica.ro
0 PRECIZARE PRWIND
INSEMNARILE DE TAINA ALE LUI
CONSTANTIN BRANCOVEANU
peste o suta de ani de cand eruditul Alexan-

S Sunt Odobescu facea cunoscutd celor interesati
aplecarea domnitorului Constantin Brancoveanu catre pre-
zicerile de naturd astrological. Noutatea s-a datorat desco-
peririi a ase manuscrise intocmite sub forma unor calen-
dare intitulate Foletul Novel i dedicate voievodului
ce contineau pronosticuri politice, meteorologice i astrolo-
gice pentru anii 1693, 1694, 1695, 1699, 1701, 1703. Dar,
pe cat de mare §i de interesantä este valoarea lor intrin-
seca, mult mai importante sunt insemnarile secrete de
taina" pe care insu§i Constantin Brancoveanu le-a facut
pe filele ramase libere ale calendarelor. Dqi lapidare §i
nu de putine ori redactate sub forma unor criptograme2 ,
1 A.I. Odobescu, Foletul Novel ciKalandarele lui Constan-
tin Vodd Breincoveanul, in Revista Romand", I (1861), p. 657- 57
678.
2 R. Pava, Criptogramele din insemnarile de Nina ale lui
Constantin Brcincoveanu, in Studii si Material; de Istorie Me-
die", IV (1960), p. 507-517.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
ele alcatuiesc un adevarat jurnal ce cid posibilitate cerce-

tatorilor sa pätrunda in intimitatea launtrica a gandurilor
i actiunilor voievodului muntean, facilitand dezlegarea
sau intelegerea multora dintre intamplarile acelor timpuri.
Pentru multä vreme insd istoricilor le-a fost destul
de anevoioasã cercetarea textelor, deoarece Alexandru
Odobescu le publicase incomplet i pe alocuri defectuos,
iar cinci, dintre cele ase manuscrise, erau pästrate in
colectia particulard a familiei Brancoveanu §i numai unul
la Biblioteca Academiei3. Con§tient de situatie, istoricul
Emil Vârtosu le-a publicat, punând la indemana tuturor
celor interesati o editie adecvatd cerintelor tiintifice de
editare a vechilor texte. Mai intai a vazut lumina tiparului
o browra ce continea numai insemnärile lui Constantin
Brancoveanu4, iar la scurt timp, un volum continand in
intregime textul manuscriselor5. Atat in bro*urd, cat i in
volum, Emil Vartosu a adaugat, celor *ase calendare cu-
noscute de Odobescu, Inca cloud fragmente, datate 1700 i
1707, asupra carora mai precis asupra celui datat 1700
ne-am oprit §i noi in precizarea de fata.
Pastrat in Biblioteca Academiei Romane sub nr.
3.774, manuscrisul este format dintr-o singurd fild, ce a
apartinut cu siguranta unuia dintre calendarele brancove-
3 Cel din 1701 sub nr. 3.213. Astazi toate manuscrisele de
tip Foletul Novel se pastreazd in depozite publice; vezi I.
Cräciun si A. Ilies, Repertoriul manuscriselor de cronici interne
(sec. XV-XVIII) privind istoria Romciniei, Bucuresti, Editura
58 Academiei R.P.R., 1963, p. 172.
4 Emil Vârtosu, insemneirile de taind ale lui Constantin
Vodd Breincoveanu (1693-1707), Bucuresti, 1940.
5 Idem, Foletul Novel", calendarul lui Constantin Vodd
Breincoveanu (1693-1704), Bucuresti, 1942.
www.dacoromanica.ro
Litre Clio ci Polemos
nesti deoarece prezinta aceleasi caracteristici: pe o parte

pronosticul politic, iar pe cealaltd insenmarile autografe
ale voievodului. Iata textul lor reprodus dupa editia Emil
Vartosu:
Octomvrie 2 dni, Duminecd, am fost la Golesti, de
pranzu, si de sard am mersu la vii.
Octomvrie 3 dni, Luni, au inceput a culege la vii, la
Pitesti. Si intr-aceastä zi am trimis pe Vartolomei caldras
la Ordie, cu bani de cheltuiald capichihaialelor.
Octomvrie 6 dni, Joi, au venit Stoian vätaf de la
Ordie.
Octomvrie 8 dni, Sambatd, am trimis pe sin Ghidi-
moc cu 1250 talere, Hanului, dar.
Octomvrie 9 dni, Du=eca, ispravind viile de cu-
les, de la Pitesti, si petrecand o saptamana, den mila lui
Dumnezau, foarte bine, ne-am intorsu iar la Targoviste. Si
Octomvrie 10 dni, Luni, am sosit iar la Targo-
viste"6.
Intrat in colectia Bibliotecii Academiei in anul 1891
din biblioteca Mandstirii Hurez7 , textul de mai sus a
vazut pentru prima data lumina tiparului datorita lui Nico-
lae Iorga, care 1-a inclus ca si pe cel din 1707 in ale
sale Studii qi documente cu privire la istoria románilor8 ,
datandu-1 1688. Astfel datat, manuscrisul a intrat in
circuitul istoriografic9 si asa a ramas pana cand Emil
6 Ibidem, p. 190.
' Ibidem, p. XIV. 59
8 N. Iorga, Studii V documente cu privire la istoria romdni-
lor, vol. V, Bucurqti, 1903, p. 126-127.
9 Ramiro Ortiz, Per la storia della cultura italiana in Ruma-
nia, Bucure0, 1916, p. 204; N. Iorga, Istoria literaturii romd-
www.dacoromanica.ro
Alexandra V. Dità
Vartosu 1-a redatat argumentand: Dar pentru datare, este

un alt pasagiu mai caracteristic, din 1700: «Viind vreme
de toamna, sculatu-s-au maria so, la Septemvrie 15 zile,
mergand pe la satele marii sale, la Octomvrie 10 zile au
intrat in scaunul Targovi§tei». Faptele de mai sus, poves-
tite in cronica §i in insemnari, corespund sau, in orice caz,
nu se contrazic, iar intrarea in Targovite e data de aman-
cloud textele la 10 Octomvrie. E firesc deci, sa datam
insemnarile 1700, dupd coincidenta pe care o au cu textul,
datat, al cronicei."1°
La randu-i, considerata justa, noua datare a intrat in
uzul cercetätorilor, care au folosit-o cu incredere in cei
peste 40 de ani cat au trecut de atunci".
in ceea ce ne privqte, gäsim cu totul nesatisfaca-
toare demonstratia istoricului Emil Vartosu, considerand
ca manuscrisul nr. 3.774 este gre§it datat 1700, iar adeva-
ratul comput putand fi stabilit cu exactitate.
Verificand zilele de saptamana pentru luna octom-
brie a anului 1700, apare dintr-o data lipsa de concordanta
dintre acestea i datele de pe manuscris. Astfel, in 1700,
neVi, vol. II, Bucurqti, 1928, p. 47; Mario Ruffini, L 'influe nza
italiana in Valacchia nell 'epoca di Constantin Breincoveanu
(1688-1714), Milano, 1933, p. 61-64.
'1 E. Vârtosu, op. cit., p. XIV.
" Istoria literaturii romdne, vol. I, Bucure§ti, Editura Aca-
demiei R.S.R., 1970, p. 459; Al. Piru, Istoria literaturii romdne,
vol. I, Bucurqti, Editura Didacticd i Pedagogica, 1970, p. 231;
60 Mario Ruffmi, Foletul Novel". I calendari di Giovanni Candido
Romano alla corte di Constantin Vodd Brdncoveanu, in Ana-
lele Universitatii Bucurqti. Limbd §i literaturA romând", nr. 1-2/
1972, p. 198; Dicfionarul literaturii romdne de la origini peind
la 1900, Bucurqti, Editura Academiei R.S.R., 1979, p. 372.
www.dacoromanica.ro
intre Clio ,si Polemos
ziva de 2 octombrie a cazut miercuri i nu duminicd; 3

octombrie, joi §i nu luni; 6 octombrie, duminica §i nu joi
.a.m.d.12 Prin urmare, de la bun inceput anul 1700 iese
din discutie.
Examinand in continuare cronologia domniei lui
Constantin Brancoveanu observam cd in intervalul cat a
durat (1688-1714) trei sunt anii cand zilele de sdptdmand
cad la datele insemnate de voievod: 1692, 1698 §i 1709.
Anul 1692 iese din discutie deoarece redactarea Foletului
Novel incepe, dupd cum se tie'3, cu un an mai tdrziu, in
1693. Cat prive§te anul 1709, nu existd nici cel mai mic
argument ce 1-ar putea indica. Mai mult chiar, intreg con-
textul politic al anului (situatia internationald confuzd in
urma bdtdliei de la Poltava; neintelegerile, devenite acute,
dintre Brancoveanu i Cantacuzini; mazilirea, tocmai in
octombrie, a domnului moldovean Mihai Racovitd) 14 in_
ldturd posibilitatea existentei unor zile de rdgaz *i tihnd la
culesul viilor. Totodatd, se *tie cd una dintre placerile deo-
sebite ale voievodului era chiar culesul viilor,.eveniment
notat cu regularitate de cronicarul domniei sale; or, toc-
mai pentru anul 1709 indicatia lipsqte.
Cu totul altfel stau, insd, lucrurile cu anul 1698,
cand Radu Greceanu specified: Deci cand au fost la
12 Documente privind istoria romdnilor. Introducere, vol. I,
Editura Academiei R.S.R., Bucure0, 1956, anexele XI-XII.
13 E. Vdrtosu, op. cit., p. XVII.
" Stefan Ionescu i Panait I. Panait, Constantin yodel Bran-
coveanu, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969, p. 244-245. 61
15 Logofatul Radu Greceanu, Istoria domniei lui Constantin
Basarab Brdncoveanu voievod (1688-1714), studiu introductiv
i editie critica de Aurora Hies, Bucure0, Editura Academiei
R.S.R., 1970, p. 174-175.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
culesul viilor, au marsu mariia sa iar la viile de la Pitesti

de au sazut o saptamand, dupd acéia s-au intors iar la Tar-
goviste"I6. Deci o dublã concordantä: atat intervalul cat a
zabovit domnul la vii la Pitesti o saptamana , cat si re-
intoarcerea la Targoviste (si nu la Bucuresti sau in alt loc).
Fata de aceste cloud elemente mai exista si un al trei-
lea in sprijinul afirmatiei noastre. Este vorba de o insem-
nare continutd de Condica de venituri qi cheltuieli a vis-
tieriei lui Constantin Brancoveanu la rubrica cheltuielilor
din toamna anului 1698: 1250 taleri s-au trimis Hanului
dar, cand era la Belgrad ca sa nu via nescai tatari sa treacd
prin tail la inturnatoare, insa Hanului tal. 1000 si hasna-
darului 25017. Cum se poate constata usor indicatia este
identicd cu insemnarea pe care domnitorul o face pentru
ziva de 8 octombrie.
Oprindu-ne aici, consideram ca cele de mai sus
sunt suficiente pentru ca manuscrisul nr. 3.774 sä poa-
CA 11 datat, ffiri rezervi, in anul 1698.
1982
16 Ibidem, p. 125.
Condica de venituri ,vi cheltuieli a Vistieriei de la leatul
7202-7212 (1694-1704), editie de C.D. Aricescu, in Revista
Istoricd a Arhivelor Românier, Bucure§ti, Imprimeria Statului,
1873, p. 442.
www.dacoromanica.ro
IN LEGATURA CU PATERNITATEA
PRIMEI SCRIERI iN PROZA A
LITERATURII ROMANE
n
n recentele articole publicate de Alexandru Piru
I i de Dan Zamfirescu s-a ridicat din nou problema
paternitätii primei scrieri in prozä din literatura romand,
Mucenicia Sfantului loan cel Nou de la Suceava. Cititorii
au constatat cd argumentul esential in problema dacd litera-
tura romand incepe cu opera unui carturar bulgar sau cu
scrierea romanului Grigorie de la Suceava este data la
care a avut loc evenimentul descris in aceastä opera de
inceput a literaturii noastre: aducerea moastelor Sran-
tului Ioan cel Nou la Suceava. Dacd evenimentul a avut
loc in anul 1402, paternitatea lui Grigorie Tamblac este
plauzibild. Dacd, dimpotrivd, se accepta. data 1415, pro-
pusa de Dan Zamfirescu pe baza unei variante a Cronicii
lui Grigore Ureche, atunci paternitatea lui Tamblac este
exclusa, deoarece la 1415 Tamblac era la Kiev i plecase 63
din Moldova (dacd va fi fost), dupd opinia unanimd, in
1406.
Deoarece argumentele ambilor pornesc, in princi-
pal, de la un pasaj echivoc al Cronicii lui Grigore Ureche,
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
discutia este amenintatd sa intre pe fagawl speculatiilor

sterile. Tocmai de aceea, in cele ce urmeaza, beneficiind
de unele date suplimentare, vom incerca sà elucidam
aceasta problema.
Asupra datei de 1402 nu vom zabovi deoarece argu-
mentele aduse impotriva ei de Dan Zamfirescu sunt reale,
pertinente *i definitive. Cine este cat de cat familiarizat cu
vechile scrieri ale literaturii noastre §tie ea anul 1402 nu
figureaza in absolut nici una dintre ele. Faptul Ca o varian-
ta (a lui Misail Calugarul) din cele trei ale Cronicii lui
Grigore Ureche pare sa sprijine deducerea acestei date
este nesemnificativ, chiar §i in cazul cand nu am dispune
de alte izvoare. Din fericire, insa, aceste izvoare existä §i
converg, toate, spre una i aceea.5i data: 1415.
Traditia moldoveneasca, dqi nu consemneaza nici
o data exacta, §tie, totu§i, ca aducerea moaSelor s-a in-
tamplat In zilele binecredinciosului loan Alexandru vo-
ievod fi ale doamnei sale Ana, sub arhiepiscopul Iosif'.
Informatia se afla. pe frescele de la Voronet §i Sucevita,
precum i in Prologul din 1574 §i intr-un sinaxar din ace-
ea§i perioadd'.
Important, aici, nu este numai faptul cA Grigorie
Tamblac nu apare, cum ar fi fost normal, ci, mai ales, in-
dicarea sotiei voievodului in persoana Anei, cea de-a
doua sotie a lui Alexandru cel Bun. Dupd cum este §tiut2,
OM in jurul anului 1405 acesta a fost casatorit cu Marga-
reta, catolicd originara din Transilvania. I-a urmat, in scurt
64 1
timp, Ana, cu care voievodul a convietuit pand cdtre 1418,
1 A.I. Iatimirski, lz slavianskix rukopisej, Moscova, 1898,

p. 74-75.
2 Stefan S. Gorovei, Mucatinii, Bucuresti, 1976, p. 42-43.
www.dacoromanica.ro
cand piatra funerard ii consemneazd decesul. Deci, traditia

infirmA posibilitatea aducerii moastelor in perioada
1400-1405, proiectfind-o in intervalul 1406-1418.
Cronica lui Grigore Ureche in varianta Axinte Uri-
cariul este foatte precisd in aceastd privinta: Iar la leat
6923 [1415] aui trimis de au adus cu multa cheltuiala si
moastele sfantului mucenic Joan Novi Li".
Prof. Al. Piru considera ca aceasta data ar fi rezulta-
tul unui calcul facut de Axinte Uricariul pornind de la
adoptarea datei de 6921 (1413) ca an al inceperii domniei
lui Alexandru cel Bun, an la care, conform informatiei cä
evenimentul s-a petrecut in al doilea an al domniei, s-au
adaugat 2 si a rezultat 1415. In realitate, anul 1413 apare
numai informativ", spre a pune pe cititor la curent si cu
alt izvor, si numai dupd citarea datei din Letopisetul
nostru cest moldovenesc":
Domniia lui Alexandru Vodei cel beitrein §1 bun.
Letopisetul nostru cestu moldovenescu scrie ca au fost
cursul anilor 6907 (1399) aprilie 25 cand au stätut donmu
Alexandru Voda.; iar letopisetul cel latinescu scrie cd au
fost valeatul 6921/1413" (Ms. 174 BAR; acelasi text in
editia lui P.P. Panaitescu dupd a doua copie a variantei
Axinte Uricariul" din Biblioteca Centrald Universitard
M. Eminescu" din Iasi, cota V-3. La ed. Panaitescu leto-
pisetul cel lesesc, modificat de editor).
Acest text ii apartine cu certitudine lui Ureche,
deoarece il gasim la fel in cel mai vechi manuscris cunos-
cut al cronicii, fost in posesia lui Gh. Cardas si acum in
65
Muzeul de literaturd al Moldovei, unde insa are o infor-
matie in plus:
De domnia lui Alexandru Vodei cel beatrein qi bun.
Letopisetul notru cestu moldovenesc scrie c-au fostu cursul
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
anilor 6907 aprilie 25 când au stätut domnu Alexandru

Voclä cel Bun. lard pre Iuga Vocla scrie cil l-au luatu la
sine Mircia Voclei domnul muntenescu. lard letopisetul cel
latinescu scrie c-au fost vdleatul 6921 candu au statut
dintr-acqtia la donmie AlexandruVodd".
Letopisetul nostru" la care trimite Ureche este fard
indoiald Letopisetul de ccind s-a inceput cu voia lui Dum-
nezeu Tara Moldovei, descoperit i editat de Joan Bog-
dan, reeditat de P.P. Panaitescu i, din nou, insotit de facsi-
milul color al manuscrisului slavon 649 BAR, de acad. G.
Mihdila., fiindca numai acolo se afla informatia despre
Iuga Vodd, nu *i in versiunile prescurtate numite de P.P.
Panaitescu Putna I i Putna II:
in anul 6907 (1399), luna aprilie 23, s-a ridicat
domn in Tara Moldovei Alexandru Voievod, iar pe Iuga
Voievod 1-a luat Mircea Voievod."3
Ureche (sau un copist) a schimbat data zilei din 23
in 25, in rest având transcrierea i traducerea exacte din
letopisetul citat, care este evident acesta. Ureche a ad'au-
gat citarea letopisettilui latinesc" cu data 1413.
In varianta atribuitä lui Misail Calugarul i in cea
realizatä in 1711 pentru Nicolae Mavrocordat *i atribuità
lui Axinte Uricariul, dar ajunsd pand la noi doar in cloud
copii posterioare, una a lui Constantin Vladulovici, din
1724, alta, pästratä acum in manuscrisul de la I* rard
titlu i insemnarea de copist, intrucdt ii lipsesc pagini §i de
3 Cronicile slavo-romeine din sec. XV-XV1 publicate de Ion
66 Bogdan. Edifie reveizuld .yi completaki de P.P. Panaitescu, Bu-
curesti, Editura Academiei, 1959, p. 14 si Letopisetul de cdnd
s-a inceput Tara Moldovei: Letopisetul lui *Stefan cel Mare, edi-
tie ingrijitd, traducere, studiu introductiv si note de G. Millaild,
Bucuresti, Editura Academiei Române, 2005, p. 43.
www.dacoromanica.ro
la inceput §i de la sfar*it, informatia despre Iuga a fost

scoasa i mutatä la domnia acestuia, pierzandu-se astfel
dovada ca. Ureche s-a folosit pentru cronica sa poate chiar
de actualul ms. slay 649 BAR.
Daca Ureche a adaugat trimiterea la letopisetul la-
tinesc", in schimb Axinte Uricariul, sau cine a realizat
copia pentru Nicolae Mavrocordat, dupa ce reproduce
aceasta trimitere (ca 0 i autorul versiunii atribuite lui
Misail Calugarul), adauga imediat: Dar au grqit, caci se
aflä un uric al lui Alexandru Vodd la manastire la Bar-
novschi i scrie din väleat 6906". Deci nu acceptd nici una
din cele cloud datari, propunand 1398, a§a incat ipoteza
prof. Al. Piru cd data de 1415 ar fi rezultat din adaugarea a
doi ani la 1413 nu se sustine.
Ea este eliminata. Cara drept de apel prin existenta
anului 6923 (1415) in Letopisetul Tarii Moldovei de la
1661 la 1711 scris de logofatul Nicolae Costin, intr-un
context ce nu mai are nici o legaturd cu data inceperii
domniei lui Alexandru cel Bun4.
Dar esentialul este stabilirea gradului de credi-
bilitate al informatiei privind data respectivi (1415)
oferitä de aceste doua cronici, ce-i drept posterioare
cu mull evenimentului. Totul depinde de aflarea sur-
sei pe care s-au Intemeiat atat Axinte Uricariul, cat si
Nicolae Costin.
Dan Zamfirescu, cu clarviziune, afirmä: parerea
mea este cd au pus aceasta data, 1415, pentru aducerea
moatelor la Suceava, deoarece amandoi cuno*teau actul
67
de danie al lui Alexandru cel Bun pentru Poiana Vladichii
(acum pierdut) §i pe acest act, emis cu prilejul aducerii
4 M. Kogalniceanu, Cronicele Romániei, vol. II, Bucure§ti,
1872, p. 36.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
moa*telor, era data respectivd. Evident este o ipoteza,

MO vreme nu avem actul" (s.n. AVD). Rationamentul,
perfect logic, contine, totu*i, o inexactitate: actul nu s-a
pierdut, iar continutul ski, de*i in rezumat, este pästrat la
Arhivele Statului din Bucurqti.
Se tie cd, refugiindu-se in Polonia in anul 1686,
Dosoftei a luat cu sine, pe langa moa.5te1e Sfantului Joan
cel Nou, odoarele i documentele Mitropoliei Moldovei.
Dupd moartea sa ele au ramas in ora§ul Zolkiew, ora aflat
sub stapanirea familiei Radziwill. Dqi donmii romani au
cerut in repetate randuri restituirea lor, acestea nu au fost
aduse pe pamantul Moldovei decat in 1783, dar, din pa-
cate, chiar i atunci au ramas insträinate, deoarece Buco-
vina, cu Suceava, trecuse sub stapanire austriacd.
Dispunând, cu acee* ocazie (1783), aducerea la
Cernauti a bunurilor i documentelor ce apartinusera lui
Dosoftei, autoritatile vieneze 1-au insdrcinat pe Iohan A-
nastasius Manovarda, casier al orawlui Liov, sa inventa-
rieze documentele ramase de la Mitropolitul Dosoftei.
Indicele, terminat la 3 ianuarie 1783, rezumA succint, cu
numeroase lipsuri i grwli, 436 de documente5, care,
toate, au intrat apoi in arhiva administratiei austriace bu-
covinene. Aceastä administratie avea mare nevoie de ele,
deoarece se afla in plind campanie de confiscare a bunuri-
lor bisericqti *i voia sd-i dea un caracter legal. Totodatd,
dorea stabilirea exacta' a proprietatilor fostei Mitropolii a
Moldovei cu sediul la Suceava *i. a celor referitoare la
Sfantul Joan cel Nou, pentru a le revendica Mitropoliei
68 Moldovei de la Ia§i, prività ca uzurpatoare. Curtea viene-
zd, imparatul insuA ardta o atentie deosebitä rezolvarii
5 Gh. Popovici, Index Zolkiewiensis, in Candela", anul III
(1884); IV (1885).
www.dacoromanica.ro
acestei chestiuni. De aceea s-a dispus, in noiembrie 1783,

evaluarea bunurilor apartinând Bisericii Sf. Gheorghe din
Suceava (fostd sediu mitropolitan), precum si examinarea
,si traducerea documentelor referitoare la moaqtele slan-
tului Ioan cel Nou6, cu intentia clard de a dovedi cd nu Mi-
tropoliei (acum aflatà la Iasi), ci trupului" (cum zic ei) lui
Joan cel Nou i se ddduserä proprietatile respective, deci
ele trebuiau sa revind, de drept, celor ce detineau acest
trup", adicd austriacilor.
Cei insarcinati cu aceastä noud operatie, care, spre
deosebire de a lui Manovarda, isi concentra atentia exclu-
siv asupra documentelor Mitropoliei si in mod special
asupra celor ce priveau moavele lui loan cel Nou, sunt
capitanul J. Pitzelli si locotenentul Harsani. Ei au intoc-
mit o lista.' de 56 de documente dintre cele aduse din arhiva
Radziwill de la Zolkiew.7 Fiecare document beneficiazd
astfel de un regest, dar si de un comentariu unde, pe baza
altor stiri si documente, se fac precizari suplimentare, is-
torico-geografice, care se dovedesc foarte exacte. Absolut
toate #irile ci documentele acestui indice sunt confir-
mate de istorici.
Or, primul document inventariat din 1624 se re-
ferd, printre altele, tocmai la Poiana Vlddichii pe care
beitrdnul Alexandru voievod le-a ddruit pomenitei Mitro-
polii a Sucevii in amintirea (zum Andenken" spre po-
menirea A VD) faptului cii el impreund cu boierii sdi §4
cu tot poporul s-au dus la aceasta poiand spre a intámpi-
6 Arhivele Statului din Bucuresti, Consiliul Aulic de Razboi 69
Bucovina, XIV/16. Acest fond, deosebit de important, contine
actele predate României de cdtre Statul Austriac in urma con-
ventiei de la Viena din 1921.
7 Ibidem, XIV/69.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila"
na pe Sfantul loan cel Nou"8 . Aceastd informatie istoricd,

adevaratä insemnare de cronicd, inclusd in hrisovul lui
Radu Mihnea, dar si in cele ale lui Miron Barnovschi, Va-
sile Lupu, Gheorghe Stefan si Alexandru Ilias, n-a putut fi
trecutd intr-un document oficial decat in baza altui docu-
ment, anterior, legat direct de evenimentul la care se
referà si validat de insasi cancelaria voievodall Din feri-
cire, acest document se mai afla in arhiva adusli de la
Zolkiew, astfel Inca cei doi ofiteri au avut posibilitatea
sä-1 rezume in comentariul la documentul din 1624, toc-
mai pentru a-1 confirma, si a-i intari autoritatea9. Iatd ce
citim in acest comentariu:
Diese Bojana Vladiki ward schon im Jahre 1414
von dem Fursten Alexander dem alten dem hell. Ioann
novi zum EWIGEN ANGEDENCKEN verehret und nachhero
von dessen Sohn, dem Ffirsten Boggdan bestktigt, als
ersterer dem eben damals von Akiermann, vulgo Citate
alba herauf ins Land gebrachten heil. Leib bies dahin
entgegen gezogen, und zum Denckzeichen einen grossen
Stein alldort eingraben lassen, auf welchen Er sich nei-
gend, den hell. Leib empfangen."
Aceastä Poiand a Vlddichii a fost däruitä Inca din
anul 1414 de voievodul Alexandru cel bdtran Sfantului
Joan cel Nou intru VESNICA POMENIRE (iar apoi confir-
matä de fiul acestuia, voievodul Bogdan) cand primul
8 Ibidem, f. 2. Regest publicat, in originalul german si in

70 traducere romând, si datat de editori dupä aducerea moastelor
Sf. Joan cel Nou la Suceava, probabil in 1402". Vezi Documenta
Romaniae Historica, A. Moldova, vol.1, Bucuresti, 1975, p. 22.
9 Arhivele Statului din Bucuresti, Consiliul Aulic de Reizboi
Bucovina, XIV/69, f. 2 (sublinierile ne apartin).
www.dacoromanica.ro
[adica Alexandru cel Bun AVD] a mers pand acolo in

intampinarea sfantului trup atunci adus din Akkerman,
in limba vulgard Cetatea Alba, in sus in tard, i ca semn de
aducere aminte a dispus sä fie a§.ezatcl acolo o piatrct
mare care-1 infatiqa pe el aplecandu-se spre a primi sfein-
tul trup."
Comentariul, necunoscut pand acum, cdci mentiu-
nea din volumul intai al colectiei Documenta Romaniae
Historica atesta o citire defectuoasa i deci neintelegerea
continutului, impune cateva precizari revelatoare.
a. Nicolae Costin, Axinte Uricariul i cei doi ofiteri
austriaci au folosit aceeasi sursi de informare. Faptul
ea cei doi cronicari au cunoscut data exacta indica §i
filiera: Dosoftei Miron Costin (Izvodul mironesc) Ni-
colae Costin Axinte Uricariul. Este §tiut cd ultimul a
fost subordonat o vreme, in cancelaria domneascd, logo-
fatului Nicolae Costin i a copiat din insarcinare dom-
neasca atat lucrari ale lui Miron Costin, cat §i din ale lui
Nicolae Costin, intre care chiar Letopisetul 1661-1711,
unde se gdsea, cum am amintit, data de 6923 (1415) pen-
tru aducerea moa§telor.
b. Documentului emis de Alexandru cel Bun cu pri-
lejul aducerii moa§telor lui Joan cel Nou, i-au urmat con-
firmárile lui Bogdan II si Stefan cel Mare, a§a cum aratã
hrisovul lui Vasile Lupu'° din 7 aprilie 1637. In 1783 mai
exista uricul lui Bogdan (mentionat in regest intr-o propo-
zitie incidentald pe care, in traducere, am dat-o in parante- 71
za), dar se pierduse cel al lui Stefan cel Mare. Totodatd,
perilipsisul (inventarul) Mitropoliei, intocmit la sfar§itul
' Ibidem, XVII/23, doc. nr. 1.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
secolului al XVIII-lea mentioneazd doar o mica parte din

documentele aduse la Cernauti de la Zolkiew, de pe care,
probabil, se scosesera copii." intre timp nu stim ce s-a
petrecut cu aceste documente, al caror continut, acum, il
stim doar din perilipsisul editat de Erbiceanu ori din rezu-
matele germane.
Documentele referitoare la Poiana Vladichii, menti-
onate in Perilipsis", constatam acum cd sunt mai pu-
tine cinci fata de cele pe care le gasim in inventarul
german al celor doi, iar hrisovul lui Alexandru cel Bun,
desi amintit, apare in perilipsis Ara data, deci nu a fost
vazut direct. Dar faptul cd a fost mentionat atestä ca SE
STIA DE EXISTENTA SA. Devine dark comparand peri-
lipsisul cu inventarul celor doi functionari austriaci, poli-
tica administratiei: s-a permis eliberarea de copii, dar
numai dupa documente triate in prealabil, tainuindu-se o
parte din ele (aceasta practica a administratiei imperiale
este de altfel binecunoscuta).
Graitor este faptul cd din totalul actelor originale
catalogate de Manovarda nici unul nu mai exista astazi
decat in copii germane ori in rezumate. Sunt sigur insa cd
ele se aflä undeva in arhivele Austriei, si anume acolo un-
de profesorul Ferdinand von Zieglauer descoperea, spre
sfarsitul secolului al XIX-lea, cateva dintre ele, de cea mai
mare importantai2.
c. Anul 1414 consemnat in comentariul german este
mult mai important decat ne-am a§tepta. Avem, gratie ee-
72 " Constantin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei si Su-
cevei si a catedralei mitropolitane, Bucure*ti, 1888, p. 20-23.
12 Ferdinand von Zieglauer, Geschichteichen Bilder aus der
Bukovina, IV, 1897, p. 61-69. Idem, St. Johannes Novi von
Suczava, Cernauti, 1897.
www.dacoromanica.ro
lor doi cronicari moldoveni, vdleatul hrisovului lui Ale-

xandru cel Bun: 6923, ceea ce inseamnd 1415, deoarece in
secolul al XV-lea inceputul anului in Moldova era plasat,
ca 41 astazi, la 1 ianuarie. Cu timpul, din a doua jumdtate
a secolului al XVI-lea, s-a trecut la anul bizantin, care
incepea la 1 septembrie, dar acest fapt nu 1-au descoperit
decat istoricii moderni. In secolele XVII, XVIII si XIX
s-a crezut cd si in secolele anterioare s-a folosit cronologia
de la 1 septembrie. Este stiut ca pentru a transforma anii
erei bizantine de la facerea lumii in ani ai erei noastre
trebuie sa se scadd din väleat 5508, pentru lunile ianuarie-
august, si 5509, pentru lunile septembrie-decembrie. Da-
ca anul incepe, insd, la 1 ianuarie, cifra de 5509 nu mai
este necesard. Cei doi ofiteri crezand ca toatä lumea
cã si in secolul al XV-lea anul incepea la 1 septembrie,
vazand in document una din lunile septembrie, octombrie,
noiembrie sau decembrie, au crezut cd trebuie sä calcu-
leze cu 5509 si nu cu 5508. De aceea anul erei noastre,
1415, este, aici, micsorat cu o unitate.
Deci, putem afirma cu sigurantä ci moastele
Sffintului Joan cel Nou au fost aduse in Moldova in
anul 1415, mai precis, in perioada septembrie-decem-
brie din acest an.
Evenimentul se inscrie perfect in orientarea politicd
din acel moment a lui Alexandru cel Bun. Acesta ocupase
Sniatinul si Colomeea in 1413, iar in primävara lui 1415
avusese ultima sa intalnire personala in vederea prestarii
omagiului, pe care o conditionase sä aibd loc in Pocutia, la 73
Sniatin, ceea ce insemna de fapt ca regele Poloniei se de-
plasa el si nu vasalul", acceptând, odatd cu omagiul, si
drepturile acestuia asupra Pocutiei. Era de fapt apogeul
prestigiului si al puterii lui Alexandru cel Bun in fata
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dità
marelui regat vecin ! Iar acum, prin aducerea moastelor

Sfantului Joan cel Nou, se afirma, o data in plus, ca nea-
tarnarea Moldovei, recunoscutd de Wladislaw Jagiello in
1411, este o realitate de netagaduit i in domeniul religios
(Sensul politic al acestui act afirmand independenta
ideologico-religioasa. a Moldovei fata de puterea vecind
a fost bine reliefat de Dan Zamfirescu, incdt nu mai
insistam)'3.
incheiem cu speranta cd am stabilit un adevar evi-
dent: Mucenicia Sffintului Ioan cel Nou de la Suceava
este o scriere posterioarä anului 1415. Istoricii literari
sa traga singuri concluziile.
1983
74
13 Dan Zamfirescu, Accente i profiluri, Bucuresti, 1983, p.

37-49.
www.dacoromanica.ro
Intre Clio si Polemos
7il1fritercre7
4;orms, WiSA aa4/0-... .;19- 7"

-4174 It n
M
4
4Ili. 14,1, ,,)
nra
J-42,
a... ..ez-
it' tt.'
, ;),' "... 7f. la e.... IA' 4f6k.

