www.cimec.

ro
www.cimec.ro
Liviu Mărghitan • Ioan Mancaş

MEMBRD ACADEMIEI ROMÂNE

ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 CONSILIUL JUDETEAN VASLUI '

MUZEUL JUDEŢEAN "ŞTEFAN cel MARE" - VASLUI

Liviu Mărghitan Ioan Mancaş

MEMBRII ACADEMI!E� RO)MÂNE:

ORIGINARE DIN JJUJDET'UJL, 'J

VASL,UE
(SECOLELE XIX - XX)

Volum apărut cu ocazia aniversării a 140 de ani

de la înfiinţarea Academiei Române

Edilura
MULTIMEDIA INTERNAŢIONAL
Arad, 2006

www.cimec.ro
Redactor coordonator: LIVIU MĂRGHITAN

Ilustratii:
'
Prof. ELENA CERCEL

Tehnoredactare computerizată: LIVIU GRIGORE PREUTU

Editare si
'
copertă: MIHAELA AMBRO

Descrierea CIP a Bibliotecii Naponale a României

MĂRGHITAN, LIVIU
Membrii Academiei Române originari din judeţul Vaslui
1 Liviu Mărghi tan, Ioan Mancaş - Arad: Mul t imedia
In ternatio nal, 2006
'

Bibliogr.
Index
ISBN (10) 973-7659-30-1; ISBN (13) 978-973-7659-30-6

1. Mancas' Ioan

061.12(498-35 Vaslui)"18/19":929

Tipărit la
S.C. MULTIMEDIA INTERNAŢIONAL S.R.L.
Editură-tipografie
Arad, Str. Constantin Brâncusi
'
nr. 87,
Cod 3103 89, Judetul
'
Arad, România
TeL/Fax: 0257- 251626
e-mail: mmi@rdslink.ro

ISBN
(10) 973-7650-30-1
(13) 978-973-7650-30-6

www.cimec.ro
Motto:

"Pe oamenii de geniu opera lor îi perpetuează

şi ei trăiesc de-a pururi prin ea!"

N. Hortolomei

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 SUMAR

De la "Grădina lui Academos" la academiile Europei ...................................... 9

Astra - Societatea Literară - Societatea Academică Română -

Academia Română ........................................................................................... 17

Academicienii judeţului Vaslui ....................................................................... 25

Stamati Constantin . . . ............................................................................................ 29
Fătu Anastasie ....................................................................................................... 35
l\iironescu Athanasie ....................................... .............. . . . ............. ........................ 43
Antonovici Iacov (Ioan) . ............................. ........................................................... 49
Vlahuţă Alexandru .............................................................................................. . . 57
Philippide Alexandru ............. . ...................... ......................................................... 67
Hamangiu Constantin ........................................................................................... 73
Mironescu George .................................................................................................. 79
Docan Nicolae ........................................................................................................ 85
Costăchescu Neculai ..................... ......................................................................... 93
Lupu Nicolae Gheorghe ......................................................................................... 99
Răşcanu Vasile ..................................................................................................... 105
Hortolomei Nicolae ........................................................................ . . .... ................ 111
David Mihail ......................................................................................................... 1 17
Profiri Nicolae ..................................................................................................... 123
Procopiu Ştefan ............ ....................................................................................... 129
Motăş Constantin ................................................................................................ 135
Popa Grigore ........................................................... ............................................ . 141
Bagdasar Dumitru ............................................................................................... 147
Cernătescu Radu ................................................................................................. 153
Bagdasar Nicolae ................................................................................................. 159
Ralea Mihail ......................................................................................................... 165
Nicolau Constantin .............................................................................................. 171
www.cimec.ro
� ME ------------
MB RII ACADE MI E I RO MÂN E OR IG INARI D NI JUDEŢUL VASLUI--------
8
� \� -------- ---------- ---

Balmuş Constantin .............................................................................................. 177

Macarovici Neculai .............................................................................................. 183
Vrănceanu Gheorghe ........................................................................................... 189
Macarovici Constantin .................................................. ...................................... 195
Bere oviei Martin ............................................................................. ..................... 201
Zaharescu Barbu .................................................................................................. 207
Manolache Constantin ........................................................................... . ............ 211
lvănescu Gheorghe ....................... . ................ .............. ........................................ 217
Ciorăscu Florin ............... ..................................................................................... 225
Miron Radu .......................................................................................................... 231
Toma Constantin ...................... . . . .............. .......................................................... 237
Barbu Viorel ....... .......................... ......... ................................ ..................... .......... 243

Postfată
'
......................................................................................................... 249

Indice de nume ............................................................................................. 253

Bibliografie selsectivă ................................................................................... 261

www.cimec.ro
 DE LA
""'

"GRADINA LUI ACADEMOS"

LA
ACADEMIILE EUROPEI
.,

• "• • • -, - �· •• � '' . ow•�-- - - · • -- • ··•-� • •• •- .-� �- -� .. �- - .

. · ._.,.,..,�,� -,. - ··• ,,,. • •rL•,· �- • "" • _....-,•

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 de lângă templul dedicat lui Academos,

W
nul dintre eroii legendari ai ţinu­
tului grecesc Attica, în care luase diverşi învăţaţi din perioada medievală se

­
fiinţă cu circa un mileniu înaintea întruneau periodic pentru a discuta şi a
erei creştine oraşul Atena, era Academos, schimba opinii în anumite asociaţii ştiin­
care, potrivit tradiţiei orale, ar fi arătat ţifice cărora li s-a dat denumirea de a cade
fraţilor Dioscuri, Castor şi Pollux, copiii lui m��.
Zeus, locul în care Teseu, rege al Atticei o Conform datelor pe care le deţinem
ţinea captivă pe Elena, soră a fiilor divi- din documentarea care ne-a fost accesibilă,
nităţii supreme a grecilor. Atenienii ridi- rezultă faptul că cea mai veche grupare a
caseră în cinstea lui Academos un templu unor învăţaţi europeni s-a constituit în ora­
care în secolul al IV-lea î.Chr. ajunsese să şul italian Napoli, la anul 1560. Denumirea
fie înconjurat de o frumoasă grădină si- respectivului conclav al savanţilor era Aca­
tuată la poalele Acropolei. În acel loc, filo- demia Secretorum Naturae (în traducere
soful Platon (428-7 - 347 î.Chr.), unul din- liberă: Academia descoperirii tainelor na­
tre cei mai importanţi gânditori ai lumii turii).
antice, îşi susţinea prelegerile în faţa învă- Peste 32 de ani, în " cetatea eternă" ,
ţăceilor. Tot acolo, în preajma templului Roma, cu larga încuviinţare a papei Cle­
dedicat lui Academos, luase fiinţă, pe la ment al VIII-lea ( 1592 - 1605) s-a constituit
.
anul 387 î.Chr. "Şcoala filosofică ateniană" în anul 1603 Academia dei Lincei (în tra­
- denumită Academia -, instituţie ce a dăi- ducere liberă: Academia clarvăzătorilor).
nuit în Atena din secolul al IV-lea î.Chr. Situată ca dată de înfiinţare pe locul
până în secolul ultim al erei antecreştine. al III-lea în Europa, Academia franceză (A-
După modelul antic de a se purta dis- cadem ie fram;aise), fondată în. anul 1634, îl
cuţii pe diverse teme �iiinţifice într-un anu- are ca principal întemeietor pe cardinalul
me loc, aşa cum fusese grădina ateniană şi politicianul Armand Jean du Plessis Ri-

www.cimec.ro
�L_ __________
AC_A_D_E_M_I E_IR_O_M_Â_N_E_O_R_I G_IN_A_R_I D IN___J U_D_E_T, u_L_�_�_S_LU I _
_ME _M_B_R_II_
chelieu ( 1585- 1642) , alături de regele Lu-
dovic al XIII-lea Burbon ( 1610- 1643), per-
sonaj al cărui mamă a fost italiancă ce pro-
venea din familia Medici. Înainte de a fi
deţinătorul tronului Franţei, tânărul prinţ
şi-a petrecut mult timp în patria mamei
sale, unde a urmărit cu interes lucrările
celor două academii italice din Napoli şi
Roma. Era deci logic şi firesc să îşi doreas­
că existenţa unei astfel de societăţi a sa­
vanţilor în regatul său. Suveranul Franţei
a fost cel care i-a încredinţat Şefului Con­
siliului Regelui, funcţia deţinută de Riche­
lieu, misiunea de a crea Academia fran­
ceză, sugerând ca obiectivul prim al noii
instituţii să fie elaborarea Dicţionarului
Academic al limbii franceze.
Academia franceză din Paris, despre
care se răspândise vestea şi pe la alte curţi
regale din Europa a fost luată drept model
şi în Sacrul Imperiu Roman de naţiunea
germană. Împăratul Ferdinand al III-lea de
Habsburg ( 1637 -1657) îl implicase pe moş­
tenitorul tronului, cezarul Leopold, în în-
fiinţarea, la Leipzig, important centru ur-
ban al landului Saxonia, în anul 1652 a a-
cademiei germanice, având însă denumi-
rea de Academia Caesarea Leopoldina.
Un susţinător al ştiinţei, este adevărat
că nu total dezinteresat, a fost Marele Du-
ce al Toscanei, Fernando al II-lea Medici
( 1610- 1670) . Acesta îl aduse la Florenţa pe
renumitul matematician şi fizician Evan-
gelista Torricelli ( 1608- 1647), savantul ca-
re determinase presiunea atmosferică şi o
măsurase. La curtea ducală florentină, To-
rricelli, finanţat de către Fernando Medici,
încerca să utilizeze în scopuri militare ac-
ţiunea aerului asupra unor spaţii în al că-
ror interior se crease vid. Prin decesul fizi-
cianului experimentele au încetat, cauzând
pierderea de către duce a investitiilor fă-
cute. Spre a recupera paguba, Fernando a
www.cimec.ro
________________
apelat la alţi fizicieni, între care şi la dis­
cipoli ai lui Torricelli, să continue cerce­
tările savantului decedat. Le-a creat fizi­
cienilor respectivi, în anul 1657, un edifi­
ciu în cadrul căruia aceştia să efectueze
experimentele, denumite academice.
Dar, spre dezamăgirea ducelui, acei
cercetători nu erau capabili din punct de
vedere ştiinţific să continue cu rezultate
meritorii cercetările lui Torricelli. Ba mai
mult, nu ştiau nici măcar stadiul la care au
ajuns cercetările savantului originar din
oraşul Faenza. Acesta îl avusese ca pro­
fesor pe însuşi astronomul Galilea Galilei
( 1564-1642) , confirmator şi susţinător al
faptului dovedit de către Nicolai Copernic
( 1473- 1543) că soarele se află în centrul
sistemului nostru planetar. Pentru a se e­
vita repetarea unei astfel de " scăpări" s-a
luat hotărârea ca să se elaboreze un bule­
tin al cercetărilor, tipăritură apărută sub
titlul " Saggi di naturali esperienţe " . A fost
cea dintâi publicaţie aparţinătoare unui
corp academic şi a rămas în istoria ştiinţei
ca fiind antecesoarea revistelor cu apariţie
periodică scoase de către institutele de cer­
cetări şi universităţile de pe întreg mapa-
mondul.
Nici regatul insular al Angliei nu a ră-
mas în afara interesului de a avea propria
sa academie de ştiinţe. Iniţiativa fondării
unei instituţii de acest gen aparţinuse unui
grup de oameni erudiţi ce se întruneau pe­
riodic în vederea comunicării pe cale ver­
bală a rezultatelor obţinute în activitatea
de cercetare. Sub această formă de asocie­
re particulară a funcţionat din anul 1675.
Începând din 1683 s-a obţinut din partea
regelui Carol al II-lea Stuart (1660-1685)
protecţia suveranului şi ajutorul financiar
necesar, luând denumirea de Societatea
Regală (Royal Society), având sediul la Lon­
dra.
______
__________ _l_. Ac a_d_e_m_o_
a d_i_n_a _lu
D_e_ l_a _'_�_ _� __ l a__a _
s_»_ a d_e_m_il_·ze E_u_ro_p_e_
c_ __ i
____ �;--13
____