441, or v -../Z 41.4. 4./ .
7
ti,',Mea9s-n) , . (Vale a/S,
".4.;11
411. -46 red 4.2 ..../tt,.... I.A,..,,
..i
,tf
IT APIN n SsIva, leo/ 4 .
7 S ag 1. 4' 44,1 et .9r. l sc. 1Z,1 "" '."1i)1 asw
4 .
1st., t2.9./s r -.1174 MI IN (.62 /

Oaf. 1,40(a4.yed-
7- ;
-1-z
"
k. L-41 a f %1K ..91.;., 20 d..34 . .
!
.4.
7 (1 .2.4...
rt.17.4 e 2.: i." a *,.... e,....,-.-4-
,....53 VOA et 4 ON .1' IN-T177f Pi t...lf ass-'9 267..
-1 "0 4ifte,,e0-4,- Z... 74") 4,4

Arhivele Statului din Bucure§ti, Consiliul Aulic de Räzboi
Bucovina, XIV/69, f. 21 (fragment)
www.dacoromanica.ro
0 PROBLEMA DE METODOLOGIE
1. Cand in tirmd cu cdtva timp am publicat articolul

In leg-a-tura- cu paternitatea primei scrieri in proth a lite-
raturii románe (Luceararul", nr. 44/1983), punand in
circuitul istoriografic o marturie nefolositd panä atunci
despre un important i revelator document, am crezut di
noua sursd este prin claritatea informatiilor continute
o probd concludentd cd anul aducerii moatelor Srantului
Joan cel Nou la Suceava este 1415. Acesta a fost *i mo-
tivul care rn-a determinat atunci sd afirm: Asupra datei
1402 nu vom zdbovi deoarece argurnentele aduse im-
potriva ei de Dan Zamfirescu sunt reale, pertinente i
definitive". Probabil cd atunci m-am imelat din moment
ce profesorul Al. Piru, in Epilogul sal din Luceararul",
nr. 52/1983, afirrnd rdspicat cd domnia sa ar fi dovedit"
cã data aducerii moa§telor este 1402, iar articolul meu nu
numai cd nu contine nici o dovadd in plus", dar nici rnd-
76
car n-are legatura cu anul aducerii moa§telor in tard care
ramane 1402".
De§i profesorul Al. Piru gäse§te cd nu poate acorda
contributiei mele decat un expeditiv P.S., in realitate se
www.dacoromanica.ro
observa cu usurinta cd intregul articol ma vizeazd in ex-

clusivitate, deoarece discutä problema datarii in coordo-
natele trasate de mine, fail a raspunde la niciuna dintre
obiectiile lui Dan Zamfirescu.
intr-adevar, subsemnatul este acela care a evidentiat
ce-i drept, foarte succint i putand trece neobservat,
cum a si fost ca Axinte Uricariul nu numai cä nu deduce
data de 1415 pornind de la o cronologie greqita care dd-
dea anul 1413 ca an al urcarii pe tron a lui Alexandru cel
Bun cum sustinuse prof. Al. Piru , dar tocmai el este
singurul care contesta explicit data de 1413, ceea ce preo-
pinentul nostru nu a observat i, in consecintä, consacra
aproape intregul Epilog repetarii, ruä nimic in plus, a
acestui argument, a cdrui lipsd de valoare credeam cã am
dovedit-o. Sunt deci obligat sa revin, de data aceasta cu
textul in Ltd:
[...] iar letopisetul cel latinesc [se aminteste in
toate variantele si nu numai la Axinte, cum spune
prof. Piru AVD] scrie cd au fost vä leatul 6921
[1413]. Dar AU GREW [adauga numai Axinte in
varianta sa ! AVD] caci se afla un uric al lui Ale-
xandru vodd la manastire la Barnovschii si scrie
din vä leat 6906 [1398]."
Deci calculul atribuit lui Axinte de prof. Al. Piru
(1413 + 2 = 1415) ii apartine in exclusivitate dansului si
nu are nimic comun cu Axinte Uricariul, care, dupd cum
s-a vazut, nu opteaza" (Al. Piru) deloc pentru 1413. Nu 77
inteleg, in consecinta, de ce opune prof. Al. Piru pe
Axinte lui Nicolae Costin. Ei sunt de altfel de acord i cu
anul 1415 pentru aducerea moastelor, iar faptul cd prof.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dità
Piru contestä (urmandu-1 pe C. Giurescu) paternitatea lui

Nicolae Costin asupra Letopisetului Teirii Moldova de la
,Ftefan san Vasile vocla incoace... nu inseamna ca a fa's-
puns in felul acesta articolului prin care cred ca am redat
marelui cronicar o opera de care pe nedrept a fost privat
cateva decenii (desi nici N. Iorga si nici G. Calinescu nu
au subscris la opinia lui C. Giurescu, continuand sä-1 con-
sidere pe Costin ca autor).
2. Profesorul Al. Piru scrie textual in P.S.-ul dom-
niei sale:
Autorul articolului reproduce regestul actului de
danie a locului nurnit Poiana Vladicii intocmit de
J. Pitzelli qi Harsani din Documenta Romaniae
Historica, I, 1975, p. 22, unde editorii au dat ca
data a aducerii moastelor sfantului Ioan cel Nou
anul 1402. Din regest rezultd clar di Poiana
Vladicii a fost ddruitei de Alexandru-Voda in
cinstea sfantului loan cel Nou in 1414, cand
voevodul a aqezat acolo o piatra mare..." (subli-
niere AVD)
Cititorii articolului meu pot constata singuri Ca prof.
Piru confunda regestul documentului din 1624 emis de
Radu Mihnea, editat in Documenta Romaniae Historica
(dupa Inventarul" lui Manowarda), cu regestul actului
din 1415 al lui Alexandru cel Bun, intocmit numai de J.
Pitzelli si Harsani in 1783, regest aflat in comentariul
celor doi, din Arhivele Statului din Bucuresti, Consiliul
78
Aulic de Rázboi Bucovina, XIV/69, f. 2, si publicat
pentru prima oarà de mine. El constituie de fapt insasi
contributia mea in aceasta chestiune. Orice discutie ni se
pare de prisos.
www.dacoromanica.ro
3. Referirile cu privire la localizarea Cetatii Albe"

sunt aici inoportune i menite a deruta, caci problema
in discutie este: cánd au fost aduse moastele Sfantului
Joan cel Nou si nu de unde au fost aduse, problema in care
am impärtasit si impartäsesc ca si prof. Piru opinia lui
P.S. (sic !) Ndsturel.
4. A sustine cA documentul din 1415 n-are legatura
cu anul aducerii moastelor in tard" inseamnd a ignora deli-
berat textul insusi, care spune clar cd trupul a fost adus
chiar atunci" (eben damals) i nu la o data cu mult anteri-
oara. Ce rost avea acest eben damals" langd informatia
aducerii in tarei ( ins Land gebrachten") dacd ar fi fost
vorba doar de asezarea unei pietre eomemorative, cum
sustine prof Pint ?
Cat priveste cele cloud Cetati Albe, este de remarcat
un amanunt: Se spune in regest ca trupul" a fost adus de
la Cetatea Alba in sus in tard ", ceea ce, dupd opinia noas-
trä, trebuie inteles nu cä acolo se aflase acesta pand atunci,
ci cd de acolo a inceput procesiunea moastelor, cu tin po-
pas la Iasi (unde au fost intampinate in Poiana Vládichii
de voievod) si cu ultima oprire la Suceava. Pana la Cetatea
Alba ele fuseserd aduse, desigur, pe o corabie, de la Kerci.
5. Prof Al. Pint mai scrie: «in doi ani ai domniei
sale» inseamnd in 1402, caci intr-adevar exista mandsti-
rea Bistrita careia la 31 octombrie Alexandru cel Bun li
daruia cloud mori langa targul Baia".
Intr-adevar, la aceastä data cele cloud mori au fost
daruite. Dar nu Bistritei, ci Moldovitei (Documenta Ro- 79
maniae Historica, I, p. 23). Paid acum nimeni n-a susti-
nut vreodata cä Manastirea Bistrita ar fi existat in 1402,
deoarece primul document care o atestä este din 7 ianuarie
1407 (Documenta Romaniae Historica, I, p. 29-20).
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dità
in concluzie, socotim cd este necesar sa se intreprin-

dd investigatii in Arhivele din Viena, spre a descoperi
instql actul lui Alexandru cel Bun, care va rezolva defini-
tiv chestiunea. Pand atunci un fapt este evident: Epilogul
profesorului Alexandru Piru ne dovedqte inca o data"
carenta de metodd ce explicd i repetatele erori la care
ajunge autorul.
1984
www.dacoromanica.ro
CRONICILE MEDIEVALE ALE
ROMANIEI
cfiteva precizfiri
^
n ultimii doudzeci de ani au vAzut lumina tiparului,
I in editii critice judicios intocmite, mai multe texte
ale istoriografiei §i literaturii romane§ti medievale decdt
s-au publicat intr-un intreg secol de activitate in domeniu,
incepand cu 1845 anul in care Mihail Kogdlniceanu
incepea sä dea la iveald Letopisetile Torii Moldovii, iar
sub ingrijirea lui Nicolae Bälcescu §i a lui August Trebo-
niu Laurian a aparut primul volum din Magazin istoric
pentru Dacia i sraqind cu 1944, anul cand P.R Panai-
tescu realiza cea dintdi editie §tiintificd a Letopisetului
Teirii Moldovei de la Aron Vodd incoace, de Miron Costin.
Afirmatia noastrá se poate verifica u§or, cu cartile
pe masä", unde vom gdsi pe Grigore Ureche §i Miron 81
Costin, pe Neagoe Basarab, Cantemir i Sincai, pe Dosof-
tei i Neculce, Cronica domniei lui Mihai Viteazul §i cea
mai mare parte din opera Scolii Ardelene, Codicele Voro-
netean i Insemndrile lui Constantin Brancoveanu, pe
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Ditei
Nicolae Milescu *i pe Naum Ramniceanu, pe Varlaam,

Antim Ivireanu, Radu Tempea, Joan Zoba din Vint §i multi,
multi altii, astazi nemaiexistand, practic, nici un nume de
seamd al vechii culturi romanqti care sä nu poatd figura
sau sa nu figureze efectiv pe coperta unei carti.
Dovedind o deplind i amanuntita cunoa§tere a si-
tuatiei, dar comtient de faptul cd in acest domeniu s-a
facut totu*i putin, istoricul Stefan S. Gorovei se intreba i
intreba, nu de mult, Unde ni sunt cronicarii ? (Lucea-
farul" din 26 decembrie 1987; vezi i articolul Serii " qi
Colectii". ('ronicile, in Luceafarul" din 30 ianuarie
1988), atrdgand atentia asupra stadiului in care se aflä
acum colectia Cronicile medievale ale Romeiniei, care, la
mai bine de un sfert de veac de la inaugurare (1959) i la
aproape patru decenii de la constituirea comisiei (uneori i
se spune comitet) menite a-i stabili cadrele i continutul
(1953), nu a ajuns Inca sä cuprindä nici una dintre
marile creatii ale istoriogratlei noastre medievale. Vo-
lumele apdrute deja sunt mai degraba rodul unor preocu-
pari intamplätoare, al initiativelor mai mult sau mai putin
individuale §i nu, cum ar fi fost firesc, al unui plan ju-
dicios intocmit §i aplicat prin unirea i coordonarea efor-
turilor tuturor special*ilor in domeniu.
Fiind intru totul de acord cu cele constatate §i afir-
mate de cercetätorul ieFan, consideram, i dorim sa fie
privite ca atare, cele cloud articole ale sale ca punctul de
inceput al unei dezbateri interdisciplinare este tiut, spre
82 exemplu, cd lingvitilor §i filologilor nu le sunt folositoa-
re editiile intocmite de istorici, a§a inc.& o punere de acord
ar fi beneficd privind situatia in care se aflä publicarea
vechilor izvoare romane§ti narative §i documentare ,
dar §i a celor strdine cu referire la romani.
www.dacoromanica.ro
in cele ce urmeaza ne vom opri i noi asupra colec-

tiei de interes national a Cronicilor medievale ale Romd-
niei deoarece stadiul in care ea se gasqte ne apare, la o
privire atenta, ca find de o gravitate acutd; caci mai bine
de 95% din ceea ce era inventariat in Repertoriul manus-
criselor de cronici interne privind istoria Romániei (peste
400 de titluri) pentru a ramane la momentul de referinta
al inceputului, imbogatit insd ulterior nu a vazut Inca
lumina tiparului (fire§te, in cadrul corpusului). Desigur,
includem aici §i cronicile transilvanene indiferent de
limba in care au fost scrise: romand, germana, maghiard
sau latinä , fata de care, din motive greu de precizat,
membrii comisiei au adoptat un punct de vedere cu totul
special: Pe langa seria sa principala, constituita din edi-
tiile critice ale operelor originale, scrise in tarile románe,
in cursul evului mediu, colectia Cronicile medievale ale
Romániei va avea §i cloud serii anexe, una cuprinzand cro-
nici sase§ti §i maghiare din Transilvania in traducere roma-
neascd, iar alta, de asemenea in traducere, fragmente din
cronici sträine privind trecutul tarilor noastre (Repertoriul
manuscriselor de cronici interne, sec. XV-XVIII. Privind
istoria Romeiniei, Bucureti, Editura Academiei Populare
Romane, 1963, p. 6; lucrare valoroasä, intocmita de A.
Ilie§ §i I. Craciun, al carei Cuveint inainte, din care citam,
nu apartine autorilor). lad deci argumentele" ce au facut,
probabil, ca 'And acum nici Radu Tempea, nici Petru Bod,
pentru a nu mai vorbi de Samuil Micu i Joan Budai
Deleanu (toti inclu§i in Repertoriu), sä nu fie editati in 83
colectie, iar Hronica Romeinilor de Gheorghe Sincai sau
Incercare de istorie romeineascii de Johann Filstich, dei
editate in ace*ti ani sã nu-§i &eased locul in corpus, mai
ales cd, paradoxal, aparatuf §tiintific al celei dintai, i
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. pita
editarea integrala a celei din urma au fost asigurate de

cercetatori care la acea data erau incadrati la Institutul de
istorie Nicolae Iorga", institutie ale carei obligatii in
aceastd privinta sunt binecunoscute si de mult asumate:
Initiativa alcatuirii acestei monumentale colectii, care va
cuprinde toate cronicile tarii (sublinierea noastra AVD),
apartine Institutului de istorie al Academiei, azi Institutul
de istorie N. Iorga" din Bucuresti, in care s-a si realizat
majoritatea volumelor aparute" (Enciclopedia istoriogra-
fiei romeineqti, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclope-
died, 1978, p. 400).
Precizarea, datand deci din anul 1978, vine din par-
tea unuia dintre membri fondatori ai comitetului", adica
a celor care la inceputul anilor '60 afirmau cd aparitia no-
ilor editii critice se va desAura intr-un ritm tot mai
sustinut qi nu peste multei vreme cercetátorii vor avea la
dispozifie corpul complet al cronicilor noastre medie-
vale" sublinierea noastra (Repertoriul, p. 5-6). Cat de
sustinut a fost acest ritm si in ce constä materializarea
acelui nici 5 % realizat pand astäzi din proiectul anuntat
ne apare cu evidentä la o simpla enumerare in ordinea
aparitiilor volumelor publicate:
1959: Cronicile slavo-romeine din sec. XV-XVI

publicate de loan Bogdan (ed. P.P. Panaitescu);
1960: Istoria Teirii Romeineqti (1290-1690). Leto-
pisetul Cantacuzinesc (ed. C. Grecescu si D. Simonescu);
84 1963: Radu Popescu, Istoria domniilor Teirii Ro-
meinegi (ed. C. Grecescu);
1965: Cronica Ghiculegilor. Istoria Moldovei
intre anii 1695-1794 (ed. Nestor Camariano si Ariadna
Camariano);
www.dacoromanica.ro
1965: Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, 1608-

1665 (ed. Gh. Duzinchievici si E. Reus-Marza N.B. ca
Supliment nr. / al seriei; este singura cronicá transilvä-
neani apfirutfi in colectie);
1967: Cronici §'i povestiri romeineqti versificate,
sec. XVII-XVIII (ed. D. Simonescu);
1969: Nicolae Stoica de Hateg, Cronica Banatu-
lui (ed. D. Mioc);
1970: Radu Greceanu, Istoria domniei lui Cons-
tantin Basarab Breincoveanu, 1688-1714 (ed. A. Ilies);
1975: Cronica anonimei a Moldovei. 1661-1729.
Pseudo Amiras (ed. D. Simonescu);
1987: Dionisie Ecleziarhul, Hronogral 1764-
1815 (ed. Dumitru Masa si Nicolae Stoicescu);
1987: Gheorghe Brancovici, Cronica románeas-
cii (ed. Damaschin Mioc si Marieta Adam-Chiper).
Prin urrnare, doar 11 aparitii in 29 de ani (1 ianuarie
1959 31 decembrie 1987) si un ritm Myers deck cel
anuntat: nu tot mai sustinut", ci aproape stagnat dupfi
anul 1970. Caci, dacd intre 1959 si 1970 (inclusiv) 12
ani au aparut 8 tomuri, ceea ce insearrmã un ritm de apa-
ritii de cloud volume la 3 ani, intre 1971 si 1987 (inclu-
siv) 17 ani au apärut numai 3 tomuri, adicd un volum
la aproape 6 ani (cu observatia cd in decurs de 16 ani
1971-1986 nu a vazut lumina tiparului deck un sin-
gur volum, cel editat de Dan Simonescu). Constatam deci
existenta a cloud etape: 1959-1970, când eforturile de
indeplinire a planului sunt evidente, si perioada de dupi 85
1970 (anul plecarii din directoratul Institutului de istorie
N. Iorga" a academicianului A. Otetea), cand edificarea
corpusului national de cronici este dacd nu abandonatd,
oricum läsatä total la voia intamplarii.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
Este de mirare cum, intr-o atare situatie, membrii

comisiei (comitetului) au putut sã mai promitä in repe-
tate randuri i ignorand complet realitatea cd in cel mai
scurt timp" intregul corpus va sta la indemAna celor inte-
resati, cand era evident cã in ritmul in care inainta colectia
perspectiva devenise cel putin multisecularfi, ca sä nu
spunem milenard. Cdci a edita 400 de cronici de fapt,
numarul este mai mare cu o vitezd medie de un volum la
31,6 luni, oricat s-ar incerca estomparea adevarului, este
clar cd ultimul torn n-ar putea aparea mai devreme de
scurgerea a 1.054 de ani, adicd in anul 3.013 (dacd am fi
luat ca bazd de calcul ritmul de editare al fiecdrei etape
fixate mai sus, rezultatul ar fi fost de 600 de ani in primul
caz i de 2.400 de ani in cel de-al doilea).
Dar intelegerea exactä a situatiei mai comporta i
precizdri de o altä natura., anume: Cine sunt oamenii care
au truth! ea atilt cat s-a facut AZ fie facut ? Mdrturisim cd
nu ne-ar fi venit ideea abordarii acestui aspect dacd Stefan
S. Gorovei n-ar fi pomenit despre aportul in aceastä pri-
vinta al generatiilor. Or, insqi numele editorilor de pana
acum ai Croncilor medievale ale Romaniei vorbesc de la
sine: Constantin Grecescu, Dan Simonescu, Gheorghe
Duzinchevici, Aurora Ilie§, P.P. Panaitescu (care, am
vazut, ingrije0e, cu unele adaugiri lucrarea slavistului
Joan Bogdan aparutd la sfdr§itul secolului al XIX-lea),
Nestor §i Ariadna Camariano, toti facand parte din gene-
ratia" ndscutd in intervalul 1900-1918. Sernnätura lor se
aflä pe 8 din cele 11 tomuri ale seriei, deci pe 72% din
86
totalul aparitiilor, celelalte 3 titluri (28% din aparitii) find
ingrijite de cercetätori nascuti ulterior §i afirmati dupd
1948, anul reorganizarii activitatii §tiintifice in cadrul
Academiei.
www.dacoromanica.ro
Am adaugat rândurile de fata celor semnate de

Stefan S. Gorovei la care, repetam, subscriem avand
corWiinta clard cd se impun o analizd judicioasä i mäsuri
ferme pentru indreptarea acestei stari de lucruri la baza
careia se aflä, indiscutabil, nu cauze objective reali-
zdrile remarcabile obtinute in afara colectiei o dove-
desc , ci subiective. Este datoria noasträ, a istoricilor §i
filologilor de astazi, de a gasi cele mai adecvate mijloace
pentru ca istoriografla §i cultura românä sä ajungd a vedea
implinit unul dintre marile vise ale inaintailor: CORPUS
CHRONICARUM ROMANIAE.
1988
P.S. dupá douäzeci de ani: Deoarece in intervalul

1988-2008 in colectia Cronicile medievale ale Romdniei
nu a mai aparut decat un singur volum i acela aflat in
bun de tipar" anterior lui 1989 (Constantin Cantacuzino
Stolnicul, Istoriia Tdrii Runkinegi, ed. Damaschin Mioc,
1991) , astazi nu putem decat sä constatdm qecul aces-
tui proiect i, odatà cu el, spulberarea altui mare vis al
inaintailor.
www.dacoromanica.ro
DESPRE UN PRETINS CRONICAR:
AXINTE URICARIUL
Axinte Uricariul, copist de documente i cronici

interne, care a activat la Curtea din Igi in pri-
mele doud decenii ale secolului al XVIII-lea, este un nume
ce, de mai bine de un veac de când Mihail Kogainiceanu
a editat Letopisitile Tara Moldovii , poate fi intdlnit in
toate sintezele de istoria vechii literaturi i istoriografii ro-
manqti ca autor al scrierii De a doua domnie a lui Nicolae
Alexandru Vocki. Nimeni nu s-a intrebat insd pdnd acum
card indreptatire se afld in a-i atribui acestui simplu scri-
itor de documente" cum il numea Nicolae Iorga pa-
ternitatea asupra cronicii oficiale privind a doua domnie a
lui Nicolae Mavrocordat in Moldova (1711-1716), intre-
prindere ce se vddqte a fi realizatd din insarcinarea directd
a domnului i cu masivul concurs al acestuia pentru multe
88
din informatiile consemnate, atitudine nemaiintdlnitd la
nici un voievod, mai ales intr-o lume in care respectarea
ierarhiilor sociale facea inoperantd o astfel de alegere
(cdci cronicile oficiale ale Moldovei §i Munteniei, Ara'
www.dacoromanica.ro
excep(ie, sunt realizári ale marilor boieri, care deti-

neau sau detinusera importante functii in stat).
0 vom face noi, dând la o parte unanimitatea pare-
rilor cu privire la letopisetul de necontestat al lui Axinte
Uricariul" 1, lucrare despre care stim sigur cd apartine lui
Axinte Uricariul, pentru cd ni s-a pdstrat partial manu-
scrisul ei autograr2. Asa sd fie ?
Cercetand cele trei editii ale scrierii in discutie
doud apartinand lui Mihail Kogainiceanu (1845 si 1872)
si una lui Joan 5t. Petre (1944) am fi tentati sa spunem
cd da ! Deoarece ambii editori il dau ca autor incontestabil
pe Axinte. In editia lui Kogalniceanu scrierea se deschide
cu titlul A doua domnie a lui Neculai Alecsandru Mavro-
cordat V.V. in Moldova de Acsinti Uricarul (1711-1716)"
i se incheie cu precizarea Sfarqitul domniei a doua a lui
Nicolai Mavrocordat Vodei, scrith de Acsinti Uricarul"3.
In editia lui Joan 5t. Petre, insotita de un dezvoltat studiu
introductiv, aprecierile sunt categorice si explicite: Ni
s-a pdstrat izvodul original al lui Axinte Uricariul in
manuscrisul nr. 6 de la Biblioteca Universitatii din Iasi
[...] Avand la indemanä izvodul original al lui Axinte,
1-am copiat in intregime literd cu literd [...] Prin aceastd
editie, am urmdrit sä pun la indemâna publicului si a
specialistilor cronica lui Axinte asa cum ni s-a pdstrat in
izvodul original scris in anii 1715-1716 chiar de Axintem.
' I.D. Ldudat, Istoria literaturii romeine vechi, vol. III,
Bucurqti, 1968, p. 6.
2 Al. Piru, Istoria literaturii romdne de la origini pdnd la
1830, Bucurqti, 1977, p. 267. 89
3 Mihail Kogalniceanu, Cronicele Romdniei, vol. II,
Bucurqti, 1872, p. 119 i 173.
4 loan $t. Petre, Axinte Uricariul, studiu qi text, Bucurqti,
1944, p. 69-70.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
Totu§i realitatea este alta §i poate fi probata dacd

cercetam cele 15 manuscrise descoperite pand acum5 care
contin integral sau partial textul De a doua domnie a
lui Nicolae Alexandru Vodd. Manuscrise copiate in inter-
valul cuprins intre anii 1715/1716 i prima jurnatate a
secolului al XIX-lea, cunoscute astazi prin siglele:
la Biblioteca Academiei Romane, manuscrisele
romanqti nr.: 37, 56, 58, 239, 241, 532, 1.299, 3.491,
3.532, 4.225, 5.367, 5.952 i 81 de la filiala Cluj;
la Biblioteca Centrald a Universitatii din Ia§i,
manuscrisele nr.: 11-22 (fost 6) *i 111-62 (fost 132).
Analizandu-le cu atentie pe fiecare dintre acestea
observam ca:
1) Nici unul dintre manuscrise nu-1 indicä pe
Axinte Uricariul ca autor al cronicii De a doua
domnie a lui Nicolae Alexandru Vodd".
2) In nici un manuscris nu se specificá referitor
la aceastä scriere cä ar fi fost macar copiatá de Axinte
Uricariul.
3) Nici una dintre copiile cronicii nu vAdeOe
grafia lui Axinte Uricariul, foarte u§or de recunoscut
pentru cei familiarizati cu ductul scrierii sale de o eleganta
rara.
4) Nici unul dintre manuscrise nu reprezinti ori-
ginalul scrierii, toate find doar copii ale acesteia.
Si atunci de unde categorica i unanima atribuire lui
Axinte Uricariul a paternitatii cronicii celei de-a doua
90 domnii moldovene a lui Nicolae Mavrocordat ?
Rdspunsul il vom afla examinand cel mai vechi i
5 Nu 13 cum se afirmä in Enciclopedia isloriografiei

romaneVi, Bucuresti, 1978, p. 42.
www.dacoromanica.ro
mai apropiat de forma originali manuscris care o

confine: Manuscrisul nr. 11-22 (fost 6) pastrat la Biblio-
teca Centrala Universitara din Ia*i. Este manuscrisul care
a stat la baza editiilor lui Mihail Kogalniceanu i Joan St.
Petre, cel pe care acesta din urma, considerandu-1+zvo-
dul original al lui Axinte", 1-a copiat in intregime litera
cu literd".
Dimensiuni: Are formatul 15 x 19 cm. Numära
3 + 375 + 2 file (primele 3 §i ultimele 2 sunt nenumero-
tate *i initial au fost lasate nescrise). Dintre acestea lipsesc
filele 265-266 care erau insa nescrise. Para la fila 375 nici
o fila scrisd nu lipseve.
Titlul intregului manuscris: Letopisetul Tardi Mol-
dovii de la iFtefan sin Vasilie Vodd incoace, de uncle iaste
parasdt de Miron Costin logofatul, lard acmu s-au scos
din izvodul lui Vasile Damian ce-au fost 3 logofat si de
pre izvodul lui Tudosie Dubau logofatul si altora. In tárg
in Esi, vlto 7224 [1715] sep. 1 va dni Jo Nicolae Alexan-
dru Vodd intr-a doua domnie.
Cuprinde: Letopiseful Tara Moldovei de la 16611a
1709 atribuit lui Nicolae Costin (f. 1-159)6; Letopisetul
Tarii Moldovei de la 1709 la 1711 opera necontestata a lui
Nicolae Costin (f. 162-264); De a doua domnie a lui
Nicolae Alexandru Vodd, cronica aflatä aici in discutie (f.
268-375).
Primele douã cronici, deci filele 1-264 au fost
copiate de Axinte Uricariul, care si precizeazi acest
fapt imediat ce termina de copiat domnia lui Dimitrie Can- 91
temir i epitropia" lui Joan Mavrocordat: Pini aice am
6 Pentru autor vezi Alexandru V. Dirk Reinterpreteiri ci
ackiugiri la studiul cronicilor moldovene, in Revista de Is-

toile", nr. 5/1979, p. 875-893.
www.dacoromanica.ro
i-.1.110, N wisszmis \ A
scris eu Axinte uricariul" (f. 264"; Foto nr. 2 # 3). Dupa

care urmeazd copia textului De a doua domnie a lui
Nicolae Alexandru Vodd in cloud grafii ce au apartinut
indiscutabil altor dieci decal Axinte Uricariul. Cea dintai
incepe cu fila 268 si sfarseste cu fila 363, cealaltd de la fila
363 pand la fila 375 (Foto nr. 4, 5 # 6). Constatam ca
numerotarea filelor 1-363 apartine in intregime lui Axinte
Uricariul, ceea ce dovedeste ca intentia sa a fost sa
copieze si cronica celei de-a doua domnii a lui Nicolae
Mavrocordat in Moldova, fapt ce n-a mai avut loc din
motive pe care nu le cunoastem.
Manuscrisul a apartinut insusi voievodului Nicolae
Mavrocordat, asa cum o dovedeste exlibrisul de la f. 3,
nenumerotatd, unde de o parte si de alta a stemei Moldo-
vei se afld initialele chirilice INA VB M G Z, adica: Io
Nicolae Alexandruvoievod bojiu milostiu gospodar zemli
Moldavscoi (Io Nicolae Alexandru voievod din mila lui
Dumnezeu domn al Tarii Moldovei"). Dupd peregrindri
prin alte biblioteci, ce au urmat mortii lui Nicolae Mavro-
cordat sau, mai mult ca sigur, a fiului sau Constantin Ma-
vrocordat, manuscrisul a intrat in posesia lui Mihail Ko-
galniceanu, asa cum o dovedeste insemnarea racutd de el
pe fila 1: Acest manuscript 1-am gasit la Bucuresti, cand
ma aflam acolo in luna martie 1845 si 1-am cumparat prin
prietenul meu Gr. Alexandrescu la pret de 15. 20 august
1845, M. Kogalniceanu."
Dat find cã din manuscris lipseste partea de sfarsit a
cronicii celei de-a doua domnii moldovene a lui Nicolae
92 Mavrocordat, Kogälniceanu a copiat dintr-un alt manu-
scris aceasta lipsd pe cele cloud file ramase libere la sfar-
situl manuscrisului, precizand ca: Aceste file lipsind
s-au scris de mine M. Kogalniceanu".
www.dacoromanica.ro
Tot de mana lui Kogalniceanu au fost scrise urma-

toarele pe fila ramasä liberã intre sfar*itul domniei lui
Dimitrie Cantemir din cronica lui Nicolae Costin i ince-
putul textului De a doua domnie a lui Nicolae Alexandru
Vodei: A doua domnie a lui Nicolae Alexandru Mavro-
cordat in Moldova de Acsinti Uricariul. 1711-1716" (f.
267), la fel ca in titlul celor doud editii ale sale (Foto nr. 1).
Prin urmare, Mihail Kogálniceanu este cel care,
fall nici cel mai mic temei documentar, 1-a indicat pe
Axinte Uricariul ca autor al acestei cronici i, trebuie
subliniat, in ciuda faptului cã numai cu o lila mai inainte
insui Axinte tinuse sali imortalizeze numele i fapta:
Pand aice am scris eu Axinte uricariul". Cel care dorea
atat de mult sä se tie ca el a copiat pand aice", sa-i fi fost
indiferent dacd se mentioneaza sau nu cd el este autorul
textului ce urmeazd ? Fire§te ca nu !
In concluzie putem afirma ca.:
1) Axinte Uricariul nu este autorul cronicii De a
doua domnie a lui Nicolae Alexandru Voda,
2) dupa cum nu este nici macar copistul acesteia
(in nici una din variantele pastrate).
3) Desemnarea pretinsului autor a fost fAcutfi in
mod arbitrar de Mihail Kogalniceanu i acceptatd pand
astazi lard control de toti cei care i-au intersectat preo-
cuparile cu aceastä scriere de mentionat ca. Joan St.
Petre, care observd i el ca. pe fila 269 (sic!) titlul cronicii
lui Axinte este scris de Kogdlniceanu"7, nu sesizeazd
improvizatia. 93
4) Axinte Uricariul trebuie inliturat dintre
7 loan $t. Petre, Nicolae Costin, viala ,si opera, Bucure§ti,
1939, p. 238.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
autorii vechii noastre istoriografii, istoria literaturii

urmand a-I mentiona de acum inainte doar in calitatea sa
de copist al unor importante scrieri, cum ar fi letopisetele
lui Grigore Ureche, Miron Costin i Nicolae Costin.
5) Pând and cercetarile ce vor fi intreprinse asupra
textului nu-I vor desemna pe autorul probabil al dronicii
noi ne-am oprit deocamdatä atentia asupra marelui pos-
telnic Dumitrache Ramadan §i a insu§i voievodului Nico-
lae Mavrocordat autorul scrierii De a doua domnie a lui
Nicolae Alexandru Vocki trebuie considerat anonim, iar
referirea printr-un eventual Pseudo Axinte Uricariul" la
fel de grqitd ca i desenmarea de pand acum prin Axinte
Uricariul.
1989
94
www.dacoromanica.ro
4,4 w
t feta ft)
fY erZi
0/fkio, AL-V1
/4 X, Ad-101A_
C.
/iii _ 9/1/
lc a A.
A');.
=:-:,!i;
FOTO NR. 1: Fila 267' contine interventia autografa a lui

Mihail Kogalniceanu in corpul Manuscrisului 11-22. Constituie 95
dovada ca el este cel care, fail nici cel mai mic temei
documentar, 1-a indicat pe Axinte Uricariul ca autor al
cronicii 1711-1716.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
_I .
ci-i. ''.e'r
iI
Iva_ ail ,t; arilp tilw 04 ihkikaamet .
...4 ,
-11014:V}- t..,, , dr -, t ". ' .=.--; -)._ 21,
f
:.
c7r, 7' y. a......A _

. 4, .. Go Atm . eFIK
Aitis
42..... i ...... i op le "If i 0,
11 44 II - 44420611 AVM i CONW0Kple,
i ,. / ": 1 V /
;tiecostisfirapiit A UlifirSM . AA 1 14 . : 9 I C X
... , I
' ....:-___14-1
11i' / le
,
itIKV, Wiella*D* Capc4114( HE VA : 44 MITA
-1
PPTP Pt IP 1 Arrj a e .0 .
... togitviant wurnromartw,t_alsiairrag

.... . .. .0 if iie -'; filo -.
:1440;ist,lon
A
.-,
mum Ity moss.,
. '' ,-
, . .4
,-- ., / -.
LA, icE.CI 91- E ratligpft :-
us MX 3rE 'Nis , gf
Of .ft , - f. , , . *P.: I JI , f I ,
-54.
' * ,
0.1 :0 . it,.-1, /1 0, ) OA ,*-. 1s i s. P 3, ,7". -, 1.
,,
A"),fN
.14 v .,57it
, I
,45,.)..4.:; so 4;4 :;$

7' rr
i . 4t, / :
4.. ee, I.
ilAWAhr 44415.11frbei (1.: fit 4 n-rrut Neltic4flit vvz.--
FOTO NR. 2: Fila 264": Pand aice am scris eu Axinte

96 uricariul." Filele 1-264 ale Manuscrisului 11-22 au fost copiate
de Axinte Uricariul, care i precizeaza acest fapt imediat ce
termin5 de copiat domnia lui Dimitrie Cantemir i epitropia"
lui loan Mavrocordat.
www.dacoromanica.ro
sowalod g 010 awl
, s
L41 47a X / (Z.° ' 4r7 / ,/
,SHA 441CLA ChM F A Jima getimpto
FOTO NR. 3: Fila 264' (detaliu): rand aice am scris eu Axinte uricariul."
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
A.
i
le tv:7v--4 ,:' A.
:0,..;.,..1_-,,....-- 47, ai l' ..-' .; ---,;,--,,
*;
. -;
_ ., a t .,i,-,
,
Ins gum niiii. Tani On( cie% 14 ti lie. CH% .
,e,g,
, /
a AC 1 I Alit ISO : .00
coca' E.0.44711 /IA Him
*--.
.._.c.. , , , , ...
ipt . mtp 1 ..ues. MA
,
r.
Ifylf v KOCrrn n oTtlwat A or , torkvre ?IR
li 0 plat
., e
. tits Alit
'
,
te4stis' cyl, lie4.47, filf pirs:tli,tp4A
AN
1M
r (71r
ut,A p,Ifi , Kli-,i114, pg Trsiin
ds4 4%4 rierty4 1
.
-. ..
. tins isle it - ,4cs,Apiii. 45,e 111
.4." , AA sceill,
c) I I
ntak bleA41 lin AO AA 'MPhil AO fOggko
......c.,,,
1 "t '7 94 .0 ,'" 1 / / pr,fi
If attfLiA I-W.4111A oulirmot tiff wirrAity itt
Vier9,
lA K Vfie3 H.111.4 - 404MA C1AS11411414.
I ,
, r ri-
tun oltneAric istipArnAk . Itrmia.7 "Pro"
. , 4,4 - AV 5.11 .
rtranf bi,vir.s ripe f Miff c % Amt PSI

w ..,p-r , // /
V
A crimp* rip C ly 44 A rrvarriAll CS IWO,
If (70 1 ' .
Ent : clzrit4 tfoi vtr,A0E 1,01,4444, 491,41ffil, Opt
98 t.
FOTO NR. 4: Scrisul lui Axinte Uricariul (una dintre cele
264 de file copiate de Axinte in Manuscrisul 11-22).
www.dacoromanica.ro
hridi
..17'
// _7
-g-
...""'
t n rr",
r ,
4,,..Ly;_ma/z r
C4. 4-1 a....f J.
a r At V -a u v ....wk...
-Le
../
6.,ra-,
......."
.,
'
.--, 1 /
:iff J
1
...-aa=" ,....
Ti" i s't a
,r1
t,
.
u2 I . )4
-1-
_Lag t I
/
...
,
HL
I ..-P
'NJ
470 'tin 4., , --t. . t rryol s tar Met kin
I
.
/14.2C Ad'
-P
,,, ...._ (...,.." )
014' "../A 4
..,A
_Wsof7s
C
...
-.,
JI
sr) et b÷1. ......e N '2 C,
e it
J...... e") ,.._,
AC, M ir rt1 / , 91.,.' O
........ gme In I.
,
-al
, gar rya )1,.
1
toil 74;%.
i.--mC>
,
II 1
I..,
i
vT
n
or /Ca .4
if 77' a1rTfird
1. e-,
a V .-b 044 pi f4s.