Treptat, pe parcursul celei de-a doua de amplă pe atât de documentată, "Istoria

jumătăţi a secolului al XVI-lea aproape în creşterii şi descreşterii curţii otomane " , e­
toate monarhiile europene luaseră fiinţă laborată în limba latină, l-a aşezat între sa­
academii naţionale. Ba mai mult decât a- vanţii de renume ai acelui timp. Ca urma­
tât, în unele state cercetările ştiinţifice s- re academia berlineză l-a ales în data de 11
au diversificat într-atât încât au fost create iunie 1714 ca·membru străin al acelui înalt
şi academii ce se preocupau numai de anu­ for ştiinţific şi cultural din capitala Prusiei,
mite ramuri ale ştiinţei. Aşa de exemplu, fiind astfel întâiul român deţinător al dem­
după numai 33 de ani de la fondarea Aca­ nităţii de academician.
demiei franceze, abilul politician Jean Bap­ Momentul prin care s-a reuşit să se
tiste Colbert ( 1619- 1683) , membru al aca- stabilească un rol ştiinţific bine definit a-
demiei create de Richelieu, a constituit în cademiilor a fost înfiinţarea în anul 1666,
anul 1663 la Paris un consiliu ştiinţific al prin intervenţia lui Colbert, a Academiei de
cărui obiectiv îl constituia cercetarea isto- Ştiinţe, cu sediul la Paris, în ale cărei atri­
riei şi a artei antice, având ca membrii e- buţii intrau cercetările matematice, fizice,
rudiţi istorici şi arheologi. Peste doar trei chimice, biologice şi medicale, precum şi a­
ani de la constituirea acelui consiliu s-a plicabilitatea în practică a rezultatelor res­
creat Academia de inscripţii şi arte fru- pectivelor investigaţii. Ca urmare, până în
moase (Academie des inscriptions et bells- secolul al XVII-lea academiile europene au
artes). Deoarece descifrarea textelor antice pus pe primul plan al activităţilor cerce­
înscrise pe diverse categorii de monumen- tarea fundamentală ştiinţifică, creându-se
te (cele mai multe din piatră) nu era deloc în acest mod bazele unor noi metode de
uşoară, iar în afara Franţei se mai aflau şi cercetare care vor impune un ritm mai a­
alţi învăţaţi preocupaţi de citirea şi inter- Iert tehnicii şi modernizării ansamblului
pretarea epigrafelor romane, cercetători a- societăţii din Europa, producând nu puţine
le căror rezultate ştiinţifice era benefic să iradieri şi pe celelalte continente.
fie ştiute de colegii lor francezi, s-a născut Din extrem de numeroase cauze speci­
ideea de a fi admişi în academie şi anu- fice istoriei noastre naţionale - într-atât de
miţi erudiţi străini cărora li se acordă ca- bine ştiute încât ar fi inutilă enumerarea
litatea de membri corespondenţi. Sistemul lor în acest capitol al lucrării noastre -, în
n-a rămas doar în cadrul academic fran- cele trei ţări româneşti din perioada evului
cez, fiind preluat şi practicat şi de către de mijloc nu au existat condiţii pentru înfi­
academiile altor state. Din fericire putem ripări de asociaţii ale unor oameni de şti­
exemplifica acest lucru printr-un exemplu inţă şi cultură. Au existat însă scurte in­
legat de ţara noastră. Dimitrie Cantemir, tervale de timp în care spiritul înnoitor al
deţinător al tronului Moldovei în perioada civilizaţiei a pătruns şi în spaţiul etnic ro­
martie-aprilie 169 3 şi în anii 1709-17 1 1, mânesc. Un astfel de episod este legat de
fiind totodată un erudit istoric specializat venirea pe scaunul voievodal al Moldovei a
în problematica Imperiului Otoman, s-a lui Iacob Eraclid Despotul ( 1561-1563 ) .
impus într-atât de mult prin scrierile sale Fost student al unei " şcoli de medicină "
şi vasta sa cultură încât a fost solicitat de fondată în anul 1221 (instituţie care, prin
către Academia din Berlin să scrie o isto- marea sa reputaţie, a făcut cunoscut lumii
rie a imperiului sultanilor. Lucrarea, pe cât medicale europene - şi nu numai - modes-
www.cimec.ro
�� R I c� E E ROM NE ORI INARI D I N U DE U A LU I
-----------M-E_M_B _I_A_ _M_I_I___Â_____G______J___Ţ__L_� _S__
__
tul orăşel din sudul regatului Franţei,
Montpellier), Iacob Eraclid a intenţionat
să dea curţii domneşti din Iaşi strălucirea
culturală pe care o ştia că există în reşe-
dinţele regale sau ducale din ţări ca Italia,
Franţa, Spania ş.a. În acest scop a adus la
Iaşi mai mulţi învăţaţi formaţi în renumi-
te universităţi ale acelui timp, cum erau
Ioannes Sommerus ( 1542-1574 ), filolog şi
istoric format în şcoli superioare germane
(este autorul lucrării Viaţa lui Iacob Era-
clide Despotul Moldovei), matematicianul şi
arhitectul Gasparus Paucerus, geograful,
astronomul şi astrologul Georg Ioachimus
Rheticus, medicul chirurg şi farmacistul
Hermodor Lestarch şi filosofii teologi Jo­
hannes Lusinius şi Franciscus Lismania­
nus. Cu ajutorul acestui grup de învăţaţi
Despot Vodă a inaugurat o şcoală de nivel
superior la Cotnari. Era denumită Schola
latina şi funcţiona pe lângă biserica cti­
torită de Ştefan cel Mare. Cursurile au în­
ceput în anul 1562 sub direcţiunea lui Jo­
hannes Sommerus, însă nu cunoaştem câţi
învăţăcei erau în acel prim an de studii.
Dacă Iacob Eraclide ar fi reuşit să se men­
ţină domnitor al Moldovei o perioadă de
timp mai îndelungată, nu doar până în
1563, devenea reală posibilitatea înfiinţării
în jurul şcolii de la Cotnari a unei acade-
mii. Însă, la puţină vreme după uciderea
lui Despot, şcoala de la Cotnari a fost des-
fiinţată iar dascălii acesteia s-au refugiat
în Transilvania.
Ceea ce a realizat în Moldova Despot
Vodă în privinţa creării şcolii latine supe-
rioare, s-a petrecut peste circa două dece-
nii şi în capitala Ţării Româneşti, Târgo-
vişte. Obţinând tronul statului feudal ro-
mânesc din sudul lanţului Carpaţilor în
anul 1583, Petru Cercei a înfiinţat pe lân-
gă curtea voievodală un colegiu la care au
fost s oli c itaţi , ca profesori, învăţ.aţi fran-
www.cimec.ro
__ ____ __ _______
cezi (Berthier Lyonezul, Dominique Perot,
Fran9ais Pobthus de la Planche), italieni
(Franco Sivori, Francesco Pugiela), elve­
ţianul Mellier de la Constance şi grecul
Elefterios Nadoli. Frate al lui Mihai Vitea­
zul, Petru Cercei a petrecut câtva timp la
curtea regelui Franţei, Henric al III-lea
( 1574-1589 ) . Suveranul francez, ultimul
rege al dinastiei Valois, îl simpatiza pe
prinţul român într-atât de mult încât pe
căi diplomatice a întreprins demersuri pe
lângă sultanul de la Constantinopol pentru
a-i acorda domnia în Ţara Românească. La
Paris şi la Blois, unde era frecvent regele,
Petru Cercei a avut prilejul de a-i cunoaşte
şi de a se împrieteni cu mai mulţi dintre
învăţaţii francezi şi străini care se aflau în
anturajul suveranului. Tot de acolo va fi
preluat şi modelul de colegiu pe care îl
fondase în Târgovişte. Însă, aşa cum bine
se cunoaşte, nici domnia lui Petru Cercei
nu a fost de lungă durată, iar colegiul şi-a
încheiat şi el existenţa îndată după înlo­
cuirea domnitorului.
Cât despre cele petrecute în Transil­
vania cu privire la zorile învăţământului de
nivel superior academic, în anul 1581 prin­
cipele Ştefan Bathori aprobase fondarea
universităţii catolice în oraşul Cluj . Dar
această şcoală nu avea nici o tangenţă cu
etnia majoritară a principatului, românii,
deoarece aceştia nu erau recunoscuţi ca
"naţiune " , având statutul politic de tole-
raţi, neadmişi între stări şi nerecepţi.
La finele secolului al XVII-lea în Bu-
cureşti, sub domnia lui Constantin Brân­
coveanu ( 1688-1714) , iubitor de cultură. şi
preţuitor al oamenilor de ştiinţă, a fost
fondată Şcoala Superioară Domnească, cu
predare în limba greacă. Pentru organi­
zarea şi conducerea şcolii care funcţiona în
cadrul mănăstirii Sfântul Sava a fost che­
mat un experimentat dascăl şi un renumit
 De la ''gră din a lui Ac a de m o s " l a a c a de m iile Eu ropei
------------------------------------------------------------ �(15
cărturar grec, Nicolae Kerameus, care adu- ditul bănăţean Eftimie Murgu ( 1805-1870) .
sese cu el încă câţiva profesori din Grecia. Acesta a fost chemat în capitala Moldovei
Această şcoală superioară destinată fiilor pentru a preda dreptul, filosofia şi logica,
elitei boierilor munteneşti şi-a deschis por­ el fiind un bun cunoscător al ideilor nova­
ţile în anul 1694 şi a mai fost cunoscută şi toare juridice germane enunţate la acea
sub denumirea de Academia din Bucureşti. vreme de exponenţi de marcă ai dreptului:
Cea de-a doua şcoală de rang superior Friedrich Karl von Savigny ( 1778-1861 ) ,
din principatele româneşti în a cărei denu­ creator al şcolii istorice germane, şi Wil­
mire a fost utilizat termenul de Academie helm T. Krug, unul dintre adepţii filoso­
a fost fondată în capitala Moldovei, laşi, în fului Emmanuel Kant ( 1724-1804) . De no­
anul 1835, prin strădania lui Gheorghe A­ tat faptul că la Academia Mihăileană s-au
sachi ( 1788-1869), personalitate marcantă ţinut, de către Eftimie Murgu, primele pre­
a culturii şi ştiinţei din prima jumătate a legeri de filosofie în limba română din is­
secolului al XIX-lea. Noii instituţii de învă­ toria învăţământului românesc.
ţământ a Moldovei i s-a spus Academia Mi­ Aceştia au fost ce dintâi paşi, evident
hăileană datorită faptului că a fost fondată încă timizi, pe drumul îndelungat şi dificil
în timpul domniei lui Mihai Grigore Stur­ al apariţiei ideii necesităţii fondării unei
dza ( 1843-1849 ) . La această şcoală supe­ instituţii ştiinţifice academice panromâ­
rioară ieşeană a debutat ca profesor eru- neşti.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 ASTRA
-

SOCIETATEA LITERARĂ
-

SOCIETATEA ACADEMICĂ
ROMÂNĂ
-

1\ 'I..J

ACADEMIA ROMANA

www.cimec.ro
www.cimec.ro
i ecolul al XIX-lea s-a manifestat în-
deosebi pe continentul european
prin abandonarea, în bună parte, a
deja de mult învechitele relaţii feudale. Na-
ţiunile au început să devină din ce în ce
mai conştiente şi preocupate de propria lor
identitate şi manifestau puternice presiuni
de a ieşi din cadrul imperiilor în care au
fost înglobate cu secole în urmă. Propăşi-
rea pe plan politic a fost precedată de o
emulaţie culturală naţională concretizată
prin fondarea de asociaţii al căror obiectiv
era cultivarea limbii naţionale şi valorifi-
carea tradiţiilor culturale specifice fiecărei
naţiuni.
Pentru români, veacul al XIX-lea a a-
dus o mare împlinire: unirea, săvârşită la
24 ianuarie 1859, a principatelor Moldova
şi Ţara Românească. Cu toate că în noua
formă statală au început totuşi să prindă
contur unele premise ale unui viitor pro-
gres general, atât pe plan economic cât şi
pe cel cultural, drumul era anevoios. Un
prim pas spre modernizarea vieţii cultural-
ştiinţifice l-a constituit fondarea universi-
www.cimec.ro
tăţilor, pe baze noi, moderne, de învăţă­
mânt, din laşi ( 1860) şi Bucureşti ( 1864).
Unirea Principatelor a avut, în mod
indirect, consecinţe benefice şi pentru ra­
mânii care rămâneau încă în interiorul im­
periilor Habsburgilor şi Romanovilor, înde­
osebi pentru cei din Transilvania istorică
(noţiune ce se referă şi la ţinuturile Banat,
Crişana şi Maramureş). În aceste părţi în
care, de-a lungul secolelor, masa etnică
românească a fost în permanenţă într-un
procentaj ce-l depăşea pe cel compus din
celelalte naţionalităţi conlocuitoare luate la
un loc, s-au petrecut fapte de natură să o
scoată din situaţia deplorabilă în care a
fost ţinută vreme îndelungată.
Un alt important pas a fost acela al in-
tensificării fără precedent a strădaniilor
româneşti de emancipare culturală. Mij­
locul ales pentru realizarea acestui vechi
deziderat era acela al fondării unei puter­
nice asociaţii culturale pe plan naţional,
organism care să fie reprezentativ şi în
acelaşi timp capabil de a ridica naţiunea
română din Transilvania pe o treaptă su-
20\� ME MBR II ACADE MI E I RO MÂNE ORI G INARI DIN J UD EŢUL VASLU I
--------------------------------------------------------------

perioară de cultură şi civilizaţie. Opoziţia nitorului Unirii " - Alexandru Ioan Cuza -
faţă de punerea în practică a acestei in- i-au fost înaintate solicitări de a da curs
tenţii a fost atât de acerbă şi diversificată înfiinţării Societăţii Literare Române, unul
ca mijloace de represiune încât e greu de dintre principalii iniţiatori ai respectivelor
"
admis că ar fi devenit realizabilă în ah- " documentaţii şi proiecte de activitate
senţă de pe harta europeană a statului fiind Vasile Alexandrescu Urechia ( 1834-
românesc rezultat din unirea Moldovei cu 1901 ) .
Ţara Românească. Î nvingând multe pie- Datorită faptului că Al. 1. Cuza avea o
dici, la Sibiu, în 23 octombrie (stil calen- serie de dificultăţi în menţinerea sa în
daristic vechi) 1 4 noiembrie (st. c. nou) fruntea statului, create în mod sistematic
1961 ia fiinţă Asociaţia Transilvană pen- şi coordonate atât de către Austro-Ungaria
tru Literatură română şi Cultura Poporu- cât şi de Rusia, a ezitat să îşi mai adauge
lui Român - ASTRA. un nou motiv de acuzare, acela că prin Sa-
Deoarece aria teritorială pan-transil- cietatea Literară Română ar urmări ca re­
vană era foarte întinsă şi numărul româ- alizarea unităţii culturale să devină un pro­
nilor era mare, Asociaţiunea din Sibiu nu log al înfăptuirii aducerii românilor la ho­
avea capacitatea de a cuprinde în sfera sa tarele vechii Dacii. Pus în faţa actelor pe
de preocupări decât o parte mai restrânsă, care se cerea să le semneze şi să dea dom­
delimitată la spaţiul intercarpatic. Din a- nescul consimţământ pentru înfiinţarea
cest considerent s-au pus bazele unei alte mult doritei de către intelectualitatea pau­
asociaţii culturale româneşti pentru Banat, românească Societăţi Literare Române,
Crişana şi Sătmar. Era "Asociaţiunea na- Cuza Vodă nici nu a dat în scris refuzul
ţionale în Aradu pentru cultură şi conver­ său, dar nici aprobarea raportului. Cu toa­
sarea poporului român" , ale cărei obiective tă prudenţa şi ezitarea dovedite, principe­
ale activităţii (statutele) au fost " aprobate le Alexandru Ioan 1 nu a putut evita scoa­
cu pr{malt 'a Resoluţiune a Maiestatei Sale terea sa din fruntea statului. La trecerea
"
ces. reg. şi apost., d 'in Septemvre 1862 zilei de 1 1 spre 12 februarie 1866 i-a fost
(st. c. vechi). impusă abdicarea, urmată de părăsirea ţă­
Cele două asociaţiuni culturale româ­ rii a cărei conducere a fost preluată tem­
neşti din Imperiul habsburgic s-au impus porar de către o Locotenenţă Domnească.
prin cele înfăptuite în anii care au urmat, După ce agitaţiile politice inerente ori­
prin prestigiul dobândit în urma acelor cărei lovituri de stat au început să se apla­
lăudabile realizări, în rândul instituţiilor neze, la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii
savante ale acelui veac din ţările europene Publice s-a pus din nou în discuţie nece­
de veche cultură, făcând să graviteze în sitatea fondării unei societăţi literare care
jurul acestor focare de c:iyilizaţie aproape să elaboreze Dicţionarul şi Gramatica Iim­
toată românimea. bii române. S-a solicitat să fie prezentat
La rândul ei Asociaţiunea ASTRA a spre consultare Regulamentul pentru for­
constituit un imbold însemnat în luarea marea Societăţii Literare Române. La în­
deciziei în Principatele Unite de a se creea tocmirea respectivului " regulament" una
o societate literară. a tuturor românilor al dintre sursele consultate consta din sta­
cărei prim ţel era elaborarea dicţionarului tutele Asociaţiei A....STRA. Acestea din urmă
limbii române. În mai multe rânduri "dom- au fost necesare să fie formulate într-o ast-
www.cimec.ro
 ASTRA - So cietatea Literară - So cietatea Acade m ică Ro mână - Acade mia Ro mână {2i

fel de manieră încât pretextele invocate de cultura românească, să posede o operă

adversarii înfiinţării Asociaţiunii să nu îşi substanţială, să dea dovadă de înalte ca­
afle sprijinul în paragrafele programului. lităţi morale, mai cu seamă, să îşi exprime
Pe această linie s-au elaborat şi părţile con- disponibilitatea de a face parte din cadrul
stitutive ale documentului de fondare şi de acestei societăţi, cu obligaţiile pe care le
stabilire a atribuţiilor viitoarei Societăţi Li- solicita noua calitate. Cel de-al patrulea ar-
terare Române. Ca urmare, statutul ce fu­ ticol al Regulamentului prevedea ca viitorii
sese cu minuţiozitate formulat, mai ales membri să provină din " România de peste
prin devotata contribuţie a lui V. A. Ure­ Milcov" (respectiv din Moldova, n.n.), pa­
chia, a fost înaintat spre validare, la iniţia­ tru membri din " România de dincoace de
tiva şi stăruinţa lui Constantin A. Rosetti Milcov " , trei membri din Transilvania şi
(1816-1885), Înaltei Locotenenţei Domneşti tot atâţia din Basarabia, câte doi membri
şi guvernului condus de Ion Ghica (1816- din Banat, Bucovina, Macedonia şi Mara­
1897), aprobarea fiind acordată la 1/13 a­ mureş.
prilie 1866 prin Decretul nr. 581. În articolul al 7-lea se preciza faptul
Cultura românească a înregistrat prin că într-o primă fază urma să fie chemaţi
respectiva decizie guvernamentală o foarte " acei bărbaţi din ţările locuite de români
semnificativă realizare pentru toată sufla- ce se deosebesc prin meritele şi lucrările
rea românească de pretutindeni. Consti- lor literare, persoane cunoscătoare atât a
tuirea Societăţii Literare Române se dove- limbilor statelor vecine, Oimbi) care au a­
dea a fi o adevărată apoteoză a unor mari vut influenţă asupra formaţiunii (formării,
eforturi de a învinge puternica opoziţie ve- n.n.) limbii române " Din Maramureş au
nită din exterior, strădanii depuse cu tena- avut cinstea de a fi menţionaţi în cuprin­
citate timp de peste 50 de ani de către cei sul Decretului cu numărul 698 din 22 a­
mai valoroşi oameni de cultură ai naţiunii prilie 1866, al Locotenenţei Domneşti a
române. Dar până la constituirea efectivă Principatelor Unite Române, Iosif Hodoşiu
a Societăţii Literare Române şi începerea (1829-1880), istoric şi jurist, împreună cu
activităţii pentru care a fost creată - elabo- Alexandru Roman (1826-1897), filosof, ma­
rarea Gramaticii şi Glosarului (Dicţiona- tematician şi teolog.
rului, n.n.) -, a mai rămas o cale lungă de Întrunirea primară, solemnă, a avut
parcurs. loc la Bucureşti, în data de 1/13 august
Cu toate că la trei săptămâni de la 1867, desfăşurată cu mare fast şi într-un
semnarea decretului de înfiinţare au fost unanim entuziasm al locuitorilor capitalei,
numiţi primii membri componenţi ai So­ iar presa a dat integral publicităţii actele
cietăţii Literare Române, şi anume 14 per­ oficiale pe baza cărora s-a fondat Societa­
sonalităţi ale culturii care vieţuiau în afara tea Literară Română: decretul Locotenen­
statului român, de abia peste un an s-au ţei Domneşti, proiectul de statut şi obiec­
adăugat membrii din fosta Ţară Româ­ tivele noului for cultural-ştiinţific precum
nească (munteni) şi Moldova. Desemnarea şi lista membrilor fondatori. Un ecou pe
celor cărora urma să li se acorde un loc în măsura importanţei naţionale a evenimen­
recent înfiinţata Societate Literară era tului din prima zi de august 1867 de la Bu­
condiţionată de îndeplinirea mai multor cureşti, l-a avut şedinţa inaugurată a So­
cerinţe, şi anume: să fie o personalitate în cietăţii Literare în gazetele româneşti din
www.cimec.ro
��------ -- M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN J U_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I
-- - __ ________________