*Oft Arlo
,-a, i
7
,,, ,,,a,"
3.4.,
',/1,0 stv....
1.-
%
a
1
.4.7-'
PC
I . I ''.1 r
, 4 114 i --4-44.',44t 4 , 414, m 2 7.7.771.711rnl... 4, ,;,..ti ex 11341::;".1
ite4 s
7
-
.11'
+ 47if no/Thnii-ra41,"12"
j La. a ci i it7 I-I cJes,Cti /
f-f--;
I ", n lit
li 1 Tn.. n r ati n i 47 4 4( 1 &Lay ',I r-32
Irr
rt 'Yip 47 r a
6 _J 1 .s
rrtsigibli I --Lut P.1411 rn.1 kw , eifeet , ..,f,t7r
....
.1 ,-,
,
--LA. , ,,, r..,, L
..,--"V --J-
a? a rn srA i 1 -1.4+ I larYi.JA-417T44/
sI
. ,
.7")
ea nw ,,,, ,
we...-.
is I
../.- ,, .--,, 415
....0 /
7 or A.S.
j,-.7,t
1, , es.,
n 2 re... m I. .4. t owlii 3
...-P ......-.
a 71, tsj t- ag t i
HI?. i'v sta n,....
AleAA= c k -,... t !ter .......4- "'"%

wt-a6;a
st I .4 ea 'I. As'
-0 vir
.- ,
. ., to. 1 n ai". rna
a ...-- .
1..../ .-1.1. Z ::,
177'
99
FOTO NR. 5: in Manuscrisul 11-22 fdele 268-363 sunt
scrise de o alta maria deck cea a lui Axinte Uricariul.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila"
- -
G - ,-..
(.6( 9n 4111v 41
/
.1, ....-
r
J
, lin l 1J
niter feAibria 17/1 ,
.1 - fa
...
/
71., Viet
-
ft
1. X.
zurfildnirrmoArn /14miry4a,y4 Ian ,
e
rani".
.... J
a It
milluir fir 4a ant:, APIA ;lair ,4 a f
7 / 1/
4-11
a t) , f r Z ,
c-r
ti
- J CJ
til YI I A / 11, 4 j11 / 1 1 Ilya A . . 1111 y ,
,,', ,7- ellrfmil i lal I rr -J r ir J --1.,
in is I
11 e It 'IT -
,faiddYttirtv4i°, nc itaftn in i 1 v hIAA lin At/A VI n4.0 _
_ - 1 .1
(44 4 !er;ro 41 Ill, A71/4 I, let riff 1: ba,11/3 . DI r a 10.1 1.1t,I.J

1 )1'0 ft- ..-
rpt:1
yign 0 1 .1 41 a Ad /1111 .4 ) 2)111 , ;61 4(; rr Pl 14 . Olt, 4'"I Il"
- I
-, , a i4' I ,izr-zp ,,-C.9J .-.t...,114 :..--
__u_4., 11 PT ,11.0 A (.7 I i .
11
_
,
_
je
- J
InclitigiA6 firm 44f [ICJ II: 111114 i.414 ill

ip,. .. . ovs,11 J t ,17741C17,1617
(#Z
Art,_ my, mo , ,, gr, n /il r1,1i Aom/nri 447 ly 7 fits
......Addegg I et
e .,/ _., -I,
j /1irli11,11114I-IJIII,81,4e, e 1
I-
yjn.wirlfj rrth.4 7.11
,,
1
,.-
.
, i ii
e e37 J
.4
,
,A ' - A
41 Mi //Ai 4 1.: Kr ift"i 4d. A t yes 4,t 111 ll ,
- l egje ,
!Id 1.1
)71 iirRail4a /7 d
1i
- n v
20 n 0 0, pss V Cl ljj 4 es) A11,1 MI e fl
q I e s.
1.
II Q),. -24 , Vial
a t( (nri P-nuirnAi 4,111v fit i 0,110. not icy( r /II
4, , J flit,- 3 i _ I- , _II _.,1 ,, --, _P
Aai 1 h 6 AI At, ?V 1121d II V (i 14 1) Hilt (A.Ci f 4, Arm 1
_ lit
A.,.."- 4
,
_ I. I i V - f _.,&
,
VI" Mill'," , if t 1r n li Y 1, )1.bl( /Ira ilo :IA :TV 6.4s r

_I
to
.4.:114 Pir
FOTO NR. 6: in Manuscrisul 11-22 filele 363"-375 sunt

scrise de o a treia mind.
www.dacoromanica.ro
OPERA LUI NICOLAE COSTIN
bilant si perspective
Vitregitä de soartä *i de oameni, opera lui Nico-

V lae Costin nu §i-a dobândit Inca locul meritat
in patrimoniul neamului, find când uitatd, când contes-
tatd, când ignoratd; in cele din urmä minimalizatä i abia
acceptatä.
Situatia s-a datorat unui complex de impreju- rari
care i-a derutat pe cercefatori facându-i sa porneascd din
capul locului cu idei preconcepute ori de-a dreptul false,
abordând opera fragmentar i neconform cu situatia in
care se afla aceasta la moartea scriitorului: lucreiri in curs
de elaborare, deci neterminate.
,.Nenorocul" lui Nicolae Costin a fost acela de a f
continuatorul tatälui ski. De aici, permanentizarea erorii
de a porni cercetarea studiind in paralel personalitatea fm-
lui cu a tatälui, logofatul Miron Costin, marele maestru al 101
stilului din secolul al XVII-lea. Or, comparatia trebuie fa.-
cutd nu in functie de legatura familiald, ci de rolul jucat
de opera ca factor de legfitura conceptuala intre mo-
mentul Miron Costin si momentul Dimitrie Cantemir.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
in plus, o comparatie revelatoare nu se va putea face decat

in momentul cand intreaga opera a lui Nicolae Costin va
fi cercetatä stabilindu-se, astfel, aportul sau calitativ la
dezvoltarea culturii românesti de la inceputul secolului al
XVIII-lea. Deci, nu in faza initiala a cercetarilor, ci in faza
lor finala.
Oricat ar parea de curios, ne aflam intr-adevar
intr-un moment incipient pe drumul cunoasterii operei lo-
goratului moldovean; aceasta datorandu-se conjugarii
mai multor factori: in primul rand, de studierea scrierilor
lui Nicolae Costin s-au ocupat in cvasiunanimitate isto-
ricii si intr-o masurd infirnd filologii si istoricii literari
(când au facut-o s-a vazut imediat cat de substantial le-a
fost aportul; vezi Nicolae Costin, Ceasornicul domnilor,
editie ingrijita de Gabriel Strempel, Bucuresti, Editura
Minerva, 1976); in al doilea rand, rezultatul acestor cer-
cetari s-a concretizat intr-o serie de concluzii si aprecieri
care au avut darul de a indeparta pe multi de scrierile
invatatului moldovean; in al treilea rand, opera costiniand
nu a fost finalizatd, lipsindu-i pe cercetatori de posibili-
tatea cunoasterii formei definitive in care autorul intentio-
na sd-si prezinte rodul muncii sale de creatie si cercetare
(de aici, credem noi, lipsa unor editii critice, stiintific si
competent alcatuite, care sa-i faca mai accesibild opera in
totalitatea ei, punand la indemana celor interesati mate-
rialul necesar); in fine, in al patrulea rand, suntem de pa-
rere ca mai trebuie conjugate eforturile pentru depistarea
altor scrieri in afard de cele cinci cunoscute care,
102
carnuflate sub alt nume sau sub nici unul, ar putea, la o
privire mai atentä, sa ni-1 dezvaluie ca autor pe Nicolae
Costin. Sustinem, deci, ci opera airturarului nu este
cunoscutei in intregime.
www.dacoromanica.ro
intre Clio qi Polernos
Aceasta este situatia globald in care se and stadiul

atins de cercetarile operei costiniene care, trebuie sa
recunoavem, in ultima vreme a cunoscut o intensificare a
preocuparilor celor interesati de problemele sale , dar o
privire mai atenta a fiecarei scrieri in parte orick de suc-
cinta poate fi un bilant, dar i o perspectiva. Tocmai de
aceea, in cele ce urmeaza, ne vom opri supra lor incerand
sä rezurnam ce s-a spus, dar mai ales sä schitam Cate ceva
din ceea ce s-ar mai putea adauga la cele cunoscute.
Ceasornicul domnilor. Traducere dupd versiunea

latind a cartii lui Antonio de Guevara (Horologii Principi-
urn sive de Vita M Aurelii irnperatoris), lucrarea semna-
lata de Moses Gaster a fost atent cercetata de Nicolae
Cartojan i, mai nou ap cum am precizat , de Gabriel
Strempel, care a dat o editie monumentald acestei tradu-
ceri ce a jucat un rol deosebit in viata culturald a secolului
al XVIII-lea (mentiondm cu regret slabul ecou pe care 1-a
avut in presa §i literatura de specialitate importantul act de
culturd al editorului).
Cercetarea atenta a scrierilor din perioada ce a ur-
mat elaborarii traducerii, precum §i o mai minutioasa
privire a documentelor emise de cancelaria domneasca (in
special arenga lor) probeaza prin citatele continute
larga raspandire a Ceasornicului care a contribuit intr-o
mäsurd destul de mare la modelarea moralei boierimii
secolului XVIII. Totodata ea a insemnat, o data mai mult,
legátura cu literatura occidentalfi, extinderea influ- 103
entei acesteia in circuitul vechii literaturi romfinesti.
Traducerea ne dezvaluie un invatat inzestrat cu tin
accentuat simt al limbii, un creator de limbd §i un desavar-
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
it cunoscator al limbii latine. Viitoarele cercetari vor

putea evidentia noi aspecte (cum ar fi strädania lui Nico-
lae Costin de a adapta traducerea la diversele realitati
moldovene*ti) sau le vor intari pe cele vechi.
Letopiserul Teirii Moldovei de la zidirea lumii pima'

la 1601. Lucrare neterminatd, Letopiserul a constituit o-
biectul cercetärii istoricilor (in special a lui Joan St Petre,
autorul singurei monografii in 1939 despre Nicolae
Costin §i editorul textului integral in 1942 al letopise-
tului, iar mai nou C.A. Stoide intr-o editie sub nivelul
precedentei din 1976), care, ap cum era firesc, au cautat
rnai mult informatia inedita la istoria Moldovei. Nemultu-
miti dqi aici sunt i date importante, folosite *i astazi cu
incredere, curn ar fi cele preluate de la Miechowski sau N.
Istváriffy ei n-au mai insistat asupra sa considerându-1
o vasta opera de compilatie". Calificativul a cazut ca o
anaterna asupra lucrarii, care a fost aproape exclusä din
patrimoniul istoriografic.
Nu este mai putin adevarat ca avem de-a face cu o
compilatie, dar aspectul trebuie retinut in eventualitatea
cercetarii i nimic mai mult. Spiritul veacului in care Ni-
colae Costin i-a creat opera tinea astfel de lucrari la loc
de cinste, ele constituind dovada incontestabila a gradului
de eruditie de care putea da dovada un autor (Dimitrie
Canternir a facut la fel in Hronicul vechimei a romano-
moldo-vlahilor §i nimeni nu a avut nimic sa-i reproFze,
104 ba din contra). Deci, daca s-ar fi trecut peste acest obsta-
col" s-ar fi observat cd lucrarea se inscrie perfect in ca-
noanele istoriografiei sfat*tului de secol XVII, in multe
privinte dep4ind-o spre a face legatura cu modul de a
www.dacoromanica.ro
privi si intelege al lui Dimitrie Cantemir si al reprezen-

tantilor Scolii Ardelene. Astfel, coordonatele esentiale ale
lucrarii lui Nicolae Costin sunt efortul de a inscrie istoria
Moldovei in contextul istoriei universale si permanenta
strädanie a cautdrii originilor.
Ceea ce nu s-a observat este ca inscrierea istoriei
Moldovei in contextul istoriei universale si-a avut reci-
proca in Hispeindirea cunoVintelor de istorie universalti
in pirile Române. Numai asa se explica numarul deo-
sebit de mare al copiilor Mcute in secolul al XVIII-lea,
multä vreme Letopisetul find utilizat mai ales de Care
cei ce nu cunosteau alte limbi ca sursä de imbogatire a
informatiilor istorice. In plus, sunt prezente si aici toate
celelalte aspecte meritorii din opera lui Miron Costin: em-
ditia, spiritul critic, spiritul polemic, patriotismul, consti-
inta unitatii si continuitatii poporului roman, obiectivita-
tea in scrierea istoriei etc. 0 noud si atenta cercetare s-ar
putea solda cu identificarea in cuprinsul sau a noi frag-
mente din scrierile altor cronicari moldoveni in afara de
Grigore Ureche, in varianta atribuità lui Misail Calugarul
si de Miron Costin , reintregindu-se, prin aceasta, as-
pecte incomplet cunoscute ale istoriografiei noastre.
Letopisetul Titrii Moldovei de la 1661 la 1709.

Exclus din randul scrierilor lui Nicolae Costin ca urmare a
unei demonstratii minutioase, realizata de Constantin
Giurescu (Contribu(ii la studiul cronicilor moldovene,
Bucuresti, 1908) si acceptata de totalitatea cercetatorilor 105
ce i-au urmat (cu exceptia lui N. Iorga si G. Cdlinescu),
Letopisetul a ramas nu numai needitat din 1872 , dar si
necercetat, find catalogat ca pseudo", deci putandu-se
www.dacoromanica.ro
Alexandra V. DO
emite asupra sa cele mai variate aprecieri (asa cum s-a si

intamplat). De curand, insd, deficienta a inceput sä fie cat
de cat remediatä prin rediscutarea si infirmarea demon-
stratiei de acum 75 de ani (Alexandru V. Dita, Reinterpre-
tail si adclugiri la studiul cronicilor moldovene, in Re-
vista de Istorie", nr. 5/1979). Astfel, reinscrierea valoroa-
sei lucrdri in rândul scrierilor lui Nicolae Costin deschide
o perspectivä noud asupra modului de abordare a vietii si
operei istoricului moldovean, precum si a scrierii insesi.
Importanta prin bogatia si ineditul informatiilor cu-
prinse, ea vine sa intregeasca imaginea asupra vietii soci-
al-politice din Moldova anilor 1661-1709, teren virgin.
Privita ca scriere a lui Nicolae Costin, va putea fi reeva-
luata prin strädania istoricilor, a istoricilor literaturii si a
filologilor. Continuare fireasca a cronicii lui Miron Cos-
tin, lucrarea fiului poate furniza date si despre izvodul
Mironesc", util cunoasterii cat mai fidele a operei marelui
cronicar.
Letopisetul Tara Moldovei de la 1709 la 1711. Desi

urmare a precedentului continand descrierea primei
domnii a lui Nicolae Mavrocordat si domnia lui Dimitrie
Cantemir , Letopisetul a fost tratat pana acum din
motive ce decurg din cele expuse mai sus ca lucrare de
sine statatoare. Subscriind, pana la un punct, acestui mod
de a vedea lucrurile, subliniem ca pfinä in 1976, cfind
este publicatfi de C.A. Stoide, cronica n-a mai cunos-
106 cut deck editia din 1872 datorati lui M. Kogillni-
ceanu. De aici decurge si modul defectuos de analizd a
continutului (direct proportional cu preocuparea editori-
lor): Nicolae Iorga, loan St. Petre si C.A. Stoide n-au
www.dacoromanica.ro
remarcat decat aspecte legate, in marea majoritate, de

continutul informational al scrierii. Totusi ei si-au dat
seama, in special ultimul, cd aceasta ne dezväluie un
memorialist cu Ufl dezvoltat spirit de observafie, un
bun portretist i un fin psiholog, din opera razbatand la
tot pasul moralismul, impresionabilitatea si paseismul de
profunda tenta costiniana. In acelasi timp, bogatia infor-
matiilor i limpezimea naratiunii, completate de o ma-
nierd subtila, cu totul personald, de prezentare si intele-
gere a evenimentelor politice, fac din cronica principalul
izvor istoric pentru perioada descrisli in paginile sale.
De neamul moldovenilor (redac(ia in 7 capitole).

In urma pertinentei demonstratii efectuata in urma cu cati-
va ani de istoricul Dumitru Velciu (0 veche controversei:
paternitatea redactiei in qapte capitole a scrierii De nea-
mul moldovenilor, in Revista de Istorie", nr. 9/1976 si
7/1977) apare categorica distinctia ce trebuie facuta a-
tunci cand ne referim la una din capodoperele culturii
noastre: De neamul moldovenilor. Cu toate cd ne va fi
greu, va trebui sa ne obisnuim a face permanent distinctie
intre autorul redactiei in cinci capitole, Miron Costin, si
cel al celei in sapte capitole, Nicolae Costin.
Noua situatie a creat o promitdtoare bald de discutii.
acolo unde parea cã s-a spus totul. Neindoios, vor trebui
redimensionate si rediscutate aprecieri si enunturi acum
perimate. Pana la virtuale cercetari in aceastd directie sub-
liniem un aspect ce nu va trebui neglijat: superioritatea 107
stilistica de necontestat a lucrarii logofatului Miron Cos-
tin, in raport cu superioritatea Viintifica a celei apartinand
lui Nicolae Costin. In plus, cele cloud redactäri ne permit
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Ditá
sä sesizam saltul calitativ efectuat in planul evolutiei

istoriografice.
Farä a face din opera logofatului Nicolae Costin
piatra unghiulard a vechii culturi românesti. considerdm
cd s-a facut prea putin pentru intelegerea sa. Publicarea si
cercetarea scrierilor lui ne apare ca o datorie a prezentului
fatà de acela care a insemnat puntea de legiturà dintre
umanismul erudit al secolului al XVII-lea i iluminis-
mul enciclopedic al veacului al XVIII-lea.
1979
www.dacoromanica.ro
DATE ISTORICO-GENEALOGICE
REFERITOARE LA NICOLAE COSTIN SI
FAMILIA SA
SECOLUL AL XVH-LEA
pentru cultura romând carturarul Nicolae Costin

reprezintd cu mult mai mult decat suntem obi*-
nuiti sä credem. Umbrit, nu atat de personalitatea tatillui
sat], istoricul Miron Costin, ci mai ales de cei ce au trecut
superficial peste numele i opera sa, el ateaptd, de prea
mult timp, säli ocupe adevaratul loc pe care-I meritä in
ierarhia valorilor noastre nationale. Avand convingerea
acestui adev5r ne-am apropiat de opera sa cäutand sd-i
aflam intelesul, inteles ce se lasä anevoie scos la iveald
din cauza numdrului mic de studii de amänunt publicate
pand acum.
De aici derivä necesitatea unei abordari de pe multi-
ple planuri a vietii §i a creatiei istoricului moldovean. Nici
unul dintre aspectele legate de personalitatea sa nu trebuie 109
trecut cu vederea, cdci, ap cum se intamplä de multe ori
in cercetarea istoricd, un fapt in aparentä minor poate con-
stitui cheia de boltd in explicarea unui fapt major. Astfel,
aspectul genealogic, pe lânga valoarea sa intrinsecd, ne
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
poate da mai devreme ori mai tarziu rdspuns la unele

intrebari legate de cariera sa politica §i culturald.
Acesta a fost motivul care ne-a determinat sä ne o-
prim, in studiul de fatd, asupra membrilor familiei Costin
din secolul al XVII-lea, familie putin studiata de istoricii
§i genealogi§tii no§tri. Am inteles sä adunám aici toate
datele cunoscute pfinä acum, completfindu-le, ori de cite
ori am putut-o face, cu informatii si interpretäri noii'.
* * *
Stirile referitoare la Costine§ti spre deosebire de

cele referitoare la alte familii sunt foarte sarace sau
ambigue, impiedicandu-ne sa-i stabilim, deocamdata, as-
cendenta mai jos de inceputul secolului al XVII-lea. Toa-
te eforturile istoricilor i ale genealogitilor de a cduta
filiatii anterioare acestui secol s-au lovit permanent de tä-
cerea sau echivocul documentelor, care i-a pus in situatia
de a stabili genealogii eronate, de-a dreptul fanteziste2.
Situatia se datoreazd, credem, faptului cd familia Costin
avusese, anterior secolului al XVII-lea, o situatie mate-
riala modesta. Primul sat' membru care reumte sä patrun-
' Nu am urmarit s'a prezentam si sa' interpretam diferitele

informatii si actiuni cu caracter istorico-cultural. Ne-am axat in
mod special pe aspectul genealogic si pe evolutia carierei dread-
toresti (cursus honorum) a Costinestilor. Deoarece studiul de
fatà a fost elaborat in decursul anului 1979, iar intre timp nu au
mai fost publicate materiale si documente in mäsurd s'a schimbe
ceva din acest text, bibliografia, inclusiv editiile de cronici, se
110 opreste la acest an.
2 Miron Costin, Opere complete, vol. I, ed. V.A. Urechia,
Bucuresti, 1886, p. 282-283 (in continuare se va cita V.A. Ure-
chia, Miron Costin); Nicolae Costin, Opere, I, ed. C.A. Stoide si
I. LA.zdrescu, Iasi, Editura Junimea, 1976, p. XVIII-XX.
www.dacoromanica.ro
da in sanul rnarii boierimi este Iancu, tatäl logolatului

Miron Costin §i bunic al lui Nicolae Costin. Ca aa stau
lucrurile ne-o dovedeSe i casatoria pe care acesta o in-
cheie cu Safta, fiica lui Iona§co Scoarte*, comis, care
facea parte, probabil, la acea data, din randul curtenilor.
Dar controversele referitoare la originea familiei
Costin nu se opresc numai la aspectele legate de statutul
social al membrilor ei, ci ii pun in discutie atat etnicitatea,
cat i locul de batind.
Problema etnicitatii poate nu §i-ar fi pus-o nimeni
daca Dimitrie Cantemir n-ar fi sustinut Ca originea Costi-
nqtilor este sarbeasca', sud-dunareana am zice noi. Nu
*tim cat adevdr se ascunde in spatele acestei afirmatii, dar
§tim ca nu trebuie trecut peste ea cu tiurinta sau cu
argumente pripite, cum se intampla de obicei, ci trebuie
avutã permanent in vedere i mentionata pana in momen-
tul cand documentele vor permite sa se afirme net care
este adevarul. Oricum ar sta lucrurile, nu credem Ca trebu-
ie sä facem prea mult caz de aceasta, deoarece originea,
oricare ar fi fost ea, devenise romand pand la Miron sau
Nicolae Costin, a§a cum mai nou venita in Tari le Romane
familie Cantacuzino reqise sã dea intr-un timp relativ
scurt adevdrati romani: Toma vornicul, Iordache vistier-
nicul, Constantin postelnicul, Serban Voda, Constantin
stolnicul §i altii.
A doua problema, a batinii, a aparut relativ recent,
cand istoricul Dumitru Velciu a avansat ca ipotezd de
lucru originea munteand a familiei Costin4.
111
Dimitrie Cantemir, Viafa lui Constantin Cantetnir, ed.
Radu Alba la, Bucureti, Editura Minerva, 1973, p. 81.
Dumitru Velciu, 0 ipotezei noua cu privire la originea
familiei cronicarului Miron Costin, in Limbd si Literaturd", nr.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
Pornind initial de la un document emis de domnito-

ml Alexandru Coconul la 2 aprilie 1627, Dumitru Velciu
subliniazd cd in cuprinsul acestuia se vorbeste despre std.-
panirea lui lancu Costin asupra satului Pläviceni din Tara
Romaneascd; printre altele, se aminteste cd, in prima
domnie munteand a lui Radu Mihnea (1611-1616), Cos-
tin postelnic, care era in casa domnului ca al doilea postel-
nic"5, a cerut pentru sine selistea mentionata. Aceastä
afirmatie il determind pe autor s'a* observe cd, deoarece
prima domnie munteand a lui Radu Mihnea deschide
ciclul de patru domnii alternative ale acestuia in Tara Ro-
mâneascd si Moldova, este evident cd tatfil cronicarului
venea in Moldova din Muntenia i nu invers"6.
De la momentul acestei constatari si pana. astAzi
Dumitru Velciu si-a consolidat treptat argumentatia7, in
ciuda faptului cd punctul de vedere nu i-a fost impartdsit
de nimeni pana in prezent, unii mentinandu-se pe sustine-
rea filiatiei moldovenesti a lui Iancu, conform careia tatà1
lui Iancu ar fi un moldovean de vita veche, Costin mie-
daru18. Acestia nu au facut, insd, pana acum, deck sa
ignore opinia cunoscutului istoric, neostenindu-se in nici
un fel sa-i dea un rdspuns pe mdsura demonstratiei sale.
1/1973, p. 55-66; Idem, Miron Costin, interpreteiri si comen-

tarii, Bucureti, Editura Minerva, 1973, p. 52-54.
5 Documenta Romaniae Historica. B. Tara Romdneascei,
XXI (1626-1627), Editura Academiei R.S.R., 1965, p. 354-357
(in continuare se va cita DR11).
112
6 Dumitru Velciu, Miron Costin, p. 52.
7 Idem, Cu privire la cei mai vechi Cosnnevi, in Revista
de Istorie", tom 31 (1978), nr. 8, p. 1.443-1.461.
8 C.A. Stoide, op. cit., p. XVII-XIX.
www.dacoromanica.ro
Personal, credem intr-o stabilire, sau restabilire, a postel-

nicului Iancu Costin in Moldova, fard a inclina deocam-
data in favoarea recunoaterii obaqiei sale muntenqti.
Pand la noi revelatii documentare, este datoria noasträ sa
nu ignordm nici una dintre posibilitati, privindu-le cu
circumspectia necesard ori de Cate ori urmeazd s'a ne pro-
nuntam asupra inceputurilor acestei mari familii romd-
nqti.
* * *
Dupd cum am ara.tat mai sus, primul membru sigur

pe care-1 cunoatem deocamdatä in cadrul familiei Costin
este Iancu Costin9. Promovarea sa in rândul micilor dre-
gatori se leaga de persoana voievodului Radu Mihnea, pe
care Iancu 1-a insotit de fiecare data in domniile alternati-
ve din Tara Româneascd i Moldova. Astfel, in timpul pri-
mei domnii muntene a lui Radu Mihnea, Tancu a obtinut
dregatoria de postelnic al doilea10. La 1617, find vdtaf de
hânsari in tinutul Orhei, semneazã ca martor o tranzactie
de natura funciardl ". Patru ani mai tarziu, reapare in Tara
Romaneascä in functia de postelnic al doilea 1621
(7129) iunie 712 1623 septembrie 23's , pastrânduli
9
Fratele ski, Dumitru, n-a facut cariera politica.
' DRII, vol. cit., p. 354-357.
" Documente privind istoria Romemiei, veacul al XVII-lea.
A. Moldova, IV (1616-1620), Bucuresti, Editura Academiei
R.P.R., 1956, p. 195-196; 198-199 (in continuare se va cita DIR).
12 DIR, veacul XVII. B. Tara Romeineascei, V (1621-1626), 113
p. 37-38.
13 N. Stoicescu, Digionar al marilor dregiitori din Tara
Romeineasca ,si Moldova, sec. XIV-XVII, Bucuresti, Editura En-
ciclopedica Romana, 1971, p. 385.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
aceeasi dregatorie si in timpul ultimei donmii moldovene

a lui Radu Mihnea (1625 aprilie 22 1626'4), in decursul
careia voievodul moue, iar Iancu face parte dintre cei
care au insotit trupul neinsufletit de la Har lau la Bucu-
resti spre locul de vepica. odihnd'5, Mandstirea Radu
Voda.
0 data cu inscdunarea lui Miron Barnovschi, cariera
politica a lui Iancu Costin marcheaza un substantial pas
inainte. Fiind rudã cu noul voievod sotia sa, Safta, flica
lui Ionasco Scoartes, era nepoata domnitorului'6, acesta
il promoveazd in randul marilor dregdtori, facându-1 pos-
telnic mare (1627 decembrie 9 1630 august 9; 1631
ianuarie 7 noiembrie 3017), iar Moise Movild il numeste
hatman si parcälab de Suceava (1633 decembrie 15
1634 martiel8).
Aflându-se in relatii proaste cu Vasile Lupu, se re-
fugiaza in Po Ionia impreuna cu domnul care-1 hatma-
nise'9. Aici desfasoard o sustinuta activitate diplomaticd
si militara in folosul Republicii, care-1 rdsplateste cu acor-
darea indigenatului (1638), lui si primilor trei nascuti:
14 Ibidem.
's Miron Costin, Opere, ed. P.P. Panaitescu, Bucuresti, Edi-
tura de Stat pentru Literaturd si Arta., 1958, p. 92.
16 Sever Zotta, ,Stiri despre Costinegi, in Revista !storied",
XI (1925), nr. 4-6, p. 73-78.
" N. Stoicescu, op. cit., p. 385.
114 18 Ibidem.
19 Pentru imprejurdrile in care s-a produs aceastd fugd, pre-
cum si despre activitatea desfasuratd in Po Ionia vezi Ilie Corfus,
Nouteifi despre tatal lui Miron Costin, in Revista de Istorie",
tom 32 (1979), nr. 4, P. 721-731.
www.dacoromanica.ro
Alexandru, Miron si Potomirm. Viata in Po Ionia i-a fost

lipsita de griji2' pana la moartea violenta ucis, impreuna
cu sotia, de o ceata de cazaci care i-au furat caii, caci se
pare cd avea o crescatorie de cai de rasa survenita in
decursul celei de-a doua jumatäti a anului 165022. In urma
sa au ramas unsprezece copii: Alexandru, Miron, Poto-
mir, Iancu, Vasile, Velicico, Marghita, Sarbca, Tudosia,
Elena si Velica23.
Alexandru. Fiul cel mare al hatmanului moldo-

vean, rezultat, dupa toate probabilitatile, dintr-o prima ca-
sätorie, caci, asa cum s-a aratat24, era cdsätorit in 164125,
cand Pascalina Iacomeasa26 il ia ca fiu de suflet impreund
cu sotia sa, Safe'. Din acest an, Alexandru locuieste in
Moldova spre deosebire de restul familiei, care continua
sa traiasca in Polonia , find mentionat intr-un document
din 1646 (7154) ianuarie 11 ca fiu al postelnicului Costin
20 P.P. Panaitescu, Influenfa polona in opera $.i personali-
tatea cronicarilor Grigore Ureche ci Miron Costin, in Analele

Academiei Române. Memoriile Sectiunii Istorice", seria III, torn
IV (1924), Bucuresti, Cultura Nationald, p. 107.
21 Ilie Corfus, art. cit.
22 Ibidem, p. 730.
' N. Stoicescu, op. cit., p. 386.
24 C.A. Stoide, op. cit., p. XXVI.
25 V.A. Urechia, Miron Costin, I, p. 82-83. 115

26 Pdscalina lacorneasa se pare cd era mätusa sotiei lui Alex-
andru Costin (Ibidem).
27 Safta era fiica lui Mieräutd mare sluger (N. Stoicescu, op.
cit., p. 386).
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dità
deci neavand dregatorie i intr-o scrisoare polonezd

in care se afirma ca Iancu Costin are un fiu in camera, la
domn"29. De la 1651 inainte are in permanenta cu mici
intermitente cate o dregatorie. Astfel, in 1651 iulie 11
este staroste de Putnan doi ani mai tarziu,ilinsote§te pe
Iacomi vataf de aprozi, caruia Vasile Lupu ii poruncise
sä-1 prinda pe razvratitul Gheorghe Stefan31; quarea mi-
siunii i inscaunarea acestuia din urma cu ajutor maghiar
fac ca Alexandru Costin sa fie dus in Transilvania §i tinut
un an incheiat in temnitä la Fagara,5i, in obezi"32.
Supararea lui Gheorghe Stefan dureazd pand in
1655, pentru ca la 8 decembrie Alexandru reapare ca
parcalab de Roman33; apoi vornic de poarta34, intre 30 mai
1656 5 mai 1658, pentru ca in domnia lui Steranita Lupu
' Arhivele Statului din Bucuresti, Ms. nr. 656 (Condica

Mandstirii Soveja), f. 4 (in continuare institutia se va cita ASB).
Cat priveste documentul din 15 august 1647, care mentioneaza
pe un Costin comis, deoarece exactitatea datei sale a facut obiec-
tul multor discutii, ne multumim, deocamdata, sa-1 inregistram,
pastrand rezerva cuvenitä pentru astfel de acte (opiniile sunt
bine prezentate de Dumitru Velciu, Grigore Ureche, Bucuresti,
Editura Minerva, 1979, p. 150-153).
' Ilie Corfus, art. cit., p. 728.
30
N. Stoicescu, op. cit., p. 386.
31 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 138-139.
32 Ibidem, p. 148. La 3 iulie 1654 era intors in Moldova, caci
116 un document de la Gheorghe Stefan il aratd, fail dregatorie,
judecandu-se cu Mandstirea Galata pentru satul Clicicauti (C.A.
Stoide, op. cit., p. XXVII).
33 N. Stoicescu, op. cit., p. 386.
34 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
sa tie mentionat ca mare pitar (1659 decembrie 935 1661

august 1036). Trimis la Poartä sä anunte moartea lui Stefa-
nita Lupu37, la intoarcere este numit, de Eustatie Dabija,
mare postelnic (1662 ianuarie 338 martie 2239). Dupd
cum se observd, in aceasta dregatorie a stat foarte putin,
cdci boala, sau moartea, 1-a impiedicat sä-si mai exercite
functia. Problema mortii lui Alexandru Costin este una
dintre intrebarile insuficient rezolvate pdna in prezent.
Dacd P.P. Panaitescu sustinea cä Alexandru Costin era
postelnic in 1675', Nicolae Stoicescu aratä c acesta
murise in 16744', iar C.A. Stoide Ca dupd 22 martie
inainte de 21 aprilie 166242. In ceea ce ne priveste
consideram certe urmätoarele: In 1668, intr-un document
privind o tranzactie referitoare la satul Vorniceni, tinutul
Covurlui, se aminteste cd unele parti au fost cumparate
de la Safta, jupaneasa lui Alexandru Costin, ce-au fost
postelnic"43. Cinci ani mai devreme 1663 (7171) iulie
25 Safta postelniceasa lui Alexandru Costin"44 se invo-
ia cu razesii pentru hotarnicirea satului Misihänesti. La 13
'5 Ihidern.
36 N. lorga, Studii i doeumente eu privire la istoria románi-
lor, VII, Bucuresti, 1904, p. 315.
37 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 201.
38 N. Stoicescu, op. cit., p. 386-387.
39 V.A. Urechia, Miron Costin, I, p. 90-91.
P.P. Panaitescu, tiri noi despre Miron Costin V familia
lui, in Omagiu lui Ion Bianu, Bucuresti, 1927, p. 280.
4' N. Stoicescu, op. cit., p. 387. 117
42 C.A. Stoide, op. cit., p. XXVIII.
43 V.A. Urechia, Miron Costin, I, p. 103.
44 Ibidem, p. 696.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Digi
martie 1663, când Costinqtii i§i impart averee, sunt

mentionati toti fratii in afard de Alexandru i Velica (care,
dupd cate §tim, era de mult mdritatä in Tara Romaneasca
si nu s-a amestecat niciodatä in tranzactiile i proprietatile
din Moldova)46. Concluzia ce o putem trage in urma celor
discutate mai sus, este cd la 13 martie 1663 Alexandra
Costin era mod. In urma sa au ramas doi copii, Dumitru
*i Mariuta, morti de timpuriu, ante 1674 mai 3147.
Miron. Despre viata §i opera celui de-al doilea fiu al

hatmanului Iancu Costin s-a scris atat de mult" Inca in
cele ce urmeaza ar fi inutil sa mai intram, la randu-ne, in
detalii; de aceea ii vom urmdri in principal cariera dregd-
toreascd, unde am putut aduce unele modeste contributii.
In vdrstä de numai doi ani, pleaca, impreund cu toatd
familia, in Po Ionia (1634), obtinand, alaturi de ceilalti
frati (1638), indigenatul de nobil polon. Dupd moartca
tafalui i in urma participarii sale la lupta de la Bereste-
cico impotriva otilor tdtaro-cazace (ca nobil polon)49,
Miron Costin se intoarce in Moldova, prin 1652-1653".
45 N. Grigora, $tiri noi despre via(a 44 familia lui Miron
Costin, in Studii *i Cercetäri Stiintifice. Istorie", fascicula 2,
Iasi, 1956, p. 187.
' D. Velciu, Cu privire la cei mai vechi CostineVi, in loc.
cit., p. 1.449.
47 C.A. Stoide, op. cit., p. XXIX.
48 Digionarul literaturii romdne de la origini pcinci la 1900,
118 Bucurqti, Editura Academiei R.S.R., 1979, p. 225-226 (nota
bibliografica ce insotqte articolul consacrat lui Miron Costin
dep.4qte 100 de titluri).
' Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 134.
www.dacoromanica.ro
intre Clio # Polemos
Aici, sub protectia puternicei si influentei familii

Cantacuzine , incepe sd se integreze treptat in randul dre-
gdtorilor: sluger, la 3 mai 165452; parcalab de Hotin, 1658
februarie 165253; sluger, 1658 mai 2554; parcalab de Ho-
tin, 1659 iulie 2155; fost parcdlab de Hotin, 1660 ianuarie
20 septembrie 1656. Sporadica, dupd cum se poate con-
stata, cariera dregatoreascd a fost umbritä prin impor-
tanta de cariera politico-militark pe care tandrul Cos-
tin si-a consolidat-o in repetate randuri in acest prim de-
ceniu de vietuire in Moldova'.
Cdsätoria cu Elena, fiica lui Ion Movild i nepoata
domnului Simion Movild, care i-a adus pe langa inrudi-
rea cu familii influente din tarà o zestre considerabild (in
special averea ramasä de pe urma lui Isac Balica), ii lär-
geste considerabil baza de actiune. In noua posturd cand
capacitatea ii era dublatä de o avere de prim rang promo-
varea in cadrul ierarhiei se face intr-un ritm vertiginos:
" Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 140.