imperiul austriac. Deoarece acest subiect noii instituţii în Societatea Academică Ro­
ar necesita, spre a fi tratat pe măsura im- mână, titulatură sub care a funcţionat pâ­
portanţei sale ştiinţifice, un număr foarte nă în 27 martie/13 aprilie 1879, când i-a
mare de pagini, ne rezumăm la o singură fost dat numele pe care dintr-un început i
exemplificare, care ni se pare îndeajuns de se cuvenea: acela de Academia Română.
edificatoare în privinţa receptării de zia- Nu a fost numai o schimbare de nume, ci
riştii români transilvăneni a apariţiei fo­ şi începutul unei noi etape de largă am­
rumului cultural naţional. plificare a atribuţiilor sale în activitatea
Paleta informaţională cea mai cuprin­ ştiinţifică tot mai diversificată din Româ­
zătoare referitoare la însemnătatea pentru nia modernă. Totodată Academia Română
toţi românii a Societăţii Literare, o aflăm a devenit un fervent răspânditor de cul­
în paginile periodicului politic şi literar tură, atât prin publicaţiile sale cât şi prin
"Albina" care apărea la Viena, începând cu conferinţele pe diverse teme, manifestări
luna martie 1866 şi al cărui redactor res­ ce făceau arhiplină de auditori aula aca­
ponsabil era Georgiu Popa (1841-1897). demică, din sediul central situat pe renu­
Acest ziar, datorită interesantului său mita arteră centrală a Bucureştiului, Calea
conţinut, de largă adresabilitate în masa Victoriei.
populaţiei româneşti din afara graniţelor În toţi anii care au urmat soarta Aca­
Principatelor Române Unite, a devenit în demiei Române s-a împletit strâns de situ­
scurtă vreme de la difuzarea primelor sale aţia politică internă şi internaţională a
numere una dintre cele mai căutate gazete statului român. Ca urmare, şi în activita­
în limba română din Părţile Ungureşti şi tea Academiei Române au alternat perioa­
Transilvania. " Albina " nu s-a limitat doar dele de bogate realizări cu altele mai puţin
la simpliste relatări despre desfăşurarea favorabile pentru dezvoltarea culturală şi
festivităţii de constituire a Societăţii Lite­ ştiinţifică de nivel academic.
rare Române, ci a reprodus, punându-le în Momentul istoric care a marcat cel mai
circulaţie în mediul cultural românesc, co­ mult Academia Română în evoluţia sa a
mentariile făcute în legătură cu menţio­ fost acela al ieşirii României din cel de-al
natul eveniment de către ziarul " Politik" , doilea război mondial, când asupra ţării
ce apărea la Praga, şi exprimau opinia, noastre s-a instaurat " protecţia comisiei
ceea ce nu putea să afirme în paginile sale militare aliate " Documentaţia referitoare
" la acei ani a fost inexistentă, iar ceea ce
"Albina , că " românii anevoie de vor măr­
gini la cele literare " şi că în curând vor da s-a întâmplat cu Academia Română în
glas unor " declarări de unitate naţională " 1948 în afara afirmaţiei că a avut loc "de­
În prima şedinţă a Societăţii Literare mocratizarea acesteia " nu a mai fost po­
Române a fost aleasă conducerea colectivă, sibilă nici o altă formă de prezentare a
for diriguitor alcătuit din: Ion Eliade Rădu­ respectivelor evenimente. De abia în anul
lescu (preşedinte), Timotei Cipariu (vice­ 2000 au apărut în presa academică două
preşedinte), Alexandru Roman, Vasile Ale­ materiale pe această îndelung tăinuită te­
xandrescu Urechia, Ion C. Massimu şi Ion mă.
G. Sbiera (secretari). Academia Română, chiar în această
Tot în cadrul şe dinţei inaugurale s-a scurtă vreme după instalarea guvernului
mai luat hotărârea schimbării denumirii condus de dr. Petru Groza, la 6 martie
www.cimec.ro
 ASTRA - So ciet a te a Lite r a ră - So ciet a te a Ac a de m ică Ro mână - Ac a de m i a Ro mână {23

1945, s-a confruntat cu probleme extrem nouă Academie " , prin scoaterea din rân­
de complicate, derivate din consecinţele durile ei a peste o sută de membri, înde­
participării României la campania din Ră- osebi ai Secţiei Umaniste, cât şi prin ale­
sărit, desfăşurată în prima parte a celui gerea de noi membri, între care un număr
de-al doilea război mondial. Reprezentan- de " membri post- mortem " (în 28 octom­
ţii Angliei, U.R.S.S.-ului, şi S.U.A. din Co- brie 1948).
misia Aliată de Control, 1-au admonestat Cu toate că o parte dintre membrii a­
pe primul ministru român pentru faptul că cademiei au fost cooptaţi în diferite orga­
nu a întreprins nimic pentru arestarea eri- nisme importante ale Republicii Populare
minalilor de război. Întâiul nominalizat pe Române, ca de pildă în cadrul Marii Adu­
lista înaintată lui Petru Groza, figura poe- nări Naţionale, în al cărei Prezidiu preşe­
tul Nichifor Crainic, membru al academiei dinte era acad. C. 1. Parhon (membru co­
din anul 1940. Ca urmare, în cursul lunii respondent din anul 1928, membru titular
mai 1946, membrii Secţiei Literare au a- din anul 1939), vicepreşedinte fiind acad.
probat excluderea lui Nichifor Crainic (pe Mihail Sadoveanu (membru corespondent
numele real Ion Dobre) din Academia Ro- din anul 1916, membru titular din 1921),
mână. totuşi în ansamblul său corpul academi-
În pofida faptului că, încă din 1945, cienilor nu s-a aflat niciodată în relaţii de­
Preşedintele Academiei Române precum şi plin "amicale " cu regimul totalitar.
Secretarul General al acestui înalt for şti- Intelectualii de marcă " incluşi în sis­
inţific naţional se consultau frecvent cu temui de stat al noii puteri politice ar fi
Lucreţiu Pătrăşcanu, Petru Groza şi regele trebuit să exercite un rol benefic asupra
Mihai I " protector şi membru de onoare " vieţii cultural-ştiinţifice româneşti, precum
al Academiei Române, felurite presiuni de şi asupra instituţiilor ştiinţifice şi de în­
natură politică deveneau tot mai dese şi văţământ, dar regimul politic totalitar, de
din ce în ce mai virulente. "
" dictatură proletară a limitat sau repri-
În vara anului 1947 " Contemporanul" mat orice iniţiativă şi decizie raţională, de
a publicat sub semnătura lui Mihai Şora interes naţional" . Dar afirmaţiile din cita­
articolul " Academicieni în livrea verde " , tul de mai sus nu se confirmă în totalitate,
iar Valeriu Enăchescu, într-un alt articol, ştiut fiind că cei rămaşi în academie după
blamase mai mulţi membri ai academiei. anul 1848, împreună cu cei ce au fost ad­
Ambele materiale constituiau denunţuri mişi în deceniile componente ale celei de
publice axate pe denaturări ale adevărului a doua jumătăţi a secolului al XX-lea au
şi pe acuzaţii de natură politică neverifi­ contribuit la reorganizarea învăţământului
cate şi vădit exagerate. superior, fiind cu toate omeneştile temeri
La 12 august 1948 a avut loc sesiunea personale, dascălii care au format genera­
academică prin care, pe lângă schimbarea ţia de intelectuali care astăzi a ajuns a­
denumirii în Academia Republicii Populare proape de anii senectuţii şi au contribuit
Române, au fost efectuate numeroase ex­ la progresul culturii şi ştiinţei naţionale.
cluderi din rândul academicienilor, urmate Chiar dacă acestea nu au fost înălţate " pe
de arestări, condamnări şi întemniţări dez­ cele mai înalte culmi" , aşa cum se afirma
lănţuite pe parcursul anilor 1949-1950. În cu diverse prilejuri festive, au ţinut totuşi
acea lună a lui gustar 1948 a fost creată " o pasul cu evoluţia ştiinţifică şi culturală din
www.cimec.ro
�L ___________
CA_D_E_M_IE_IR_
M_E_M_B_R_II_A_ OM_A_N_E_O�R-IG_IN_A_R_ID_IN JU_D_E_ŢU_L_V_�_SL_U_I
__ ________________

lumea actuală. miei, ţinută în 26 decembrie 1989, con­

Ulterior anului 1965, când la 21 au­ tinuând cu cele din 2 februarie 1990 şi din
gust Marea Adunare Naţională a adoptat 13 mai 1992. În cadrul celei de a doua din
noua Constituţie în care era proclamată adunările generale menţionate, pentru pri­
Republica Socialistă România, şi Academia ma dată după un lung şir de ani, plenul
şi-a schimbat denumirea în Academia Re­ academic a ales în mod liber, fără nici o in­
publicii Socialiste România. Din o serie de gerinţă politică sau guvernamentală, noua
cauze a căror sorginte şi consecinţe se cer conducere, demnitatea prezidenţială reve­
de acum înainte a fi desprinse de către nindu-i inginerului de înaltă ţinută ştiin­
cercetători din documentele de arhivă, s-a ţifică, Mihai C. Drăgănescu (născut în a­
ajuns la un conflict latent între academie nul 1929), membru corespondent din anul
şi conducerea partidului unic. Prin înfiin­ 1974, membru titular din 22 ianuarie
ţarea Academiei de Ştiinţe Socialiste şi Po­ 1990. S-a procedat şi la repunerea în drep­
litice (1970) s-a încercat, şi în parte s-a reu­ turi a celor ce au fost excluşi din academie
şit, ca rolul adevăratei academii să fie din ulterior anului 1948, precum şi la scoa­
ce în ce mai diminuat. S-a pus în circula­ terea din rândul academicienilor a acelor
ţie, de către serviciul special creat pentru membri care au desfăşurat activităţi po­
influenţarea opiniei publice epitetul de " a­ trivnice intereselor ţării şi poporului ro­
cademia bătrână" , sugerând că rolul aces­ mân, dovedite şi recunoscute public.
teia a ajuns în faza crepusculară. Pe lângă Ca bilanţ al unei existenţe de mai bi-
o tot mai drastică restrângere a bugetelor ne de un secol, din 1866 până în 1999 au
anuale acordate academiei s-a recurs la o avut deosebita onoare de a fi membri ai
deliberată încetinire a ritmului de prime- înaltului for ştiinţific şi cultural naţional al
nire a acestui for naţional prin primirea de ţării noastre 980 oameni de ştiinţă, cetă­
noi membri în rândurile sale. ţeni români indiferent de naţionalitate şi
Ieşirea din conul de umbră a luat sfâr­ 514 membri din străinătate.
şit odată CF adunarea generală a Acade-

www.cimec.ro
 ACADEMICIENII
JUDETULUI VASLUI
'

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 in datele p e care am reuşit a le nă la un număr de 10 academicieni, a do­

J acumula p ână în stadiul prezent

al preocupărilor noastre de a face
mai bine cunoscute în ţară vieţile şi rea­
ua grupă de la 1 1 la 20, a treia de la 21 la
30, a patra de la 31 la 40, şi se încheie cu
aceea care depăşeşte această cifră. Din
primul grup fac parte 12 judeţe, din cel se­
lizările ştiinţifice, literare şi artistice a a­
celor intelectuali de excepţie din România cund 15, din cel terţ 7, din penultimul 5,
care au fost aleşi membri ai Academiei Ro­ iar din ultimul 1 judeţ şi Municipiul Bucu­
mâne, de la înfiinţarea acesteia până la reşti.
finele secolului al XX-lea, nu ştim să se fi Cât despre judeţul ai căror academi-
făcut o grupare pe judeţele din care au cieni îi prezentăm succint în paginile aces­
provenit cei ce au ajuns să deţină un fo- tei cărţi de cultură popularizată (spunem
toliu academic în aula din clădirea situată succint deoarece oricâte pagini am acorda
în Bucureşti, pe Calea Victoriei nr. 125. fiecăruia nu sunt suficiente, despre fiecare
Mai mult din curiozitate personală decât academician putând fi elaborate cuprin­
din dorinţa de a stabili unele priorităţi sau zătoare monografii), după parcurgerea a­
de a face ierarhizări regionale discrimi- cestui capitol cititorul îşi va da seama în
natorii, am încercat să însumăm numeric care grupare se situează Vasluiul.
personalităţile deţinătoare a titulaturii de Mai ţinem să precizăm că dacă în se­
1.11embru al Academiei (m. titulari, cores­ colul al XX-lea ţara noastră ar fi avut parte
pondenţi şi onorifici) din judeţele pe care de o evoluţie fără zguduiri de foarte mari
le posedă ţara noastră după cea mai re- proporţii, toate cu multiple consecinţe dă­
centă reorganizare administrativ-terito- unătoare, mai cu seamă asupra vieţii cultu­
rială. Iată rezultatul investigaţiei noastre: rale şi ştiinţifice, era logic şi firesc ca până
se disting cinci categorii de judeţe, şi anu- la începutul mileniului al treilea să se fi
me, cele care au fost loc de naştere de pâ- realizat măcar câte o monografie despre

www.cimec.ro
�L ___________
M_E_M_B_R_I _A_ O M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN__J U_D_E_ŢU__L V_A_S_LU_I
CA_D_E_M_IE_IR_ ________________

creaţiile fiecăruia dintre savanţii noştri. ţional.

Dar, spre paguba civilizaţiei româneşti, a- De-a lungul celor 140 de ani de exis­
cest gen de lucrări nu prea a văzut lumina tenţă a Academiei Române s-au afirmat "a­
tiparului. Numai puţini dintre membrii A- cademicienii vasluieni " în domenii diver­
cademiei Române au avut parte de una, sificate ca botanica, chimia, economia, en­
sau chiar câteva monografii, dar şi acelea tomologia, filologia (literatura), filosofia,
erau trecute prin " sita ideologică" , lăsând fizica, geografia, geologia, istoria, ingine-
nespuse numeroase aspecte din viaţa celor ria, jurisdicţia, matematica, medicina, so­
prezentaţi. ciologia, teologia şi zoologia. Pe primul loc
Judeţul Vaslui - dacă este sigur fap­ de află însă medicina, cu cei şapte acade­
tul că venirea pe lume a scriitorului şi tra­ micieni originari din judeţul Vaslui, ur­
ducătorului Constantin Stamati s-a petre­ mată de chimie, reprezentată prin trei de­
cut în oraşul Huşi, şi nu la Iaşi, aşa cum se ţinători de fotolii academice. Un detaliu
presupunea de către unii cercetători - se semnificativ este acela că numărul mem­
poate mândri că a dat ţării pe unul dintre brilor titulari este dominant, ceea ce nu în
membri fondatori ai Societăţii Literare Ro- prea multe dintre judeţele ţării se poate
mâne, respectiv ai Academiei Române. Es- constata o asemenea onorantă situaţie.
te deosebit faptul că grupul fondatorilor Noi, în cele ce urmează, încercăm să
societăţii literare de la anul 1866 a cuprins schiţăm pe cât ne stă nouă în putinţă, por­
doar 16 persoane (dintre care din Moldova trete ale academicienilor originari din pe­
aflată actualmente în graniţele României rimetrul actual al judeţului Vaslui, în ade­
au fost două persoane), întrucât puţine ju- vărata lor lumină. Dacă nu reuşim să sa­
deţe ale ţării noastre pot să se mândrească tisfacem cât mai pe deplin ceea ce aşteap­
cu contribuţia la fondarea celui mai înalt tă cititorii de la această carte, vina ne a­
for al culturii şi ştiinţei româneşti. Vasluiul parţine în totalitate.
se pare că are un astfel de atu cultural-na-

www.cimec.ro
 - ",..
_ , __

Stamati, Constantin
(1786 - 1869)

,. ,.
- ....
_ ...

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Constantin
Stamati

ltnul dintre cei mai de seamă 21 de filologi români din prima jumătate a se­
colului al XIX-lea, care au fost chemaţi să pună bazele Societăţii Literare Române -
acei oameni ai începutului de drum al Academiei Române - este originar din judeţul
Vaslui. Acel membru fondator al principalului forum cultural- ştiinţific a fost poetul,
fabulistul şi prozatorul Constantin Stamati.
Provenit din rândul familiei Stamate, aceea care 1-a dat culturii noastre na­
ţionale pe Iacob Stamate (1749-1803), ales în 1782 episcop de Huşi, iar începând cu anul
1792 a devenit Mitropolit al Moldovei, Constantin era fiu al lui Toma, frate cu deţină­
torul jilţului mitropolitan moldovean. De la unchiul său, nepotul Costache va fi moştenit
neostoita sete de carte şi talentul literar care 1-a consacrat.
Data şi locul naşterii fiului lui Toma Stamati au rămas până în prezent neelu­
cidate. Ziua şi luna venirii pe lume a lui Constantin nu sunt cunoscute, iar ca loc de
naştere " concurează" oraşele Huşi şi Iaşi. Studiile referitoare la literatul Constantin Sta­
mati aşază de fiecare dată pe primul loc Huşiul, motiv pentru care noi, până la o even­
tuală clarificare, îl considerăm ca originar din actualul judeţ Vaslui.
Şcolarizarea o începuse, desigur, ca mai toţi copiii familiilor ce deţineau moşii
cât şi diverse ranguri boiereşti, ca de pildă acela de paharnic pe care îl deţinea tatăl
său, "în casă" , predarea fiind făcută de institutori plătiţi. Concomitent cu deprinderea
scrisului şi a cititului elevul era introdus în cunoaşterea limbilor străine, la " modă" fiind
greaca şi franceza. Numai clasele gimnaziale şi liceale se făceau în şcoli publice exis­
tente la data respectivă mai cu seamă la Iaşi, capitala Principatului Moldovei. În urma
www.cimec.ro
��----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN Ju_o_E_ŢU_L_�_A_S_
__ LU_I
______________
__

promovării examenului de bacalaureat Constantin Stamati a obţinut o slujbă la Can­

celaria visteriei Moldovei, instituţie de stat echivalentă oarecum cu Ministerul de Fi­
nanţe din epoca modernă.
Din motive personale, determinate îndeosebi de cauze economice, paharnicul
Toma s-a mutat cu întreaga-i familie la Chişinău. Stamateştii au rămas în Basarabia
şi după anexarea părţii dintre Prut şi Nistru a Moldovei de către Imperiul ţarist rusesc,
în 1812, ca urmare a păcii semnate la Bucureşti (în clădirea hanului lui Manuc) între
Turcia şi Rusia. Constantin, fiind cunoscător a mai multor limbi străine, printre care
şi rusa, a intrat în slujba administraţiei nou instalate. Nu au plecat în Moldova de din­
coace de Prut fiindcă se presupunea că stăpânirea rusească asupra Basarabiei va înceta
nu peste multă vreme deoarece ocupaţia n-avea nici un temei legal, Imperiul Otoman
cedând Rusiei un spaţiu şi o populaţie care un îi aparţinea, fără încuviinţarea domni­
torului de fapt şi de drept al Principatului Moldovei.
Constantin Stamati a acceptat funcţia de translator al unei secţiuni din tri­
bunalul de la Chişinău (Departamentul secund al Instanţei Civile, n.n.), iar apoi a
deţinut şi alte însărcinări funcţionăreşti ajungând până la treapta de subprefect. În anul
1826, la vârsta de 40 de ani, a fost decorat cu ordinul rusesc " Sfânta Ana" , ceea ce i-a
adus şi titulatura mic nobiliară de Cavaler.
În paralel cu viaţa funcţionărească Constantin Stamati a desfăşurat şi o intensă
activitate literară care i-a asigurat în Basarabia o oarecare notorietate, creaţiile sale,
în versuri cele mai numeroase, fiind găzduite în paginile mai multor publicaţii periodice
din acel timp.
"
"Albina românească , revistă care apărea la Iaşi începând cu anul 1829, îl are
colaborator pe Constantin Stamati, ale cărui poezii se află alături de alte creaţii versi­
ficate semnate de Ion Heliade-Rădulescu, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac, Vasile Pogor,
Grigore Alexandrescu ş.a.
l-a11 publicat poeziile revista fondată la 1840 de către Mihail Kogălniceanu,
" "
" Dacia literară , precum şi suplimentul literar al gazetei din Iaşi, " Zimbrul , " Foiletonul
Zimbrului" . În acest săptămânal, care a apărut între anii 1855 şi 1856, Constantin Sta­
mati a fost prezentat cu versuri satirice moralizatoare. Îi mai semnalăm prezenţa cu
poezii în " Almanahul pentru români " (publicaţie care nu ne-a fost accesibilă, n.n.).
Scrierile sale îl reliefează ca fiind " un patriot ardent" , după cum îl caracterizase
în a sa lucrare de căpetenie G. Călinescu (Istoria literaturii române de la origini până
la prezent, Bucureşti, 1941), episoade din istoria Moldovei fiind teme predilecte. Deşi
nu este cazul, nici locul, de a reanaliza întreaga creaţie literară a lui Constantin Sta­
mati, ne vom opri asupra baladei " Dragoş " Sub masca trecutului istoric el biciuia o
cruntă realitate, aceea a desprinderii samavolnice a Basarabiei din trupul Moldovei.
Probabil că acest lucru 1-au mai " văzut" şi alţii anteriori nouă, dar pe atunci nu era "o­
"
portun " să se facă o asemenea remarcă. În personajul "fantastic al "tricoliciului Vron­
ţa" trebuie să îl vedem pe feldmareşalul ţarului Alexandru 1 (1801-1825), Mihail Vo­
ronţov, al c ăr ui nume a fost anagramat în "Vronţa", iar răpita Dochia nu era altcineva
decât o personificare a ţinutului basarabean.
Dacă mai reţinem aprecierea elogioasă pe care i-a făcut-o G. Călinescu, potrivit
www.cimec.ro
________________________ _c_
A a_ emic_ie_n_
d_ __
ii_j_ et_ul_u_i _VI
u_d_ s_
_a_lu_
i �;-:33
________ ________

căreia Constantin Stamati " este eminent, mai mare· în privinţa limbii ca (şi) Bolinti­
neanu, în câteva puncte comparabil dor cu Eminescu" , este limpede care a fost motivul
ca acela ce cultiva în scrierile sale " o limbă moldovenească fastuoasă în care amestecă
cuvântul dialectal şi finul neologism dându-i o personalitate netedă" , literatul de la Chi­
şinău a intrat în atenţia celor ce plănuiau să întemeieze la Bucureşti, " Societatea Lite­
rară Română" . Regulamentul de funcţionare a acestei societăţi făcea precizarea că mi­
siunea pentru care a fost creată era aceea:
a) " De a determina ortografia limbii române " ;
b) " De a elabora gramatica limbii române " ;
c) " De a începe şi realiza lucrarea dicţionarului român"
Cei chemaţi să desăvârşească cele trei cerinţe au fost selectaţi dintre repre­
zentanţii de prestigiu ai mişcării intelectuale româneşti, buni patrioţi şi animatori ai
luptei pentru unitatea şi independenţă naţională, oameni ce aveau preocupări înde­
lungate în domeniile filologiei şi cultivării limbii române.
Prin Decretul nr. 698, din 22 aprilie 1866, al Locotenenţei domneşti a Prin­
cipatelor Unite Române au fost numiţi membrii ai "Societăţii" doi reprezentanţi din
Maramureş, trei din Transilvania, doi din Banat, doi din Bucovina, doi din Macedonia
şi trei din Basarabia. Aceştia din urmă erau Alexandru Hâjdeu, născut în anul 1811 în
Mişiurineţ-Kremeneţ, cărturar şi scriitor în vârstă de 55 de ani, Constantin Stamate
(aşa figurează în Decret, nu Stamati, n.n.), în vârstă de 80 de ani şi Ioan Străjescu,
politician şi traducător, născut în Raşcov, în anul 1833, în vârstă de 33 de ani. Evident
că cel "mai în temă" cu cele trei mari obiective ale societăţii era octogenarul Constantin
Stamate. Dar de la semnarea menţionatului decret şi până la constituirea " de facto "
a Societăţii Literare Române şi mai ales la începerea lucrărilor acesteia era o cale lungă
de străbătut.
În primul rând vestea includerii în Societatea Literară Română a celor aflaţi
în exclusivitate în afara graniţelor Principatelor Române Unite a produs o suită de re­
acţii negative în imperiile Austro-Ungar, Rusesc şi Otoman. Aceştia erau acuzaţi de tră­
dare de patrie, de desfăşurarea unei activităţi care urmărea " refacerea vechii Dacii" prin
desprinderea din imperii a ţinuturilor cu populaţie românească, de incitare a masei ro­
mâneşti pentru a nesocoti legile, precum şi alte invective. Totodată, în presa oficială
a pornit o campanie de denigrare a creaţiei literare a celor ce au fost desemnaţi membri
ai Societăţii Literare din capitala Principatelor Unite Române.
O altă măsură a fost aceea de a nu li se acorda literaţilor de origine româneas­
că menţionaţi în decretul dat la Bucureşti în 22 aprilie 1866 aprobarea de a se deplasa
pe teritoriul statului românesc, fapt ce a contribuit la imposibilitatea întrunirii plenului
societăţii.
Aşa de pildă, unul dintre reprezentanţii Bucovinei, Ambrozie Dimitrovici (Dimi­
trovitza), ca urmare a unor ecouri nefavorabile apărute în presa de la Cernăuţi la adre­
sa sa şi-a prezentat demisia Societăţii Literare.
Şi la Chişinău autorităţile ruseşti şi-au manifestat dezaprobarea faţă de acceptul
lui Constantin Stamati de a face parte din societatea literară bucureşteană. Prevăzând
că i se vor pune mult piedici în a se deplasa la Bucureşti, la care se mai adăugau şi
www.cimec.ro
 AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_I G_IN_A_RI_D_IN_J_U_DE_T_U_L_VA_S_LU_I
��---------- M_E_MB_R_II_A_C_
- __ __ __ __ __ _____

unele probleme de sănătate - el fiind în 1866 la o etate la care puţini dintre contem­
poranii săi au ajuns - şi-a înaintat demisia. În Dicţionarul literaturii române de la
origini până la 1900, Bucureşti, 1979, p. 805 se precizează că în 1870 a fost declarat
membru onorific al Academiei Române, dar Constantin Stamati încetase din viaţă în
12 septembrie 1869 la Ocniţa-Hotin (R. Moldova), localitate în care a şi fost înmor­
mântat.
În cei trei ani pe care i-a mai trăit de la numirea sa în anul 1866, membrul
fondator al Societăţii Literare Române, Constantin Stamate, nu a mai apucat să îşi pu­
nă la dispoziţie cunoştinţele filologice la întocmirea dicţionarului şi a gramaticii limbii
române.

- �� -

www.cimec.ro
 r "'

Fătu, Anastasie
(1816 - 1886)

- ....__
... -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�naslasie

1J n lunea Prutului, pe valea pitorească a pârâului Muşata, se află şi satul cu

acelaşi nume, localitate care aparţine de comuna Berezeni. Acolo, cu 190 de ani în urmă
a văzut lumina zilei, în sânul familiei Fătu, băiatul căruia la botez i s-a dat prenumele
Anastasie, cel ce avea să devină la vârsta de 55 de ani întâiul membru titular al So­
cietăţii Academice Române originar de pe cuprinsul actual al judeţului Vaslui.
La anul naşterii sale, Principatul Moldovei se afla în ultimul deceniu al regi­
mului politic fanariot ce fusese impus de către Imperiul Otoman în anul 1711. Acel secol
marcat puternic de o fiscalitate excesivă a adus întregii Moldove o stare de stagnare
economică, socială şi culturală. Cu excepţia capitalei, oraşul laşi, procesul de şcolarizare
a copiilor, atât cât exista la acea vreme, era susţinut de către biserica ortodoxă, care
în zonă era reprezentată prin Episcopia din Huşi (ce fusese înfiinţată în veacul al XVI­
lea). Ca urmare, micul Anastasie Fătu a efectuat clasele primare în cadrul Şcolii E­
piscopale din Huşi.
Pregătirea de nivel secundar îl îndepărtează de ţinutul natal al Huşiului, fiind
înscris la laşi în calitate de elev al gimnaziului pentru a cărei deschidere şi funcţionare
a depus mari strădanii eruditul matematician şi literat Gheorghe Asachi (1788 - 1869).
După obţinerea diplomei de bacalaureat (1834) a solicitat şi a dobândit o bursă
pentru a urma studii superioare în străinătate. La Universitatea din Viena, în perioada
1843-1841 a fost student la Facultatea de Drept. Dar, în paralel cu aceasta, începând
cu 1839 a mai urmat cursurile Facultăţii de Medicină.
Reuşind în 1842 să promoveze examenele pentru titulatura de Doctor în Drept,
www.cimec.ro
as--\� __________
_M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN J U_D_E_ŢU_L_V_A_S_
__
LU_I
________________

diplomă pe a cărei teme avea deschisă perspectiva unei cariere juridice în Moldova,
principat care intrase într-un amplu proces de modernizare a instituţiilor statului după
readucerea începând cu anul 1821 a domnilor " pământeni" eligibili de către Divanul
ţării. Tânărul Anastasie Fătu n-a socotit că pregătirea sa universitară se încheiase. A
considerat că îi va fi necesar să obţină şi calificarea de medic. Pentru aceasta a plecat
la Paris, unde în cadrul Universităţii Sorbona - întemeiată în anul 1257 de către teo­
logul Robert de Sorbon (1201-1274) fiinţa o foarte bine cotată facultate de medicină
-

dezvoltată ca urmare a necesităţilor stringente de cadre sanitare pe durata şirului răz­

boaielor purtate de Napoleon I Bonaparte. Având începute studiile în medicină la Uni­
versitatea din Viena, unde îşi însuşise vocabularul de specialitate în limba germană,
studentul moldovean a fost primit în grupul mediciniştilor Sorbonei, ca fiind neamţ.
Datorită punctelor divergente de vedere referitoare la practicile medicale, dintre şcolile
medicale franceză şi germană, comportamentul faţă de " germani " , consideraţi spioni
în ale ştiinţelor medicale, era deosebit de neamical. Cel ce se afla într-o asemenea si­
tuaţie era necesar să se dovedească un excelent cunoscător al materiilor şi să fie un
foarte bun diagnostician, astfel încât în plan profesional să se poată impune cu auto­
ritate. De vreme ce Anastasie Fătu a reuşit să treacă peste toate adversiunile şi a ob­
ţinut diploma de absolvire a facultăţii de medicină, avem dovada calităţilor sale inte­
lectuale de excepţie. În anul 1847, prezentând o teză având ca subiect diagnosticarea
afecţiunilor cardiace, a devenit întâiul originar din ţinutul vasluian care a absolvit o
facultate din cadrul extrem de renumitei universităţi Sorbona, din capitala Franţei.
Fiind posesorul unei diplome de medic într-atât de prestigioasă, era normal să
fie reţinut în Iaşi. Începând cu anul 1848 s-a preocupat, având şi serioase studii juridice,
de aspecte demografice ale Moldovei mijlocului secolului al XIX-lea, între care i-a stat
în atenţie problematica pierderii de vieţi ale nou-născuţilor (mortalitatea infantilă).
A avut iniţiativa de a separa pentru întâia dată în medicina românească pro­
blematica tratării prenatale şi infantile în mod aparte faţă de metodologia abordării
chestiunilor de sănătate ale persoanelor adulte. El a fost primul medic pediatru din Mol­
dova şi a organizat, în calitate de director al Institutului Gregorian din Iaşi, cea dintâi
creşă a copiilor abandonaţi şi a introdus în spital personal medical feminin instruit în
mod special pentru a asista la naşteri. El însuşi s-a ocupat de predarea cunoştinţelor
ştiinţifice necesare calificării moaşelor şi a elaborat Manualul de învăţătura moaşelor,
lucrare deschizătoare de drum în pediatria de la noi.
O chestiune de vitală însemnătate pentru spitalele din toată lumea era pe a­
tunci aceea a procurării medicamentelor. Industria farmaceutică se afla în stadiu in­
cipient, spitalele îşi produceau în laboratoare artizanale leacurile necesare, extrăgân­
du-le din diferite plante existente în flora spontană. Deoarece ierburile " de leac " creş­
teau doar în anumite locuri îndepărtate unele de altele, procesul de culegere devenea
foarte dificil. Spre a se înlătura un astfel de neajuns, încă din secolul al XVI-lea, bota­
nistul italian Ulisse Aldrovandi, a înfiinţat în 1568 o grădină de plante medicinale aduse
de pe o arie teritorială foarte largă. Era întâia grădină botanică de pe mapamond şi
aparţinea universităţii din cunoscutul centru universitar din provincia italiană Emilia,
Bologna. Pentru depăşirea practicilor empirice de adunare din mediul lor natural a
www.cimec.ro
 a_
_______________________A_c_de_m L·e_
.c_
_L_ ·i _
nL_ _d_e_
Ju tu_lu _a_s_
_i_� lu_i________________��

diferitelor soiuri de plante utilizabile în prepararea de medicamente, a iniţiat un pro­