53 T. Codrescu, Uricariul, XI, Iai, 1899, P. 209.
54 N. Stoicescu, op. cit, p. 387.
55
Ibidem.
" Ibidem.
57
Ia parte la asediul Sucevei, f ind folosit ca interpret de
Gheorghe Stefan (Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 159); partici-
pant la infrangerea räscoalei seimenilor, din Tara Româneasca,
in oastea lui Gheorghe Stefan (Ibidem, p. 172); sol la domnul 119
Constantin Serban pentru a stabili o atitudine unitard fata de oto-
mani (Ibidem, p. 179); luptA, in cadrul contingentului moldo-
vean, alaturi de otomani, impotriva lui Gheorghe Rákóczi II in
Transilvania (Ibidem, p. 184).
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dilá
parcalab de Hotin, 1660 noiembrie 2458 1664 februarie

2959; mare comis, 1664 aprilie 20 1665 septembrie 860;
mare paharnic, 1665 septembrie 186' 1666 mai 562; ma-
re vornic de Tara de Sus, 1666 august 263 1667 martie
264; vel vornic de Tara de Jos, 1667 martie 665 1671 iulie
1066, 1674 ianuarie 196' 1675 septembrie"; mare logo-
fat, 1675 octombrie 469 1677 iunie 470, 1678 aprilie7'
1683 decembrie 2572.
Aceastd ultima data reprezinta i sfaritul brusc al Ca-
rierei sale dregatorqti. Dupd aproape cloud decenii i ju-
matate de activitate politica oficiala neintrerupta interval

' V.A. Urechia, Miron Costin, II, p. 518.
61 Ibidem.
62 Paul Mihail, Documente ci zapise moldovenevi de la
Constantinopol, Iasi, 1948, p. 64.
63 N. Iorga, Studii ,vi documente cu privire la istoria roma-
nilor, V. Bucuresti, 1903, P. 88.
65 Documente din Basarabia,1, Chisinäu, 1928, p. 200.
66 C.A. Stoide, op. cit., p. XXXV.
69 C. Solomon, C.A. Stoide, Documente tecucene,III, Bar-
lad, 1941, p. 22
120
71 Ibidern.
72 Biblioteca Centralä Universitard din Iasi, Ms. nr. 11-22
(fost 6). f. 62r
www.dacoromanica.ro
in care Miron Costin a adus prin bogata sa activitate diplo-

maticd i cdrturdreascd numeroase servicii tarii73, pleca
in Regatul Polon (voit sau fortat este deocamdatà o proble-
ma ce mai trebuie discutatd) aldturi de domnul prizonier
Gheorghe Duca, careii va gdsi moartea in aceasta. tail.
Reintors in Tara Moldova la inceputul lui 168674,
fostul logofat este tinut departe de Curte de cdtre domnito-
nil Constantin Cantemir, care insä ii dregatorqte fiii75 si-i
incredinteaza mai tarziu stärostia Putnei, demnitate in
care este mentionat din 25 iunie 168e.
Era in aceastä functie cand il aflä" urgia donmului,
care-1 ucide fard judecard la Roman in decembrie
169177.
73 In 1672, cand merge la Camenita, discuta cu marele vizir,

raspunzand la intrebarea acestuia cu o mare abilitate: $i i-au
dzis vizirul sa-i spuie dreptu: pare-le lor bine c-au luat imparatia
Camenita, au ba ? lar Miron au raspuns cd sd teme a spune drept.
Vizirul s-au jambit a rade si i-au dzis sa graiasca, sa nu se teama.
Atunce Miron au dzisu ca suntem noi moldovenii bucurosi sa sa
latasca in toate partile cat de mult, iar peste tam noastra nu ne
pare bine sa sa latasca." (Ion Neculce, Letopise(ul Tarii Moldo-
vei 0 0 samd de cuvinte, ed. Iorgu Iordan, Bucuresti, Ed itura de
Stat pentru Literatura si Arta, 1955, p. 134); indeplineste diferite
misiuni diplomatice pe langa regele Poloniei si la Constantino-
pol (Pavel Binder, Grigore Topan, Contribu(ii la problema leg&
turilor cronicarului Miron Costin cu Transilvania, in Revista
de Istorie si Teorie Literara", XX , 1971, nr. I, p. 83-88) s.a.
' Czeslaw Chowanieh, Miron Costin en Pologne,in inchi-
nare lui Nicolae Iorga, Cluj, 1931, p. 113-124.
' Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 85. 121
76 N. lorga, Studii 0 documente cu privire la istoria romdni-
lor,VI, Bucuresti, 1904, P. 36.
77 Ion Neculce, op. cit., ed. cit., p. 185-186. De moartea sa se
leaga patru aspecte controversate: vinovat-nevinovat; factorul
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
In urma sa au ramas imense datorii, pe care copiii

(Ion, Nicolae, PatraFo, Safta, Tudosca, Ileana, Teodosie,
Ioana, Maria)78 continuau sa le achite dupa 25 de ani §i
mai bine de la nefericitul eveniment.
Velicice. Fiul cel mic al hatmanului Iancu Costin

s-a nascut dupd 163880. Prima mentiune pastrata despre
existenta sa este din 10 iulie 1657" i se referd la imparti-
rea averii intre frati efectuata la aceasta data. Anii de dupa
intoarcerea in tara i-au fost calauziti ca i cei ai fratilor
sai de omnipotentul Iordache Cantacuzino, cu a carui
nepoata contracteazd prima casatorie82.
Spre deosebire de Miron Costin, Velicico nu ocupd,
foarte mult timp, nici o dregatorie, intrand in randul boie-
rilor divani§ti abia dupd aproape doudzeci §i cinci de ani
de la intoarcerea in Moldova. Astfel, i§i incepe cariera ca
al doilea sau al treilea postelnic la 15 aprilie 1665 (functie
determinant care 1-a facut pe domn s5 porunceascd executia; di-

namica aducerii la indeplinire a condamndrii; locul i data mortii.
' N. Stoicescu, op. cit., p. 388; V.A. Urechia, Miron Costin,
I, p. 177.
' Asupra lui lancu i Vasile Costin ceilalti doi frati nu ne
oprim, deoarece la succintele informatii care se cunosc despre ei
nu am avut ce adàuga. Vezi N. Stoicescu, op. cit., p. 390; C.A.
Stoide, op. cit., p. XLV-XLVII; C. Turcu, Màneistirea lui Iancu
Costin de la Hotin, Piatra Neamt, 1941, 14 p.
" Nu i se acord5 indigenatul polon (1638), cum se intampla
122 cu primii trei näscuti ai lui Iancu Costin.
SI C.A. Stoide, op. cit., p. XLVIII.
82 N. Iorga, Studii ,Fi documente cu privire la istoria romeini-
lor, XV, Bucurqti, 1905, p. 166; V.A. Urechia, Miron Costin, I,
p. 105.
www.dacoromanica.ro
in care rämâne pana la 19 februarie 1668), urmând ca

intre 1669 martie 12 1674 februarie 24 sa fie spätar al
doilea84. Dumitrasco Cantacuzino este cel care-1 intro-
duce in ierarhia superioard, cdci din septembrie 1674
apare ca vel comis". Din acest moment este regdsit inter-
mitent, semnând cand vel comis, când biv vel comis. Cert
este ca.' din martie 167786, pana la 10 februarie 168387,
semneazd ca biv vel comis, detinând insä vornicia Cam-
pulungului". Sprijinind venirea la tron a lui Dumitrasco
Cantacuzino, este rdsplatit de acesta cu spdtdria cea mare
(1685 februarie 1 mai 24)89.
Atitudinea, oarecum diferitä de a fratelui mai mare,
Miron Costin, fata de politica lui Constantin Cantemir
face sd-i fie incredintate dregatorii de o importanta deose-
bitä: hatman si parcdlab de Suceava, in primii patru ani
(1685 iunie 1689 august 22)9°, iar din septembrie 1689 si
panä la moarte (decembrie 1691), vornic de Tara de Sus91.
In ceea ce priveste viata de familie, stim ca vornicul
moldovean a fost cdsätorit in cloud rânduri (cu Catrina,
fiica lui Toma Cantacuzino vel vornic, care moare in
" N. Stoicescu, op. cit., p. 389.
" Ibidem.
" Ibidem.
86 Ibidern.
87 N. Iorga, Studii ,Fi documente cu privire la istoria romani-
lor, V, p. 45.
" Idem, Documente rolndnevi din arhivele Bistritei, II, Bu-
curesti, 1900, p. 27. 123
' N. Stoicescu, op. cit, p. 389.
" Ibidern.
91 Ibidem, p. 390.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Ditei
1685, si cu Anita, flica lui Teodor Pa lade mare vistier-

nic)92, dar ceea ce n-a fost observat de nimeni pfinA
acum a fost rezultatul acestor cfisätorii: copiii.
Toti biografii sunt categorici in a afirma ca. Velicico
nu a avut urmasi93. Dar realitatea este alta, deoarece
acestora le-a scapat o mentiune dintr-un document din
1691 (7199) aprilie 13 publicat de mult timp" care
aratä cd Ion Thläbescul95 vinde o parte din satul Zmeiani
nepoatei mele Saftei, fiica dumisale lui Velicico Costin
vel dvornic"96.
Acuratetea §i exactitatea consemndrii nu lasä loc
indoielii. Intr-adevar, Ion Täläbescul i Velicico Costin
erau veri Iancu, tatäl lui Velicico, era frate cu Dumitru
postelnic, bunicul lui Ion Täldbescul97; dupd limba timpu-
lui, acesta i se putea adresa Saftei cu apelativul nepoatd".
Totu§i, ar mai putea aparea o intrebare: daca actul se referä
la Safta, fiica lui Miron Costin ? Este exclus, deoarece
92 Ibidem, p. 389.
' C. A. Stoide, op. cit., p. L; Sever Zotta, art. cit., p. 77; I.
Tanoviceanu, Mare le speitar Ilie Tifescu si omorcirea lui Miron
si Velicico Costin, in Analele Academiei Romfine. Memoriile
Sectiunii Istorice", seria II, tom XXXII (1909-1910), Bucuresti,
1910, p. 807-844 + I pl.
94 Sever Zotta, Dumitru postelnicul, fratele lui Costin
hatmanul si descendenfa lui, in Revista Istoricd", XI (1925),
nr. 10-12, P. 260-268.
' Despre el vezi articolul lui Dumitru Velciu, Cu privire la
cei mai vechi Costinesti, in loc. cit., p. 1443-1451.
124
96 Sever Zotta, art. cit., in loc. cit., p. 262.
92 D. Velciu, art. cit. , in loc. cit.
' Vasile Scurtu, Termenii de inrudire in limba roman& Bu-
curesti, Editura Academiei R.S.R., 1966, p. 102-104.
www.dacoromanica.ro
Velicico Costin este indicat cu dregatoria pe care intr-ade-

vat- o detinea la acea data mare vornic. Miron Costin,
dupd cum am precizat, nu a primit in decursul domniei lui
Constantin Cantemir nici o dregatorie de sfat, mentiona-
rea sa facandu-se in aceastd vreme conform uzantelor,
adicd numele ii era insotit de indicatia fostei dregatorii
biv vel logofat. 0 eventualä scdpare a diacului care ar fi
putut omite particula biv este posibild, dar mentionarea
ca vel vomic in loc de vel logofat este imposibild, deoa-
rece in cadrul ierarhiei rangurilor boieresti din Moldova
dregAtoria de logofat era superioard celei de vornic99, asa
incdt nimeni n-ar fi avut nici un folos schimbAndu-le. In
plus, dupd intoarcerea din Po Ionia, Miron Costin se afla,
practic, in imposibilitatea materiald de a mai achizitiona
bunuri funciare, find, asa cum märturiseste cronica, sca-
pdtat"°°. Realitatea este confirmatà de docurnentele exis-
tente, care aratà cd intre 1686-1691 acesta nu a mai facut
nici o cumparaturd de pAmant, iar datoriile ramase in urma
sa spun, la randu-le, destul de mult in aceasta. privinta.
Avand in vedere cele de mai sus, consideram cA
Velicico Costin a avut, in decursul existentei sale, cel
putin un copil, Safta. Speram cd descoperiri viitoare vor
veni sd intareascd si sa completeze afirmatiile noastre.
Ion (Iancu) Costin. Primul copil al sotilor Miron si

Elena Costin probabil näscut prin 1658-1659' apare
mentionat in documente incepand cu data de 16 februarie
" N. Stoicescu, Sfatul domnesc si marii dregátori din Tara 125

Romdneascci si Moldova (sec. XIV-XVII), Bucuresti, Editura A-
cademiei R.S.R., 1968, p. 170-204.
100 Ion Neculce, op. cit., ed. cit., p. 173.
10 C.A. Stoide, op. cit., p. L1II.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dità
1677, cand Ion feciorul dumisali Miron vel logoMt"I°2

primeste in dar de la Vasile Cotorcea, fiul lui Gavril
Romanescul, pärti in Românesti. De acum si pând in 1681
documentele il vor mentiona frecvent, dar, ca si intdia oa-
rd, rard specificarea vreunei dregatorii; urmand ca abia pe
la slarsitul acestui an 1681 decembrie 24'°3 si, proba-
bil, pand in decembrie 1683 deoarece ultima mentiune
este din 1 octombrie 16831' sa detind dregatoria de pos-
telnic al doilea.
Plecat in Polonia impreund cu tatd1 sdu, se intoarce
la slarsitul anului 1685, cdci la 13 ianuarie 168610511 aflam
semnand (biv postelnic) ca martor la incheierea unei
tranzactii. Constantin Cantemir, care a cdutat sd si-i
apropie pe tinerii fii ai lui Miron Costin, ii cid lui Ion, dui:id
venirea in tard, dregatoria de mare armas. Nu putem fixa,
deocamdatd, data când s-a produs aceastä promovare, cert
este Ca in decursul anului 1688 fostul postelnic semna ca
afare106. Din 1689 iunie 10' si pana. in 1691 ianuarie
2,o 108,
Ion Costin este serdar. Evenimentele tragice de la
sfdrsitul anului 1691 au insemnat pentru el intreruperea
ascensiunii dregatoresti, pentru aproape un deceniu.
inchis de Cantemir dupOciderea lui Miron si Veli-
cico'°9; trimis de Constantin Duca in Polonia sd aducd
102Gh. Ghibdnescu, Surete 41 izvoade, V, IaA 1908, p. 34.
103 C.A. Stoide, op. cit., p. LIII.
104 Ibidem.
los V.A. Urechia, Miron Costin, I, p. 712.
126 106 N. Stoicescu, Dicfionarul, p. 391.
iol Ibidem.
los V.A. Urechia, Miron Costin, I, p. 713.
109 D. Cantemir, op. cit., p. 177.
www.dacoromanica.ro
intre Clio §1 Polemos
ramd§itele parnântqti ale lui Gheorghe Duca"°; fuge

impreunä cu ceilalti frati in Tara Româneascd, la aflarea
vqtii inscdundrii lui Antioh Cantemir" 1. Spre deosebire
de Nicolae, Ion se reintoarce Inca in cursul domniei aces-
tuia, cdci in 1697/1698 (7206) era in Moldova"2.
Pdriä la a doua domnie a lui Constantin Duca nu
detine nici o dregdtorie"3, dar dupd inscdunarea acestuia
este facut hatman i parcalab de Suceava, semnând, la 20
ianuarie 1701, in locul marelui logoffit"4.
Moartea 1-a surprins, probabil, la putin timp dupd
promovarea in noua functie, caci la inceputul anului 1703
(11 februarie) Nicolae Costin amintea cd, dupd moartea
fratelui mai mic, Pätrwo, a murit i fratele meu Ion hat-
man §i s-a ingropat trupul lui in sfânta monastire Bar-
novschi" IS.
Ion Costin este singurul dintre fratii Costin care
a avut urma0 in linie masculinfi, impiedicfind astfel
stingerea neamului. Cu toate acestea, despre sotia sa nu
se tia absolut nimic panä acurn116, cand cloud documente
I I° Biblioteca Centrald UniversitarA din Iai, Ms. nr. 11-22, f.
86' .
Teodor Balan, Documente bucovinene, vol. III, Cernauti,
"1
1937, p. 117.
112 ASB, M-rea Precista Reiducanu, XVIII/4.
"3 La 19 august 1700 (7208) 4i spune serdar (ASB, M-rea
Brazi, IX/25), iar Ion Neculce, care pand la aceastd domnie ii
spune Ionita serdar, il numete IonitA hatmanul sin Costin" (Ion
Neculce, op. cit., p. 221).
127
"4 N. Iorga, Studii # documente cu privire la istoria romdni-
lor, Vil, Bucurqti, 1904, p. 105.
"5 V.A. Urechia, Miron Costin, I, p. 716.
116 N. Stoicescu, op. cit., p. 391; C.A. Stoide, op. cit., p. LV.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
inedite ne vor ajuta sã micwram, cat de cat, aceastä la-

cuna. Astfel, intr-un act din 23 iulie 1692 Ion Costin fost
serdar" este mentionat ca finul de cununie" al domnului
Constantin Cantemir"7. Deci, Ion Costin nu numai CA era
casatorit la aceasta data, dar casätoria fusese contractata
de putin timp, ea neputandu-se incheia decdt dupä intoar-
cerea familiei Costin din Po Ionia (deci, cel mai devreme,
in decursul anului 1686)118.
Opt ani mai tarziu 1700 (7208) august 19 Ion
Costin serdar i sotia sa Saila cumparau patru pogoane de
vie la Crucea de jos"9 tirea vine sä inlature afirmatia
profesorului C.A. Stoide, care arata ca: Din datele ce
s-au pastrat se vede cd Ion Costin a fost casätorit cu o ju-
paneasa de tard, sora sotiei lui Panaioti Morona"120. Nu
tim de uncle detine autorul aceasta informatie caci nu
citeazd nici o sursa dar in stadiul actual al cercetärilor
putem afirma cu convingere ca este falsà.
Panaiotachi Morona a fost casatorit de cloud ori: o
data, cu Catrina Cantacuzino, fiica lui Iordache vel stolnic
si a Ilenei Catargi, iar a doua oara, cu o anume Safta'21.
Prima sotie nu a avut nici o sord cu numele de Safta' 22, iar
cea de-a doua nu putea avea o sofä cu acest nume deoare-
ce Insui numele sau era Safta.
"7 ASB, Ms. nr. 629 (CondicaAsachi), f. 452.
"8 In plus, comportamentul domnitorului Constantin Cante-
mir, care consimte sd fie na§ celor doi miri, vine sä intäreascA, o
data 1ai mult, atitudinea binevoitoare pe care a avut-o aceasta
fata de fiii logofatului Miron Costin.
128 119 ASB, M-rea Brazi, 1X125.
120 C.A. Stoide, op. cit., p. LV.
122 Ibidem, p. 366.
www.dacoromanica.ro
Deci, ceea ce putem afirma sigur despre cdskoria

lui Ion Costin este cd ea s-a produs in intervalul 1686-
1691, hatmanul ceiseitorindu-se cu fata unui boier moldo-
vean, Safia, qi fiind cununat de domnitorul Constantin
Cantemir. Din aceastä legatura matrimoniald au rezultat
patru copii: Nicolae, Miron, Ilinca si o fatd al cdrei nume
nu-1 cunoastem, dar despre care stim cd a fost sotia mare-
lui pitar Moise Cucoranulm.
Pfitrwo. Despre mezinul lui Miron Costin docu-

mentele nu vorbesc prea mult. Cauza viata sa relativ
scurtd. S-a na'scut, probabili, in decursul anului 1666124 ,
Isi insoteste tatd1 in Polonia, unde se pare cd-si desdvdr-
seste studiile. Intors in tard, se logodeste cu Safta'25, flica
domnului Constantin Cantemir, care-i dä prin 1687 si
prima dregAtorie: spdtdre1126. Nu zdboveste mult in
aceastd functie, Caci in 1689 (7197) aprilie 19 semneaza.
Pdtrasco Costin vaaf de aprozi"127, ca, peste un an, sä-1
Intãlnim mare canliimr'28 1690 (7199) septembrie 20.
Evenimentele anului 169111gdsesc in aceastd dregatorie.
Dupd prima domnie a lui Constantin Duca timp in
care a fost logoffit al treilea' fuge Impreund cu fratii
sdi In Tara Româneascd. Aici, in scurt timp, se cdsato-
123
Ibidem, p. 391.
324 C.A. Stoide, op. cit., p. LVI.
126 V.A. Urechia, Miron Costin, II, p. 560. 129
127 ASB, M-rea Mavromolu, XIX/1.
128 Gh. Ghibanescu,Surete i izvoade, VI, Iai, 1908, P. 143.
329 C.A. Stoide, op. cit., p. LVII.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
reste'30, dar moartea il aflä la putind vreme dupd fericitul

eveniment. In 1703, fratele Nicolae amintea despre Pd-
trasco logofat pre carele insäl-a aflat moartea in Valachia
mare" cd a murit rard fii"131.
Este tot ce se stie acum despre cel mai mic dintre
fratii Costin, care se pare Ca' avea uncle preocupari inte-
lectuale132.
Nicolae. Studii avand ca subiect aspecte legate de

biografia sa sunt foarte putine'33. Monografii, una singu-
rd'34. Deci, spre deosebire de biografia lui Miron Costin,
care a fost obiect de cercetare pentru zeci de studii si mai
multe monografii, aceea a fiului este foarte sardcacios re-
prezentatd, find, prin aceasta, incomparabil mai putin
cunoscutd.
In decurs de patru decenii stadiul cercetarilor si al
datelor referitoare la viata si activitatea sa a ramas ne-
schimbat. Când afirmdm aceasta avem in vedere studiile
aparute la date extreme: monografia lui loan $t. Petre
(1939), in care este adunat tot ce se publicase despre el
13° Condica de venituri §1 cheltuieli a vistieriei de la leatul

7202-7212 (1694-1704), ed. C.D. Aricescu, in Revista Istorica
a Arhivelor Românier, Bucurqti, 1873, p. 215.
132 C.A. Stoide, op. cit., p. LVI.
'" Mai precis, nu existä nici un studiu dedicat exclusiv
130 vreunui aspect al vietii sale. Mai informate sunt: Joan $t. Petre,
Nicolae Costin. Viata ,vi opera, Bucureti, Tiparul Românesc,
1939, p. 9-34; N. Stoicescu, op. cit., p. 391; C.A. Stoide, op. cit.,
p. LVII-LXVI.
134 loan St. Petre, op. cit.
www.dacoromanica.ro
pand la acea data, si capitolul corespunzator din editia o-

perelor lui Nicolae Costin ingrijitä de C.A. Stoide (1976),
in care editorul fortat de tacerea documentelor nu are
ce face si-si structureaza expunerea exact pe aceleasi date
pe care le folosise precedentul autor cu 40 de ani in urrna.
La randu-ne, nu putem spune, deocamdatd, mult mai mult
decat primul si, respectiv, al doilea cercetator.
Cel de-al doilea fiu al logofatului Miron Costin s-a
nascut dupa toate probabilitätile in decursul anului
1660'35. Primul document care-1 mentioneazd este diata"
unchiului sau Iancu din 22 iulie 1672 , prin care acesta
lasä satul Zarojanie nepotului mieu de frate lui Neculaiu,
ficiorul lui Miron vornicul"136.
In perioada 1674-1676'37 tandrul Nicolae este dat la
invatatura, urmând cursurile colegiului iezuit din Iasi'''.
Refugiat impreund cu tatal ski in Polonia 1684 isi
continua, probabil, studiile aici. Nu tagacluim ca in preala-
bil Nicolae Costin ar fi putut urma cursurile unei scoli
poloneze, dar tonul categoric al lui C.A. Stoide a trecut
apoi la colegiul din Lemberg"139 este totusi nejustificat,
mai ales ca trimiterea facuta se retell la Patrasco, fratele
lui Nicolae, care studia in 1688 la institutia mentionata'".
Nici o alta stire descoperita pana in prezent nu ne da
1" Ibidem, p. 11.
136 L.T. Boga, Docurnente basarabene, vol. III, Chiinäu,
1929, p. 1.
In Joan $t. Petre, op. cit., p. 12.
131
138 Vl. I. Ghica, Spicuiri istorice, seria I, I4, 1936, p. 36.
139C.A. Stoide, op. cit., p. LVIII.f
140 P.P. Panaitescu, $tiri noi despre Miron Costin si familia
sa, in loc. cit., p. 281.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. pita
putinta sd afirmam ca viitorul logofat a studiat in tam de

refugiu a tatälui sau'41.
intors in Moldova (la sfarsitul anului 1685), este fa-
cut in scurt timp logofat al treilea'42, dregatorie in care '11
gasesc evenimentele anului 1691. Suferind aceleasi rigori
ca si ceilalti frati inchisoare, urmata de doi ani de perse-
cutie'43 , se hotäraste sa fuga din tail (martie-aprilie
1693). Urrndriti, fugarii gasesc adapost in cetatea Neamt,
unde sunt protejati de romistrul" acesteia'44.
Moartea lui Constantin Cantemir si intronarea fiului
Dimitrie care, se pare, i-a protejat totusi pe copiii logo-
fatului Miron Costin , nu-i impiedica sa fuga in Tara
Romaneasca, de unde, indernnati se crede de Constan-
tin Brâncoveanu, pleaca la Istanbul, contribuind la necon-
firmarea de catre Poarta a lui Dimitrie Cantemir si la con-
firmarea lui Constantin Duca' 45, cu care se intorc in tara.
Ajuns in Moldova, noul domn isi indreapta recunos-
tinta spre Nicolae, dandu-i o data cu dregatoria de hat-
man si parcalab de Suceava (prima mentiune, la 21 mai
16,Vi , 146
) pe sora sa Ileana'47. Dupa toate probabilitatile,
" Trebuie retinufd totqi, cu titlu de inventar, indicatia Iui

Dimitrie Cantemir care spune ca Miron Costin a fost primul bo-
ier moldovean care i-a trimisfii sd invete in Polonia (D. Cante-
mil; Descriptio Moldaviae, Bucurqti, Editura Academiei R.S.R.,
1973, p. 373).
142 Idern, Viata lui Constantin Cantemir, ed. cit., p. 85.
143 Ion Neculce, op. cit., ed. cit., p. 186, 188.
132 144 Ibidem, p. 188-189.
145 Ibidem, p. 191.
146 ASB, Achizitii noi, MMDCIX/9.
www.dacoromanica.ro
intre Clio §'i Polemos
domnia cumnatului sal a insemnat pentru hatmanul Nico-

lae Costin o perioada destul de fructuoasä in ceea ce pri-
vqte majorarea averiim8. Dar perioada scurtä a domniei
lui Duca (1693 aprilie 1695 decembrie 8)'49 dublatä de
amestecul lui Nicolae Costin in uciderea lui Cerchez
Aga15° a fost insuficientä pentru a permite refacerea po-
tentialului economic al Costinqtilor, atdt de greu lovit in
ultimii zece ani. Faptul cä in timpul acestei prime domnii
a lui Constantin Duca, Nicolae Costin au venitu solu din
Moldova" in Muntenia'', ni-1 arata, o data mai mult, a fi
unul dintre sfetnicii de incredere ai tândrului domn.
Mazilirea lui Duca i numirea lui Antioh Cantemir
au facut ca Nicolae Costin *i fratii sai sa se refugieze din
nou la Curtea lui Brincoveanu, ramânând aici timp de
cinci ani, pana in septembrie 1700, când domn al Moldo-
vei a devenit, pentru a doua oara, Constantin Duca. Pe in-
treg parcursul acestei domnii (care ia sfar*it in iunie 1703)
Nicolae Costin a detinut, ca §i mai inainte, hatmania152.
Dupd mazilirea cumnatului sau, scaunul Moldovei a
fost ocupat de Mihai Racovita, nefavorabil Costinqtilor.
Acum Nicolae Costin, protejat de Constantin Brâncovea-
nu, cu care se afla in bune raporturi, rarnane in tara, nein-
deplinind insa nici o dregatoriem. Relativ scurta (1703
148 loan $t. Petre, op. cit., p. 14-16.

149 Toate datele de domnie au fost luate din Istoria Rominiei
in date, Bucuresti, Editura Enciclopedica Romând, 1971.
150 Jon Neculce, op. cit., ed. cit., p. 198. 133
151 Condica de venituri V cheltuieli, ed. cit., p. 30.
Iss C.A. Stoide, op. cit., p. LXII.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
septembrie 1705 februarie), domniei primului membru

al familiei Racovita ajuns in aceastd demnitate i se pune
capdt prin intdrirea in scaun a lui Antioh Cantemir. Cu
toate cd relatiile lui Brancoveanu cu Moldova cdpdtaserd
noi valente in sensul ca in intervalul 1703-1705 se
indepdrtase de Constantin Duca si se apropiase de partida
lui Iordache Ruset, sprijinitor al Cantemirestilor' , la
auzul vestii, Nicolae Costin fuge la Mandstirea Hangu,
intentionând sa se refugieze in Transilvania'55. La insis-
tenta rudelor si a prietenilor insotita, mai mult ca sigur,
de promisiunile domnului , se reintoarce la Curte, resta-
bilind raporturile cu Antioh Cantemir', care-1 face mare
vornic de Tara de Jos (inainte de 22 iulie 1705)', drega-
torie in care rämâne pand la sfarsitul domniei acestuia.
Dupd toate aparentele nurndrul mare de documente
semnate de el, litigiile rezolvate si iscdlirea adeseori in
locul logofatului , s-ar parea cd perioada domniei lui
Antioh Cantemir a insemnat pentru Nicolae Costin epoca
cea mai fructuoasä a carierei sale politico-administrati-
vem, contrastând cu perioada celei de-a doua domnii
moldovene a lui Mihai Racovita (1707-1709), când este
inläturat din viata publicd (n-a detinut nici o dregatorie).
Mazilirea lui Racovitd (17 octombrie 1709) il afld
pe cdrturar sezand la casa lui", de unde este chemat la
154 Ibidem.
Ion Neculce, op. cit., ed. cit., p. 235.
134
156 Ibidem, p. 237.
157 Teodor Man, op. cit., vol. III, p. 130; vezi §i C.A. Stoide,
op. o it., p. LXIII.
158 C.A. Stoide, op. cit., p. LXIII.
www.dacoromanica.ro
Curte de prieteni, care sperau intr-o revenire a lui Duca

sau a lui Antioh Cantemir'59. Din considerente politice,
diplomatice §i militare, Poarta a numit, insa, pe Nicolae
Mavrocordat, fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul.
$tirea trebuie sa-1 fi multumit pe Nicolae Costin, care se
afla in raporturi foarte bune cu familia Mavrocordat, cu
care intretinuse, §i poate mai intretinea, corespondentä 160
0 data ajuns in scaun (25 ianuarie 1710)161, noul
domn ii cid caimacamului sau Nicolae Costinl 62 drega.-
toria, detinutd anterior, de mare vornic al Tarii de Jos'.
Aprecierea de care se bucura invdtatul in ochii voievodu-
lui este ilustratä pe langa insarcinarile cu caracter cultu-
ral pe care acesta le primqte de frecventele insarcindri
diplomatice ce i-au fost incredintate. Cea dintai se leaga
de numele ambasadorului francez Pierre Dessalleurs §i ne
este relatatä chiar de istoricul insui: Trecut-au la Poarta
pen tara i un sol frantojesucu, anume marchez Dezalore,
inainte cdruia din porunca lui Nicolae Voda, i-au e§it
Neculai, vornicul cel mare de Tara de Gios i pentru limba
latineasca, eindu-i mai sus de Copou inainte cu slujitori
de 1-au petrecut pana aice in ora la gazda"164. Cea de-a
doua, la fel de importanta, il are ca protagonist pe voevo-
'Biblioteca CentralA Universitard din Iasi, Ms. nr. 11-22, f.
167' .
160 N. Cartojan, Ceasornicul domnilor" de Nicolae Costin

V originalul spaniol al lui Guevara, Bucuresti, 1941, p. 4-6
161 Biblioteca Centrald Universitard din Iasi, Ms. nr. 11-22, f.
135
171" .
162 lbidem, f. 167' .

163 Ibidem, f. 171' .
164 Ibidem, f. 176' .
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
dul de Chiov"' Iosif Potocki, de a caruia sosire, intele-

gand Nicolae Vodd, cu cele ce s-ar fi cddzut unui om de
cinste si strein, deplin 1-au cdutat trimitandu-i la gazda lui
de toate ce i-ar fi trebuitu. Trimis-au pe Neculai vornicul
de Tara de Gios pentru limba leseascd cu inchirfaciunea si
cercetarea venirii lui"166.
Tot de cunoasterea limbii polone si, credem noi,
de relatiile pe care Nicolae Costin le avea ca nobil polon
este legata si cea de-a treia misiune primitä de la Nicolae
Mavrocordat. Aceastd din urmd insdrcinare are un carac-
ter mai putin obi§nuit i, din cdte cunoqtem, este prima de
acest gen pe care izvoarele interne si externe o mentionea-
zd. Despre ce este vorba ? In cursul anului 1710, in Mol-
dova se aflau trupele lui Potocki, partizan al regelui Sta-
nislav Leszczynsky. Cum acestea erau stationate de o bund
bucatd de vreme, crednd multe neajunsuri localnicilor, I'd-
mânerea lor in continuare insemna noi §i noi diferende
intre localnici si ostasii polonezi. Pentru rezolvarea aces-
tora dar mai ales pentru impiedicarea lor a fost creata o
comisie de judecatä polono-moldoveneasca si alesäse si
Nicolae Vodd pe Nicolae vornicul de Tara de Gios, sti-
indu limba leseascd, despre partea sa"167.
Sfarsitul anului 1710 a insemnat si sfarsitul primei
domnii moldovene a lui Nicolae Mavrocordat (mazilit la
23 noiembrie 1710), domnie care a fost, la rându-i, peri-
oada deplinei realizari a carierei diplomatice a vornicului
Nicolae Costin. Noul domn Dimitrie Cantemir , desi
136 1-a inaintat in ierarhia dregdtoreasca facandu-1 sa. atingd
'' Ibidem, f. 178' .
1" Ibidem, f. 178' .
167 Ibidem, f. 180' .
www.dacoromanica.ro
treapta cea mai inaltd mare logofat , 1-a tinut, totusi,

departe de planurile sale'.
Se pare cd situatia i-a convenit, find in consens cu
convingerile sale politice, caci numai asa se explica ne-
semnarea de Care el a universalului" prin care Dimitrie
Cantemir fficea cunoscutd hofararea de a lupta impotriva
otomanilor aldturi de rusi'69.
infrângerea de la Stanilesti vine sa confirme oportu-
nitatea orientarii lui Nicolae Costin, care, in cea de-a doua
domnie moldoveand a lui Nicolae Mavrocordat, a fost
mentinut ca mare logofat. Din pacate, nu s-a putut bucura
multd vreme de pretuirea invätatului domn, caci moartea
I-a surprins in luna septembrie 1712'', la numai un an de
la inscaunarea lui Nicolae Mavrocordat.
In urma sa a ramas o opera neterminatd, dar indea-
juns de valoroasd pentru ca numele sa-i poatä fi inscris la
loc de cinste in cartea de aur a culturii romaneti.
1979

169 P.P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viata §'i opera, Bu-
curesti, Editura Academiei Române, 1958, p. 108-109.
17° Ultimul act care-I mentioneazd este din 8 august 1712
(ASB, Ms. nr. 628 (Condica Asachi), f. 233" ).
www.dacoromanica.ro
CATEVA DATE NOI CU PRIVIRE LA
FAMILIA CANTACUZINO DIN MOLDOVA
IN SECOLUL AL XVII-LEA
Cunoasterea exactä a genealogiei vechilor fami-

lii boieresti este foarte importantä pentru isto-
ricii Evului Mediu. Ea reuseste sd dea o mai mare sigu-
rantä in cercetarea istoriei politice a diferitelor perioade,
ducând in cele din urmd la cunoasterea in amänunt a unor
evenimente.
Printre cercetdrile genealogice de la noi studiul fa-
miliei Cantacuzino a ocupat un loc deosebit de important.
Chiar prima lucrare de genealogie din istoriografia noas-
trà se leagä de numele acestei familii. Astfel, in 1787,
Mihai Cantacuzino publica Genealogia Cantacuzinilor",
lucrare importantd pentru cunoWerea acestei familii, mai
ales pentru a doua jumätate a secolului al XVIII-lea.
Cam un secol a trecut pand la reluarea cercetärilor
138
privitoare la aceastd familie si, cdtre sfarsitul secolului al
XIX-lea, preocupdrile incep sd reapard. Drumul odatà re-
deschis au urmat numeroase noi cercetari care au dus la
cunoasterea mai amanuntita a familiei Cantacuzino: Ion
www.dacoromanica.ro
Tanoviceanu', Nicolae Iorga2, loan C. Filitti', Nicolae

Stoicescu4 sunt numai cateva nume si cele mai importan-
te, care ilustreazd acest fapt.
In afard de editia banului Mihai Cantacuzino, Gene-
alogia Cantacuzinilor a mai cunoscut Inca cloud editii. Una
publicata in 1864-1865 de Cezar Bo Iliac in ziarul sal,
Buciumul", editie" care prin faptul cd a fost rdspanditä
prin foiletonare este de neutilizat, iar cea de-a treia o dato-
ram lui Nicolae Iorga, care in 1902, finantat de Gheorghe
Grigore Cantacuzino, a publicat o noud editie dupd un
manuscris aflat in posesia distinsului urmas cantacuzin5.
1 Ion Tanoviceanu, inceputurile Cantacuzinestilor in Ta-

rile Romeine, in Arhiva Societätii Stiintifice si Literare din
Iasi", anul III (1892), nr. 1.
2 N. lorga, Despre Caniacuzini, Bucuresti, Institutul de
Arte Grafice si Editurd Minerva", 1902; Idem, Documente
priviloare la familia Cantacuzino, Bucuresti, Institutul de Arte
Grafice si Ed iturä Minerva", 1902.
3 I.C. Filitti, Arhiva Gheorghe Gr. Cantacuzino, Bucuresti,
1919; Idem, Notice sur les Cantacuzenes du XI-XVII siecle,
Bucuresti, 1936.
' N. Stoicescu, Dicfionarul marilor dregatori din Tara Ro-
mcineascei s'i Moldova in secolele XIV-XVII, Bucuresti, Editura
Enciclopedicd Romând, 1971.
5 Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor. Publica-
ki si adnotata" de N lorga, Bucuresti, Institutul de Arte Grafice
si Editurd Minerva", 1902. In prefata editiei (p. IX) Iorga pre-
cizeazd: Impärtdsind dorinta de a-si cunoaste neamul, pe care
au avut-o toti ai sai, d. G.Gr. Cantacuzino, care a mai facut sä se 139
tipareascd pe cheltuiala sa Operele lui Constantin Stolnicul,
mi-a incredintat spre publicare o copie scoasä dupd frumosul
manuscript, de pe la Inceputul veacului, al Genealogiei Canto-
cuzinilor pe care-1 poseda."
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
Aceastä editie are meritul de a fi insotit'd de table ge-

nealogice bine lucrate, precum si de a fi o editie adnotatà
de Nicolae Iorga in marginile cercetarilor la care se ajun-
sese in aceastd directie la inceputul secolului.
Unul dintre exemplarele acestei editii a apartinut lui
Gheorghe Cantacuzino care, cunoscând, datoritä masivei
sale arhive de familie, mult mai mult, nu nurnai decat isto-
ricii contemporani sau imediat urmatori, dar chiar deck se
stie in momentul de fatä, a racut numeroase rectificari in
paginile si arborii genealogici ai volumului. Ap cd, desi
parfa acum anonimd, contributia lui Gheorghe Cantacuzi-
no este deosebit de importantä.
De aceea, in studiul de fatä, vom porni de la aceste
modificdri propunându-ne sd demonstrdm cd cele sublini-
ate de descendentul acestei mari familii sunt adevarate.
Dupd cum subliniazd si titlul, nu ne vorn ocupa aici
deck de familia Cantacuzino din Moldova, din momentul
venirii celui de-al patrulea fru' al lui Andronic Cantacuzi-
no, Iordache Cantacuzino, in Moldova si parfd la incepu-
tul secolului al XVIII-lea. Din punct de vedere metodic
lucrarea se imparte in patru parti:
1. Ce spune Genealogia Cantacuzintlor.
2. Stadiul actual al problemei.
3. Indreptarile lui Gheorghe Cantacuzino.
4. Demonstratia documented a modificarilor.
140 6 Exemplarul care a apartinut lui Gh. Gr. Cantacuzino se

afld acum in biblioteca prof. dr. Aurel lordänescu; aducem pe
aceastä cale sincere multumiri posesorului care a avut bundtatea
de a ni-1 pune la dispozitie.
7 Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 37.
www.dacoromanica.ro
intre Clio i Polemos
1. Ce spune Genealogia Cantacuzinilor ?
Pentru secolul al XVII-lea Mihai Cantacuzino dä

informatii foarte lacunare. Ceea ce putern desprinde este
ca. lordache Cantacuzino este al patrulea fiu al lui Andro-
nic Cantacuzino9.
Dupd uciderea tatalui sau'° in 1595, Iordache vine in
Moldova impreund cu fratele säu Toma in anul 1633"
(sic!).
Mihai Cantacuzino mentioneaza cd din Iordache se
trage toata familia Cantacuzino din Moldova, caci Toma
nu a avut baieti. Totodata sunt dati ca fii ai lui Iordache
Cantacuzino urmatorii: Vasile, Iordache, Ion, Ilie i o fatd
Ecaterina'.
Cu aceasta Genealogia Cantacuzinilor nu mai are
nici o informatie despre familia Cantacuzino din Moldova
in secolul al XVII-lea trecand brusc in secolul XVIII.
2. Stadiul actual al problemei
Pentru a identifica stadiul actual al problemei ne-am

oprit la lucrarea istoricului Nicolae Stoicescu, Dictiona-
rul marilor dregatori din Tara Romaneascd qi Moldova
in secolele XIV-XVII. Cercetand acest util dictionar ne
dam seama cat de departe s-a ajuns in cercetarea familiei
8
Ibidem, p. 45-46.
9
Ibidem, p. 37. 141
10
Ibidem, p. 32.
11
Ibidern, p. 45.
12
Ibidern, p. 46.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
Cantacuzino in cei aproape cloud sute de ani care s-au

scurs de la aparitia lucrarii banului Mihai i pana astazi,
cand lucrurile se prezinta in felul urmator:
Iordache Cantacuzino, fiul lui Andronic, apare pen-
tru intaia data in documentele moldoveneti la 8 ianuarie
1618".
Din acest moment il gasim citat ca aprod'4 sau ca
jupan Iordache'5pana la 1632, cand este mentionat ca vis-
tiernic al treilea16. Urmarind documentele, observam cd de
acum Iordache Cantacuzino cunoate o ascensiune verti-
ginoasä in treptele dregatoriilor. Astfel, el ajunge repede
mare vistiernic'7, dregatorie in care stä cu intreruperi pana
la sfagitul anului 1662 cand il gasim mentionat ca mare
spatar18; in aceastä treaptä dregatoreasca stã pana la sfar-
itul vietii, sfarit care s-a produs la finele anului 1664 sau
inceputul lui 166519.
Trebuie amintit aici un fapt deosebit de semnifica-
tiv, credem noi, pentru intreg viitorul acestei ramuri Can-
tacuzine*ti: acela cd, in timpul cat a detinut dregatorii,
Iordache spdtarul a reuit sd strangd o avere extraordinar
de mare. Avere care putem spune cd a dublat puterea omu-
lui de stat. Valoarea mc*ilor cumparate de el in aceasta
perioada se ridica. la 14.350 de galbenim, iar o statistica
14 Ibideni.
b G. Ghibänescu, Ispisoace ,si zapise, 1/2, p. 216.
142 17 Ibidem.
18 Ibidern.
' Ibidern.
20 Ibidern, p. 364.
www.dacoromanica.ro
fugard ne aratd cd in perioada 1640-1664, Iordache spd-

tarul a incheiat cele mai multe acte de vdnzare-cumpdrare
din epocd21.
In ceea ce privete vita familiald se tie cd a fost cd-
sätorit de cloud ori, prima data cu Catrina Bucioc, nepoata
lui Patra§co Soldan mare logont22, iar a doua oard cu A-
lexandra, fiica marelui logofdt Mateiq Gavrilae. Pe
aceastd a doua sotie o gram mentionatd Inca mult timp
dupd moartea sotului24.
Referitor la copii se pare cd Iordache spdtarul a avut
foarte multi, sau mai bine-zis foarte multe fete, cdci bdieti
n-a avut decdt unul, pe ToderaFo Iordache devenit mare
vistiernic2). Acest flu apare ca postelnic la 8 octombrie
1655, find mentionat in dregdtorii, mai ales ca mare visti-
ernic, pand la 1686 cdnd pleacd intr-o misiune la Constan-
tinopol unde i moare26.
In anul 1655 se cdsätore§te cu Safta, nepoata lui Ste-
fan Tomp27, cu care are cinci copii: Vasile, Ioan, Ilie, Iorda-
che §i Catrina, casatorita cu Vasile Costachi mare vomic28.
21 In raport cu contemporanii sai, in culegerile de documente
lordache este mentionat de cele mai multe ori ca incheind acte

de vanzare-cumpärare (vezi, spre exemplu, G. Ghibänescu, op.
cit., vol. 1/2 i 11/1-2, unde este mentionat de 129 ori).
22 St. Gorovei, Contribtqii la genealogialatniliei donmitoare
Tomp, in Revista Arhivelor", 1971 (XLVIII), nr. 3, p. 375-390.

' G. Ghibänescu, op. cit., IV/1, p. 218-220, unde este men-

tionatA la 1692.
25
$t. Gorovei, op. cit., in art. cit. 143
27 Ibidem, p. 364-365.
28 Ibidem, p. 346.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila'
In studiul de fatä nu ne intereseaza dintre fiii lui To-

derasco decat acest Iordache, despre care se stie cd a fost
stolnic si ca a avut de sotie pe Ileana, fata lui Apostol Ca-
targi, cu care a avut trei copii, un bdiat Iordache, devenit
medelnicer si cloud fete. Este considerat mort inainte de
1722'9.
Rezumand cele prezentate pând aici rezulta ca:
Iordache spdtarul Cantacuzino, care a venit inainte
de 1618 in Moldova, a avut un fiu, Toderasco, intalnit si
ca Toderasco Iordache sau Toderasco marele vistiernic.
Acest fiu a avut patru baieti: Vasile, Ion, Iordache §i Ilie.
Fiul al treilea, Iordache stolnicul se cdsätoreste cu Ileana
fata lui Apostol Catargi. Iordache stolnicul a murit inainte
de 1722.
3. indreptarile lui Gheorghe Grigore Cantacuzino
Modificarile facute de Gheorghe Cantacuzino in

Genealogia Cantacuzinilor trebuie privite sub cloud as-
pecte: in primul rand prin rectificirile facute Genealogi-
ei, iar in al doilea rand prin completfirile aduse acesteia.
Gheorghe Cantacuzino consider5 din capul locului
ca Iordache spdtarul nu a avut ca unic fiu pe Toderasco, ci
ca a avut doi fii: Toderwo ajuns vistiernic si Iordache
devenit stolnic. Cum este si firesc, de aici rezultd cd Ior-
dache stolnicul nu era frate cu Vasile, Ion si Ilie (pe care
Gheorghe il stie ca find al lui Toderasco), ci cd era un-
144 chiul acestora. Totodata. Gheorghe Cantacuzino adaugd
cd Iordache stolnicul a fost cdsätorit cu Ileana fata lui A-
postol Catargi. In altä ordine de idei, urmasul de la 1900
29 Ibidem, p. 364-365.
www.dacoromanica.ro
specified faptul ca bifurcarea farniliei Cantacuzino din

Moldova in ramura Pa§canu §i Deleanu s-a facut acum,
Pa§canii tragandu-se din Iordache stolnicul prin fiul sau
Iordache medelnicer, iar Delenii din Todera§co vistiernic
prin fiul sau Ion. (vezi Fotografiile nr. 1 qi 2)
4. Demonstratia documentari a modificirilor
Aceste modificari facute de Gheorghe Cantacuzino

le putem clasa acum in modificari a caror veridicitate a
fost demonstrata ulterior §i in modificari care pdria acum
n-au fost adeverite.
Din prima categorie fac parte modificarile:
a. Vasile, Ion, Ilie §i Ecaterina nu sunt copiii lui
Iordache spatarul, ci ai lui Todera§co vistiernic.
b. Iordache stolnicul a fost casatorit cu Ileana, fata
lui Apostol Catargi.
Din cea de-a doua categorie fac parte modificarile:
a. Iordache stolnicul nu este fiul lui ToderaFo §i
deci nici frate cu fiii acestuia, ci este frate cu Todera§co §i
deci unchi pentru fiii acestuia.
b. Familia PaFanu i Deleanu descinde din acqti
doi frati §i nu din fiii acestora.
Cum este firesc nu ne vom ocupa de modificarile
care au intrat in prima categorie, atentia noastra indrep-
tandu-se asupra celor din categoria a doua, care necesita o 145
confruntare cu izvoarele. In acest sens ne vom opri aten-
tia, deocamdata, asupra a cloud documente, unul din 1679,
iar celalalt din 1683.
Documentul din 1679 ne spune:
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
Adecd eu Cristina biv Cluceroaie [...] am dat i am

daruit dumisale lui Iordachi, cuconul reiposatului Iordachi
ce-au fost speitar ca sa" fie dumisale [...] ocind [.]30
Cel de-al doilea este dat de Alexandra sopa lui
Iordache spdtarul, fiului cel mai mic, Iordache, care se
cdsätorete la 16833' :
Adecd eu Alexandra spcItároaie rdposatului Iordachi
spdtarul [...] pentru randulfiului mieu lordechi Li"' .
Analizând acum aceste cloud documente observärn
ca:
a. Iordache este numit in ambele ca fiu al lui Iordache
spdtarul §i nu al lui ToderaFo; totodatà tinem s'a mentio-
nam cd in documentele din timpul vietii, in care este citat,
Toderwo niciodatd nu este intalnit ca simplu Iordache, ci
ca ToderaFo, Toderwo vistiemic sau Iordache Todera§co
vistiemic. Accasta ne face sä ne miram de ce Gheorghe
Ghibanescu, care se ocupd de primul document, afirmä ca
Iordache este fiul lui Toderace.
b. Al doilea document este concludent in a stabili
filiatia fard a mai rasa loc discutiilor. $tim cd Alexandra
era sotia lui Iordache spatarul, pe sotia lui Toderasco
chemand-o Safta, apoi
c. Alexandra 4i spune spätdroaia" i nu vistiemi-
ceasa, cum ar fi fost normal, caci Todera§co era vistiernic
i la 1679 §i la 1683. Iar faptul ca
d. in ambele documente Iordache este indicat sigur
146 " G. Ghibänescu, op. cit., IV/1, p. 33-34.
' Ibidern, p. 67.
32 Ibidem
33 Ibidemi, p. 33-34.
www.dacoromanica.ro
Litre Clio si Polemos
drept rdposatul Iordachi spdtarul" nu mai ingaduie nici o

replica. In primul rand ca Todera§co traie§te pand la 1686,
iar in al doilea rand ca cel mort era Iordache spatarul care,
cum am vazut mai sus, decedase la inceputul anului 1665.
Concluzia este una: lordache stolnicul este fiul lui
Iordache spátarul. Totu§i ar mai putea aparea un contra-
argument: daca Iordache este mentionat ca frate al copii-
lor lui Todera§co ? Documentele i§i vor spune §i de astä-
data cuvantul.
La plecarea sa la Constantinopol, in 1686, Todera-
§co a läsat fiului sail mai mare, Vasile, o diata". Diata,
mentionata de Vasile la 1693 de pe izvodul parintelui
mieu Toader vistiernic ce ni-au facut imparteald la purce-
sul dumisale la Tarigrad"' nu arata deck:
[...] Partea me de sate [..1" (a lui Vasile AVD);
,,[...] Partea sorumii Catrina [...]"
[...] Partea fratelui mieu Ion [...]"
[...] Partea fratelui mieu Ilie [.]35
Ca mai jos sä spuna: Noi am fost multamiti cu cat
ni-au dat [...], numai tamplandu-se schimbarea vietai dum
neniei (tatdlui AVD)[...] ramas-au destuld datorie asupra
fratilor miei lui loan qi Ilie [...]", ca apoi: [...] fratii miei
ameindoi, Joan §i Ilie §-au facut §i scris unul altuia [...]36.
Acest document este concludent in a ne face sa
afirmam cd Iordache nu este frate cu copiii lui Tode-
rasco. Oricare ar fi fost situatia Todera§co ar fi trebuit sd
treacd §i pe Iordache in randul mo§tenitorilor, apoi faptul 147
' N. Iorga, Studii V documente, V, p. 180-182.
' Ibidem.
36 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Diter
ea de cloud ori Vasile este categoric subliniind pared faptul

ca nu are deck doi frati, Ion i Ilie, ne face sä nu mai stain
la indoiald in ceea ce privete adevarul, cu atat mai mult
cu cat un document de la Vasile, datat 1 aprilie 1701, vine
pared sa sintetizeze documentele mai sus analizate:
Vasile Cantacuzino vel vornic. Fac tire cu aceasta
scrisoare a mea tuturor cui sa' cade a *ti, pentru trei vecini
ai no*tri din sat din Halauce*ti [...] cari s-au dus de s-au
aOdzat in Campul Lungu §i i-au fost tragandu la P4cani
dumneai Ileana stolniceasa raposatului unchiului mieu
Iordachi, ce-au fost stolnic mare
Acurn, ark pe baza acestui document, cat i a
celor mai sus analizate, nu putem sfi nu-i dam dreptate
lui Gheorghe Cantacuzino care, prin rectificfirile aduse,
de0 nu tim in baza caror documente, s-a dovedit a fi
un bun cunoscator al familiei sale. Astfel c'd in ultima
instantä lucrurile se prezintd in felul urmator:
Iordache Cantacuzino spatarul a avut doi fii, Tode-
ra§co ajuns vistiernic §i Tordache ajuns stolnic. Cel dintai
s-a casatorit cu Safta, nepoata lui Stefan Tom§a, cu care a
avut patru copii: Vasile, Ion, Ilie *i Catrina. Cel de-al doi-
37 1 aprilie 1701 (7209)
inscrisul lui Vasilie Cantacuzino vel vornic Visnii
Zemli..."
...
$i i-au fost tragandu la Pdscani dumneaei Iliana, stol-
148 niceasa rdpausatului unchiului mieu Iordachi, ce-au fost stolnic
mare, dzicând ca-s vecini din Pdscani."
Documente privind relaiiile agrare in veacul al XVIII-lea,
vol. 11: Moldova, Bucuresti, Editura Academiei R.P.R., 1966,
doc. 2, p. 94.
www.dacoromanica.ro
lea fiu al spätarului Iordache se cdsatorqte la 1683 cu

Ileana, fata lui Apostol Catargi, cu care a avut un bdiat
Iordache i cloud fete. Dupd toate probabilitätile Iordache
stolnicul a trait destul de putin, este mentionat cocon la
1679, iar in 1701 este deja mort. Totodata, acum putem
afirma cd intr-adevAr familiile Cantacuzino Deleanu i
Cantacuzino Pwanu '4i au obfirOa in aceti doi tii ai
lui Iordache Cantacuzino mare spátar: Delenii lui To-
derwo, iar Pwanii lui Iordache.
1978
149
www.dacoromanica.ro
Ecaterina,
sotia lul
Vasile Custache.
Vasilie.
qiia A mipurway
S.
ftui
irbteAe.lb "A.
lul
Yoe
n 31 Cant uzino.
04447
_ ---
Ce s'a porealit Papaw, dup osiel sale: l'Aseanil.
" Ce s'a poreuld. Dekenu, dura oliel; De lank..
" Dintr'acest lcaeile n'a Ames se
Foto nr. 1.
www.dacoromanica.ro
Batt,
ROO. Ill,
131, 1.10 f Iordaohe Costandin louit3
.ocl Jul Vistierul. Spitsrul. SpItand.
Aristarh. Cantacusino
ts%. L 'si din Ore..
V. labial.
-,4
ljerban, et Toader,
lordsehe s's aiugara. Lars.
A!). Curl nu 1-0 J Stolnic.
rim..
loan,1116s
'at',4,
Ce-1.10 De leanul, &I'll num.]. fatale movie sale. -.74
Foto nr. 2.
www.dacoromanica.ro
0 RECENZIE INTARZIATA*
Ceea ce face ca Editura Militara" sa detina un

loc distinct in raport cu multe alte edituri este
adevärul ca Inca de la intemeiere ea a inteles sa-si facd din
valorificarea, reinterpretarea si propagarea istoriei natio-
nale, unul din principalele sale scopuri. Pe aceasta directie,
in urmä cu mai multi ani, a fost inaugurata colectia Dom-
nitori si voievozi ce-si propunea sa prezinte marelui public
intr-o rnaniera cat mai accesibild viata si activitatea
diversilor conducdtori perindati de-a lungul vremurilor la
carma Tarilor Române. Initiativa a fost si este sprijinita de
munca istoricilor nostri care au realizat monografii pentru
domni precum Vladislav I, Vlad Tepes, Stefan cel Mare,
loan vodd cel Viteaz, Alexandru loan Cuza s.a.; monogra-
fii ce pot fi citate ca lucrari de referinta in bibliografia
istoriogratiei românesti. Dar, pe langd acestea, si-au facut
loc in colectie si unele monografii daca le putem numi
astfel lipsite de valoare, care nu se tidied nici macar la
152 nivelul unor lucrari de popularizare prost scrise, ele pu-
rand fi citate mai degrabd ca lucrari de dezinformare decat
* Dr. Alexandru Popescu, $erban Cantacuzino, Bucu-
rqti, Editura Militard, 1978, 176 p.
www.dacoromanica.ro
de informare a cititorilor. Printre ele un loc cu totul aparte

il define monografia pe care doctorul (in istorie !) Alexan-
dru Popescu a inteles s-o fwä marelui voievod si domn al
Tarii Romanesti, Serban Cantacuzino.
Marturisim ca in primul moment am intentionat sa
consacram acestei lucrari o recenzie atotcuprinzatoare,
dar curand ne-am dat seama cd spatiul acordat in mod
obisnuit unei astfel de intreprinderi s-ar fi dovedit mult
prea insuficient, deoarece erorile pe care autorul le face la
tot pasul merg de la cele de interpretare, pana la cele
datorate saraciei bagajului sau informational. Prin ur-
mare, in cele ce urmeazd, nu ne vom opri decat asupra ero-
rilor flagrante, care nu necesitä discutii sau interpretari
deosebite. Astfel, cei interesati isi vor putea forma o ima-
gine adecvatd, iar erorile nu vor prolifera din eventuale
neglijente sau nebagari de seamd.
1. Odata cu prima frazd a capitolului intai suntem
confruntati brusc cu golul informational: O biografie
politica a viitorului voievod poate incepe si cu pomenirea
intamplarilor cu totul neobisnuite, petrecute in noaptea de
20 decembrie 1664 in trapezaria mandstirii Snagovului,
cand tatal sau, marele postelnic Constantin Cantacuzino,
a fost suprimat din porunca domnului de atunci, Grigore
Ghica [...]" (p. 7). Paragraful dezvaluie indiscutabil o
tripla eroare:
a. Moartea postelnicului a avut loc sambatd spre du-
mineca, dechemvre 20 deni, in ziva de sfeti Ignatie
153
bogonoset, leatul 7172.1 Deci nu 1664, ci un an
' Istoria Tärii RomdneVi (1290-1690). Letopisetul Canta-
cuzinesc. Editie critica intocmitd de C. Grecescu si D. Simo-
nescu, Bucuresti, Editura Academiei R.P.R., 1960, p. 149.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
mai devreme, 1663. Sigur nu este vorba de o grewld

de tipar, cdci data este repetatd la pagina 12,
b. ci de necunoaterea modului de transformare al ani-
lor de la facerea lumii in ani ai erei noastre (autorul
..uitä" cd pentru perioada septembrie-decembrie tre-
buie scdzuti 5509 ani i nu 5508).
c. in plus, in decembrie 1664 nu mai domnea in Tara
Româneascd, Grigore Ghica, ci Radu Leon.2
Eroarea este gravd deoarece de data mentionatä se
leagd declanprea unui intreg complex de evenimente
celi vor pune adânc amprenta asupra istoriei muntene din
a doua jumdtate a secolului al XVII-lea: lupta dintre
Cantacuzini i Baleni; lupta izvordtd i hränitä perma-
nent din cauze sociale economice, dar care are in 20 de-
cembrie 1663 punctul sdu crucial.
2. 0 a doua eroare este continuta de afirrnatia: in
vremea celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica, este
nevoit [Serban Cantacuzino A.V.D.], in 1672, sd se as-
cundä la mdnästirea Hangu in Moldova [...] in vreme ce
fratii sdi erau inchii la Turnu". (p. 14)
Se tie cä in aceastä vreme Turnu era raia turceascd,
iar letopisetul consemneazd clar cd pe fratii lui Serban,
Constantin, Mihai, Matei, Iordache i-au pus la opreala
mare, in turnul clopotnitii"3. Deci nici vorbc7 de cetatea
Turnu, ci de turnul clopotnitei din curtea dornneasccr.4
= Istoria Romániei in date, Bucuresti, Editura Enciclope-

154 died Romând, 1971, P. 455.
3 Letopisoll Cantacuzinesc, ed. cit., p. 166.
4 Radu Popescu vornicul, Istoriile doninilor Tara Rornci-
nevi. Introducere si editie critica de Const. Grecescu, Bucuresti,
Editura Academiei R.P.R., 1963, P. 153.
www.dacoromanica.ro
3. De aceeasi naturd este si informatia" prin care a-

flam de editia unui anume Glykis, care tipäreste la Viena
in 1681, spune autorul o editie greceasca a Bibliei."
Mai mult chiar, prefata acestei editii este semnata de Do-
sitei. Patriarhul Ierusalimului. (p. 131)
Din nou triplä eroare:
In primul rand, editia tiparitd de cunoscutul tipograf
Nicolae Glyky nu a aparut in 1681, ci in 1687; in al doilea
rand, nu a apdrut la Viena, ci la Venetia; in fine, semnata-
rul prefetei este Nicolae Glyky si nu Dositei Notara.
Dacd autorul ar fi citit si nu numai ar Ii citat in bi-
bliografie comunicarea pe care N. Iorga a facut-o la A-
cademia Romand in ziva de 26 iunie 1915, 5 toatä aceastä
confuzie ar fi fost credem evitatd. Si tot ca urmare a
aceleiasi lecturi ar fi fost inläturatd si afirmatia din cuprin-
sul legendei pe care A.P. o aseaz5 sub ilustratia inntisand
foaia de titlu a Bibliei de la 1688: Pagina de titlu a Bibliei
de la Bucuregi, a cdrei tipärire a fost initiata de Serban
Cantacuzino in 1688." Chiar dacd am face abstractie de
comunicarea lui N. Iorga care demonstreazd convinga-
tor ca tiparirea a inceput cu cel putin doi ani inainte de
aparitie credem cä autorul s-ar fi putut intreba lasá cd
nici altii n-au facut-o cum a fost posibila tiparirea unui
volum de aproape o mie de pagini in cel mult un an (scrise
cu caractere foarte mici) intr-un moment istoric cand nici
o altä tiparnita din lume n-ar fi reusit performanta.
4. La fel de dezarmat este A.P. i in ceea ce priveste
genealogia. Astfel, alldm cd cel care 1-a salvat de la pieire
pe Serban Cantacuzino in 1678 , Lupasco Buhus ma-
155
re spätar, ar fi fost cumnat al viitorului domn". (p. 16)
5 N. Iorga, In legaturd cu Biblia de la 1688 si Biblia de la
1667 a lui Nicolae Milescu, in Analele Academiei Române.
Mernoriile Sectiunii Istorice", seria II, torn XXXVIII, p. 37-53.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
incurcdtura nu provine atat din informatia prezenta

ca atare in Letopisetul lui Neculce6, cat mai ales din pre-
luarea ei, rard spirit critic, de care autor, care ar fi trebuit
sa aibd macar rezerva pe care Ioan C. Filitti7 o avea cu ani
in urmä cand afirma cd numai dupd limba tirnpului"
Serban Cantacuzino era cumnat" cu marele spätar Lu-
pa§co Buhue.
Adevdrul este Ca cei doi demnitari se aflau intr-un
anumit raport de rudenie, dar nicidecum nu erau cumnati.
Inrudirea lor imbraca cloud forme:
a. Sotia lui Lupa§co Buhu§, Safta, erafiica spataru-
lui moldovean Iordache Cantacuzino, frate cu Constantin
postelnicul, tatal lui 5erban Cantacuzino, deci viitorul
domnitor era var prin alianta cu dregatorul de origine
moldoveana.
b. Ultimul din fratii spatarului Lupa§co Buhu§ a a-
vut o flied, Safta, devenita sotia stolnicului Constantin
Cantacuzino, fratele lui Serban, deci Serban ar fi fost un
fel de nepot prin alianta (dacd putem spune astfel) cu bo-
ierul salvator.
5. 0 alta problema de genealogie, nerezolvatd, o are
in vedere pe prima sotie a lui 5erban Cantacuzino. Auto-
rul, sigur pe sine, crede a §ti" §i in aceastd privimta care
este adevarul, sustinand fard suport documentar cd:
6 Cronica lui Ion Neculce copiatei de loasaf Luca. Manus-
crisul Mihail". Editie de Zamfira Mihail si Paul Mihail, Bucu-
resti, Litera, 1980, P. 23.
156 7 loan C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore C'antacuzino,
Bucure#i, 1919, p. XXX.

8 Nici macar dupd limba timpului nu pot fi socotiti astfel;
vezi Vasile Scurtu, Termenii de inrudire in limba romOnd, Bu-

curesti, Editura Academiei R.S.R., 1966, p. 209-213.
www.dacoromanica.ro
Prima sotie a lui Serban a fost Maria din Golesti fata lui
Stroie (sic !) Leurdeanu de care se desparte." (p. 15)
Istoriografia a mostenit, gratie Letopisetului Canta-
cuzinesc, informatia prin care se face cunoscut cd au
tinut pre fata lui [Stroe Leurdeanu A.V.D.] un fecior a
lui Costandin, anume Sdrban."9 Atat ! Dar A.P. este ne-
multumit si atunci inventeazd, facandu-ne cunoscut cd pe
sotia viitorului voievod o chema Maria, iar legdtura dintre
cei doi a luat sfarsit printr-un divort. Nu spunem cd lu-
crurile nu s-ar putea prezenta si astfel, dar, deocamdatd,
documentele nu ne permit sd afirmdm decat ca Stroe
Leurdeanu a avut o singurd flick Axinia, moarta prin
1646-1647'0. Cat despre stirea din Letopiset, trebuie sa ne
multumim a o inregistra ca atare desi cu semnul intre-
barii, credem noi asteptand noi revelatii documentare.
Situatia economicd a acelor timpuri este la randu-i
insuficient inteleasd de care autor. Diversele afirmatii
gratuite sunt insotite de exagerdri ce contrazic realitatile.
lark spre exemplificare, numai cloud dintre acestea:
6. Discutand despre transformarile domeniului feu-
dal in secolul al XVII-lea, A.P. specified: in tot cazul,
acum se alcdtuiesc latifundiile boieresti [sublinierea auto-
rului AVD] pe care puteai sd mergi ceasuri si, cateodata,
zile intregi." (p. 24) Afirmatie falsd, deoarece se stie cd
una din caracteristicile feudalismului sud-est european si
in special a celui romanesc, este tocmai lipsa acestor do-
menii. Ceea ce defineste pe feudalul roman, mare stapan
de pamant, este tocmai lipsa unei proprietdti constituite ca
157
9 Letopisetul Cantacuzinesc, ed. cit., p. 151.
I° N. Stoicescu, Dictionar al marilor dregdlori din Tara Ro-
rneinescd si Moldova, sec. XIV-XVII, Bucureti, Editura Enci-
clopedicd Romând, 1971, p. 205.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
un tot unitar. Chiar feudalul care stapanea singur 70-80 de

sate foarte rar la noi le avea raspandite pe intreg cu-
prinsul tarii, incat formarea unei latifundii era imposibild.
7. Firesc" informatia banului Mihai Cantacuzino
referitoare la introducerea culturii porumbului in Tara
Romaneasca de catre Serban Cantacuzino" nu putea lipsi
din paginile lucrarii (p. 25). Necritic, A.P. se pronuntä in
aceeasi directie, vazand aici o actiune sigura si calculata a
voievodului muntean. Este greu de crezut cd se poate tre-
ce la cultivarea unei plante prin hrisov domnesc; in mod
obisnuit aceasta se face printr-o asimilare treptatd, de mai
mica sau mai mare durata. Cat despre porumb, autorul ar
fi trebuit sä find seama de parerea exprimatä de C.C.
Giurescu care afirma cu rezerva impusa de tinuta stiin-
tifica in urmä cu mai multi ani, cd porumbul a inceput sa
fie cultivat in Tara Romaneasca Inca din prima jumatate a
secolului XVII12.
Ne oprim aici !
Analiza tuturor lipsurilor, erorilor si exagerarilor
continute de paginile cartii ar umple un spatiu mult prea
mare in raport cu valoarea lucrarii". Am reliefat numai
cateva din lipsurile monografiei, dar suficiente, credem,
pentru ca cititorul sa-si poata forma o parere despre reale-
le valente stiintifice ale cartii.
1978
11 Genealogia Cantacuzinilor de banul Mihai Cantacuzino,

ed. N. lorga, Bucure4ti, 1902, p. 291.
12 Constantin C. Giurescu, Probleme controversate in isto-
riografia romcina, [Bucurqti], Editura Albatros, [1977], p. 123-
126.
www.dacoromanica.ro
BANATUL IN ANUL 1774
contributii demografice si statistice
^
n urma cu mai bine de patru decenii Nicolae Iorga
Iafirma categoric: Istoria Banatului nu s-a scris
pana acum"1, araand totodatd cd dezideratul nu se va putea
realiza fard o cunoa*tere mai largd a izvoarelor: Aceste
izvoare se gasesc in mare parte bine pdstrate, dar necerce-
tate, pentru vremea noud, mai de nimeni [...] Cercetarea
de care vorbesc ar trebui sã se faca metodic, de oarneni
mode*ti *i muncitori, pe care sd nu-i dezguste necontenita
intoarcere a foilor in registre sau orbecairea obositoare in
acte separate, unde utilul *i superfluul se amestecd in fie-
care moment."2 Semnificativd atitudine pentru acela care,
de*i a scris cateva sinteze de istorie a românilor *i cel pu-
tin eke o monografie pentru fiecare din provinciile istori-
ce romane*ti, n-a lasat pentru Banat, la sfar*itul carierei,
decal patrunzdtoarele Observaiii ,si probleme beineitene. 159
1 N. lorga, Observatii V probleme bánci(ene, Bucurqti, A-

cademia Românä, 1940, P. 3.
2 Ibidem, p. 5-6.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
Cu toate ca intre timp s-a scris foarte mult3, situatia a

inceput sa se remedieze abia in ultimii ani, cand editarea iz-
voarelor narative si documentare a inceput sa aiba o ponde-
re mai mare4. Totusi, va mai trece multà vreme pana vom
vedea tiparite miile de acte administrative, militare, fiscale
si bisericesti, singurele care, prin numarul si calitatea infor-
matiilor, vor permite formularea unor judecati definitive,
stiintific si obiectiv fundamentate. Din fericire, nu trebuie
sa asteptam inactivi realizarea unor astfel de planuri, caci
hazardul ne rezervd surpriza descoperirii unor surse de
maxima irnportanta, cumuluri informationali fata de care
intreg materialul depistat ulterior nu capatd dee& o valoare
complementara. Prin raritate si continut astfel de revelatii
devin puncte de referinta esentiale indiferent dacd vreodatä
vor putea fi partial contrazise.
Un material de o asemenea insenmatate a descoperit
si editat zelosul cercetator al istoriei banatene Costin
3 Pentru o rapidd orientare se pot consulta: Al. Rusu, Con-

tribucii la bibliografia istorica a Banatului, in Studii de istoria
13anatului", 1969, nr. 1, p. 173-196; Idem, Realizeiri ale istorio-
grafiei romeinevi. Titluri de articole ,vi studii extrase din reviste
de specialitate aparute in orb intre anii 1944-1970 relative la
istoria Banatului,in Studii de istoria Banatului", 1974, nr. 3, p.
216-241.
4 Printre cele mal importante sunt: Aurel Corui, Gertrude
Bardas, Tiberiu Mot, Indrum6tor in Arhivele Statului Banat, I,
Bucuresti, 1966; Nicolae Stoica de Hateg, Cronica Banatului,
Studiu si editie de Damaschin Mioc, Bucuresti, Editura Acade-
160 miei R.S.R., 1969 (vezi si editia a II-a, revAzutd, apdrutd in 1981
sub auspiciile editurii timisorene Facla"); I.D. Suciu si R. Con-
stantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Bana-
tului, I-H, Timisoara, 1980; Costin Fenesan, Documente medie-
vale banálene (1440-1653), Timisoara, Editura Facia, 1980.
www.dacoromanica.ro
intre Clio qi Polernos
Fenepn5. Este vorba despre raportul intocmit de un inalt