gram ştiinţific de cunoaştere sistematică şi evolutivă a potenţialului vegetal anual din
întreaga Moldovă stabilind cu exactitate situaţia floristică optimă de culegere a fiecărui
gen de plante. Amplele sale observaţii şi constatări botanice le-a sistematizat şi analizat,
reuşind să efectueze primul manual în limba română pentru universităţi, referitor la
familiile şi încrengăturile plantelor, Elemente de botanică. I. Histologia, (gr. Histos=ţesut;
logos=ştiinţă; n.n.), organografia (fr. Organe=organ; grafie=scriere; n.n.) şi fiziologia (gr.
Physis=natură; logos; n.n.) vegetală; Taxonomia (clasificarea elementelor referitoare la
un domeniu al unei ştiinţe în cazul acesta al Botanicii, n.n.), fitografia (gr. Phy­
ton=plantă; n.n.) şi geografia botanică. Ampla lucrare românească despre plante a fost
o premieră ştiinţifică naţională, iar în anul 1877 când a apărut era o raritate şi pe plan
ştiinţific european. Nu este nici o exagerare în afirmaţia potrivit căreia cele două părţi
ale volumului Elemente de botanică au avut pentru Ştiinţele Naturale din ţara noastră
o însemnătate egală cu ceea ce a însemnat pentru Franţa publicarea de către natu­
ralistul Jean-Baptiste de Monet Lamark (1744-1829), lucrarea Flora franceză. Scrierile
cu subiect botanic ale lui Anastasie Fătu nu şi-au pierdut nici în prezent valoarea lor
documentar- informaţională deoarece ele au înregistrat cu fidelitate şi profesionalism
exemplar tabloul florei Moldovei secolului al XIX-lea care între timp a suferit numeroase
intervenţii ce au cauzat dispariţia mai multor specii de plante din mediul natural mol­
dovenesc.
Ilustrul învăţat originar din Muşata intuise asemenea schimbări dăunătoare şi
a încercat să salveze de la dispariţie mai multe soiuri de plante. Soluţia a pus-o în a­
plicare înfiinţând, pe propria-i cheltuială, în anul 1856 grădina botanică din Iaşi. A­
ceasta a devansat cu aproape treizeci de ani momentul înfiinţării unei grădini similare
în Bucureşti (în 1884 a fost creată, lângă mănăstirea Cotroceni de către academicianul
Dimitrie Brândză, şi el moldovean originar din judeţul Botoşani, n.n.). Cât priveşte cea
de-a treia grădină botanică universitară, aceea din Cluj-Napoca, a fost terminată în anul
1922 şi a fost deschisă în mod oficial în 1925.
Autoritatea ştiinţifică în domeniul botanicii a profesorului Fătu de la univer­
sitatea ieşeană a fost într-atât de mare încât îl determinase pe botanistul August Kanitz
(1843- 1896), membru corespondent al Academiei Române, cel care preda un curs de
ştiinţe naturale la universitatea maghiară " Franz Joseph" din Cluj să încalce " tradiţia"
de a nu fi admise în cadrul corpului didactic persoane de etnie românească, luându-1
ca asistent pe Ambroziu Cheţianu, în vederea unor schimbări de informaţii în ro­
mâneşte legate de flora carpatică pe care a început să le facă cu întemeietorul grădinii
botanice din centrul universitar al Moldovei. Astfel, A. Cheţianu a ajuns să fie unicul
asistent român din secolul al XIX-lea de la disciplinele biologice de la universitatea din
oraşul transilvănean de pe cursul Someşului Mic. Nu ştim dacă profesorul Anastasie
Fătu a fost vreodată în Cluj, dar cu siguranţă că o parte din experienţa sa ştiinţifică
de botanist, împărtăşită lui A. Kanitz şi asistentului său A. Cheţianu, a fost utilă pentru
conceperea proiectului de organizare a grădinii botanice universitare, operaţiune ini­
ţiată pe parcursul ultimului pătrar al veacului al XIX-lea, dar mereu amânată din lipsă
de mijloace materiale pe ntru achiziţionarea unui spaţiu corespunzător acestui scop.
www.cimec.ro
40\� M EMBRI IACADEMI EI ROMÂN EORI G INAR IDIN J U DEŢUL VASLUI
-----------------------------------------------------------

Cu o activitate ştiinţifică şi profesorală universitară atât de proeminentă, nu

se putea ca Anastasie Fătu să nu fie ales în cel mai înalt for al ştiinţei şi culturii din
România. Acest fericit eveniment a avut loc în data de 11 septembrie 1871, când a
devenit membru titular al Societăţii Academice Române, fiind întâiul născut pe plaiurile
vasluiene care accede pe o treaptă ştiinţifică atât de elevată (din 27 11113 IV 1879 de­
venise Academia Română, n.n.).
Alegerea sa a fost făcută la propunerea lui Vasile Alexandrescu Urechia şi sus­
ţinută de către Alexandru Papiu Ilarian şi Alexandru Roman, ambii transilvăneni. Vo­
tanţii erau August Treboniu Laurian, Iosif Hodoşiu, Ioan C. Massim, Petrache Poenaru,
George Bariţiu, Alexandru Papiu Ilarian, Alexandru Odobescu, Vasile Alexandrescu U­
rechia, George Sion, Ianis Caragiani şi Alexandru Roman. Cu toate voturile în favoarea
sa, Anastasie Fătu a fost ales " membru actual" (titular, n.n.) şi urma să facă parte din
Secţiunea Ştiinţelor Naturale. Împreună cu doctorul în medicină Nicolae Kretzulescu
şi Petre S. Aurelian - agronom şi botanist -, aleşi şi ei " membri actuali " cu numai două
zile în urmă (9 septembrie 1871), Anastasie Fătu a contribuit la înfiinţarea celei de a
treia dintre secţiunile Societăţii Academice Române, aceea a Ştiinţelor Fizico-Naturale,
alături de primele secţiuni: Filologie-Literatură şi Istorico -Arheologică.
Este demn de remarcat faptul că Anastasie Fătu, spre deosebire de alţi membri
ai Societăţii Academice, nu a invocat motive mai mult sau mai puţin plauzibile de a nu
lua parte la lucrările acestui înalt for ştiinţific panromânesc, dându-şi întotdeauna vo­
tul pentru alegerea de noi membri. În acest sens îl aflăm pe Anastasie Fătu, alături
de Nicolae Ionescu, Dimitrie Sturdza, George Bariţiu şi Petre S. Aurelian, propunând
în anul 1874 discutarea în plen a două chestiuni:
1. Înmulţirea membrilor actuali (titulari, n.n.);
2. Modificarea unui articol din Statute (nr. 13, care limita numărul membrilor
la 21 persoane, n.n.).
La mai puţin de un an de la alegerea lui A. Fătu ca membru titular al Societăţii
Academice, în cadrul şedinţei din 18 august 1872, a avut parte de încă o alegere, aceea
de vicepreşedinte, fiind astfel în istoria Academiei Române cel de-al doilea personaj in­
vestit cu această funcţie (întâiul vicepreşedinte a fost Timotei Cipariu ( 1805-1887) ales
în 31 august 1867).
Preşedintele, Nicolae Kretzulescu (1812 - 1900), ales şi el în şedinţa din 18 VIII,
a avut în vicepreşedintele Anastasie Fătu un colaborator pe cât de competent ştiinţific,
pe atât de zelos în rezolvarea multiplelor şi dificilelor chestiuni legate de bunul mers
al activităţilor Societăţii Academice.
Academicianul originar din judeţul Vaslui s-a remarcat pe plan ştiinţific na­
ţional supunând atenţiei înaltului for academic românesc necesitatea întocmirii hărţii
ştiinţifice a României, făcând totodată gestul de a dona suma de zece mii lei pentru
instituirea unui fond destinat elaborării respectivei hărţi.
Tot el deţine întâietatea în ţara noastră în privinţa cercetării medicale asupra
efectului curativ al apelor minerale ca remediu de tratament. Prin lucrarea sa Descrierea
şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova, apărută în anul 1851, îl
devansase cu mai bine de o jumătate de secol pe medicul Marius Sturz a (1876-1954),
www.cimec.ro
________________________ A_c_de_m
a_ ·c_
_L_ ·_
w ii_
n_ ud
j_ u_
ul_
_e_t_ i_ sl_
a_
Vi_ i
u_
________________ �;--4!
ales şi el membru de onoare al Academiei Române la 3 iunie 1938, cel care a fost pu­
nător în practică al medicinei balneare din ţara noastră şi utilizator al apelor minerale
gazoase şi radioactive pentru ameliorarea sau chiar vindecarea unor maladii.
De o reală utilitate publică s-a dovedit preocuparea constantă a lui Anastasie
Fătu pentru efectuarea unei educaţii de prevenire a bolilor în rândul maselor, prin
tipărirea în anul 187 1 a acelui unic material de acest fel cu o largă adresabilitate şi la
un nivel de înţelegere " pentru tot omul" , Manualul de medicină practică populară. Cartea
s-a dovedit mai mult decât necesară mai cu seamă în mediul rural în care, la acea vre­
me, medicii erau o raritate în comune şi îndeosebi în sate.
Tot din anul 1872 era ales preşedinte al secţiunii din care făcea parte (a Ştiin­
ţelor Naturale), fiind întâiul diriguitor originar din ţinutul vasluian al unei secvenţe a
Academiei Române. Luna august a anului alegerii sale în fruntea secţiunii menţionate
i-a mai adus medicului şi botanistului născut în Muşata o recunoaştere de înalt nivel
a valorii sale ca om de ştiinţă. Este vorba de acordarea privilegiului de a rosti un dis­
curs de recepţie în plenul academic. Tema expusă era de o noutate absolută în ştiinţa
românească şi constituia la acea dată debutul cercetărilor în ramura studierii sistema­
tice şi metodice a naturii. Disertaţia, intitulată Despre încercările făcute pentru dezvol­
tarea ştiinţelor naturale în România se dovedea a fi nu doar un raport asupra celor re­
alizate de către nucleul mic al celor şase membri ai secţiunii (care la un moment dat
erau doar patru), ci deschidea căi încă nestrăbătute ale botanicii, zoologiei, minera­
logiei, ramuri care aveau să se dezvolte ca ştiinţe de sine stătătoare într-un viitor nu
prea îndepărtat, fapt pus în evidenţă de către cel desemnat de către preşedintele So­
cietăţii Academice de a-i da opinentului cuvântul răspuns, Vasile Alexandrescu Urechia,
originar şi el din Moldova (era născut la Piatra Neamţ), membru fondator al Societăţii
Literare Române. În ordine cronologică, expunerea făcută de către Anastasie Fătu era
al patrulea discurs de recepţie din Academia Română şi cel dintâi care avea ca temă
ştiinţele naturale. Pentru a pune în evidenţă importanţa cu totul aparte a onoarei de
a prezenta un discurs de recepţie facem precizarea că a trebuit să treacă 124 de ani
până când un alt membru vasluian al Academiei Române a rostit un discurs de recepţie
(vezi prezentarea: academician Radu Miron, în acest volum).
Una dintre dorinţele sale a fost aceea de a contribui la asigurarea sănătăţii pu­
blice în crearea pe plan naţional a posibilităţii de a forma în şcoli superioare de medi­
cină româneşti serii de medici în diferite specialităţi. În acest scop, în colaborare cu
Nicolae Negură a reuşit să înfiinţeze, în anul 1879, Facultatea de Medicină din Iaşi, in­
stituţie ajunsă la un bun renume atât în ţară cât şi în afara acesteia.
Aşa după cum Academia Română a fost prezentă într-o formă sau alta la însem­
nate momente politice ale patriei noastre, şi cel ce avea să fie ales în acel for ştiinţific
în anul 1872, Anastasie Fătu s-a implicat în destinul societăţii în care vieţuise. Mai întâi
a fost ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, iar după aducerea pe tronul Princi­
patelor Unite Române a lui Carol 1, a fost nu numai parlamentar, ci şi preşedinte al
Camerei deputaţilor, în anul 1868.
Ca urmare a prestigiului său atât ca medic cât şi ca naturalist, Societatea me­
dicilor şi naturaliştilor din laşi îl desemnase preşedinte al acestora. Pe plan european
www.cimec.ro
�� ---------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN J U_D_E_TU_L_�_A_SL_U_I
__

-- ______________
__

i-a fost apreciată densa activitate ştiinţifică prin cooptarea sa, cu cinci ani înainte de
deces, în 1881 (avea 73 de ani) ca membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din marele
oraş-port şi centru universitar german Frankfurt-am-Main.
A încetat din viaţă la Iaşi, la data de 3 martie 1886.

- �� -

www.cimec.ro
Mironescu, Athanasie
(Alexandru)

(1856 - 1931)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�thanasie (cYllexarulru)

U'Vtironescu

(el de al 17-lea copil al preotului Miron, care păstorea în urmă cu peste un

secol şi jumătate în satul Tanacu, din plasa Gârceni (astăzi comuna Tanacu), aparţi­
nătoare judeţului Vaslui, s-a născut în data de 12 august. Băieţelul, căruia prin taina
botezului i s-a dat prenumele de Alexandru, avea 15 fraţi şi o soră. Părintele său, cel
ce era şi dascăl al satului, potrivit obiceiului acelor vremuri de dinaintea unirii prin­
cipatelor Moldova şi Ţara Românească, i-a fost învăţător în clasele elementare. Micul
Alexandru a reuşit să se detaşeze de colegii de clasă în cunoaşterea scrisului şi cititului,
astfel încât preotul Miron îl lua cu sine la oficierea serviciului religios, dându-i mici
însărcinări specifice vârstei, ca de exemplu rostirea unei rugăciuni în biserică în zi de
mare praznic, sau cântarea unor colinde în faţa sătenilor participanţi la slujba de Cră­
ciun sau de Anul Nou. Împreună cu preoteasa, părintele Miron, luase hotărârea ca
Alexandru să se facă preot şi să-i urmeze la biserica sătească după ce el, tata, se va
retrage din activitate datorită vârstei înaintate.
Alexandru a fost aşadar înscris ca elev al seminarului "Veniamin" de la Socola
(care în 1870 se afla în apropierea Iaşiului). Însă lucrurile s-au precipitat datorită fap­
tului că preotul Miron nu a mai apucat să ajungă la bătrâneţe, ci a murit înainte ca
Alexandru să îşi fi încheiat anii de şcolarizare seminarială. Se părea că elevul Miro­
nescu Alexandru, în pofida faptului că trecuse examenele din fiecare an şcolar cu note
maxime şi avea frumoase perspective de a urma teologia la nivel universitar, urma să
se mulţumească cu un modest post de preot sătesc. Îndată după încheierea pregătirii
seminariale a solicitat episcopului din Huşi să îi acorde postul vacant din satul său
www.cimec.ro
��-----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_Ă_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN J U_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I
__ ____________
__
__

natal. Ca urmare, a fost mai întâi sfinţit ca diacon, iar după căsătoria cu o consăteancă
din Tanacu, era hirotonisit ca preot de mir, în locul ce îl deţinuse defunctul său tată.
Dar pe când avea 24 de ani, în 1880, i-au murit la scurtă vreme una după alta,
atât mama cât şi tânăra soţie. Rămas văduv, fără a mai avea posibilitatea legală de a
încheia o altă căsătorie, a plecat din Tanacu, înscriindu-se ca student la Facultatea de
teologie din Bucureşti. Înainte de a părăsi parohia din satul natal le-a ţinut enoriaşilor
o frumoasă predică în care le mulţumea pentru omenia lor şi îşi cerea iertare că pără­
seşte localitatea în care a debutat ca păstor al sufletelor. Începând cu anul 1882 îşi con­
tinuă pregătirea universitară teologică la Cernăuţi. Acolo, în principalul centru urban
al Bucovinei, în 1886, a promovat examenele pentru obţinerea titlului de doctor în teo­
logie.
1 Revenit la Bucureşti a fost încadrat ca profesor suplinitor la Seminarul Cen-
tral, precum şi director al lnternatului teologic bucureştean. Apoi, timp de zece ani în­
cepând cu anul 1887 a fost la Facultatea de teologie Bucureşti, profesor de morală. În
1895 avansase în cinul slujitorilor bisericii ortodoxe fiind ales arhiereu (înaltă treaptă
în ierarhia bisericească, n.n.), luând un nume nou, potrivit regulamentului ecleziastic,
de " Craioveanul" . La mănăstirea ctitorită în anul 1608 de către voievodul Radu Şerban,
la Cernica, lângă Bucureşti, a îmbrăcat haina monahală, renunţând la vechiul său pre­
nume, în favorul altuia, Atanasie (Athanasie). De locaşul acestei mănăstiri se va lega
pentru tot restul vieţii, chiar dacă pentru o vreme a fost silit să îşi desfăşoare activitatea
departe de ea.
Ca locţiitor de episcop al eparhiei (eparhie = teritoriul aflat sub jurisdicţia reli­
gioasă a unei episcopii, n.n.) Râmnicului şi al Noului Severin, începând cu anul 1897
s-a stabilit în oraşul Râmnicu Vâlcea, pe valea Oltului.
A fost un om de înaltă cultură şi un cercetător de mare valoare. A realizat o
vastă operă şi a creat o impresionantă bibliotecă compusă din peste 10.000 de volume.
A mai real�zat o pinacotecă cu nu mai puţin de 250 de tablouri (există şi în prezent
la mănăstirea Cernica, n.n.), ceea ce nici un alt înalt prelat nu a mai făcut până la el.
De timpuriu a intrat în rândul celor mai prolifici autori din România, elabo­
rând lucrări nu numai teologice, ci şi istorice şi filosofice. La 34 de ani îi apărea con­
tribuţia Viaţa modernă şi raporturile ei cu religia şi biserica, o temă de stringentă ac­
tualitate în pragul secolului al XX-lea, când au început să fie vehiculate tot mai intens
diverse curente ideologice propovăduitoare, mai mult sau mai puţin mascat, ale ate­
ismului. Etica evoluţionistă şi etica creştină. Studiu asupra eticei lui Herbert Spencer (H.
Spencer - 1820-1903, filosof, sociolog, şi psiholog englez, unul dintre reprezentanţii
curentului filozofic al pozitivismului clasic, întemeiat de către filosoful fondator al so­
ciologiei francezul Auguste Comte - 1798-1857, n.n.) este o premieră editorială româ­
nească. Este aproape de mirare faptul că în 1893 un român a reuşit să abordeze un
subiect de filosofie în care analizează concepte elice emise de puţină vreme de către
H. Spencer a cărui gândire filosofică de abia îşi găsise audienţă în mediile de spe­
cialitate de pe continentul european.
Prin lucrarea Sfântul Anton cel Mare, episcopul Alexandriei (a Egiptului, n.n .)
Athanasie Mironescu s-a făcut remarcat şi ca istoric hagiugraf, bun cunoscător al iz-
www.cimec.ro
_______________________A a_
_c_ d_
em ·c_
_�_ ie_
n_ii_ud
j__e_
tu_l_
u_
�· ___lu_i________________�;-41
vru

voarelor patristice, reuşind o fidelă reconstituire a vieţii şi faptelor sfântului iniţiator

al celibatului religios, fondatorul primului locaş mănăstiresc din lumea creştină.
Prin cercetări arhivistice proprii a elaborat şi publicat în 1901 Istoria Bisericii
(în 2 volume) şi monografia Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului şi Noului Severin,
în trecut şi acum (1906), ultima fiind şi în prezent o lucrare de referinţă, bogată în infor­
maţii culese din documentele care au dispărut în decursul secolului al XX-lea.
S-a remarcat şi ca traducător din limba germană în română, mărturie fiind lu­
crările Sfântul Atanasie cel Mare şi Istoria bisericească universală (2 volume), apărute
succesiv în 1900 şi în anul următor. În colaborare cu alţi traducători a revăzut o mai
veche traducere a cărturarului vasluian, născut în Roşieşti, Veniamin Costache (1768-
1846), anume Cele patrusprezece trimiteri ale sfântului slăvitului şi întru tot lăudatul
apostol Pavel.
Diversificata-i operă, mult prea vastă pentru a putea fi prezentată integral în
acest medalion îl situează cu prisosinţă pe Athanasie Mironescu pe un loc de frunte
în locul clericilor ortodocşi făuritori de limbă şi cultură românească. În acest temei, Aca­
demia Română, în data de 25 mai 1909 1-a ales membru de onoare, alegere validată
de către preşedintele acestei instituţii naţionale, Anghel Saligny (1854-1925), moldovean
şi el, originar din judeţul Galaţi. Este de remarcat faptul că în acel an doar Athanasie
Mironescu a avut parte de o atât de însemnată apreciere şi preţuire academică.
A fost cel de-al II-lea " membru onorar" ales din rândul personalităţilor origi­
nare din actualul judeţ Vaslui şi al 36-lea de la prima acordare a acestui demnităţi de
către Academia Română.
Tot în anul 1909 a fost ales întâistător al Bisericii Ortodoxe din România, acor­
dându-i-se rangul de Mitropolit Primat Oa data respectivă în ţara noastră nu se insti­
tuise încă Patriarhia şi funcţia adiacentă, aceea de patriarh. De abia în 1925 luase fiinţă
sistemul de conducere clericală ortodoxă ce avea în frunte un patriarh, n.n.).
Mulţimea de obligaţii reclamate de cea mai de seamă dintre funcţiile de con­
ducere a Bisericii nu îi mai oferea răgaz pentru activitatea de cercetare, ceea ce, deşi
nu a mărturisit public sau în particular niciodată, îl îndepărta de preocuparea care îi
dominase existenţa - scrisul. La cei 53 de ani care îi avea, cu o sănătate nu tocmai de
lăudat, i se contura eventualitatea de a nu mai avea timpul fizic necesar valorificării
multiplelor sale investigaţii arhivistice şi istorice. lvindu-se oarecare neînţelegeri cu
primul ministru, care în ultimă instanţă îşi puteau afla modalităţi de aplanare, dacă
ar fi dorit neapărat să rămână mitropolit primat, Athanasie Mironescu şi-a prezentat
demisia, în anul 1911, care i-a fost acceptată de către regele Carol 1.
După acel episod s-a stabilit la mănăstirea Cernica, continuându-şi preocupările
ştiinţifice şi luând parte la sesiuni ale Academiei Române.
1-a fost sprijin nepotul său, George Mironescu, copil al unuia dintre cei 15 fraţi,
ajuns şi el, la maturitate, după 30 de ani de la alegerea unchiului său în Academia Ro­
mână, tot membru de onoare al acestuia. Astfel, familia Mironescu, originară din ţi­
nutul vasluian a dat ţării doi deţinători de fotoliu academic, fapt cu care nu prea multe
judeţe din ţara noastră se pot mândri.
De menţionat amănuntul că şi după anul 1911 i s-au mai oferit diferite posturi
www.cimec.ro
��-----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN J U_D_E_ŢU_L_�_A_S_
__
L U_I
____________
____

în cadrul administrativ bisericesc, dar care au fost refuzate de către academicianul

Athanasie Mironescu. Acesta a motivat că nu poate să accepte să devină subaltern al
unora dintre foştii săi subalterni.
S-a stins din viaţă, la 75 de ani, în data de 9 octombrie 1931.
La mănăstirea din apropierea capitalei, Cernica, se păstrează cea mai mare
parte a bogatei sale biblioteci, iar într-un spaţiu aparte, expoziţional, sunt expuse cele
250 de tablouri, colecţie de artă pusă la dispoziţia vizitatorilor.

www.cimec.ro
Antonovici, Iacov
(Ioan)

(1856 - 1931)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Jacov (Joan)

�ntonovici

(el ce avea să devină la maturitate nu numai un ierarh al bisericii ortodoxe

române, ci şi un distins cercetător în domeniul istoriei noastre naţionale s-a născut în
urmă cu un secol şi jumătate Oa 18.XI) într-un sătuc situat pe valea pârâului Bogda­
na, afluent din dreapta râului Bârlad. Localitatea purtase denumirea de Sim.ilişoara
Bogdanei, acum Similişoara, sat aparţinător de comuna Bogdana.
Ioan Antonovici, ajuns la vârsta şcolarizării la doar patru ani după realizarea
unirii Moldovei cu Ţara Românească, într-o vreme în care măsurile de modernizare a
noului stat românesc preconizate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi de guver­
nanţii săi principali, Mihail Kogălniceanu şi Constantin A. Rosetti, se aflau într-o fază
incipientă, de înmugurire, a avut parte de învăţătură într-o şcoală sătească susţinută
de către biserică. Conform obiceiului timpului, dascăl era parohul locului. Acesta lua
şi decizia ca unul sau doi dintre învăţăceii ce se dovedeau mai ageri la minte să nu fie
lăsaţi doar cu două sau patru clase elementare ci să fie trimişi, în cele mai dese cazuri,
pe cheltuiala obştei săteşti la şcoli mai importante, spre a deveni preoţi ori învăţători.
Un astfel de destin a avut şi Ioan Antonovici, prin înscrierea sa la Şcoala Nor­
mală, pregătitoare de învăţători, din principalul centru urban al ţinutului tutovean, Bâr­
ladul. Dar, simţind o chemare pentru preoţie, pe când avea 16 ani, s-a înscris la semi­
narul teologic existent pe lângă episcopia din oraşul Ruşi, unde în calitate de seminarist
lua parte la serviciul divin ce se ţinea în biserica episcopală " Sfinţii apostoli Petru şi
Pavel" . Studiile medii seminariale le-a încheiat în Iaşi, la seminarul "Veniamin" , în anul
1879. După perioada diaconatului, la vârsta de 25 de ani, în 1881 era hirotonit preot

www.cimec.ro
52 MEMBRII ACADEMIE I ROMÂNE ORIG INAR I DIN J UDEŢUL VASLU I
în Bârlad. Peste patru ani, în 1885, a reuşit la examenul de admitere la Facultatea de
Teologie din Bucureşti, la care şi-a susţinut licenţa cu lucrarea (teza de licenţă) Sclavia
şi creştinismul.
Tema respectivă, aşa cum o arată chiar titlul, necesita o foarte aprofundată cu­
noaştere a istoriei Imperiului Roman, iar ducerea ei la bun sfârşit anunţa că elabora­
torul acesteia, teologul Iacov Antonovici era şi un competent istoric. Ştiinţa investigării
trecutului a devenit pentru el nu doar o pasiune de scurtă durată, ci, dimpotrivă, i-a
marcat profund întreaga existenţă. Seriozitatea şi minuţiozitatea cu care se apleca spre
studierea documentelor medievale din ţinutul Tutovei a fost răsplătită prin cooptarea
sa, în anul 1901, ca membru al Societăţii Istorice Române. De personalitatea sa se leagă
cea dintâi investigare arhivistică ştiinţifică din actualul judeţ Vaslui fiind, deci, în acest
domeniu un deschizător de drum.
Înzestrat cu o capacitate intelectuală deosebită, dublată de o forţă de muncă
ce părea inepuizabilă, a elaborat lucrări de istorie medievală a Moldovei, până în pragul
sfârşitului vieţii. Pe parcursul a trei decenii a reuşit să abordeze subiecte diverse ca
tematică şi toate finalizate cu o exemplară utilizare şi interpretare a materialelor do­
cumentare adunate şi studiate. Nici măcar vicisitudinile pricinuite de participarea Ro­
mâniei la primul război mondial, care aşa cum se ştie a dăunat foarte mult activităţilor
culturale şi ştiinţifice, nu I-au făcut pe Iacov Antonovici să îşi încetinească ritmul de
elaborare a lucrărilor sale de istorie. A reuşit să realizeze o operă amplă a cărei pre­
zentare şi analiză ar necesita, fără îndoială, un număr deloc neglijabil de pagini, de­
păşind, după toate probabilităţile, dimensiunile acestei cărţi.
Prin profunzimea investigaţiilor pe care le efectua pentru elaborarea studiilor
de interes mai restrâns ca teritoriu cercetat, Iacov Antonovici a ridicat istoria locală
la valoarea istoriei naţionale. Monografia Istoria comunei Bogdana, din plasa Simila,
judeţul Thtova, urmată de 281 documente, de la a cărei apariţie au trecut 101 ani, este
o concluden�ă mărturie în acest sens. Mai mult decât atât, ea a fost chiar de la început
un veritabil model de urmat în valorificarea unor fonduri documentare, minore la o
privire superficială, dar care studiate cu competenţă şi exigenţă profesională se vădeau
a fi surse istorice de primă mână. Ceea ce a înfăptuit teologul şi istoricul originar de
pe valea Bogdanei, în prag de secol XX, a prins contur şi s-a generalizat peste câteva
decenii de la apariţia monografiei aici în discuţie. De însemnătatea naţională a unor
contribuţii "locale " şi-a dat seama şi cel ce a fost deosebitul de exigent profesor uni­
versitar de istorie, Nicolae Iorga.
Acesta din urmă, deşi era - zicem noi acum - un critic foarte dur la adresa
creaţiei în domeniu a altor " colegi de breaslă" , a acceptat cu o debordantă bunăvoinţă
şi amabilitate să prefaţeze mai multe monografii "locale" elaborate de modeşti " dascăli
de ţară" , persoane care nu aveau nici pe departe o pregătire în istorie de nivelul cri­
ticaţiilor de către Nicolae Iorga, P. P. Panaitescu şi C. C. Giurescu. Ne rezumăm doar
la acest singur caz, el fiind de notorietate pentru multe generaţii de absolvenţi ai fa­
cultăţilor de profil din Bucureşti, laşi şi Cluj-Napoca.
Dar lucrarea de o majoră însemnătate realizată în mod de-a dreptul miraculos
de către Iacov Antonovici, · o constituie seria celor cinci volume, editate în intervalul
www.cimec.ro
 _________________�;-53
ii_j_
i n_
Acade ic_ i_
u_ V_
as_lu i
___________________________m__ e_ _l_
ud_e_tu

1911-1926 a Documentelor bârlădene. Un cuantum atât de mare de felurite mărturii ar­

hivistice să fie adunate, lecturate, transcrise şi interpretate ar necesita în mod obişnuit
o echipă de cercetători. Din acest considerent performanţa stabilită de către cel plecat
spre " carte înaltă" din Similişoara vasluiană s-a dovedit a fi o realizare unică până la
data actuală.
Ritmul de elaborare a lucrărilor de istorie al lui Iacov Antonovici a fost deosebit
de alert. Numai la trei ani după apariţia monografiei comunei Bogdana, a publicat un
alt volum cu caracter monografie, Fraţii Gheorghe şi Neculai Roşea Codrianu, fondatorii
Liceului şi Şcolii secundare profesionale de fete din Bârlad, lucrare cu o tematică diferită
faţă de culegerile de documente, cu un subiect care cerea autorului un alt registru de
cunoştinţe. În anul care a urmat, 1909, preotul istoriograf şi-a îndreptat atenţia spre
un alt domeniu, acela al tipăriturilor din Bârlad, publicând lucrarea intitulată Tipo­
grafia, xilografiile, librăriile şi legătoriile de cărţi din Bârlad, tom care astăzi este o sursă
informaţională de primă mână pentru cercetătorii actuali preocupaţi de evoluţia tipa­
rului şi a producţiei de carte din veacul al XIX-lea din ţara noastră.
Chiar şi în 1916, an în care prin intrarea României ca stat beligerant al pri­
mului război mondial s-a produs o serioasă stagnare a vieţii culturale şi ştiinţifice, cu
repercusiuni negative şi asupra activităţilor Academiei Române, lui Iacov Antonovici
i-a apărut prezentarea unui locaş monastic din judeţul de atunci, Tutova, Mănăstirea
Floreşti din plasa Simila, judeţul Thtova. Studiul istoric cu hărţi şi ilustraţiuni, urmat de
documente, inscripţii şi însemnări. Se remarcă în special atenţia deosebită pe care o
acordase autorul înscrisurilor pe diferite materiale, ca piatra, lemnul, picturile, texte
pe care atât timpul, dar mai ales nefericite intervenţii ale unor persoane neavizate le
fac să dispară, văduvind cercetarea istorică viitoare de informaţii deosebit de inte­
resante şi unice în felul lor. Datorită lucrării lui Iacov Antonovici înscrisurile rămân
multă vreme pe fila tipărită, chiar dacă mărturia reală a dispărut de mult şi irecu­
perabil.
Încheierea conflagraţiei mondiale în anul 1918 a fost pentru România, ca de
astfel pentru aproape toate statele participante, din ambele tabere beligerante, un mo­
ment istoric ce a adus cu sine importante schimbări atât politice cât şi teritoriale. Re­
gatul român condus de către regele Ferdinand 1, deşi într-o fază a luptelor pierduse
circa două treimi din teritoriul " României mici " , rezultat al unirii din 1859, prin dis­
pariţia imperiilor Habsburgilor şi Romanovilor, a primit în noile sale hotare ţinuturile
româneşti Basarabia, Bucovina, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Transilvania intra­
carpatică, făcând să devină realitate dorinta multiseculară a românilor de a trăi într-o
singură ţară independentă.
Constituirea României Mari a avut urmări benefice multiple, atât pe plan so­
cial-economic cât şi în privinţa evoluţiei culturii şi ştiinţei, domenii ce erau gestionate
de către Academia Română. Acest for reprezentativ al civilizaţiei româneşti, instituţie
caracterizată de către Ferdinand 1 ca fiind " cea mai înaltă expresie de cultură româ­
nească, aceea care de atâtea decenii, neîntrerupt şi fără preget, chemând la sânul ei
elementele culturii româneşti ce trăiau sub stăpâniri străine, a întreţinut în inimile lor
veşnic vie şi neşovăitoare scumpa şiwww.cimec.ro
sfânta speranţă că va sosi odată ziua împlinirii
��---- ----M-EM__B R_II_A_CA_DE_M_IE_I_
RO_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_T_U_L_VA_S_LU_I
-- _______________