functionar al administratiei austriace din Banat, Johann
Jacob Ehrler, in anul 1774: Banatul de la origini pdna a-
cum, impreuna cu obiceiurile, datinile, religia, educatia
data copiilor, economia casnica qi averea localnicilor, cu
lipsurile mijloacelor de trai qi ale comercului, cu venituri-
le, cu obligatiile functionarilor, curiozitatile WU qi mail-
mea acesteia in ceea ce priveqte teritoriul, orwle, satele,
prediile, oamenii qivitele avdnd in anexii itinerarul imbu-
natal-it de calatorie descris la Timipara, la 1 octombrie
1774, de catre Johann Jakob Ehrler, revizor6.
Din primul moment atrage atentia varietatea tema-
ticii abordate de autor in dorinta sa de a alcdtui un material
explicit §i cuprinzdtor asupra tuturor aspectelor de culturd
i civilizatie, cu referire speciala la structurile demogra-
fice i economice ale Banatului anilor 1770-1774. In ace-
la§ timp, un cercetator avizat va fi surprins de suprapune-
rea tematicd aparentä doar §i temporald cu atat de
mult folosita §i invocata Istorie a Banatului timi,san publi-
catà de italianul Francesco Griselini7 in 1780. Considera-
tä pand acum izvorul principal necontestat pentru istoria
§i societatea banateana din a doua jumdtate a secolului al
XVIII-lea, ea va trebui sa cedeze intdietate lucrdrii de care
5 Johann Jakob Ehrler, Banatul de la origini pcina acum
(1774). Prefatd, traducere si note de Costin Fenesan, Timisoara,
Editura Facla, 1982.
6 Ibidem, p. 23.
7 Fr. Griselini, Versuch einer politischen und natiirlichen 161
Geschichte des temeswarer Banats in Briefen an Standesge-
nossen und Gelehrten, I-I1, Viena, 1780. Cu o bund traducere
româneascd facutd in 1926 de N. Bolocan (Fr. Griselini, Istoria
Banalului timipn, Bucuresti, 1926).
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
ne ocupam, chiar daca pentru unele informatii, in special

de etnografie §i folclor8, va continua sa ramana o sursd
importantä. Ca materialul furnizat de Ehrler este cu mult
superior, nu numai lui Griselini, dar oricarui izvor publi-
cat pand acum, se va observa la tot pasul in studiul nostru.
Totu§i, trebuie sã subliniem, chiar i succint, patru dintre
motivele majore ce i-au fixat Banatului un statut bine
conturat:
a. Este prima lucrare cunoscuta §i publicatä care
furnizeazd date privind structura demografica, economica
si administrativa a intregului Banat, inclusiv a teritoriului
(satelor) aflat sub jurisdictie militard.
b. Este prima sintezã sistematica in care este pre-
zentata statistic intreaga structura demografica i econo-
mica a Banatului.
c. Este izvorul cel mai bine informat dintre toate
sursele elaborate parfa la aceasta data, deoarece autorul,
bun cunoscator al realitatilor §i birocratiei banatene, con-
§tient de carentele conscriptiilor §i recensämintelor a eau-
tat sa le diminueze precaritatea informatiilor coroborand,
analizand §i comparând rapoartele succesive ale ultimilor
ani referitoare la problemele despre care relateazd.
d. Este prima scriere redactatä de un bun economist
din dorinta de a informa i, prin aceasta, ferità de multe
dintre lacunele comune scriptologiei oficiale a timpului.
In plus, alcatuirea este posterioard celor trei calatorii ale
lui Iosif al II-lea in Banat, soldate, dupd cum se tie, cu
sanctiuni aspre §i porunci imperative de a se lua masuri
162
Pentru aceste aspecte asupra cdrora nu ne vom opri a
se consulta articolul semnat de A. Turcu i Costin Fenepn, Un
manuscris cu date etnografice beiniitene din secolul al XVIII-lea,
in Tibiscus", II (1972), p. 322-325.
www.dacoromanica.ro
urgente pentru grabnica imbunatatire a situatiei social-

economice a provinciei". Tocmai de aceea, Ehrler, func-
tionar fidel Curtii vieneze, realizand raportul pentru acela
ce fusese desemnat sa dea curs directivelor imperiale (ba-
ronul Iosif de Brigido), a cautat sa infati§eze cat mai exact
situatia existenta adeseori propunand solutii pentru in-
dreptarea unor lipsuri din economie §i administratie ne-
avand interes sa escamoteze realitatea.
Fire§te, §i aici vom gasi multe din dificultatile Me-
rente oricarui izvor statistico-demografic premodern, cu
consecinta esentiald: non-sinonimia document-realitate.
Aceasta nu inseamnd cã discrepanta este atat de mare in-
cat concretul nu mai poate fi reconstituit. Istoria, demo-
grafia, statistica dispun astazi de un arsenal important de
mijloace de investigare, de verificare i interpretare capa-
bile sä atenueze diferentele cele mai flagrante. Ca atare,
trecand peste scepticismul anacronic al unor cercetatori,
s-a inteles sau, oricum, va trebui sä se inteleaga ca
intre informatiile cuprinse in astfel de surse i realitatea
timpului are loc un fenomen asemanator celui de refrac-
tie, Inca intotdeauna adevarul apare doar in urma unei co-
rectii §tiintific conduse9. Cat de aproape suntem de adevar
9Pentru a realiza in astfel de cazuri o corectie §tiintific

condusd" istoricul trebuie sä fie dublat de un bun statistician §i
un bun demograf, altfel intreprinderile ocazionale ale unuia sau
altuia dintre istorici nu vor duce la nimic. Ap cum paleograful,
epigrafistul sau arheologul trebuie sà aibd cun4inte comple-
mentare celor istorice, tot a§a i specialistul in istorie demografi-
cã ori economica este de neconceput fard desdvdr*ita cutioatere 163
a metodelor de investigare in special a statisticii proprii tiin-
telor economice §i demografice. Chiar i a§a, metodologia cerce-
tärii istorice are de suferit deoarece modul de a investiga realita-
tea imediatã sau viitoare trebuie sa suporte adaptari i modificAri
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dip
depinde, intr-o masura egala, atat de particularitatile fie-

carui izvor, cat i de pregatirea tiintifica a cercetatorului.
Esential rdmane, totui, a ti sä te situezi exact in raport cu
eroarea, adica' a cunoa§te cat de mare poate fi procentul de
probabilitate in reu§ita demersului intreprins.
In ceea ce ne privqte, consideram cä pe baza lucra-
rii lui Ehrler se pot fixa §i interpreta o serie de parametri,
suficienti pentru o reconstituire sincronicd1° a structurilor
geodemografice din prima jumatate a deceniului opt al se-
colului al XVIII-lea.
L STRUCUTURA TERITORIULUI
Banatul, ca provincie a Imperiului Habsburgic, avea

o suprafatä de 21.746 km' (3.778.628 iugare)11, reprezen-
tand 3,751% din teritoriul stapanit de habsburgi. Benefi-
ciind de o configuratie naturald armonioasa (campie, deal,
munte), de numeroase cursuri de apd (Dundre, Mure§,
Timi) §i de un pärnant fertil, a fost din cele mai vechi
timpuri o regiune propice locuirii. In raport cu destinatia
pentru a fi utile sondarii trecutului. Numai printr-un praxis con-

*tient se va ajunge ca istoria dernografica sa devina o stiintd cu
un strict domeniu de definitie.
Desi vor exista si referiri la alte perioade, nu ne-am
propus in cele ce urmeaza decat o reconstituire sincronica a unui
moment istoric important prin el insusi care, mai devreme
sau mai tarziu, sa poata fi inserat intr-o cercetare diacronica
164 atotcuprinzatoare.
" Unitatea de masura pentru teren folosita de Ehrler este
iugarul. Pentru a usura intelegerea si compararea diferitelor di-
mensiuni am modernizat unitätile de masura transformandu-le
in metri, hectare sau kilometri. Un iugar = 0,5755 ha.
www.dacoromanica.ro
economicd structura fondului funciar era, in anul 1774,

urmdtoarea'2:
a. teren agricol (64,26%):
ogoare, fânaturi, pdsuni = 55,315%
predii'3= 7,844%
vii si livezi = 1,101%
b. teren neagricol (35,74%):
1. suprafata ocupata cu constructii (2,409%):
pämânt intravilan = 2,046%
saivane si salase = 0,363%
12 Pentru ca procentele sd fie cat mai exacte am folosit su-
prafata rezultatd prin insumare (1.986.990,9 ha), la care am
adaugat suprafata prediilor (172.650 ha). Din total am scAzut
suprafata districtului Panciova (125.890,63 ha) deoarece fondul
sdu funciar nefiind compartimentat, n-a putut contribui la insu-
marea cifrelor pe orizontald. Rezultatul: 2.033.750,3 ha.
13 Desi continua sail pdstreze intelesul cdpätat in secolul al
XVI-lea, de sat locuit anterior, prediu inseamnd acum mosie
(domeniu agricol), teren nelocuit destinat cultivdrii sau pasuna-
tului. Prediile luau nastere pe locul unor sate parasite ori prin de-
secarea mlastinilor, apartineau statului, care le inchiria anual, in
special crescdtorilor de vite. In statistica sa, Ehrler le exclude din
calculul fiecdrui district indiand doar suprafata globald (p. 29):
300.000 iugdre, deci 172.650 ha. Datorita acestui fapt este mic-
sorata suprafata fiecdrui district in parte. Am cdutat sa diminudm
aceastd lipsd printr-un calcul care, desi relativ, suplineste in mod
satisfacAtor carenta. Astfel, cunoscdnd suprafata totald a pre-
diilor din intreg Banatul, precum si numdrul prediilor fiecdrui
district (in total 80 de predii; vezi p. 153-156), am stabilit, cu
ajutorul procentelor si al proportiilor, intinderea aproximativd a 165
teritoriului ocupat de predii in fiecare distria. Exemplu: in dis-
trictul Becicherec sunt 27 de predii, din totalul de 80, repre-
zentand 33,75% din total; 33,75% din totalul de 172.650 ha
inseamnd 58.269,375 ha.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
2. terenuri degradate (mla$tini; pamant cu sal-

petru) = 6,876%
3. fond forestier (paduri) = 26,455%
Ponderea cople$itoare a terenului agricol suscep-
tibil de a fi mult extins prin defri$dri $i desecari ilustrea-
za marile disponibilitati economice ale Banatului, preg-
nant reliefate $i prin indicatorul de arealitate'4 care este
de 5,789 ha pe locuitor (sau 26,713 ha de gospodarie). A-
ceastä situatie a fost gre$it interpretata de unii istorici care
au crezut cd au de-a face cu un teritoriu slab populat, para-
doxal, tocmai acolo unde interventia permanenta a omului
este determinanta. Ca s-a ajuns aici, se datoreaza. cand nu
este vorba de rea-credinta , pe de-o parte, ignorarii statu-
tului social, politic $i economic, cu totul special, al provin-
ciei in cadrul Monarhiei Habsburgice, pe de alta, interpre-
tarii necorespunzatoare a politicii de colonizare promova-
tä de Curtea vienezä din cu totul alte motive decdt cele
datorate depopuldrii. Or, este $tiut cd Banatul, ocupat in
virtutea lui jus belli i considerat un bun nou-dolkindit, a
devenit domeniu al Coroanei, iar titlurile de drept public
sau privat anterioare anului 1716 nu au fost luate in con-
sideratie. Sau cum spune Ehrler: iar fiindca in tard nu se
gäseau nici ora$e $i nici nobili stapanind mo$ii care sa le fi
fost donate, domnul tarii [imparatul AVD] il guverneazd
14 Indicatorul de arealitate este inversul densitätii popula-

tiei, determinând numärul de hectare ce revin la un locuitor
(Vladimir Trebici, Dernografia, Bucure$ti, Editura Stiintifica $i
166 Enciclopedicd, 1979, p. 61). Pentru istoria demografica trebuie
sä devind unul dintre parametrii curent folositi deoarece prin el
putem evalua u$or capacitatea geodemografica a unui teritoriu
national sau regional, mai ales atunci când nu avem date despre
suprafata agricold sau arabild.
www.dacoromanica.ro
printr-o Camera obiviuita, numitä Adminstratia Tarii".

(p. 26)
De aici decurg trei realitati social-economice de
importanta covaritoare:
1. lipsa marii proprieteiti, cu corolarul ei, lipsa
exploateirii nobiliare;
2. existenta micii proprietati!' teirdneqti libere,
ca forma" dominantii de stelpdnire a pameintului;
3. capacitatea teritoriului de a sustine un numár
mult mai mare de mici proprietari dec.& cel exis-
tent, in conditiile absenfei marii proprietati, care
ar fi limitat gi ingustat permanent suprafata std-
pdnita de tareinimea liberei.
Avand deci de-a face cu mica proprietate, alcatuitä
din intinderi de pamant judicios repartizate proportional
cu numarul vitelor stapanite'6 , vom incerca sä reconsti-
tuim macro i microstructura terenului agricol banatean.
Astfel, taranimea posesoare de pamant era impartita in
patru categorii (p. 54):
a. tärani cu sesie" intreagei:
34 iugäre (19,517 ha) =
24 iugare (13,812 ha) pamant arabil (70,58 %);
6 iugare (3,453 ha) fanat (17,64 %);
15 Termenul de proprietate nu trebuie Inteles in acceptiunea

sa modernd, capitalistä, ci prin aceea feudalä de posesiune.
1' in Germania bogatia tdranului e socotitä in functie de
mArimea pämântului detinut, dar aici, in Banat, dupd numdrul de 167
vite stapanite" (p. 110).
'7 Sesie = o bucatà de pamânt acordatä de un stApan de pa-
mânt cu drept de folosinta viagerd i ereditard, in conditii fixate
de obiceiul pamântului, in schimbul unor obligatii de rentä.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
3 iugare (1,726 ha) pasune (8,823 %);

1 iugar (0,5755 ha) loc de casä (2,941 %).
b. tarani cu jumatate de sesie:
19 iugare (10,934 ha) =
12 iugare (6,906 ha) parnant arabil (63,157 %);
4 iugäre (2,302 ha) fanat (21,152 %);
2 iugare (1,151 ha) pasune (9,09 %);
1 iugar (0,5755 ha) loc de casa (5,263 %).
c. tarani cu un sfert de sesie:
11 iugare (6,33 ha)
6 iugäre (3,453 ha) pamant arabil (54,545 %);
3 iugäre (1,726 ha) fanat (27,272 %);
1 iugar (0,5755 ha) päsune (9,09 %);
1 iugar (0,5755 ha) loc de casa (9,09 %).
d. tdrani cu o optime de sesie:
7 iugare (4,028 ha) =
5 iugare (2,877 ha) parnant arabil (71 %);
1 iugar (0,5755 ha) pdsune (14,285 %);
1 iugär (0,5755 ha) loc de casa (14,285 %).
In medie unui taran ii reveneau 17,75 iugare (10,512
ha), din care:
11,75 iugare (6,762 ha) pamant arabil (66,197 %);
3,25 iugare (1,87 ha) fanat (18,309 %);
1,75 iugäre (1,007 ha) pasune (9,859 %);
1 iugar (0,5755 ha) loc pentru casa (5,633 %).
Situatia a fost pastrata i dupd incorporarea Banatu-
168 lui la Ungaria 1778 asa cum aratd reglementarea ur-
bariala18 din anul 1780.
18 D. Prodan, Reglementarea urbariald din Banat de la
1780, in Anuarul Institutului de Istorie din Cluj", XII (1969), p.
295-322.
www.dacoromanica.ro
Respectând proportiiile de mai sus vom incerca sä

calculam structura terenului agricol pentru intreaga pro-
vincie. De§i fatd de caracterul aproximativ al cifrelor pas-
tram o anumità rezervd, considerdm cd ele exprimä, in
mare, situatia reald.
Scäzand un iugar (locul pentru casd *i grädind) din
media de 17,75 iugäre obtinem 16,75 iugdre (9,633 ha)
ogor, fanat i pd§une pe cap de gospodarie; din care,
70,149% teren arabil (ogor), 19,402% fanat, 10,447% pa-
wne. Suprafata ocupatà de acestea insumeazd 1.174.973
hectare, adicd 1.124.973 ha, suma districtelor, la care am
addugat terenul din districtul Panciova, de circa 50.000
ha'9. Pdstrând proportia vom avea:
ogoare = 824.231,81 ha ,'-', 825.000 ha;
fanat = 227.968, 26 ha ,-,. 228.000 ha;
pd§une = 122.749,43 ha z 122.750 ha;
Privita atent, cifra globala, cat §i defalcatd, pare prea
mare fatà de numarul capilor de gospodarie, indicând o
diferenta substantiald intre marimea medie a sesiei (9,633
ha, Med' locul de casd) §i media aritmeticd obtinutd prin
impartirea numarului de hectare la numarul taranilor capi
de gospoddrie (14,433 ha). Discrepanta se datoreazd, pe
de-o parte, existentei in masa taraneasca a unui num5r mai
mare de tdrani cu sesie intreagd, pe de alta, intinderilor de
pamânt aflate in posesia altor categorii sociale: jeleri (care
puteau primi chiar sesie intreaga), preoti, invatatori etc.
Astfel, fiecare supus spune Ehrler nu are doar
vite, ci *i ogor indestuldtor, avand deci avantaje numeroa- 169
'9 Am calculat suprafata medie (ogor, fanat, päsune) a dis-

trictului Panciova dupd cum urmeazà: 9,633 ha x 5.000 capi de
gospodarie = 48.165 ha ::-., 50.000 ha.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dità
se asupra altor popoare, care nu-si pot satisface nicicând

trebuintele asa cum se cuvine din pamantul de care dis-
pun" (p. 54).
Importanta ardtatä terenului pentru culturd probea-
za, o data in plus, di principala ocupatie a populatiei
beineitene la sfeirqitul secolului al XVIII-lea era cultivarea
peitnántului.
II. GEOGRAFIA ASEZARILOR UMANE

ASEZARILE RURALE
Lipsa oraselor constituie caracteristica habitatului

banatean din secolul al XVIII-lea; existenta unui singur
oras-cetate, Timisoara, neputand schimba caracterul e-
sential rural al asezarilor si implicit al economiei. La 1774
provincia numara 641 de asezari locuite (p. 29)20, din care
637 sate, cloud orase", Timisoara si Vinga, si cloud tar-
guri", Becicherecul Mare si Kikinda. Realitatea este cd
Vinga era departe de a putea fi considerat targ si cu atat
mai putin oras21, iar Becicherecul Mare si Kikinda nu se
deosebeau aproape cu nimic de structura economicd a
satului22. Ca urmare, in calculele noastre le vom include in
' In tabelul intocmit de Costin Fenqan s-a strecurat o

gre§eara (p. 13): districtului Lipova i-au fost alocate 66 de locali-
täti in loc de 65 (16 localitäti cu germani i nu 17); de aici, totalul
de 642 de localitdti §i nu 641 (respectiv, 43 cu germani i nu 44).
Vezi i p. 137-140.
170 21 Vinga, care avea o populatie de 971 de locuitori i 233 de
gospodarii, dobândise statutul de ora printr-un privilegiu al
Mariei Tereza eliberat in anul 1744 (p. 31).
22 Habitatul rural sau awzarea ruralä presupune prezenta i
interconditionarea unor componente teritoriale i sociale care de-
www.dacoromanica.ro
randul wzarilor rurale (deci 640 de awzari rurale)23, spre

deosebire de Timiwara, al cdrei statut ordFnesc este con-
firmat de pozitia §i functia sa social-economicd.
Din punct de vedere administrativ Banatul a fost
impartit in 11 districte §i 30 de cercuri: Becicherec (2 cer-
curi); Ciacova (4 cercuri); Viirset (4 cercuri); Panciova;
Palanca Nouei (4 cercuri); Orsova (2 cercuri); Caransebes
(3 cercuri); Cenad (2 cercuri); Lipova (4 cercuri); Lugoj
(4 cercuri); Timisoara (4 cercuri). Separat exista comuni-
tatea Kikinda, alcdtuitä din 11 localitati24, foste compo-
nente ale regimentului iliric de granitä, cu un regim speci-
al era condusä de un comisar imperial i un magistrat ,
finesc sistemul sau complexul rural respectiv. Componentele fun-

damentale ale complexului rural, respectiv habitatul rural, sunt:
a) vatra,in care s-a format §i evoluat o grupare omeneas-
ca, locul deci in care se Oa locuintele propriu-zise §i construe-
tiile aferente [...]
b) locul de muncd, in care populatia i§i desrawara acti-
vitatea de baza;
c)populatia, comparata cu multiple aspecte cantitative i
calitative." (Vasile Cucu, Geografia a,sezcirilor V popula(iei u-
mane, Bucurqti, Editura didactica i pedagogica, 1981, p. 166).
" Parte din satele situate la granita sud-estica, granita cu Im-
periul Otoman, se aflau, din calcul strategic, dar *i economic,
sub administratie militara (141 de sate, reprezentand 21,875%
din total).
24 $ase din districtul Becicherec (Franjova, Melence, Botog,
Kumane, Taras, Karlovac) i cinci din districtul Cenad (Ma la 171
Kikinda, Velika Kikinda, Kerestur, Mokrin, Obili6evo). De§i
sunt enumerate in cadrul districtelor, atat populatia §i suprafata,
cat §i productia trebuie eliminate din cuprinsul acestora (p. 84;
130; 131; 136; 137).
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dip
dobandit ca recompensa pentru serviciile aduse Curtii

vieneze.
Teritorial, districtele sunt inegale; deosebirea intre
cele mari si cele mici mergand pana la de doua ori, de doua
ori si jurnatate. Chiar dacd tinem searna de varietatea for-
melor de relief si de ponderea populatiei, cauza prima tre-
buie vazuta in modul arbitrar care a stat la baza comparti-
mentarii teritorial-administrative a provinciei.
Asezarile nu erau nici ele egal repartizate, nici ca
numar, nici ca intindere. Fata de media de 55 de localitati
pe district, minima si maxima se situeazd aproape la echi-
distanta, diferenta dintre ele find de aproximativ 6 ori.
Suprafata alocatd locuirii efective vatra satului (la Ehrler,
terenul intravilan) nu este influentata in nici un fel de
intinderea districtelor sau de densitatea asezarilor25. Ne-
existand o foame de spatiu", terenul intravilan' se marea
concomitent cu inmultirea populatiei, locuitorii nefiind o-
bligati sa suporte sporul demografic in cadrul acelorasi
dimensiuni teritoriale locuite; fireste, in raport cu tipologia
si morfologia proprii fiecarei regiuni etnografice. Totusi,
comunitatile limitau deliberat spatiul de locuit in favoarea
terenurilor agricole, astfel incat asezarile erau sustinute
doar de 2,4% din intregul fond funciar (circa 0,11 ha/lo-
cuitor). Asa se explica media redusa, de 66,794 ha/locali-
tate, cand densitatea este de cca 3 asezdri la 100 km2; deci
intre terenul intravilan si restul teritoriului raportul este de
1 la 50.
172 25 Densitatea apthrilor umane este indicatorul care ma-
soard numärul awzdrilor la 100 km2.

26 Referirile noastre privind wzdrile se vor face numai in
raport cu vatra satului, teritoriul locuit efectiv. Terenul agricol
aferent nu intrd in calculele noastre.
www.dacoromanica.ro
intre Clio qi Po lentos
Cu toate acestea, casele nu erau inghesuite, datorità

modestelor dimensiuni ale locuintei si a constructiilor
economice anexe putin numeroase; fapt confirmat atat de
indicele de dispersie27 relativ mare (in medie de 5,776),
cat si de informatiile lui Ehrler. Romanul spune el isi
construieste singur casa. Aceasta e zidita cel mai adesea
din pamant batatorit ori din impletitura de nuiele sau din
busteni asezati unii peste altii si acoperità cu stuf [...] Casa
intreaga consta dintr-o camaruta si o bucatdrioara... Ro-
manii mai au si o laid pentru pastrarea granelor, [dar] gra-
nele sunt ingropate cel mai adesea in parnant [...] Pentru
vitele cornute ori pentru cai nu existã nici adaposturi si nici
grajduri, lucru de altfel obisnuit si la sarbi, [...] iar daca nu
ar fi siliti de pagubele produse de porci, locuitorii nu ar
construi nici cocini [...] Fânul necesar vitelor in timpul ier-
nii e tinut fie in curte acoperit cu mardcini, fie in gradind
[...] sau chiar in varful retezat al unui stejar" (p. 49-50)28.
Numarul gospoddriilor era de aproape 82.000 (e-
xact 81.915), cu o medie de 127 gospodarii pe localitate.
Satele mici numarau in jur de 50 sau sub 50 de case (vezi
2' Dintre formulele pentru calculul dispersiei cea mai utild
pentru demografia istorica, deoarece foloseste macrodimensiuni,
p- s
este aceea elaboratä de A. Zierhoffer: R= K. Unde R= in-
d
dicele de dispersie;p= media suprafetei pe locuinta; s= num5rul
caselor din comund (district sau judet AVD); d = nurnärul total
de locuitori; K= 0,005. Vezi A. Zierhoffer, Sur un formule ser-
vant a exprimer la dispersion et la concentration absolut de
l'habitat rural, in Comptes Rendus C.LG., III, Varsovia, 1934, 173
p. 410-415.
' Färà indoiald, nu toate gospodariile se reduceau la atat;
existau desigur si casele populatiei instärite, mai arätoase si mai
bine dotate.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. pita
media de 66,024 stabilita pentru districtul Or§ova), iar cele

mari puteau ajunge la 300, maximum 400 de gospodarii29.
Acestea din urrnd trebuie sa fi fost putine, tinand cont de
media destul de redusd obtinutd pe intreaga provincie.
Suprafata de 5.755 m2 stabilitä oficial pentru o gos-
poddrie nu era intotdeauna respectatd, diferenta fata de
media aritmeticd de 5.218 m2, din care un anumit procent
revine cdilor de acces din interiorul vetrei satului, find edi-
ficatoare. Cauza nu trebuie cdutatà in eventuale abuzuri ale
administratiei, nelipsite de altfel, ci mai ales in deosebirile
generate de mediul inconjurdtor: intinderi mai mari in regi-
unile de deal i es i mai mici in cele de munte; ilustrativd
este media districtului Timi§oara (6.952 m2), de cloud ori
mai mare decdt cea a districtului Orwva (3.350 m2). Trebu-
ie remarcat cd nici in atare conditii vatra satului nu se
comprima, intre numarul mediu al gospodariilor dintr-un
sat §i suprafata medie destinatd acestora constatandu-se un
raport flexibil de proportionalitate autoreglator: cu cat
intinderea unei gospoddrii este mai mica, cu atát locali-
tatea are un numeir mai mic de locuinte, ,si invers.
III. NUMARUL $1 REPARTIZAREA

TERITORIALA A POPULATIEI
Pand acum, cifrele de referinta privind populatia

Banatului in a doua juindtate a secolului al XVIII-lea erau
luate cu predilectie din scrierea citatal a italianului Fran-
174 cesco Griselini (cu toate cd lucrdrile cartografice austria-
29 La români satul cel mai mare, de 400 de familii..." (p.
51). Chiar dacd autorul nu spune gospodarii", media distric-
telor Panciova, Cenad si a comunitätii Kikinda ne permite sä
sustinem ca existau sate putine cu 300-400 de gospodarii.
www.dacoromanica.ro
ce, precum aceea a baronului von Elmpt, sunt mult mai

folositoare in aceasta privinta). Raportul lui Ehrler, temei-
nic informat, aratä ca totalul populatiei stabile din intreaga
provincie se ridica la 375.740 de oameni. De§i fata de nu-
marul indicat de Griselini (317.928) rernarcam o diferenta
de 57.812 locuitori, intre datele celor doi exista o cvasi-
concordanta, caci statistica lui Clari de Altringen unica
sursa folosita de Griselini nu a inregistrat deck populatia
din satele camerale, ornitand-o pe aceea din satele aflate
sub jurisdictie militara (aproape 150 de localitati). Astfel,
comparand totalurile obtinute pentru districtele rara sate
militare sesizam apropierea dintre ele:
Ehrler Griselini
Ciacova 38.572 38.110
Lugoj 31.665 34.034
Lipova 30.897 31.402
Timioara 46.576 46.886
Cenad 27.875 29.733
corn. Kikinda 11.030 10.491
ora.5 Timiwara cca 5.600 6.718
Vinga 971 1.128
Valabile pentru ce §i cat au fost planificate sa ilus-

treze, cifrele geografului italian nu pot fi folosite pentru
stabilirea potentialului dernografic al Banatului, in schimb, 175
le pot valida, o data mai mult, pe cele ale lui Ehrler.
Fara indoiala, nici 375.740 locuitori, cat da autorul,
nici 375.613, cat reprezinta suma corect calculatd, nu sunt
adevaratele dimensiuni demografice ale Banatului, dar se
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
situeazd in imediata lor vecindtate. Chiar dacd tinem seamd

de eventualele scapari ale conscriptiilor (nu prea mari in
cazul de fatd)N, de existenta unui anumit numar de locui-
tori fard dorniciliu stabil, precum si de caracterul dinamic si
deschis al populatiei, nu putem efectua o majorare cu mai
mult de 10%. Mai precis, numdrul real al populatiei se si-
tueazd undeva intre 375.613 locuitori adoptat *i folosit
de noi pentru reusita calculelor de amanunt si 420.000 DE
LOCUITORI, CIFRA ROTUNDA EXPRIMAND iN MARE CUAN-
TUMUL POPULATIEI BANATENE31 PENTRU ANUL 1774.
In teritoriu, efectivul demografic este inegal reparti-
zat datoritd actiunii determinante a unor factori de naturd
diversä. Astfel, districtul cel mai intins, Varset, contine
cel mai mare numar de locuitori (66.135); Orsova, cu relief
muntos si pdduri, de patru ori mai putin (14.751); atractia
exercitatd de orasul Timisoara principalul centru eco-
nomic si administrativ sporeste numärul locuitorilor din
districtul Timisoara (46.576); inlesnirile fiscale acordate
celor din comunitatea Kikinda explicd numarul mare de
locuitori din cele 11 asezdri s.a.m.d. Densitatea aritmeti-
Ca este de 17,272 locuitori/kn22, variind intre 20-21 locui-
tori/km2 in districte ca Timisoara, Varset, Palanca Noud,
Lipova *i circa 9-12 locuitori/km2 in Orsova, Becicherec
ori Panciova. Desi in Europa existau teritorii cu o densitate
" Datele furnizate de harta topograficd intocmitä in 1771-

1772 sunt cvasiidentice: 83.694 gospodarii, deci circa 377.480
de locuitori; cf. N.M. Popp, Populatia Banatului in a doua
176 jumeitate a secolului XVIII, in Timocul", I, 1943, 7 p.
31 Nu avem in vedere armata dimensiune mobild, variabild
$i intdmplätoare , a$a cum a procedat, probabil, Griselini cand
a estimat populatia Banatului la 450.000 de oameni (Fr. Gri-
selini, op. cit., p. 145).
www.dacoromanica.ro
mult mai mare, media banateand nu era in dezacord cu rea-

litatile timpului32: Scotia la 1750, numara 16 locuitori/km2,
Wurtembergul, 24 locuitori/km2, ca sä nu mai pomenim de
Suedia i Norvegia cu cate 4 si respectiv 2 locuitori/km2.
Alta este situatia spatiilor locuite efectiv, ga cum
probeaza numárul mediu de locuitori pe asezare, care se
ridica la aproape 600, continand sate cu o mie si peste o mie
de locuitori. Comparativ cu Europa Centrala in special
cu Ungaria, unde 60% din gezari erau localitati mici, cu
mai putin de 500 de oameni33 , aici ponderea o aveau lo-
calitatile de marime mijlocie, cu peste 500 de locuitori.
Referitor la numárul mediu de locuitori pe gospodá-
rie cifra obtinuta (4,498) are o importanta remarcabila:
confirmä, demonstreazd i intareste justetea alegerii lui
4,5 ca numar estimativ in calculele de demografie istori-
ca. Pentru populatia Tarilor Romane din societatea medi-
evald cred ca este mult mai indicat cleat 4 sau 5; oricum,
va trebui acceptat pentru gospodaria banateana a secolu-
lui al XVIII-lea. Nu trebuie sa se fwã confuzie, insä, intre
marimea demografica a familiei (menajului) si marimea
demografica a gospodariei. Este stiut ca, in general, nu-
marul familiilor este superior numarului gospodariilor
(caselor)34. In cazul de fatã numarul gospodariilor (81.915)
32 Aceste date le-am obtinut folosind lucrarile: M.N. Bouillet,
Dictionnaire universel d'histoire et de geographie, Paris, 1893;
Albert Soboul, Guy Lemarchand, Michèle Fogel, Le siecle des
Lumieres. 1. L'essor (1715-1750), vol. I, Paris, 1977, p. 282-286.
'3 I. Sandru, Tipologia aRzcirilor rurale din Europa Cen- 177
'raki, in Lucrdrile celui de al HI-lea colocviu national de geogra-
fia populatiei ci aRzärilor din RS. Romcinia, Iai, 1971, p. 311.
' Populatie .yi societate. Studii de demografie istoricti, vol.
I, Cluj, Editura Dacia, 1972, p. 102-104; 253-256.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
este cu cca 15% mai mic decat cel al familiilor. Constata-

rea, desigur valabild pentru intreg secolul, este confirmata
i de Ehrler, care afirma: [...] 3-4 familii locuiesc adese-
ori impreund, find in stare sdli ridice gospodaria prin
munca lor harnica" (p. 48).
IV. STRUCTURA POPULATIEI DUPA

CARACTERISTICI DEMOGRAFICE
Neputand fi reconstituitä in arnanunt varsta, nupti-

alitate, natalitate etc. structura populatiei dupd caracteris-
tici demografice poate fi schitatk in dimensiunile sale fun-
damentale, folosind datele din Anexa nr. IV, unde este
cumulat totalul populatiei inregistrate, contribuabile i ne-
contribuabile35. Deoarece nu am beneficiat de structura pe
sexe pentru ora§ul Timisoara am folosit numai totalul po-
pulatiei rurale, 370.013 locuitori, situatie care afecteaZa
intr-o mäsura neglijabila rezultatul calculelor noastre.
Ce frapeaza de la inceput este echilibrul cvasiper-
feet dintre numarul barbatilor (185.434) i cel al femeilor
(184.579); intre proportia bárbatilor (50,115%) i pro-
portia femeilor (49,884%) diferenta find ca i inexistentä
(0,231%). Faptul se confirmä §i prin compararea raportu-
lui de masculinitate36 cu raportul de feminitate, care in-
dica' un numar de 100,463 barbati la 100 femei, respectiv
' Costin Fenesan a intocmit un tabel cu aceeasi tematicä,