idealului de întregire a neamului românesc " , urma să aducă, fără de nici o oprelişte
externă, în rândurile sale un număr mai mare de savanţi. Necesitatea de a se proceda
cât mai grabnic la alegerea unor noi membri ai Academiei era impusă atât de faptul
că de la înfiinţare şi până în primul an de după marele război dintre anii 1914-1918 au
încetat din viaţă 24 din cei 25 de membri fondatori, dar şi a altor academicieni care
fuseseră aleşi începând cu anul 1868.
La finele anului 1918 secţiunile Academiei şi-au reinceput activitatea al cărei
obiectiv principal era în acea vreme acţiunea de identificare a oamenilor de cultură şi
ştiinţă ale căror realizări se ridicau la nivelul valoric academic. În prima parte a anului
1919 s-au întocmit listele de candidaţi care au fost înaintate spre avizare preşedintelui
Academiei Române, care era doctul chimist şi mineralog Petru Poni, în cadrul manda­
tului din anii 1916-1920. Deja la finele lunii mai preşedintele şi-a exprimat punctul de
vedere, urmând ca în luna următoare să se dea curs şedinţelor de alegere a unor mem­
bri. Pe lista de propuneri a Societăţii lstorico -Arheologice figura pe locul prim, can­
didat pentru demnitatea de Membru Onorar, Iacov Antonovici, urmat fiind de alţi 14
candidaţi români şi străini.
Plenul Secţiunii Istorico-Arheologice a fost convocat pentru şedinţa de alegeri
în ziua de 7 iunie 1919. Lucrările erau conduse chiar de către preşedintele Academiei,
iar la votare luau parte 20 de academicieni membri titulari. Cincisprezece dintre aceş­
tia au întocmit referate cu privire la opera candidaţilor. Cei 15 propunători erau savanţi
de reputaţie nu numai naţională, ci şi externă: Nicolae Iorga (1871-1940), Vasile Pârvan
(1882-1927), Dimitre (se numea Dimitre, nu Dimitrie, cum greşit este consemnat în di­
verse cărţi) Onciul (1856-1923), Ştefan Hepiteş (1851-1922), Simion Mehedinţi (1867-
1944), Ioan Bianu (1856-1935), Grigore Antipa (1867-1944), Andrei Bârseanu (1859-
1922), Teodor Ştefanelli (1849-1920), Ioan Lupaş (1880-1967), Ion Simionescu (1873-
1944), Ioan Brătescu-Voineşti (1868-1946), Gheorghe Bogdan Duică (1866-1934), Ovid
DensuşianP (1873-1938) şi Grigore Crăiniceanu (1852-1935). Din simpla enumerare a
celor cincisprezece somităţi ale ştiinţei din România ne putem da cu uşurinţă seama
de marea exigenţă cu care erau analizate şi apreciate meritele culturale, ştiinţifice şi
conduita moral-cetăţenească a candidaţilor. Dar şi cei propuşi pentru a fi discutaţi în
şedinţa academică din data de 7 iunie erau intelectuali de mare valoare, autori a nu­
meroase lucrări bazate pe îndelungate cercetări ştiinţifice proprii. În documentul de
la Academia Română figurează, în ordinea pe care o dăm, identic şi noi, următorii can­
didaţi: Iacov Antonovici, Valeriu Branisce (nu Branişte, aşa cum apare acest nume în
diferite dicţionare, n.n.), Miron Cristea, Gheorghe Dima, Paul Gore, Constantin Hur­
muzachi, Iuliu Maniu, Vladimir Cavaler de Repta şi Friedrich Teutsch.
În cuvântul de deschidere a şedinţei academice preşedintele Petru Poni a men­
ţionat că " şi pentru astăzi sunt la ordinea zilei, în continuare, propunerile Secţiunilor
pentru alegerile de membri corespondenţi, precum şi acelea care se vor face pentru
alegerile de membri onorari" (membri de onoare, n.n.).
Iacov Antonovici figura pe lista Secţiunii Istorico -Arheologice în grupul celor
ce candidau pentru a deveni membru de onoare al Academiei Române.
A urmat citirea în faţa celor 20 de academicieni titulari (pe lângă cei 15 deja
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------ �
(55
mentionati
' ' se mai aflau alti
'
5 membri titulari votanti,
' dar care nu prezentau propuneri,
n.n.), după care se purtau discuţii despre fiecare candidat în parte. Se făceau în gene-
ral aprecieri, nu întotdeauna elogioase, despre lucrările acestora. Mai cu seamă Nicolae
Iorga, posesor al unei memorii cu totul ieşite din comun, găsea cu o fantastică ra­
piditate sursele utilizate în anumite compilaţii anulând astfel fără drept de apel lucrări
"
de istorie în care contribuţia "de autor era inconsistentă. Evident că în cazul lui Iacov
Antonovici " cusurgiul istoric originar din Botoşani " n-a avut nimic de obiectat. Dim­
potrivă, a evidenţiat exactitatea şi corectitudinea modului de publicare a documentelor
studiate de către candidatul cu dublă identitate ştiinţifică, de teolog şi de istoric.
Votul era secret, fapt ce dădea celor care votau o mare libertate de a alege după
cum le dicta conştiinţa. Era necesar să se întrunească două treimi din numărul total
de voturi pentru a se declara candidatul ca ales în Academia Română.
Alegerea lui Iacov Antonovici ca membru onorar al Academiei Române echivala
totodată şi cu recunoaşterea de către cei mai competenţi oameni de ştiinţă din România
acelui timp a importanţei deosebite a lucrărilor sale de istorie, cât şi a întregii sale acti­
vităţi scriitoriceşti. El a fost prezent cu o serie de articole şi publicaţii în periodice ca
"Biserica Ortodoxă Română" , "Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie " , fondată
în anul 1882 şi condusă de academicianul Grigore Tocilescu (1850-1909), " Făt Frumos "
şi "Miron Costin " , ultimele două fiind editate în Bârlad.
Deşi înaintat în vârstă, şi după obţinerea titulaturii academice a continuat cer­
cetările în domeniul istoriei. În anul 1928, pe când avea 72 de ani, i-a apărut contribuţia
Un dascăl ardelean la Bârlad, Ion Popescu, fost profesor la Liceul " Codrianu ", profesor şi
director la Şcoala normală. Cu doar doi ani înainte de deces i-a apărut culegerea Docu­
mente ale fostelor schituri Orgoieşti, Bogdăniţa, Pârueşti, Cârţibaşi şi Mânzaţii din judeţul
Thtoua.
Ca om al bisericii a deţinut mai multe funcţii, dar nu a neglijat cariera didac­
tică desfăşurată exclusiv în oraşul Bârlad. Din 1881 şi până în 1918 a predat religia în
câteva şcoli secundare bârlădene. În anul care precedase alegerea sa în Academia Ro­
mână i s-a încredinţat la Ruşi demnitatea de arhiereu vicar al episcopiei din acest oraş,
pentru ca începând din 1921 să devină mai întâi episcop vicar al Mitropoliei Moldovei
şi episcop al unuia dintre cele mai importante episcopate din cele 17 înfiinţate în 1920
în România întregită, acela al Dunării de Jos, din oraşul Izmail (actualmente Ucraina).
Înaltul ierarh, membru de onoare al Academiei Române a mai fost ales şi membru al
Societăţii Române de Geografie, precum şi membru corespondent al Comisiei Monu­
mentelor Istorice pentru judeţul Tutova, organism în cadrul căruia a contribuit la sal­
varea de la degradare a mai multor monumente de artă din Moldova. A fost şi o pre­
zenţă activă în publicaţiile timpului, atât cele bisericeşti cât şi cele mirene. De asemenea
a ţinut cu diferite prilejuri aniversative sau comemorative, conferinţe şi cuvântări cu
tematică istorică şi religios-moralizatoare. Cele mai numeroase prelegeri le-a ţinut în
şcoli vasluiene deoarece, începând cu anul 1881 şi până în 1918, cu toate multiplele
obligaţii profesionale şi cercetările în arhive, a ţinut să fie prezent şi în procesul edu­
caţional al tineretului predând religia la şcoli de nivel secundar. Văzând această per­
severentă implicare a sa în munca la catedră pe o durată de aproape 40 de ani, credem
www.cimec.ro
 AD_E_M_IE_I_
��-----------M_E_M_B R_II_A_C_ RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I
_______________

că nu greşim în afirmaţia că Iacov Antonovici a avut un rol important, care n-a fost
până în prezent suficient reliefat, acela de pedagog prin excelenţă al locurilor sale na­
tale.
Personalitate deosebit de complexă ca paletă de preocupări teologice, istorico­
geografice, şi nu în ultimul rând instructiv-educaţional, îşi mai atribuie o nobilă calita­
te. Întreaga viaţă şi-a legat-o de ţinutul Vasluiului, îndeosebi de oraşele Bârlad şi Huşi.
Cu toate că ar fi avut variate posibilităţi de a se stabili atât în Iaşi cât şi în Bucureşti,
nu a optat pentru nici unul din cele două centre culturale de bază ale României.
A rămas în ţinut intuind faptul că în marile aglomerări urbane menţionate ar
fi avut de îndeplinit însărcinări profesionale pe care le puteau face şi alte persoane, pe
când în zona vasluiană el era la acel timp foarte dificil de înlocuit. În ultimul deceniu
pe care l-a trăit a acceptat să deţină cârja arhierească a Episcopiei Ruşilor, între anii
1924-1931, misiune pe care o îndeplineşte până în ziua stingerii din viaţă, în data de
31 decembrie, la o lună după ce împlinise 75 de ani.
Principala lucrare ce îi fusese dedicată, Viaţa şi scrierile episcopului Ruşilor Iacov
Antonovici, de Ioan C. Beldie, apărută la Bârlad în anul 1932, considerăm că ar merita
să fie reeditată într-un viitor ce nu ar fi prea îndepărat.

- �� -

www.cimec.ro
 --

Vlahută, Alexandru
'

(1858 - 1919)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�lexandru
1Jlahuţă

localitatea rurală care purta în secolul al XIX-lea numele de Pleşeşti, situată

cam la mijlocul distanţei dintre pârâurile Bogdana şi Simila, afluenţi din dreapta ai
râului Bârlad, a fost aşezarea în care s-a născut, în data de 5 noiembrie, Alexandru Vla­
huţă. Era fiu al familiei de boiernaşi ai locului. Părinţii, Neculai şi Ecaterina stăpâneau
suficient teren agricol care să le asigure o existenţă îndestulată. Dar debilitatea băie­
ţelului le provoacă serioase temeri că fiul lor nu va ajunge la maturitate.
Deşi pronosticurile medicale nu se arătau prea optimiste, Alexandru a învins
în cele din urmă boala. Unica urmare a fost aceea că i-a fost întârziată cu doi ani în­
ceperea şcolarizării. A fost înscris în anul 1867 la şcoala primară din Bârlad, pentru
ca tot în acest oraş să urmeze gimnaziul şi clasele liceale. Absolvise cele opt clase ale
pregătirii preuniversitare în anul 1878 însă, probabil că tot din motive de sănătate,
examenul de bacalaureat l-a susţinut şi promovat în anul următor la Bucureşti. Tot în
capitală s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe Juridice (1879), dar nu a reuşit să-şi ia li­
cenţa.
Din capitală s-a mutat la Târgovişte, oraş în care a fost încadrat ca profesor,
mai întâi la gimnaziul " Ienăchiţă Văcărescu " , iar mai apoi, începând din anul 1880, la
şcoala militară de la mănăstirea Dealu, obiectiv monastic situat la mică distanţă de
Târgovişte. S-a înscris şi în baroul avocaţilor din acest oraş (1882) şi a preluat câteva
cazuri la tribunal, însă profesiunea de avocat nu îl atrăgea în nici un chip.
A revenit în Moldova unde, timp de patru luni ale anului 1883, în ziarul gălă­
ţean " Galaţii " a publicat articole şi schiţe literare.

www.cimec.ro
so-\� ___________
M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_EŢ_U_L_VA_S_L_U I
________________

Vreme de zece ani a predat la mai multe şcoli bucureştene, ca de exemplu Şcoa­
la normală a Societăţii pentru învăţarea poporului Român, la pensionul Elenei Verghi
şi la licee particulare.
Înzestrat cu talent literar, încă din anii de liceu petrecuţi la Bârlad, crease atât
proză cât şi poezie. Felurite subiecte abordate le-a publicat de-a lungul anilor în nu mai
puţin de 42 gazete şi reviste, semnând materialele atât cu numele propriu, cât şi cu
peste 25 de pseudonime. A fost în bune relaţii de colaborare scriitoricească cu doctorul
Alecu Urechia (1860-1941), fiul lui Vasile Alexandrescu Urechia, unul dintre principalii
membri fondatori ai Academiei Române. Împreună au înfiinţat în 1893 revista literară
săptămânală "Vieaţa " , al cărui director şi principal coordonator de număr era Alexan­
dru Vlahuţă, care la data respectivă se bucura de un bun prestigiu de scriitor.
Tot Alexandru Vlahuţă a fost şi autorul programului publicaţiei, aceasta ur­
mând să impună un climat propice în activităţile literare, dar şi să urmărească "mani­
festarea spiritului românesc în ştiinţă, artă, reforme, în tot ce poate să dea un caracter
mai deosebit forţei şi activităţii noastre naţionale "
În paginile acestei reviste literare Alexandru Vlahuţă a făcut adesea aprecieri
negative asupra aşa-zisei arte socialiste, arătând că aceasta nu se potriveşte nicidecum
cu tradiţiile poporului român. Prin polemica declanşată împotriva socialiştilor, ai căror
exponenţi principali erau Constantin Dobrogeanu Gherea şi Constantin Miile, Alexan­
dru Vlahuţă poate fi considerat un clarvăzător al pericolului pentru cultura şi societatea
românească, pericol reprezentat de ideologia propagată de cei doi adepţi.
Un alt merit al lui Alexandru Vlahuţă în conducerea revistei a fost faptul că
l-a lansat şi impus pe plan literar pe poetul Ştefan Octavian Iosif (1875-1913).
"
"Vieaţa a rămas în istoria publicisticii literare româneşti ca revista ce a po­
lemizat cel mai intens cu publicaţiile de orientare ideologică socialistă, respingând ca­
tegoric aservirea faţă de un partid politic, arătând nocivitatea aplicării unor directive
în literatură şi artă. În paginile revistei Vlahuţă a declanşat o campanie de combatere
"
" a artei cu tendinţă , formă care limitează drastic libertatea de gândire şi de creaţie.
Aceste aspecte ale gândirii şi concepţiilor despre literatură şi artă emanate de către
Alexandru Vlahuţă au fost trecute sub tăcere în ultima jumătate a secolului al XX-lea,
fiindu-i puse în evidenţă cele scrise în legătură ridicarea ţărănească declanşată în Mol­
dova, în localitatea Flămânzi, judeţul Botoşani. Accentul s-a pus pe poezia " 1907" , în
care există o fermă atitudine antimonarhică.
Regimul de democraţie populară instaurat la 30 decembrie 1947, care era doar
cu numele " democrat popular " se afla într-o criză de imagine. Pentru a estompa acest
fapt ideologii de partid au creat un fel de prototip al intelectualului care, cu mult înainte
de venirea la putere a regimului de esenţă comunistă, ar fi prevestit necesitatea unei
astfel de orânduieli politice şi sociale. Acel " prototip " era denumit " intelectualul pro­
gresist, legat de popor" , iar Vlahuţă a fost inclus în această categorie.
Împreună cu George Coşbuc, în 2 decembrie 1901, a scos primul număr al unei
noi reviste literare " Semănătorul" În paginile acesteia se urmărea promovarea unei
lite raturi care să stea în centrul istoriei şi tradiţiei naţionale, combătând importul de
idei străine spiritului românesc (îndeosebi ideile socialiste aduse din Rusia, n.n.).
www.cimec.ro
 _c_a_
_______________________A d_em
__ ie_
ic_ n_ii_J__e_t_
ud ul_i_
u_ as_lu
VI_ _i________________�;-6!