178 tabel care insd nu poate fi folosit din cauza unui mare numar de
greseli de calcul, de tipar si omisiuni (p. 20-21).
36 Raportul de masculinitate se calculeazd dupd formula:
b =12L-11 x 100 (1.000), unde b --= raport de masculinitate (numar
Pf
www.dacoromanica.ro
99,538 femei la 100 barbati37. La nivel de subpopulatie

in functie de varsta situatia se schimbd. Populatia
teindrei (0-15 ani)n, cu un efectiv de 152.852 oameni, re-
prezentand 41,309% din totalul populatiei (vezi i tabe-
lul), inregistreaza o proportie a barbatilor de 48,236%, cu
3,5% mai mica deck proportia femeilor (51,763%). Po-
pulatia matura (peste 15 ani), numarand 217.161 oameni
(111.704 barbati, 105.457 femei), reprezintä 58,69% din
total. in raport cu precedenta, raportul este inversat: pro-
portia barbatilor urea la 51,438% in timp ce proportia fe-
meilor scade la 48,561%, de astadatä diferenta find mai
redusä, 2,9%. Cu toate acestea, atat populatia de sex mas-
culin, cat §i cea de sex feminin au acelai procent de per-
soane cdsätorite: barbatii 52,251%, iar femeile 52,495%.
in ansamblu, populatia casdtorita este bine reprezentatd,
ridicandu-se la 52,372% din intregul efectiv demografic §i
89,235% din totalul populatiei mature; restul de 10,764%
este efectivul celor necasatoriti, majoritatea batrani (6,82%
barbati, 3,944% femei).
barbati la 100 sau 1.p00 de femei); Pm= nurnärul barbatilor; Pt =

numArul femeilor. In mod analog se calculeazA raportul de fe-
minitate.
37 in privinta structurii dupd sex, populaf ia globului (subli-
nierea noastra AVD) se caracterizeaza printr-o stabilitate re-
marcabilà a procentelor, de 51% femei si 49% bärbati, tulburata
doar in perioadele de razboaie prin care a trecut omenirea in de-
cursul istoriei." Constantin Budeanu, Emanoil Cdlinescu, Ele-
mente de ecologie umand, Bucuresti, Editura stiintifica si enci- 179
clopedica, 1982, p. 196.
' In rare cazuri fetele depäseau vArsta de 15-16 ani fard a fi
märitate. Populatia tandrà este calculatA deci prin insumarea num.&
rului locuitorilor inscrisi in rubricile Bdieti sub 15 ani" si Fete".
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Do
Toate acestea ne obligd la cateva concise observatii:

a. Ponderea populatiei tinere in totalul populatiei
presupune atat o rata ridicata a natalitatii, cat si una sc.--
zutd a mortalitatii, deci un ritm superior de crestere a po-
pulatiei.
b. In plus, ea exclude imbatranirea demografica,
nesesizabild aici prin nici un simptom.
c. Corelatia stabilita intre proportia barbatilor si
proportia femeilor, precum si intre marimile procentuale
care exprima ponderea persoanelor casatorite, indica o
stabilitate deosebità la nivel macrodemografic, un raport
echilibrat intre evenimentele demografice. Altfel spus, do-
minanta rniscarii generale a populatiei o constituie mis-
carea naturala a populatiei, al carei mecanism se dovedes-
te a fi foarte puternic in comparatie cu eventuale afluxuri
de populatie, incapabile de a actiona ca factori pertur-
banti.
d. In ciuda faptului cd natalitatea feminind este
superioara celei masculine, la maturitate proportia barba-
tilor devine preeminentä, mentinandu-se astfel pana la
batranete, asa cum releva raportul de 2 la 1 dintre barbatii
necasatoriti si femeile necasatorite (in marea majoritate
cauza se datoreazd vaduviei). Supramortalitatea feminind,
nu numai infantila, se explica, printre altele, prin consti-
tutia fizicä a femeilor, mai putin rezistente la board si la
munca grea desfasurata in contextul unei economii
agrare.
180 In ansamblu, cele de mai sus atestd un Banat a carui
populatie este puternic angrenata in procesul de largd
anvergura, sugestiv numit explozie demografica", de la
sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator.
www.dacoromanica.ro
V. STRUCTURA ETNICA
Datoritä vicisitudinilor istoriei, peste populatia ro-

maneasca banateand s-au asezat, pe diferite cal, diverse
elemente alogene sarbi, bulgari, turci, germani, unguri
s.a. care au dat structurii etnice din regiune o configu-
ratie particulara; romanii flind, insa, permanent majori-
tari. Caracteristica momentului de care ne ocupam este
data de efortul autoritatilor vieneze de a aduce in Banat un
numar cat mai mare de catolici, pe cat posibil germani.
Pornita din considerente economice, politice si religioase
in urma cu aproape 60 de ani, incurajata prin inlesniri
materiale, colonizarea nu a dat rezultatele scontate, doar
un numar modest de emigranti devenind locuitori ai
provinciei39. Cu toate acestea, administratia vieneza si cea
banateand exagerau constant numarul populatiei germane
tendinta unanim prezentä la popoarele dominatoare ,
magulindu-I astfel pe imparat din initiativa si cu sprijinul
cdruia se efectuau astfel de actiuni. Ehrler, ca functionar
superior, nu poate face exceptie. Tonul apologetic intre-
buintat tocmai acolo unde se referd la aceste actiuni este
semnificativ: Abia suverana noasträ preaiubita a ordonat
secarea mlastinilor, marind astfel din nou teritoriul tarii,
in chip considerabil; in acelasi timp a sporit numarul
populatiei cu 53.000 de suflete. Aceasta este o dovadd de
netagaduit cd ginta habsburgica a inaltat in Banat un altar
asemeni celui de la Atena, inchinat odinioard milosti-
39 Cauzele sunt multiple; in mare majoritate ele pot fi gdsite 181

in lucrarea lui Aurel Tinta, Colonizeiri habsburgice in Banat
(1716-1740), Timiwara, Editura Facia, 1972.
40 Louis Leger, Histoire de l'Autriche-Hongrie, Paris, 1895,
p. 6.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
viei la care s-au refugiat nefericiti din toate tarile intru

fericirea de ob§te a celor asupriti. Intr-un rastimp de
numai cinci ani, in Banat au fost primite 5.000 de familii
nefericite de imigranti din alte tali, find inzestrate cu bani
de drum, case §i unelte necesare stabilirii lor" (p. 27).
Fire§te, din nou exagerare, caci cele 5.000 de familii
s-au dovedit a fi de fapt 5.000 de persoane colonizate
intre 1748-1753. Cat prive§te anul 1774 iata cifrele avan-
sate de Ehrler (p. 30):
romani = 220.000 (58,55%);
sarbi' = 100.000 (26,614%);
germani = 53.000 (14,105%);
unguri §i bulgari = 2.400 (0,638%);
evrei = 340 (0,094%).
$i aici numarul populatiei germane este supraevalu-
at. Comparativ, Griselini indica' 43.201 coloniti germani,
italieni §i francezi43, deci cu 10.000 mai putini. Cifra nu
este amendabilä deoarece satele militare, excluse din
calculele geografului italian, nu contin populatie coloni-
zata cu foarte rare §i insignifiante exceptii , aceasta
locuia numai in satele carnerale care au fost integral inre-
gistrate. Totu§i, cuantumul trebuie sä fie §i mai redus
avand in vedere numarul de locuitori pe a§ezare, care ar fi
mult mai mare in raport cu restul wzarilor: intre 1.000 i
peste 1.200 locuitori. 0 eventuald superioritate, ca supra-
41 Jordan, Die Kaiserliche Wirtschaftspolitik im Banat im

182 18. Jahrhundert, Manchen, 1967, p. 84.
' Ehrler specified doar sdrbi" si greci", dar este stiut cd
administratia califica drept sdrbi" (Raitzen) i pe eroati si slo-
veni, ba, de cele mai multe ori, si pe bulgari si romdni.
' Fr. Griselini, op. cit., p. 145.
www.dacoromanica.ro
fata ori populatie, a localitätilor cu colonisti nu poate fi

invocatá deoarece stim ca in a doua etapd de colonizare
in Banat, pe timpul Mariei Tereza (1763), pentru colo-
nistii nou-veniti, ca i pentru o parte din cei vechi, con-
structiile au fost ridicate pe cheltuiala statului. S-a adoptat
prin urmare sistemul locuintelor tip, care au fost ampla-
sate uniform in satele nou-create sau in perimetrele resis-
tematizate ale vechilor sate. In curti, a caror lungime varia
intre 145 si 190 metri si a cdror latime era de 23-29 metri,
casele au fost asezate toate cu frontul la strada, la
distanta de minimum 17 metri una de alta... strazile au fost
trasate si ele foarte largi, intre 30 si 80 metri. Statul n-a
clädit insä si constructii anexe, acestea ramanand in sea-
ma colonistilor, care aveau obligatia de a le construi in
prelungirea casei"".
Asadar, suprafata gospodariilor germane, variind
intre 3.335 m2 si 5.510 m2, ca si modul de sistematizare a
spatiului intravilan nu permit extinderea spatiului de lo-
cuit dincolo de dimensiunile obisnuite. Despre posibili-
tatea unei suprapopulari in interiorul locuintei si implicit a
satului nu poate fi vorba, indicele familial pentru popu-
latia venita situandu-se sub media provinciei, intre circa
3,5 si 4 locuitori pe famine'.
44 Valer Buturà, Etnografia poporului roman. Cultura ma-

terialá, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978, P. 70.
45 Am folosit datele fumizate de lucrarea lui Stefan Manciu-
lea, Elemente etnice streine wzate in Banat intre anii 1000-
1870, Timisoara, 1943, p. 35. Natalitatea scazutd in rândul popu- 183
latiei germane este o caracteristicd unanim recunoscutd, indife-
rent de timp sau de regiune. Constatarea facutd de Sabin Manuild
in urma recensämântului din 1930 este graitoare: populatia ger-
mand din Transilvania, Banat si Crisana are cel mai mic spor
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. D4c1
Pentru a ne apropia cat mai mult de cifrele exacte

vom uza de date i calcule complementare, in special
de cele privind structura etnica a awzdrilor umane. Dupd
Ehrler (vezi Anexa nr. V), doar 553 de sate au populatie
omogena, restul, pand la 641, sunt localitati alcdtuite din
populatie eterogena. Deoarece acestea din urma ingreu-
neaza formarea unei imagini clare despre cuantumul fie-
carei etnii, vom recurge la un artificiu de calcul descom-
punandu-le in factori primi". Respectand proportiile,
nici un element nu va fi prejudiciat, in ciuda faptului ca
localitdtile au un numar inegal de locuitori46. Si, cum
natural dintre toate neamurile Romaniei". Sabin Manuila, Studiu

etnografic asupra populatiei Romciniei, Bucuresti, 1940, p. 23.
46 Caracterul operational al acestor calcule ne obliga sä le
includem notelor si nu textului.
Local itäti cu:
romani si sarbi: 70 = 35 rornani + 35 sarbi;
romani si germani: 9 = 4,5 romani + 4,5 germani;
romani, sfirbi, germani: 5 = 1,66 romfini + 1,66 sarbi +
1,66 germani;
sarbi si germani: 2 = 1 sarbi + 1 germani;
sarbi si maghiari: 1 = 0,5 sarbi + 0,5 maghiari.
Total localitati cu:
rornani = 41,16;
sarbi = 38,16;
184 germani = 7,16;
maghiari = 0,5.
Adaugate la cifrele intregi obtinem totalul localitatilor cu:
romani = 461,16 (72,021%);
www.dacoromanica.ro
proportia etnicd a a*ezkilor corespunde, in general, pro-

portiei etnice a populatiei, ne vom folosi de prima pentru a
o deduce pe cea de-a doua. Prin urmare, structura etnicd
reald a Banatului in 1774 este:
romani: 71-72% P--265.000-270.000 locuitori;
sarbi: 19-20% z75.000 locuitori;
germani: 8-8,5% 7:130.000-32.000 locuitori;
bulgari si unguri: 0,6-0,8% :z-, 2.500-3.000
locuitori.
Multora, deprin*i cu cifrele vehiculate in mod obis-
nuit, le-ar putea parea mic numdrul populatiei germane.
Totu*i, izvoarele yin, direct sau indirect, sä-1 confirme:
a) In anul 1763 presedinte1e Perlas ardta cd totalul
populatiei catolice din Banat numära 32.981 suflete, din
care 24.000 erau germane'.
b) Acestora li s-ar fi adaugat dupd Ehrler (p. 30) -
7.621 de noi co1onisti germani stabiliti intre 1768-1774.
Deci, in 1774 totalul ar fi fost de 31.621 de locuitori de
nationalitate germand.
c) Cifra inaltului functionar ilustreazd cat de putini
dintre cei veniti se stabileau efectiv in provincie: din cei
22.549 de imigranti" sositi intre 1768-1774 abia o treime
(7.621) devine populatie stabild; ap cum din 59 de locali-
tati colonizate intre 1716-1740 mai raman 20 in anul 1743
sarbi = 126,16 (19,681%);

germani = 50,16 (7,825%); 185
maghiari = 1,5 (0,234%).
47 Jenö Szentkláray, Szaz el) del-magyaroszág ujabb törte-
netébtil, els6kOtet, Timiwara, 1879, p. 265-266.
48 Stefan Manciulea, op. cit., p. 35.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
(10 cu populatie germand i 10 cu populatie mixta, ger-

mano-romand ori germand-sarba)49.
d) Este §tiut ca populatiei catolice ii este destinat un
preot la 100 de familii §i, in plus, un capelan pentru loca-
litAtile cu 200 i peste 200 de familii50. Or, cei 56 de preoti
catolici sunt deja prea putini chiar pentru 30.000 de cato-
lici germani.
Cu toate ca situatia se va schimba mult dupd 1778,
cdci de atunci se va inmulti numdrul celor ce se stabilesc
in Banat, suprematia absolutd a elementului romanesc,
dqi diminuata treptat, va fi o permanentd.
VI. STRUCTURII PRODUCTIEI AGRICOLE
Informatiile §i varietatea datelor economice pe care

Ehrler le-a introdus in raportul sdu necesitd o privire
atenta care sa le valorifice la maximum. Dqi nu ne-am
propus ap ceva in lucrarea de fatd, credem ca un succint
excurs asupra structurii productiei agricole este mai mult
decat necesar deoarece va contribui la formarea unei ima-
gini despre puterea economicd a gospodariei tarane§ti i,
implicit, a provinciei.
Cultura plantelor era foarte variate, dar, intrucat
autorul nu furnizeazd date deck despre cultura cerealelor,
nu ne vom referi deck la acestea.
' Aurel Tinta, op. cit., p. 166.

186 5° Regula era cunoscutd *i in Banat, a§a cum reiese din me-
moriul intocmit in 1721 de Johann Albercht Craussen in numele
colonitilor germani. Cf. Aurel Tinta, op. cit., p. 96.
51 Istoria Romdniei, vol. III, Bucurqti, Editura Academiei
R.P.R., 1964, p. 404.
www.dacoromanica.ro
intreaga productie cerealierd se ridica la circa

112.000.000 kg, ceea ce inseamnd, aproximativ, 1.400 kg
de cereale pe gospoddrie, ori 300 kg de cereale pe cap de
locuitor. Din acestea:
grail :,..-2, 42.000.000 kg;
porumb rz 35.350.000- kg;
ovdz rz 20.500.000 kg;
orz . 12.000.000 kg;
mei ,=,' 2.000.000 kg.
Grdul i porumbul detin intdietatea la mare distanta
de restul cerealelor. Fatd de grau, cunoscut din vechime,
porumbul, relativ nou, s-a extins inlocuind in cea mai
mare parte cultura meiului. Practic intreaga productie era
destinatA consumului local, cdci cele 150.000 de merte
exportate nu reprezintd cleat 0,625% din total. Autorul nu
specified dacd aceastd cantitate se exporta din dijma per-
ceputd in numele imparatului (10,125% din recoltd) sau
era rezultatul vdnzdrii surplusului din gospoddrie.
Aldturi de cultivarea pdmantului, cre§terea anima-
lelor reprezenta ocupatia de bazd a locuitorilor. Intregul
efectiv de animale numdra circa 1.300.000 de capete,
avdnd urmdtoarea structurd:
ovine ,-,' 620.000 capete;
bovine r:i 300.000 capete;
porcine ,'', 215.000 capete;
cabaline rz, 100.000 capete; 187
caprine z,- 75.000 capete.
in medie revin circa 16 animale de gospoddrie. Alt-
fel spus: 1 bou; 1 vacd cu vitel; 1 cal; 2 porci; 7 oi; 1 caprä.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Ditá
Din totalul efectivului 7% se exporta (in special bovine)

find principala sursd de venit a populatiei. Restul, repre-
zentând fondul de reproductie si consum, constituia prin-
cipala formd de bogatie a localnicilor.
Fail a ignora stratificarea social-economicd, ineren-
tä oricdrei societdti, putem spune cd gospoddria bändteand
ne apare bine consolidatd, având un potential economic
ridicat, capabil sa asigure mijloacele de subzistenta, chiar
si &Id de o fiscalitate excesivd.
* * *
In loc de incheiere, cdteva elocvente aprecieri ale lui

Ehrler:
Banatul caruia natura binevoitoare predispusä ii
oferd oricum cele de trebuinta [...] se poate asemui cu
orice altd tard datorità fertilitdtii si apelor sale navigabile"
(p. 28).
Fertilitatea acestei tali este intr-atdt de mare, incdt
pamantul, rard a fi gunoit, produce din abundenta tot ceea
ce este spre trebuinta oamenilor" (p. 30).
Românii formeazd cea mai mare parte a populatiei.
In limba lor ei isi zic rumani, adicd romani, find de altfel
vestigii ale sus-numitei colonii asezate in Banat de impd-
ratul Ulpius Traianus" (p. 26).
[...] Banatul, oferind addpost si subzistenta unui
suvoi de sträini, poate totusi sä le asigure acestora cea mai
188 bund destindere, datoritä rânduirii fericite a muntilor si a
campiei, prin grija naturii binevoitoare" (p. 128).
1986
www.dacoromanica.ro
ANEXE
Anexele urmatoare necesita precizari, aa incat le

vom atap note lamuritoare.
Am folosit cifre cu trei zecimale nu din dorinta de a
fi cat mai exacti, lucru foarte greu de realizat in acest fel
datorita naturii informatiilor, ci pentru a pastra proporti-
onalitatea atat intre indicatorii fiecarui district, cat §i intre
acqtia i total.
Pentru a facilita eventuale comparatii, dar §i pentru
a ne orienta cat mai u§or asupra cantitatilor, am trans-
format modernizandu-le unitatile de masurd: iugarul
(0,5755 ha) in m2, ha, km2; mierta vienezd (61,487 1) in
kilograme (46, 283633 kg), prin transformarea in ocale de
capacitate (1,698 1), iar pe acestea in ocale de greutate
(1,27815 kg).
Cifrele romane au urmatoarea semnificatie:
I. districtul Becicherec
II. districtul Ciacova
III. districtul Varwt
IV. districtul Panciova
V. districtul Palanca Noua
VI. districtul Or§ova
VII. districtul Caransebq
VIII. districtul Lugoj
IX. districtul Lipova
X. districtul Timiwara 189
X2. ora§u1" Vinga
XI. districtul Cenad
XII. comunitatea Kikinda
www.dacoromanica.ro
CC)
I. STRUCTURA TERITORIULUI
undatea DISTRICT
de Total
Supra-
fata
(otalab
P5mant
- masur8
A.
B
I
II III
193697191994,3492 2744 5307

IV
1151
251966572274,8925 3197,737 1258,9063

V VI VII VIII IX X V XII
1368,7462 1660A0961732,05361660G5851543 3414 2074 13081256,8178 747,4996 19,869,909
- - - - - 2182 03711451 0491 21.746`
ha 2459,111 4876,211 6885,857 2203,014 906,988 4286,324 4632,775 3848,368 6707,452 2962,674 1847 355 41.613,129
intravilan
Vii $i liven ha 1759,303 948,424 6249,354 - 2761,824 674,486 1851,959 3374,155 1988,352 1830,09 968,566 22.406,513
pita A ndpuvxaor
Ogoare,
fanaturi,
papni
ha 145110,6 158108,27 207880,38 - 68418,318 40243,566 67603,41 75126 346 74038,075 162103,96 78480,36 47859,731 1.124 973
Terenud C11
salpetru $i ha 44190,919 6907,151 5341,215 1653,987 2110,358 486,297 1754 699 329,186 11813,289 40213,063 25042,883139 843,05°
mlaptini
Saivane pi
sala$e
ha - - 123,732 - 2538,53 2110,358 1080,213 466,155 325,733 745,848 7.390,569
POduri ha 177,254 28594,869 47972,529 - 59298,945 122105 56 97897,154 80651,721 74081,238 24212,436 3050 053 538 041,76'
pie_ , Nr. 27 13 21 5 - 5 9 80
- - -
,
d li Supr. ha 58269,3728054,325 45320,625 10790,625 10790,625 19423,125 172 650f

Indicator de
hai 10 742 5,897 4,835 8,061 4,856 11,256 5,052 5,242 4,995 4,684 5,205 6,776 5,789
arealitate loc. '
A = fait pre& ofrele asa cum sunt indicate de Ehrler) $1 B = cu p edd (adaugate pnn calculele noastre: vezi nota 13) ° in calcul nu intra orasul Timipara $ localitatea
Vinga. b Suma corecta este de fapt 21 596,397 km2 Am ales 'Irina 21.746 km2 deoarece aceasta reprezinta c fra ndicatä de Ehrler (p 29) atuno cind se refera la
"marirnea Banatulur. Diferenta de cca 150 km2 se datoreaza eliminani din calcul a suprafetel loca itahlor Vinga pi rmipara, precum pi indicani suprafetei distr ctului
Panciova pdntr-o cafra vot aproxirnativa. De a ceea, in toate calculele noastre, am considerat corectft $iam fo owl-% suprafata de 21.746 km2. C Desi intre ofra totala data
de Ehrler 1147.656 04 ha) $icifra rezultata pnn insumarea tuturor suprafetelor din districte este o diferenta de 7 812,99 ha, am preferat-o pe aceasta dinurma (139.843,05
ha). Mai mult ca stgur, diferenta repreonta indicatorul respectiv pentru distnctul Panciova, omis de Ehrler.
d intre ofra rezultatt pnn insumare (538 041,76 ha) $icifra
globala data de Ehrler (538 461,97 ha), este o Mere* sensibila (420,21 ha), astfe inca pentru a se respecta proportia intre distncte, am acceptat-o pecea (Idal.
Cifra reprezinta transformarea directa a calor 300.000 de iugare indicate de Ehrler DatontO operatii or efectuate de no, suma s-a diminuat cu 1,3 ha inclt rezultatul exact
al adunani este 172.648,7 ha.
www.dacoromanica.ro
II. GEOGRAFIA A§EZARILOR UMANE - A§EZARILE RURALE
DISTRICT I ll III IV V VI VII VIII IX X* XI XII Total
Numar de
localitati 33a 67 77 16 64 41 76 99 65h 60 31c 11 sao'
Numar de
gospodarii 5.480 9.519 12.493 5.060 6.188 2.707 7.149 6.757 6.690 9.888e 6.774 3.210 81.915I
onD admi
Nr. mediu de
gospodärii pe 166,06 142,072 162,246 316,25 96,687 66,024 94,065 68,252 102,923 164,8 218,516 291,818 127,992
localitate
Intinderea
medie a unei 74,518 72,779 89,426
asezari**
- 34,422 22,121 56,372 46,795 59,205 113,685g 95,570 167,941 66,794
,
Intinderea
medie a unei 4.487,4285122,608 5,511,772 3.560,139 3.350,528 5.995,697 6.856,260 3.752,418 6.952,168h 4.373,596 5.765 5.218,607
youlalod
gospodarii***
Densitatea
asezarilor 1,309 2,945 2,407 1,270 4,675 2,469 4,387 5,963 4,211 2,638 2,136 1,471 2,947'
umane****
Indice de 1
dispersie a 5,241 6,320 5,205 3,98 3,074 6,251 7,315 4,062 7,2 5,314 8,374 5,776
asezärilor
Am luat in calcul i "orasul" Vinga, nu insa i Timisoara. ' in ha. in m2. ** *Sate la suta de km2. a Districtul numara de fapt 39 de localit# dar 6 dintre ele nu
sunt luate in calcul deoarece fac parte din comunitatea Kikinda. Nu 66, cad s-a gresit la nurnaratoare (vezi p. 137-140). Districtul numara de fapt 36 de sate, dar 5
dintre ele nu sunt luate in calcul, deoarece fac parte din comunitatea Kikinda. d Totalul localitatilor din Banat este de 641 (2 targun: Becicherecul Mare si Kikinda; 2 orase:
Timisoara i Vinga; 637 sate). B9 648 + 240 de gospodarii din Vinga. f Adaugand i cele 1.579 locuinte ale orasului Timisoara, obt nem 83.494, cifra ce reprezinta
totalul gospodanilor din Banat 9 In calcul nu au intrat Vinga i Timisoara. h In calcul nu au intrat Vinga siTimisoara ' La total am calculat impreuna cu Timisoara, deri
cu 641 de ocalitab si nu cu 640.
CZ)
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
III. NUMARUL §I REPARTIZAREA TERITORIALA A POPULATIEI
i
I
fiziologicä
Numirul mediu
Densitatea
Densitatea
Nurnirul mediu
de locuitori pe
de locuitori pa
aritmetici
gospodirie
populatiei
Numärul
a§ezare
a
locikrn2 loc./100 ha
Becicherec 23.456 9,309 11,434 710,787 4,28

Ciacova 38.572 16,955 20,614 575,701 4,052
%/kw! 25,49 858,896 5,293
Panciova
66.135
15.617
20,681
12,405 - 976,062 3,085
4,554
Palanca Nouä 28.185 20,591 39,596 440,39
Or§ova 14.751 8,883 36,05 359,78 5,449
Caransebq 34.283 19,793 49,361 451,092 4,795
Lugoj 31.665 19,074 40,337 319,848 4,686
Lipova 30.897 20,019 40,639 475,338 4,618
limiwara 46.576 21,345 26,657 763,54 4,827
Cenad 27.875 19,21 28,194 899,193 4,114
Ora Tunipara
--
cca 5.600 cca 5.600 3,546
Ora§ Vinga 971 10,546 971 4,045
Cornuna Kikinda 11.030 14,755 23,047 1.002,727 3,436
intreg Banatul 375.613 17,272 28,489 585,979 4,498
192
www.dacoromanica.ro
IV. STRUCTURA POPULATIEI DUPA CARACTERISTICI DEMOGRAFICE
DISTRICT I II III IV V VI VII VIII ix r xi XII x2 Total
Numar barbati 12.011 18.255 32.540 8.152 13.786 7.076 17.110 14.956 16.828 22.974 14.597 6.618 531 185.434
Proportia
51,206 47,327 49,202 52,199 48,912 47,969 49,908 47,231 54,464 49,325 52,365 60 54,685 50,115
barbati i or
Barbati
sowalod !,§ onD alluj

casatoriti 6.751 11.258 16.859 5.110 7.043 3.449 8.366 8.392 6.370 12.961 6.774 3.300 259 96.892
Barbati
necasatóriti 563 510 1.877 1.042 1.184 877 1.496 418 3.133 - 1.405 2.348 4 14.812
Baieti sub
4.697 6.487 13.804 2.000 5.559 2.750 7.248 6.146 7.345 10.038 6.418 268 970 73.730
15 ani
Raport de
104,945 89,85 96,859 109,202 95,742 92,195 99,633 89,508 119,61 97,339 109,933 150 120,681 100,463
masculinitate
Numar femei 11.445 20.317 33.595 7.465 14.399 7.675 17.173 16.709 14.069 23.602 13.278 4.412 440 184.579
Proportia
48,793 52,672 50,795 47,8 51,087 52,03 50,091 52,768 45,535 50,674 47,634 40 45,314 49,884
femeilor
Femei
6.751 11.258 16.859 5.110 7.043 3.449 8.366 8.392 6.370 12.961 6.774 3.300 259 96.892
casátorite
Vaduve 376 1.007 2.079 55 805 509 856 1.131 578 659 395 102 13 8.565
Fete 4.318 8.052 14.657 2.300 6.551 3.717 7.951 7.186 7.121 9.982 6.109 1.010 168 79.122
Raport de 102,733 90,963 66,666 82,862 99,538
95,32 111,295 103,242 91,572 104,446 108,465 100,368 111,721 83,604
feminitate
F5r6 orapl Timiwara care nu intra ma in calculul total.
www.dacoromanica.ro
V. STRUCTURA ETNICA SI ADMINISTRATIVA
DISTRICT I II III IV V VI VII VIII IX X XI Total
Numar localitali 3ga 67 77 16 64 41 76 99 65 61 36h 641c

Sate camerale 25d 67 69 29 1 47 99 65 61 36e 500f
Sate militare 13 8 16 35 40 29 141
Biserici 0 manastiri 2 2 5 2 4 1 3 3 10 22 13 67g
catolice
ppa A ndpuvxan(
Romaneasch 46 53 42 41 75 97 37 27 4 420h
8 .s2
...,T,5
Sarbeasca 32 6 10 10 5 10 15 88
g Germana 1 1 16 16 9 43
1 R. Maghiara 1 1
1 Bulgará ._
1 1 2
Romani si 6
13 10 5 15 11 6 4 70
sarbi
Romani si
1 2 1 1 2 1 1 9
german!
Romani, sarbi
si germani 1 1 1 1 1 5
Sarbi 0.
german' 2 2
pj!ci
Sarbi si,
1 1
maghian
a 6 localitati fac parte din comunitatea Kikinda. h 5 localitab fac parte din cornunitatea Kikinda. cvei nota nr. 20. d De fapt 19, daca avem in vedere satele incluse
comunitkii Kikinda, care beneficiau de un regim special. a De fapt 31, daca avem In vedere satele incluse comunitatii Kikinda, care beneficiau de un regim special, f
La cele 499 localitati camerale, arn adaugat i orasul Timisoara, obtinand astfel 500 de localitati camerale. g Totalul stabilit de Ehrler este de 78, cu toate ca informatille
sale duc la cifra stabilita de noi (67). h Vezi nota i nr. 46.
www.dacoromanica.ro
VI. POPULATIA - STRUCTURA SOCIAL-ECONOMICA
DISTRICT I II III IV V VI VII VIII IX X* XI XII X2 Total
Olacari 3 3 7 3 1 2 4 5 2 2 2 34
Capi
gospodarie 5.460 9.519 12,500 5.000 6.188 2.707 7.149 6.757 6.690 9.648 6.577 3.210 233 81.638
Jeleri 1.298 1.114 3.104 1.000 1.408 1.216 1.958 945 1.426 1.909 1.188 2.069 26 18.661
Väduve 376 1.007 2.079 55 805 509 856 1.131 578 659 395 102 13 8.565
Bfirbati
170 323 1.342 167 125 307 515 622 478 67 68 4.184
s5raci
Invalizi 267 624 1.573 100 331 242 334 548 623 740 254 250 5.886
Preoti
2 2 4 3 1 1 1 2 10 16 9 1 4 56
catolici
Preofi
orlodocsi 84 136 164 22 90 27 103 38 74 92 53 1 884
Invatâtori 2
2 5 1 1 2 10 16 10 36 85
catolici
invãtãtori
28 45 37 23 40 6 4 26 35 19 13 276
ortodocsi
Femei 6.751 11.258 16.859 5.110 7.043 3.449 8.366 8.392 6.370 12.961 6.774 3.300 259 96.892
Barbey sub
4.697 6.487 13.804 2.000 5.559 2.750 7.248 6.146 7.345 10.038 6.418 970 268 73.730
15 ani
Fete 4.318 852 14.657 2.300 6.551 3.717 7.951 7.186 7.121 9.982 6.109 1.010 168 79.122
Total 23.456 38.572 66.135** 15.617 28.185 14.751 34.283 31.665*** 30.897 46.576 27.875 11.030 971**** 370.013
Totalul populatiei din Banat 375.613
Fara orasul Timisoara La Ehrler crfra este de 66.128. ***La Ehrler cifra este de 31.780. S-ar putea sa fie cifra real& deoarece au fost omisi invàtãtoriiortodocsi p
catolici. Decr, diferenta de 115 persoane ar putea fi totalul acestor doua categoni de contnbuabili. **** La Ehrler 989, deci diferenta de 18 persoane. 111 La totalul de
370 013, am adaugat i populafia orasulur Timisoara (cca 5.600). Deoarece intre cifra globalfi data de Ehrler (375.740) si suma cored calculatá (375 613) este o diferentA
nesemnificativã (numal 127 persoane), am acceptat-o pe aceasta din unnfi.
www.dacoromanica.ro
CZ)
c:rz
VII. STRUCTURA PRODUCTIEI AGRICOLE. CULTURA PLANTELOR (CEREALE)
ce I ll III IV V VI VII VIII IX X" XI X2 XII Total
= A 8.526.370,8 4.154.418,9 4.290.492,8 2.172 553,7 1.092 756,6 337870,52 784507,58 1596322,5 1666210,W 10156018 5019460 129594,17 2082763,5 42009340a
'1 g 1555,907 436,434 343,431 429,358 176,592 124,813 109,736 236,247 249,059 904,606 740,989 539,975 648,835 503,142
(5 C 363,504 107,705 64,874 139,203 38,77 22,904 22,883 50,412 53,927 194,649 180,07 133,464 188,827 111,842
A 2.759 893 579933,92 1722676,8 878463,35 29158,689 20364,799 8331,05 193465,59 214293,22 2516904 2472008,8 23141,817 462836,33 1881471
U g 503,63 60,923 137,891 173,609 4,712 7,523 1,165 28,631 32,031 224,183 364,926 96,424 144,185 142,303
ppa A ndpumani
0 C 117,662 15,035 26,047 56,25 1,034 1,38 0,243 6,109 6,935 48,738 88,681 23,832 41,961 31,632
A 2439610,3 1231607,5 2013800,9 159678,53 884017,39 85161,885 365640,7 1326488,9 1457471,6 6835629,8 3383333,6 46283,633 185134,53 20413859
'5 g 445,184 129,384 161,194 31,557 142,859 31,459 51,145 196,313 217,858 608,856 499,458 192,848 57,674 244,494
0 C 104,007 31,93 30,449 10,224 31,364 5,773 10,665 41,891 47,171 131,011 121,375 47,665 16,784 54,348
A 6445458,7 905770,7 2061010,2 1334820 2777018 5422127,6 3398144,3 5083794,2 1961037,5 4628,36 27770,18 35345885
2
co 1388509 4535796
te= g 253,56 476,499 515,925 179,006 333,065 493,099 388,4413 802,446 507,943 452,818 289,494 19,284 8,651 423,334
2 C 59,196 117,592 97,459 57,999 73,124 90,49 81,002 171,234 109 982 97,435 70,351 4,766 2,517 94,101
A 1288073,5 25918,834 79607,849 Nu se cultivá 4628,36 69888,286 332316,48 - 37026,906 1837460b

III
2 B 235,049 2,079 15,732 - - 0,691 6,225 49,057 11,534 22,007
C 54,914 0,391 5,097 - 0,149 1,339 11,921 3,356 4,891
A 16402457 10501756 14498348 4196074,1 4066942,9 1778217,2 3935497,3 8538404 6 6740748,3 24662234 13168156 203647,9 2795531,4 111488015
1- g 2993,149 1103,241 1160,517 829,263 657,23 656,895 550,496 1263,638 1276,293 2196,689 1943,926 848,532 870,882 1335,28
0
I- C 699,286 272,263 219 223 268,686 144 294 120,548 114,794 263,963 276,35 472,673 472,4 209,73 253,448 296,816
Cantitatile sunt calculate Tn kilograme. " In calcul au intrat i populatia i gospodariile orasului Timisoara. A= productia obtinuta. B = productia medie pe un
locuitor. C= productia rnedie pe o gospodne. 'La Ehrler, totalul este de 907.720 mierle, cu 70 mai mult decat citra corect calculatã. Deci 42.012.580 kg, cu 3,240 kg
mai mult. b La Ehder, tolalul este de 39.600 mieqe, cu 100 mai putin. Deci, 1.832.831 8 kg, cu 4.628,5 kg mai putin.
www.dacoromanica.ro
VIII. STRUCTURA PRODUCTIEI AGRICOLE. EFECTIVUL DE ANIMALE
DISTRICT I II III IV V VI VII VIII IX X XI X2 XII Total
Cal 12676 10487 10118 7500 3306 1444 3327 3292 4478 14601 10322 596 3000 85147
CABALINE Manji 2040 1285 1124 530 688 303 1006 1099 1265 2192 1171 44 1900 146478
Total 14716 11772 11242 8030 3994 1747 4333 4391 5743 16793 11493 640 4900 99794
Bol 9646 10318 14150 6300 8290 3893 6425 9914 9448 10134 10299 642 1803 101262b
Vaci 14941 14774 13816 7800 5847 3122 9883 12534 11092 17175 12214 560 3652 127410
BOVINE
JunIncl 8684 4553 6776 3500 3232 1364 4531 6178 6203 10535 6730 250 2000 64538
Total 33271 29645 34774 17600 17369 8379 20839 28625 26743 37844 29243 1452 7455 293210
CAPRE 92 8606 6155 90 11650 14069 8345 7654 7507 5728 132 21 152` 70201
01 77475 70304 78544 32000 61941 36829 47708 20703 30940 67865 70169 4000 15900 614378
PORCI 10993 29203 23926 8700 12032 4619 16308 28260 25218 32191 13733 800 7410 213393
TOTAL 136547 149530 154641 66420 106986 65643 97533 89633 96145 160421 124761 6913 35817 1290976
STUPI 7098 9392 116005 6000 10000 6000 9621 7965 7593 18100 7272 360 1100 206506d
La Ehrler, totalul este de 1 3.777 capete, cu 870 capete mai putin decat suma corect calculatd. b La Ehrler, totalul este de 101.289 capete,
cu 27 capete mai mult decal suma corect calculatd. Desi cifrele pentru oi I capre sunt cumulate pentru comunitatea Kikinda, prin
diferenta dintre total si suma rezultatd am putut calcula exact numárul de oi si capre pentru aceastä comunitate. d La Ehrler, 106.506 stupl,
cu 100.000 mai putin decdt cifra corect calculatd. S-ar putea ca diferenta sd fie cauzatà de o gresealä privind numarul stupilor din districtul
\farm, care este foarte mare in raport cu celelalte districte.
www.dacoromanica.ro
IX. STRUCTURA SI VALOAREA EFECTIVULUI DE ANIMALE PE iNTREG BANATUL
BOVINE CABALINE OVINE BI CAPRINE
aca aa z
F-3 ...I
I-
.cx za
.17 '''l
i-
%x
PORCINE _
0
Le
re
-4
aI-
> z= 0,... Tx
n 0 a
0- 0a-
-3
(...)
2 1-. c..)
Totalul efectivului 101262 127410 64538 293210 85147 14647 99794 213393 614378 70201 684579
Valoarea efectivului (FI.) 3037860 2038560 645380 5721800 2245760 1464700 3710460 1387054,5 921567 105301 1026868
pjia A n.ipuvxaw
Efectivul alocat Nr. 30000 9000 600 39600 1370 100 1470 17000 - - 48000
exportului % 29,626 7,063 0,93 13,505 1,608 0,682 1,473 7,966 - - 7,011
Valoarea efectivului
alocat exportului (FI.)
900000 144000 6000 1050000 35500 1000 36500 115000 - 72000
Efectivul alocat consu- Nr. 71262 118410 63938 253610 83677 14547 98324 196393 - 639579
mului sl reproductiel % 70,373 92,936 99,070 86,494 98,382 99,317 98,526 92,033 - - 93,426
Valoarea efectivului alocat
consumului si reproductiel (FI.) 2137860
1894560 639380 4671800 2210260 1463700 3673960 1276554,5 - - 959368
Densitatea la 100 ha
7,68 9,66 4,895 22,239 6,458 1,11 7,568 16,185 46,598 5,324 51,923
teren agricol
NumArul mediu de
1,212 1,525 0,772 3,511 1,019 0,175 1,195 2,555 7,358 0,84 8,2
animale pe gospodarie
Pret mediu (FI.) 30 16 10 - 22,5 10 - 6 ,5 1,5 1,5 1,5**
PretuI cailorvariaz6 intre 20 si 25 de florini. Totusi, mai ex'stau si cai de cea mai buna calitate, care se vindeau cu 100 de flonni.Din intregu
export de cabaline, acestia reprezintà cca 5%. Pentru a fi cat mai aproape de valoarea realá, am extins aceasta constatare i, din totalul de
85.147 capete, am calculat pentru 5% din efectiv, 4.257 capete, cu pretul de 100 florini. Deci, 85.147-4.257 = 80.890 capete; 80.890 x 22,5 =
1.820.025 florini; 4.257,35 x 100 = 425.735 florini. Total, 2.245.760 florini. ** Desi valoarea de vànzare pentru oi si capre este indicath ca
find 30 florini, din totalul incaskilor se constatã cä acestea au fost vândute cu 1,5 florini (vezi p. 92).
www.dacoromanica.ro
POPULATIA BANATULUI iN ANUL 1717
cfiteva precizfiri
Numarul populatiei bandtene in momentul inlo-

cuirii dominatiei otomane cu aceea a Imperiu-
lui Habsburgic (1717)' a devenit obiect de controversd
de fapt pseudo-controversä mai mult din considerente
politice deck stiintifice. Teza Banatului pustiu si depo-
pulat", in momentul cuceririi de cdtre Habsburgi, nu mai
poate convinge astazi pe nimeni, asa 'Inc& orice discutie
serioasä va trebui sa elimine de la bun inceput aceastä
supozitie aberantä si tendentioasä2. Ceea ce intereseald
este stabilirea märimii si structurii reale a populatiei si
nicidecum existenta sau nonexistenta sa intr-un spatiu de
peste 21.000 lcm2.
in lucrarea sa dedicatd primei perioade de coloni-
zare habsburgicd in Banat (1716-1740) dr. Aurel Tinta se
' Provincia a fost cuceritä Inca din anul 1716, inainte de 199
Tratatul de pace de la Pasarowitz (1718).
2 Parte din afirmatiile pronuntate referitor la acest subiect
sunt cuprinse in lucrarea lui Aurel Tina, Colonizeirile habsburgice
in Banat (1716-1740), Timi§oara, Editura Facla, 1972, p. 9-17.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
opre§te indelung3§i asupra acestor aspecte incercand sd le

gäseasca o rezolvare. Conform celor sustinute de domnia
sa, in anul 1717 in Banat ar fi existat circa 75.000 de gos-
podarii §i o populatie cu mult" peste 300.000 de locui-
tori4. Dqi cartea a aparut in anul 1972, pana acum nu s-a
mai intreprins nici o incercare similard, concluziile sale
find considerate compatibile cu realitatea timpului si,
prin urmare, acceptate in unele cercetari ca puncte de ple-
care ori de referinta. In ceea ce ne privqte gäsim extrem
de exagerate cifrele avansate de autor. Prin urmare, o
rediscutare a modului cum acesta a inteles sa-*i argu-
menteze punctul de vedere, cat §i o noud analiza asupra
Conscriptiei fiscale din 1717 principalul izvor istoric in
aceasta privinta le consideram nu numai necesare, dar,
mai ales, edificatoare pentru stabilirea realitatii istorice.
0 mare parte din spatiul alocat de Aurel Tinta pro-
blemei in discutie este destinat sublinierii §i comentarii
lipsurilor Conscriptieifiscale din 1717 cu dorinta declara-
tä de a o inlatura din arsenalul documentaristic al perioa-
dei: Conscriptia fiscald din 1717 nu poate servi ca izvor
istoric pentru aprecierea situatiei demografice a Banatului
din cauza lacunelor mari pe care le are."' Afirmatia se
bazeaza pe urmätoarele constatari bogat exemplificate:
1. Numarul satelor inregistrate de Con-
scriptia fiscalei din 1717 difera de cel consem-
nat in alte izvoare6, in special pe harta Bana-
tului intocmita intre anii 1723-1725 (la randul
200 3 Ibidem, p. 5-82.
4 Ibidem, p. 82.
5 Ibidem, p. 53.
6 Ibidem, p. 55-56.
www.dacoromanica.ro
intre Clio # Polemos
lor, insk nici aceste izvoare nu concorda intre

ele AVD).
2. in documentele emise de administratia
austriacd sunt atestate unele sate omise de con-
scriptie7 (sunt date cateva cazuri; situatia este
caracteristicd tuturor documentelor statistice
premoderne AVD).
3. Impartind sumele datorate de unele sate
la numarul caselor din aceste sate, Aurel Tinta
evidentiaza existenta unei nepropo4iona1itati8
(constatarea este exacta', dar nu s-a tinut seamd
de faptul ca, de cele mai multe ori, persoanele
ramase in sat suportau si darile datorate de cei
ascunsi ori fugiti; de remarcat cä autorul face
o confuzie intre gospoddrie qi familie, desi
este cunoscut faptul cd intotdeauna numarul
familiilor este superior numarului caselor sau
gospodariile AVD)9.
in ciuda realismului, cele de mai sus sunt departe de a
demonstra inutilizabilitatea Conscriptiei fiscale din 1717,
care continua sä ramand cel mai important izvor demogra-
fic privind perioada de inceput a dominatiei austriace in
Banat. Aceste obiectii nu au facut deca sä precizeze cu
rigurozitate lacune si inadvertente inerente oricarui izvor
statistic premodern; iar faptul ca, conscriptia fiscala. din
1717 prezinta numarul familiilor trecute in evidenta Curtii
ca impuse la sarcini contributionale, nu insa pe cel al fa-
201
7 Ibidem, p. 58-59.
8 Ibidem, p. 57-58.
9 Aceea*i cauzd explicd i lipsa de proportionalitate intre
sumele incasate in diferite districte. Ibidem, p. 66.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
miliilor care locuiau efectiv in Banat la inceputul stapanirii

habsburgiceffl° este adevarat. Si nici nu putea fi altfel !
Sarcina specialistului in demografie istoricd este tocmai
aceea ca, plecand de la asemenea izvoare, sä fie capabil a
evalua corect prin mijloace adecvate numarul popula-
tiei cercetate. Or, Aurel Tinta se aratA a fi deficitar exact la
acest capitol metodologic' '. Astfel, dupd aproximativ 40 de
pagini in care lipsurile conscriptiei sunt argumentate punct
cu punct, domnia sa se hazardeazd i propune cifrele
amintite mai sus: 75.000 de gospodarii §i peste 300.000 de
locuitori'2. De§i la prima vedere ele par temeinic argumen-
tate, o analiza atenta le inlatura fard drept de replica.
in principal, autorul 4i structureaza intreaga de-
monstratie pornind de la cloud categorii de izvoare:
1. Financiare: nota" guvernatorului Mercy din
28 februarie 1717 Care Curtea vieneza privind incasa-
rea aproximativa" pe anul 1717 a impozitului personal
(Harrasch oder Kopfsteuer) de 75.000 de florini, comple-
tata cu Tabella oder Summarische Haupt-Land-Abre-
chnung", care indica suma realizatä in urma perceperii
' Ibidem, p. 61.

" Singurul calcul folosit de autor este inmultirea automata
cu cifra 4 a numarului gospodariilor sau al familiilor contribua-
bile. In plus, nu s-a Inteles Ca anul 1717 este un an cu pronuntate
perturbatii demografice, efect al razboiului i al schimbarii radi-
cale survenite ca urmare a inlocuirii dominatiei turceVi (musul-
mane) cu aceea habsburgica (catolica); un moment bine indivi-
202 dualizat, ce nu trebuie Inglobat realitatilor de dupa anul 1720,
cand asistam la o restabilire treptata a conditiilor normale de
desfawrare a vietii cotidiene.
12
Aurel Tinta, op. cit., p. 82.
13 Ibidem, p. 75-77.
www.dacoromanica.ro
Litre Clio si Polemos
acestei dari, 75.312 florini si 15 creitari, si Extractul"

referitor la acelasi impozit pe lunile de iarnd 1717-1718.
2. Repartitia de sare, care desi nu dd informatii
precise asupra situatiei demografice, intdreste opinia cd
Banatul avea o populatie mult mai numeroasV".
Considerand datele continute de Conscriptiafiscald
din 1717 ca inutilizabile (21.289 case, ceea ce pentru
autor inseamnd 85.166 de locuitori'5), Aurel Tinta supune
aceste documente unor speculatii menite a-i argumenta
punctul de vedere. Dar, dacd in momentul avansdrii ipote-
zelor respective cercetatorul bdnatean pare circumspect,
facand afirmatii de felul: s-ar putea emite o ipotezd"16;
daed ar fi confirmatd de izvoare"17; in caz cá s-a scris
gresit"18 s.a., atunci cand concluzioneazd devine catego-
ric, uitand" de caracterul ipotetic al argumentelor sale.
De aceea demonstratia nu poate fi consideratd ca un
model acceptabil de cercetare stiintifica, stiut find faptul
cd niciodatd o ipotezd nu poate fi sustinutd pe baza altei
(altor) ipoteze, iar rezultatul final al unui astfel de demers
nu poate fi, sub nici o forma*, acceptat ca adevar.
Concret, iatd, in cdteva cuvinte, ce sustine autorul:
a) in extractul asupra impozitului personal pe luni-
le de iarnd 1717-1718 se specified: «Kopf-Steuer-Gelder
auf 1 Duggaten» (Bani de impozit pe cap de 1 ducat),
urmand apoi repartitia pe districte in florini. Functionarul
contabilitdtii timisorene a scris probabil gresit, in explica-
14 Ibidem, p. 78.
15
Ibidem, p. 72-73. 203
16 Ibidem, p. 76.
17
Ibidem.
18 Ibidem, p. 77.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. DO
tia din capul tabelului, 1 ducat in loc de 1 florin, cu care se

calculeazd atat in repartitia sumei pe districte in extractul
de mai sus cat *i in toate celelalte calcule intAlnite in alte
extracte, tabele, proiecte de dezvoltare, state de plata,
evidenta de incasari *.a. [...] Sarcinile grele impuse popu-
latiei in primul an de razboi [...] ar fi putut determina
Administratia sa prevadd un impozit pe cap de 1 florin.
[...] Astfel, totalul sumei incasate ca impozit general de 1
florin (in caz cd a scris gre*it ducat in loc de florin) pe cap,
ar reprezenta numarul aproximativ al contribuabililor ba-
ndteni in aceastA perioada, care ar fi fost cam intre 71.628
*i 75.312 locuitori impu*i la Kopf-Steuer [.r9
b) Si, pentru a-*i confirma punctul de vedere, Aurel
Tina incearcd sA gaseasca o corespondenta intre aceste
ultime cifre, care reprezintä totalul incasarilor pentru Ca-
pitatie, *i contributia datoratt, in bani *i natutt, de popula-
tia bandteanA in 1718-1719: 448.041 florini *i 40 creitari.
in acest scop domnia sa dispune: vom lua pentru Banat 6
fl. de contribuabil, deoarece puterea economicd a unei
gospodarii bandtene nu depawa pe cea a unei gospodArii
din Oltenia [care plätea 3 fl. *i 20 cr. A VD] sau Transil-
vania" [care platea 6 fl. A VD]2°. Fire*te", rezultatul
(74.500 contribuabili) ii va IntAri opinia: Numarul de
74.500 contribuabili este aproape identic cu suma incasa-
VA in primul an de räzboi ca impozit pe cap de contri-
buabil"21.
204 19 Ibidem, p. 76-77.

' Ibidem, p. 75.
21 Ibidem, p. 76. DacA s-ar fli luat, asa cum ar fi fost normal,
contributia anului 1717-1718 (de 436.219 fl.) rezultatul n-ar mai
fi fost acelasi.
www.dacoromanica.ro
C) Cel de-al treilea argument adus in discutie se

referd la consumul de sare care, in 1717, era de 41.422 bo-
lovani (chintale). Cunoscandu-se repartitia de un chintal
pe gospodarie"22 (?!), autorului nu-i mai ramane decdt sä
pund semnul egal intre numarul de bolovani de sare 4i
numarul de gospodarii, dar i a§a, panä la 7 5 .000 de gos-
podarii este o diferenta foarte mare. Si atunci, facand o
incursiune in timp, autorul aflä ca la 1742 consumul find
de 68.000 de bolovani, existau 68.000 de gospodarii; la
1757, ajungandu-se la 80.000 de bolovani, se ajunsese
la 80.000 de gospodarii. Prin urmare", in 1717 numarul
gospodariilor banatene trebuie sa se fi aflat undeva intre
68.000 §i 80.000, deci... circa 75.000 de gospodarii23.
Pe baza celor de mai sus autorul conchide: la inlä-
turarea stdp6nirii turce§ti i instaurarea celei habsburgice,
in Banat se afla o populatie cu peste 7 5.000 de contribua-
bili [...] Aceasta ar duce la un num& de peste 300.000
locuitori la care, dacci s-ar adeiuga numclrul celor fugiti la
seilap sau in alte peirti ale Banatului ar da o cifrei cu mult
mai mare "24
Cat arbitrar exista in modul in care Aurel Tintd a in-
teles sa interogheze izvoarele ne vom da mai bine seama
reanalizandu-le, sumar, in cele ce urmeazd.
a); b) Suntem siguri Ca suma de 1 ducat perceputa
ca impozit personal este corect indicatd. Obiectia potrivit
cdreia ar fi vorba de o greFald de scriere ducat in loc de
florin este cu totul neintemeiatà deoarece se sprijind
doar pe o simplä presupunere. Cum lesne se poate obser- 205
22
lb idem, p. 81.
23
Ibidem, p. 81-82.
24
Ibidem, p. 82 (sublinierea autorului).
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila'
va, aici ducatul nu este folosit ca monedd reald, ci ca

monedd fictiva, de calcul, obicei des intalnit in cazul cir-
culatiei paralele a mai multor feluri de bani. Practica era
utilizata curent in contabilitatea si fiscalitatea austriaca.
Spre exemplu, in Oltenia aceleiasi perioade, pentru a nu
ne indeparta prea mult in timp si spatiu, se foloseste ace-
lasi procedeu, cu deosebirea cd in locul ducatului intalnim
ca monedd de calcul talerul (in 1720 contributia era de 2
taleri, adicd 3 fl. si 20 cr.)25. Printr-un astfel de procedeu
se urmarea, printre altele, tocmai inlaturarea unor even-
tuale confuzii. Fara' a insemna o greseala, ducatul in cauza
nu face decat sa exprime cu claritate marimea capitatiei
pentru anul 1717, an in care ducatul valora264 fl. si 15 cr.
Deci aceasta este marimea reald a impozitului. Oricum,
posibilitatea de a se fi perceput 1 florin dare pe cap"
trebuia exclusa de la inceput. Nu numai ca suma era cu
mult sub necesarul administratiei, mai ales in timp de
razboi, dar nu-i gasim corespondent in nici o altä provin-
cie a imperiului si cu atat mai putin in Banat27.
Cat priveste suma de 6 florini, fixata de A. Tinta ca
reprezentand exprimarea baneasca a obligatiilor, in bani
si naturd, datoratä de o gospodarie taraneasca, consideram
23 Serban Papacostea, Oltenia sub stapdnirea austriacd

(1718-1739), Bucure§ti, Editura Academiei R.S.R., 1971, p. 231.
26 C. Giurescu i N. Dobrescu, Documente ,si regeste privi-
toare la Constantin Breincoveanu, Bucureti, 1907, p. 303.
27 Din pdcate, numärul populatiei nu-I putem afla impartind
206 suma Incasatä la marimea impozitului individual deoarece la
total s-a omis districtul Cenad. In acela§i timp, cei 75.312 fl. nu
reprezintd suma reald Incasatä care trebuie sd fi fost oricum
mai mare , ci ea s-a raportat tinându-se seamd de estimarea an-
terioard circa 75.000 fl. , acceptatA deja de Curtea vienezd.
www.dacoromanica.ro
ca nu mai este necesar s-o discutam dat find modul arbi-

trar in care s-a facut estimarea.
c) Trecand la analiza consumului banatean de sare,
trebuie spus de la inceput ca acesta nu poate fi folosit sub
nici o forma pentru a estima marimea populatiei. Ca i in
alte state feudale §i in Imperiul Habsburgic sarea era unul
dintre produsele cu caracter de monopol, venitul realizat
in urma comercializdrii sarii revenind imparatului. Si, ap
cum specified J.J. Ehrler, banii incasati pentru sare ocupd
locul de frunte" in cadrul veniturilor sale28. Nu §tim de
unde se cunoa*te" (cdci autorul nu citeaza nici o sursa)
atat de bine ca in secolul al XVIII-lea in Banat se impunea
un chintal de sare pe gospoddrie, dar se cunoa,5te foarte
bine cd, spre deosebire de celelalte venituri (dijme, vami,
venituri silvice .a.), impozitul pe sare era fixat (pret,
cantitate, mod de desfacere) i impus prin vointa efectivd
a suveranului29. Datorita acestui fapt se ajunge ca, in mod
obipuit, impozitul pe sare sa devina un a§a-numit impo-
zit compensator. Cu alte cuvinte, suveranul i§i putea asi-
gura un venit echilibrat impunand un consum de sare
ridicat acolo unde impozitele nu totalizau o suma prea
mare (in special din cauza unui slab efectiv demografic),
ori mic§orandu-1 acolo unde veniturile realizate prin im-
pozite erau foarte ridicate. Ca a§a stateau lucrurile §i in
' JJ Ehrler, Banatul de la origini Find- acum (1774),
Prefata, traducere *i note de Costin Fenepn, Timiwara, Editura
Facla, 1982, p. 114.
29 Aspectele legate de perceperea impozitului pe sare au fost 207
cel mai bine studiate in Franta. Vezi, P. Cochois, Etude histo-
rique et critique de l'impôt sur le sel en France, Paris, 1902; J.
Pasquier, L'impót des gabelles en France aux XVI! et XVII!
siecle, Paris, 1905.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Difei
Banat ne putem convinge analizand, prin intermediul gra-

ficului aldturat, datele furnizate de revizorul J.J. Ehrler
pentru anul 1774 (de fapt datele centralizate de adrninis-
trafie in anii 1770-1774; vezi graficul alaturat)30 .
18 LEGENDA
17 - Ponderea populatiei
16
s Cuantumul impozitelor
Consumul de sare
15
14. 14%
/t
13- k I %
A / 1
i %
12.
I \ /
I % i /1
11 - I \ \/
1, 1
/
II),
I \
% /
/
%
1,
/
I T
/I
t
i/
1
9- t
t .\ / \ ..... i: 'I
1
: % I
-
1
i I .N.: i /
r : I
I
7 r ......--......'.. \% I
%
/
..... /
I \ /
\\ 1 N.
6
5.
I
i
i
I
\\ I
i
1
I ......../
4 N
N
I
3.
2-
1
,0
/ / / / / 0/ / / / / /
4V- ZP
0 0
-'fie.
4rzi-
445., Air
,,0 0 ze
vp 4,
co
_.§'' q_v- 4c,
t.+C>+ ip
N.: co V' cakj ,iVt4-
1-v- S
NY 4Zr
qv'
Apar clar atat lipsa de legeiturei dintre meirimea po-

pulatiei i consumul de sare (ba, se constatd chiar o in-
208
versproportionafitate), cat §i legeitura compensatorie",
J.J. Ehrler, op. cit., p. 116. Lucrarea sa este pdria in pre-
zent primul izvor cunoscut care dã informatiile cele mai com-
plete asupra acestor aspecte.
www.dacoromanica.ro
cvasisimetricii, dintre acesta din urmei 4.i sumele incasate

prin impozitele datorate statului (impozit pe cap, impozit
funciar . a.).
Cu convingerea ca, prin cele de mai sus, am reu§it sa
demonstram cu claritate netemeinicia cifrelor avansate de
Aurel Tinta ca exprimand potentialul demografic al Bana-
tului pentru anul 1717, vom trece la valorificarea *tiinti-
fled a informatiilor continute de Conscriptia fiscalei din
1717, care trebuie sa ramana, pand la noi descoperiri,
principalul izvor in cercetarea acestei chestiuni.
Conform datelor avansate de ea, in 1717 Banatul
numara 658 de localitati (sate) cu 21.289 case31. Pornind
de la numarul caselor, uzand de metodologia specified
demografiei istorice, vom efectua urmatorul calcul:
Se *tie ca in societatile premoderne numarul gospo-
dariilor (caselor) este inferior numarului menajurilor (fa-
miliilor). In Banatul secolului al XVIII-lea aceastd dife-
renta32 era de 15%. Prin urmare, numarul familiilor band-
tene s-ar ridica la circa 25.000 (25.045). Cum indicele fa-
milial este in aceastd perioadA33 de 4,5, rezultd CA in cele
21.289 case locuiau circa 112.500 (112.702) oameni.
Stiut find cd in mod obipuit cam 20% din populatie intra
in categoria celor care nu aveau gospoddrie ori reuFau sa
scape red a fi integistrati34, presupunem cd, data find
situatia cu totul exceptionald a anului 1717, acest procent
31 A. Tina, op. cit., p. 52-53.

32 Alexandru V. Dita, Banatul in 1774. Contribufii demo- 209
grafice ,si statistice, in Transilvania", nr. 2/1986, p.VI.
33 Ibidem.
34 Stefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. II, Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1979, p. 365-370.
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dita
urmeazd sd fie majorat cu 5% (considerat ca un minimum).

Adaugand, deci, celor 112.500 de locuitori procentul de
25% al celor neinregistrati, obtinem 150.269.
De aici rezulti 6 in 1717 populatia Banatului nu
putea depãO cu mult cifra de 150.000 de locuitori.
Rämane ca descoperirile viitoare sd confirme ori s'd
infirme cifra avansatä de noi.
1987
www.dacoromanica.ro
ADDENDA
TovaraK redactor-qef,
Ma numesc Alexandru Dita, absolvent al Faculteitii
de istorie-filosofie din Bucuregi, promotia 1980. Mei
adresez intr-o dublei calitate: de cititor constant al revis-
tei Flacara" qi de tan& profesor de istorie preocupat de
studiul istoriei medievale a poporului nostru. Motivul ii
constituie articolul 0 denigrare" dpärut in numeirul
1.312 (din 31 iulie 1980) semnat de conferentiarul Matei
D. Vlad, articol ce se voia a fi o punere la punct" a doc-
torului in istorie Nicolae Stoicescu, care cu cloud seiptei-
mani mai inainte publicase un articol onest i principial
in care demonstra negru pe alb cei Matei D. Vlad este un
plagiator.
Nu mica mi-a fost mirarea ca sa nu spun indig-
narea ceind am citit randurile semnate de conferentiarul
bucureqtean. In primul rand nu mi-am putut imagina cei
un om care este .yi prodecanul Faculteitii de istorie- 211
filosofie poate fi lipsit peind intr-ateit de simtul meisurii
inceit sei numsi dea seama ca a produs un rapt, un profund
act de inechitate qi asel sa vind impotriva evidentei
www.dacoromanica.ro
Alexandru V. Dila
cu argumente" care, nu numai cd nu-1 absolvei de vina,

dar cautei sit punei intr-o lumina' proaste i pe unul dintre cei
mai de seamii medievi,fti ai noVri. In al doilea rand nu
mi-am putut explica cum revista Flaciira" care, de ccind
domnia-voastrei o conduceti, a devenit o apeirätoare a
multor cauze drepte, a putut sii dea publicitettii acest arti-
col care nu inleiturei, ceici nici nu se poate inlatura, acu-
zatia de plagiat.
De aceea, in cele ce urmeazei, pornind de la reis-
punsul" conferentiarului Matei D. Vlad, vá voi da unele
laMuriri upr verificabile menite a areita, o data mai
mult, impostura acestui om de Viintei qi cadru de condu-
cere al unei faculteiti de prestigiu.
Cursul de istoria medie a Romciniei pe care Matei
D. Vlad il predei pe durata unui intreg an de inveiteimeint
(anul II), poate fi impártit in douà: prima parte secolul
X-sfar§ltul secolului al XVI-lea nepublicatd, iar cea
de-a doua secolul al XVII-1821 publicatei (dar care nu
reprezintei primul curs de sintezd apeirut in tarei ", ceici,
dupii cele semnate de Onciul, Giurescu f.a., a mai aparut
unul, in 1966, la Editura didacticei §.i pedagogicii, semnat
de iStefan Pascu, Ion Ionaxu qi C. Cihodaru).
Despre prima parte doctorul Nicolae Stoicescu nu
s-a pronuntat, necunosceind-o. Eu insei, care am fost
nevoit prin foga lucrurilor sei-1 audiez, urmerream pe
sub bancei impreund cu alti colegi citirea fielor pe care
conferentiarul le copiase ad litteram din: Adolf Arm-
212 bruster, Romanitatea romanilor, istoria unei idei; $tefan
,Stefiinescu, Tara Romaneascd de la Basarab intemeietorul
la Mihai Viteazul; ,Ftefan Pascu, Voievodatul Transilva-
niei, vol. I, q.a.m.d. Atunci ma distram, ceici prinsesem
profesorul cu ocaua mica, acum...
www.dacoromanica.ro
tntre Clio # Polemos
Cea de-a doua parte a cursului este un plagiat u,sor

verificabil ceici nu trebuie se i fii prea citit" ca sd-i dai de
urmei.
Ceea ce a areitat Nicolae Stoicescu este o cantitate
infimei din munca furatei de la istorici cinstiti care i,si chel-
tuie uneori zile pentru a putea scrie o paginei de adevel-
ratei treiire istoricd. Nu este deloc exageratei afirmatia
domniei-sale cei ar putea cita sute de exemple", ceici
70-80% din paginile cursului nu-i apartin celui care le
semneazei. ,'i la aceasta, in loc sei fie copleqit de ruqine,
Matei D. Vlad declarei: Procedeul folosit de mine, de a
da bibliografia la sfeirvitul intregului curs, farei a mai
recurge la metoda punerii in ghilimele 41 trimiterii la
pagina, aqa cum pretinde N. Stoicescu, este o metoda obi,s-
nuitei §1 folositei qi de alte cadre didactice din facultatea
de istorie-filosofie, chiar de ceitre cei mai iluori magisstri
ai noVri". [referirea il viza pe Emil Condurachi al ceirui
curs avea largi pasaje copiate din lucreirile istoricului
italian Sabatino Moscati precizare 2008]
Reindurile de mai sus au menirea de a ardta cei un
cadru didactic din inveitámántul superior nu cunoage
sau nu recunoaqte metoda de intocmire a unei lucreiri
giintifice, caci a face trimiteri infrapaginale sau a pune
ghilimele nu este un lucru pe care-1 pretinde" N. Stoi-
cescu, ci munca giintifice 1 pe care timp de o sutd de ani §'i
mai bine istoricii au infeles s-o facei aqa qi numai aqa.
Istoria este o giintei socialei # ca orice viintei trebuie sa
fie inveztatei de la cele dint& principii qi kind la cele din 213
urmei legitali. Or, a ardta de unde ai luat o idee sau de
unde citezi un anumit text face parte din ABC-ul muncii
qtiintifice. Lista bibliograficii de la sfeirqitul lucreirii cu
care Matei D. Vlad se tot scuzd are rostul de a arirta
www.dacoromanica.ro
Alexandru V Dip
celui interesat unde poate gasi mai mult despre o anumita

tema; sau arata lucrarile consultate deci nu furate de
autor in vederea intocmirii scrierii sale. Faptul ca qi alti
iluqtri magiqtri ai noqtri" practica acelaqi fel de furt nu
este un argument §1 cred ca nici un adeveir. Furtul este
furt qi nici un hot din lume nu este iertat de fapta sa pentru
cei qi altii fura. Daca cineva fura din avutul obgesc este
pedepsit chiar dacei recunoage de unde a furat; daca
cineva fura din buzunarul altui semen este pedepsit, iar
dacil Matei D. Vlad furd din patrimoniul nostru cultural ii
mai dam putinta sei spuna ea" a fost calomniat", atacat",
denigrat". Consider cel aceste manifesteiri, mai mult ca
altele, trebuie taiate din radacind inainte de a se gene-
raliza din comoditatea noastrei ,s1 a autorilor" care ve-
dem di, prinqi asupra faptului, neagei qi contraatacd ".
De asta data insa pe langa iinta, caci acuzatia de plagia-
tor adusd de Nicolae Stoicescu a fost o eroare a lui ,5'tefan
Olteanu pusa la punct la timpul ei (vezi Revista de Isto-
rie", nr. 11, 1977, p. 2.088), Matei D. Vlad folosind-o in
necunoqtintei de cauzei sau cu rea-credinla. Celelalte as-
pecte aduse de Matei D. Vlad in discutie: prelungire de
tiraj" qi nu reeditare"; referate facute de oameni corn-
petenti (care de asta data vedem cei s-au inqelat); apro-
beiri ale colectivului de catedra (colectiv care nu este for-
mat nurnai din medievigi, ci ssi din specialigi in istoria
antica, moderna qi contemporana) sunt argumente care
nu inleitura evidenta: plagiatul.
214 Nu pot incheia inainte de a sublinia un alt aspect
care a inclinat foarte greu balanta in hotardrea mea de a
va scrie.
Dorind sa cunosc toate aspectele legate de aceasta
problemei am consultat aqa cum indica Matei D. Vlad in
www.dacoromanica.ro
articolul sau dosarul 81 41 referatele comisiei care a

cercetat acest caz.
Dosarul 81 cuprinde un text intocmit de Matei D.
Vlad care, cum era firesc, nu justificei furtul, ci confine
afirmatii menite a intina activitatea viintifica ateit de
bogata a doctorului Nicolae Stoicescu. Nu faptul ca
atare in-a mirat, ci maniera in care au fost scrise aceste
pagini. Niciodatei nu mi-a fost dat sa citesc ceva mai unit.
Am citit texte sau mi s-a povestit despre felul cum intele-
geau unii oameni sei scrie qi sei vorbeasca in epoca stall-
nista [redactia a inlocuit in epoca stalinista prin intr-o
perioadd de mult sanctionatei de istorie precizare 2008],
dar n-a§. fi crezut vreodata cei imi va fi mie dat sa citesc
astfel de grosoldnii scrise de un fost profesor de-al meu,
incapabil probabil sa se dezbare de practici vechi §1 sa
devinei un adevarat om nou.
in speranta cei nu yeti ignora cele de mai sus, va rog
sei mai refiectati asupra cazului in discutie, ceici este o
ru#ne pentru noi toti 41 un reiu exemplu pentru kinara ge-
neratie. Un astfel de om care nu intelege sau nu poate
sei-41 facii datoria acolo unde societatea l-a pus crezan-
du-1 util. Exista destui oameni serio# ,si cu adeveirata
tinuta qtiintifica care sei facei cinste unei catedre ocupate
anterior de figuri de prestigiu ale istoriografiei noastre.
(Flacdra", anul XXIX, nr. 37, 1.318, din 11 septembrie
1980, p. 17)
www.dacoromanica.ro
CUPRINS
Din partea editorului / 5

Cdteva precizdri necesare / 9
Reinterpretdri si addugiri la studiul cronicilor moldovene / 19
0 precizare privind insemnärile de taind ale lui Constantin
Brancoveanu / 57
in legAturd cu paternitatea primei scrieri in prozd a literaturii
romdne / 63
0 problemd de metodologie / 76
Cronicile medievale ale Romdnier cfiteva precizdri / 81
Despre un pretins cronicar: Axinte Uricariul / 88
Opera lui Nicolae Costin bilant si perspective / 101
Date istorico-genealogice referitoare la Nicolae Costin si
familia sa secolul al XVII-lea / 109
Cdteva date noi cu privire la familia Cantacuzino din
Moldova in secolul al XVII-lea / 138
0 recenzie intdrziatd / 152
Banatul in anul 1774 contributii demografice si statistice / 159
Populatia Banatului in anul 1717 cdteva precizari / 199
216 Addenda I 211
www.dacoromanica.ro
0 contributie recenta a lui Alexandru
V Dita, cercetator care a dat de urma
actului cu pricina, pune capat, se pare, cel
putin in planul precizarii momentului
sosirii lui Ioan cel Nou in Moldova, discu-
tiei injurul Muceniciei.
Acad. Dan Horia Mazilu (1986)

:5
r. I.
`,2
c Tanarul medievist Alexandru Dita,
Autorul in anul 1980 care, la inceput de drum in istoriografie,
face dovada stapanirii unui bogat arsenal
de eruditie. [...]
Alexandru Dita, la curent cu intreaga problematica i manuind
cu uprinta terminologia acestei discipline. [...]
Acad. Florin Constantiniu (1986)
Banatul in 1774" de Alexandru V Dita consacra pe autor drept

una din marile sperante ale noii istoriografii romeinegi, un talent
exceptional de investigator al trecutului nostru istoric, in aceliqi timp
devotat cunoscator al traditiei istoriografice clasice (in primul rand
N. Iorga ci G. Bratianu) ci al ultimelor cagiguri metodologice pe plan
mondial.
(Revista Luceafarul" din 5 aprilie 1986)
ISBN 978-973-1735-18-4
www.dacoromanica.ro 11

A V Diță, Intre Clio Si Polemos - Studii de Istorie Critică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A V Diță, Intre Clio Si Polemos - Studii de Istorie Critică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

p IsTORICAgFILOLOGICA

INTRE CLIO SI POLEMOS

INTRE CLIO SI POLEMOS

EDITURA ROZA VANTURILOR

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romfiniei

Alexandru V. Dita s-a nascut in Pitesti, la 1 ianuarie

grafia romaneasca in anul aniversar 1986, batdlie ce i-a

Dar in afard de acest opus magnum cel-a consacrat,

II y a un abime entre la lecture toute

Volumul de fata. reunete 12 dintre studiile elaborate

Cand am devenit student al Facultatii de Istorie din

si recunostinta, märturisind cd ii datoreazd trezirea voca-

menului , care a devenit pentru mine facultatea", unde

un moment cu consecinte importante in biografia mea. Si,

Or, a verifica, inseamna a constata. Iar constatarile,

1. Cdteva date noi cu privire la familia Cantacuzino

raid nu s-a incumetat sä-1 publice. A recenza nefavorabil o

3. Reinterpretdri 41 adeiugiri la studiul cronicilor

4. 0 precizare privind insemneirile de tainei ale lui

5. Opera lui Nicolae Costin bilant 44 perspective,

6. in legeiturei cu paternitatea primei scrieri in

7. 0 problemii de metodologie, in Luceafarul", 15

8. Banatul in 1774. Contributii demografice qi statis-

Studiul a fost realizat in 1983. El s-a dorit a fi un model

9. Date istorico-genealogice referitoare la Nicolae

10. Populatia Banatului in anul 1717 cdteva pre-

11. Un vis al inaintasilor, in Luceafarul", anul

12. Despre un pretins cronicar: Axinte Uricariul, in

Ca modalitate de editare am optat pentru respec-

Am dorit sd editez acest volum cu gandul mai mutt

istorice. Adicd facem tiinta istorica, cu metodd §i sistem,

Bucurqti, mai 2008

Studiul istoriei dã na§tere, cum este §i firesc, la

Manuscrisul acestei cronici a vazut lumina tiparului

prin strádania i metoda riguroasä a istoricului Constantin

riul ci Nicolae Costin, in Arhiva", XXIX (1922), p. 489-498;

de solidd ca a lui Constantin Giurescu, ca aceastä scriere

I° N. Iorga, Istoria literaturii romeine,sti, vol. II, Bucurevi,

argumentele cercetate izolat, dar analizate din perspectiva

Considerand incheiate succintele lämuriri prelimi-

" Constantin Giurescu, Contribufiuni la studiul cronicilor

a. relatarea urmaoarelor fapte in cuprinsul cronicii

C. Cronica 1661-1709 este cu totul contrarie senti-

desi participase si in acesti ani la viata politicd a

Atat din cerinte legate de metodica cercetdrii, cat si

Astazi nu mai este un secret pentru nimeni sincer

' Parerea exprimata de C.A. Stoide cum ca. Nicolae Costin

care-1 interesau. Viitorul era insa nesigur. Ca i

Moldova se scriau tot felul de izvoade, dar ceea ce-i tre-

fi putut primejdui perenitatea scrierii, tocmai prin lipsa de apre-

baza pe interpretarea unui pasaj din cronica 1661-1709

in aceea§i ordine de idei se inscrie §i un alt aspect pe

35 Biblioteca Centraid Universitaa Tai, Ms. nr. 11-22, f.

a fost ignorata, cu toate cä, dupd cum vom vedea, eluci-

Voda, care vei ceti iubite cetitor la reindul domniei lui" .

dat cronicarul promite ca. la reindul sau sa va pomeni" .

B. Trimiteri la ceea ce s-a scris anterior:

5. Constantin Cantemir este cdftanit la Oblucita,

5. Dupd lupta de la Stanilqti, Dimitrie Cantemir

1. In cadrul cronicii 1661-1709 unele dintre trimite-

2. Al doilea aspect se leaga de trimiterile la ceea ce

' Ar putea apärea obiectia ca trimiterile sunt opera copis-

Un alt §ir de obiectii au fost ridicate de a§a-zisele