Alexandru Vlahuţă se singularizează nu numai printre scriitorii originari din

actualul judeţ Vaslui, ci şi printre cei din ţară, prin numărul foarte mare de creaţii
literare (poezie şi proză) care i-au fost publicate în presa timpului. Din câte am reuşit
a identifica prin cercetarea noastră - care este departe de a fi exhaustivă - este binişor
depăşită cifra de o mie de astfel de contribuţii. Au fost şi cazuri în care anumite perio­
dice locale s-au putut menţine pe piaţă în exclusivitate prin materiale elaborate de către
Alexandru Vlahuţă. Aşa, de exemplu, a fost săptărnânalul din Târgovişte, "Viitorul", care
a reuşit să menţină un nivel satisfăcător al interesului cititorilor numai datorită poe­
ziilor şi prozelor scurte ale literatului originar din Pleşeşti.
Nu a neglijat, deşi a abordat un adevărat evantai de teme şi subiecte în scrierile
sale, nici aducerea în discuţie a modului în care se desfăşura procesul de instrucţie
şcolară din România. În mai multe articole publicate sub semnătură, Al. Vlahuţă a luat
atitudine combativă faţă de dogmatismul şi formalismul din învăţământ care împiedi­
cau introducerea unor măsuri moderne, mai eficiente în asimilarea noilor cunoştinţe.
Nu rareori a făcut pertinente observaţiile critice cu privire la deficienţele modalităţilor
de alcătuire a manualelor şcolare. Spre a da un impuls elaborării pe criterii ştiinţifice
şi pedagogice producţiei de cărţi şcolare, în anul 1902, în colaborare cu George Coşbuc,
a alcătuit o carte de citire pentru elevi ai şcolilor secundare şi profesionale. Peste alţi
şapte ani, în 1909, din dispoziţia Ministerului Cultelor şi Instrucţiunilor Publice a fon­
dat revista cu profil pedagogic " Lamura " , eveniment editorial de mare raritate pentru
acele vremuri.
Revistă a învăţătorilor, în special, " Lamura" scotea în evidenţă rolul aparte al
dascălului din mediul sătesc, de la care se cerea să fie un " luminător al naţiunii " , ast­
fel încât printr-o eficientă pregătire şcolară a viitorilor cetăţeni să se înfăptuiască în
timp şi fără convulsiile sociale dorite de către cercurile socialist-anarhiste, o societate
armonioasă şi capabilă de substanţiale îmbunătăţiri ale condiţiilor de viaţă. Aceasta,
afirmase Alexandru Vlahuţă, putea să devină realitate dacă în şcoli activau învăţători
destoinici, propovăduitori atât ai ştiinţei de carte, cât şi a moravurilor bune şi curate
specifice ţărănimii româneşti.
În calitate de referendar la " Casa Şcoalelor" , începând cu anul 1901, a susţinut
necesitatea instituirii unui Muzeu pedagogic al Casei Şcoalelor. Acesta s-a şi realizat,
iar în 1907 Alexandru Vlahuţă deţinea funcţia principală în conducerea acestui aşeză­
mânt cultural. Se poate afirma că el a fost întâia persoană originară din ţinutul vasluian
care a deţinut funcţia de director al unui muzeu de importanţă naţională.
Omul de litere care era Alexandru Vlahuţă a avut între priorităţile activităţilor
sale multiple şi ajutorarea românilor din Transilvania în lupta lor pentru dobândirea
de drepturi politice şi pentru eliminarea discriminărilor din viaţa economică. Ţinea în­
tr-atât de mult la sprijinirea românilor transilvăneni încât, după opinia sa, ceea ce a
întreprins societatea literară fondată în anul 1863 la Iaşi - Junimea - pentru cona­
ţionalii de la miazănoapte de Carpaţii Meridionali ar fi fost prea puţin. Din acest motiv
Alexandru Vlahuţă a adus, prin intermediul presei multiple, critici junimiştilor, repro­
şându-le faptul că manifestau lipsă de interes faţă de soarta " fraţilor de dincolo " Vla­
huţă, pe lângă faptul că l-a ajutat să se afirme, ca poet, pe originarul din Braşov - Şte-
www.cimec.ro
62\ MEM BRII ACADEMIEI ROMÂNE O R IG INARI DIN JUDEŢU L VASLUI
�-----------------------------------------------------------

fan Octavian Iosif - şi a colaborat cu George Coşbuc, a fost în foarte bune relaţii şi cu
inginerul inventator şi pilot al primului aparat de zbor construit de către un român în
România, Aurel Vlaicu. Acest din urmă episod din viaţa lui Alexandru Vlahuţă nu a
avut parte până în momentul de faţă de nici măcar o vagă consemnare în cadrul destul
de numeroaselor scrieri apărute în decursul aniversărilor referitoare la literatul născut
la Pleşeşti.
Deoarece " fenomenul Aurel Vlaicu" a fost prezentat publicului vreme de o ju­
mătate de secol în mod distorsionat, total în neconcordanţă cu adevărul istoric, este
necesară o nouă relatare a lucrurilor, spre a se putea înţelege mai bine rolul pe care
îl avusese Vlahuţă.
"
" Şablonul proletcultist despre Aurel Vlaicu, era următorul. El era fiu de ţăran
şi a născocit o maşină de zburat. În România burghezo-moşierească n-a fost sprijinit
de către cei de la putere deoarece nu se agrea faptul că nu provenea din rândurile cla­
selor exploatatoare. Dar a fost ajutat să îşi realizeze invenţia de către un grup de in­
telectuali progresişti. S-a trecut " cu vederea " că familia din care provenea Aurel Vlaicu
a fost într-atât de înstărită încât a avut posibilităţi materiale care să acopere taxele
şcolare la liceul german din Sibiu, iar mai apoi la cea mai de frunte politehnică din
lume, aceea din oraşul german Munchen. Foarte pretenţioasele cunoştinţe tehnice pe
care le asimilase în cei patru ani şi jumătate de studenţie au stat la baza grupului de
invenţii pe care le-a realizat "flăcăul din Binţinţi"
La începutul secolului al XX-lea România de abia îşi începea procesul de in­
dustrializare. Ideea de a construi în anul 1910 la noi în ţară un avion ar avea ca termen
de comparaţie în momentul de faţă, pretenţia de a realiza în România o rachetă pentru
misiuni în cosmos.
Şi totuşi, în acel sfârşit al primului deceniu din ultimul veac al mileniului al
Il-lea, guvernul şi mai multe ministere I-au sprijinit pe Aurel Vlaicu să îşi pună în operă
invenţia. Acea reticenţă, pusă pe seama "burghezo-moşierimii" , care s-a ivit faţă de
Aurel Vlaicu nu a fost cauzată din " interior" , ci era determinată de factori externi ex­
trem de puternici.
Inginerul Aurel Vlaicu, cu toate că era român ca obârşie fiind născut în Tran­
silvania inclusă în Imperiul Austro-Ungar era cetăţean al conglomeratului de popoare
aflate sub sceptrul împăraţilor dinastiei Habsburgilor. Ministerul de război de la Viena
era deosebit de interesat de mersul lucrurilor pe plan mondial în domeniul zborului
cu aparate mai grele decât aerul. Aflat într-o perpetuă cursă de înarmare, pentru a nu
fi devansat de Franţa, Prusia şi Rusia, menţionatul minister intenţiona să îşi doteze
armata cu noua armă ce prindea contur, aviaţia. Faptul că exista în imperiu un in­
ventator de avioane, era de bun augur, intenţionând să îl angajeze în rândul forţelor
armate imperiale şi să construiască în serie avioane de luptă. 1 s-au făcut, de altfel,
câteva oferte în acest sens inginerului Aurel Vlaicu.
Acesta din urmă, în foarte bune relaţii cu poetul transilvănean Octavian Goga
- un fervent partizan al aducerii Ardealului în hotarele României, chiar cu preţul răz­
boiului - nu a acceptat să ofere invenţia sa Austro-Ungariei. Bardul de la Răşinarii
Sibiului intuise că războiul de reîntregire era inevitabil, iar în desfăşurarea acestuia
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------ � (63
ar fi fost extrem de grav ca asupra armatei române să se năpustească din văzduh ae­
roplane inventate şi construite de către un român. Evident că aceste consideraţii, bă­
nuite de noi, Goga nu le-a comunicat niciodată nimănui. Le-am dedus doar din insis­
tenţele sale ca invenţia să nu ajungă în posesia Austro-Ungariei. Tot el a depus mari
eforturi în a-l aduce pe Aurel Vlaicu în România unde, ajutat de către Asociaţiunea
Astra, i-a oferit lui Aurel Vlaicu un loc în care să înceapă construirea aeroplanului,
Arsenalul Armatei.
Autoritătile militare de la Viena care sperau ca Aurel Vlaicu să lucreze în slujba
armatei austro-ungare, erau iritate de faptul că acesta se afla în România şi au încercat
pe căi diplomatice să îl constrângă să îşi materializeze invenţia sub auspiciile şi în
folosul armatei imperiale habsburgice. Pârghia politică pentru ca acel lucru să se în­
tâmple exista. Regele Carol 1 îl asigurase pe împăratul Franz Josef că statul român nu
are şi nici nu va avea intenţia de a-şi extinde suveranitatea asupra teritoriului tran­
silvănean ce era inclus în Imperiul habsburgic. Mai mult decât atât, suveranul de la Bu­
cureşti a promis că nu va permite ca pe cuprinsul României să se desfăşoare acţiuni
de ostilitate faţă de Austro-Ungaria. În temeiul celor de mai sus, faptul că un cetăţean
al imperiului, care mai era şi ofiţer de rezervă (toţi cei cu studii universitare aveau acest
statut, n.n.), îşi desăvârşea construcţia unui aparat de zbor ce putea să fie utilizat în
scopuri militare potrivnice imperiului condus de Franz Josef, reprezenta un act de os­
tilitate, cerându-i-se regelui să îşi respecte angajamentele asumate.
La rândul său, Carol 1, nu era în măsură să dispună ca Aurel Vlaicu să pără­
sească România, deoarece nu era abrogată o dispoziţie din timpul lui Alexandru Ioan
Cuza, în care se stipula faptul că românii din teritoriile aflate în afara Principatelor
Române Unite să nu fie consideraţi " străini " , ci să li se acorde drepturile pe care le
aveau locuitorii tânărului stat românesc.
Vor fi fost mai multe primiri la suveranul României a consulului Austro-Un­
garei acreditat la Bucureşti, audienţe în cadrul cărora " cazul Aurel Vlaicu" era subiect
principal de discuţie. În termeni protocolari reverenţioşi, dar în acelaşi timp şi foarte
categoriei, i se punea în vedere lui Carol 1 să stopeze construirea de către "cetăţeanul
şi ofiţerul de rezervă austro-ungar de naţionalitate română, Aurel Vlaik " a aparatului
de zbor cu motor. Regele s-a dezis, desigur, de faptul că ar fi implicat în aducerea lui
Aurel Vlaicu în România. Acest fapt se poate deduce din " amănuntul " că suveranul nu
a avut niciodată o participare la experimentele de pilotaj efectuate de către Aurel Vlaicu
pe câmpul Cotroceni.
Carol 1 a luat o măsură şi mai severă, aceea de a da dispoziţii personale verba­
le directorului arsenalului spre a se comporta în aşa fel cu Aurel Vlaicu încât acesta
să renunţe la construirea aeropla11ului şi chiar să ia hotărârea de a-şi vinde invenţia
Ministerului de Război al Austro-Ungariei. Sfătuit de Octavian Goga să nu ia în seamă
şicanele, Aurel Vlaicu a continuat să lucreze.
Odată ce a realizat prototipul "Al. Vlaicu 1" şi a început să zboare, aceste ascen­
siuni au reuşit să stârnescă un extrem de mare interes şi admiraţie în rândul întregului
neam românesc.
Uimitoare, pentru vremea aceea, ridicările în aer cu aeroplanul românesc efec-
www.cimec.ro
64\� MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORIG INARI DIN J UDEŢU L VASLUI
--------------------------------------------------------------

tuate de către " flăcăul din Binţinţii Transilvaniei " erau mediatizate prin intermediul
întregii prese a Bucureştiului, şi nu numai. Scriitorii (Barbu Ştefănescu Delavrancea,
George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif, Ilarie Chendi, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu,
Ion Luca Caragiale, şi mai ales Alexandru Vlahuţă) erau prezenţi aproape zi de zi pe
câmpul de zbor, împreună cu un numeros public bucureştean. Într-o astfel de susţinere
puternică avută în ţară de către Aurel Vlaicu o măsură punitivă la adresa acestui " erou
naţional şi simbol al ingeniozităţii creatoare româneşti" luată de către rege, numai spre
a da satisfacţie Imperiului Austro-Ungar, era nu numai inoportună, ci şi extrem de pe­
riculoasă.
Deosebit de atrăgătoare şi aducătoare de prestigiu erau zborurile pe care le ini­
ţiase Aurel Vlaicu, plecând din Bucureşti către alte oraşe din Muntenia. În legătură cu
modul în care se desfăşurau acestea este necesară o explicaţie mai largă, care poate,
nu îşi avea aici locul dacă nu era vorba de implicarea lui Alexandru Vlahuţă în acest
gen de acţiuni.
Un astfel de zbor se cerea a fi în amănunţime pregătit cu câteva zile mai
înainte. În primul rând trebuia să se ţină în foarte mare secret care urma să fie lo­
calitatea de destinaţie. În cazul în care se ştia, spre exemplu, că se va zbura de la
Bucureşti la Olteniţa, unde aterizarea şi apoi decolarea pentru întoarcere urmau să se
producă în locul " cutare " , se aduna o masă de oameni într-atât de numeroasă încât se
ocupa întregul teren. Nici o autoritate locală nu mai putea să asigure culoarul de ate­
rizare, astfel încât accidentarea a zeci de persoane devenea de neevitat.
Pionierii aviaţiei nu posedau nici un mijloc de navigaţie aeriană, ei trebuind
să de orienteze singuri, ţinând cont de detaliile de la sol, care trebuiau bine memorate
"
" pe jos înainte de zborul propriu-zis. Însă din înaltul cerului detaliile de relief se es­
tompează foarte mult creându-se mari dificultăţi în aşa zisa " ţinere a drumului drept"
Din acest din urmă considerent Aurel Vlaicu îşi lua ca reper direcţional şoseaua prin­
cipală, zburând în paralel cu aceasta până la destinaţia propusă.
Actualmente lucrurile ar fi simple, la o privire sumară, dat la starea dru­
murilor din primele decenii ale secolului al XX-lea lucrurile erau destul de complicate.
Datorită faptului că principalele vehicule erau cele cu tracţiune animală chiar şi şoselele
principale nu erau mai late de circa 7-8 metri. Cât priveşte pietruirea (nu mai vorbim
de asfaltare), aceasta era de o extrem de mare raritate. Aşadar o fâşie de drum, ce era
în bună parte ascunsă sub coroanele copacilor de pe marginea drumului, era extrem
de dificil de urmărit de la înălţimea de peste o jumătate de kilometru, fără a fi scăpat
la un moment dat de sub stricta observaţie. Aurel Vlaicu a găsit o soluţionare in­
genioasă. Înainte de decolarea aeroplanului porneau spre oraşul vizat, la anumite in­
tervale de timp, trei sau patru automobile. Acestea, pe drumul de pământ, lăsau în
urma lor o coadă lungă de praf albicios ce se vedea destul de bine din văzduh, astfel
încât pilotul era sigur că se situează pe traseul ales. Alexandru Vlahuţă era, de obicei,
cel căruia Aurel Vlaicu îi relata spre care localitate intenţiona să zboare la o anumită
dată. Literatul vasluian se ocupa personal de găsirea, între poeţi şi prozatori, a unor
inşi disponibili de a merge cu automobilul pe o şosea fără a le spune punctul de des­
tinaţie. Cei care se ofereau er au convocaţi la o anumită oră într-un an u me punct al
www.cimec.ro
 a_
_______________________A_c_ de
_m �·e_
·c_
_�_ · i_
n�_ _d_e_
iu tu_l_
u�_ Yla
· _ lu_i________________�;-65
_s_

Bucureştiului. De abia acolo le preciza destinaţia şi le indica ora la care să pornească

fiecare. Apoi, mergea cu automobilul la hangarul de la Cotroceni spre a-l înştiinţa pe
Aurel Vlaicu de faptul că două sau trei automobile erau deja pe traseu. Pleca şi el spre
şoseaua cu pricina, după care, la circa o jumătate de oră decola şi Aurel Vlaicu. În felul
acesta Vlahuţă a contribuit la faptul ca o serie de zboruri ale îndrăgitului constructor
de avioane şi excelent aviator să poată evolua în condiţii de siguranţă (atât cât era
posibil în acel timp) şi să fie văzut de mii de români care nu aveau posibilitatea de a
veni la Bucureşti spre a asista la uimitoarele evoluţii aeriene de la Cotroceni.
O asemenea " călătorie pe calea aerului" dura circa o jumătate de oră, după
care avea loc aterizarea la marginea localităţii vizate. Acolo se completa benzina din
rezervorul aeroplanului, timp în care începea să vină public din oraş. Aurel Vlaicu
stătea de vorbă cu ocazionali spectatori şi când numărul curioşilor tindea să devină în­
tr-atât de mare încât să stânjenească decolarea, urca în carlingă, pornea şi după un ru­
laj pe câmp de circa 75-100 metri se înălţa în văzduh. Nu pleca imediat spre Bucureşti,
ci efectua circa cinci minute acrobaţii aeriene deasupra celor ce apucaseră să ajungă
la locul în care aterizase. Apoi zbura deasupra oraşului în cercuri largi, la mică înălţime,
pentru a fi văzut şi de către locuitorii care din diverse motive nu s-au deplasat la câmpul
de zbor. În toată această vreme automobilele " însoţitoare " au pornit pe şoseaua care
ducea spre capitală, fiind urmărite din înălţime de către aviatorul Aurel Vlaicu. Zbo­
rurile de acest fel aveau durata totală de aproximativ două ore şi jumătate, fiind făcute,
de cele mai multe ori, între orele 18-20, adică spre înserat, în zilele de vară.
Faptul că Aurel Vlaicu a fost susţinut moral de către toţi scriitorii din Bucu­
reşti, personalităţi cu o mare influenţă în "viaţa cetăţii" a făcut ca la Arsenal că înceteze
şicanele din partea direcţiunii la adresa sa. Evident că şi Alexandru Vlahuţă avusese
o parte de contribuţie la acest fapt.
Creaţia literară a lui Vlahuţă a fost apreciată şi de către renumitul publicist,
animator cultural, dramaturg şi poet, Iosif Vulcan. Acesta îi publicase lui Alexandru
Vlahuţă mai multe poezii în paginile revistei " Familia" , colaborări apărute în 1887,
1889, 1892, 1893 şi 1898. La propunerea lui Iosif Vulcan, membru titular al Academiei
Române din anul 1891, Secţiunea Literară a supus plenului academic alegerea lui Ale­
xandru Vlahuţă ca membru corespondent al Academiei Române (1893). Cel ales nu era
prezent la dezbateri, ci era anunţat, în cazul în care întrunea două treimi din numărul
de total al voturilor, printr-o scrisoare în care i se solicita şi acceptul personal.
Din motive ce nece�ită încă investigaţii destul de complexe, noul membru co­
respondent a răspuns că nu doreşte să devină deţinător al unui fotoliu de academician.
Deoarece în alegerea membrilor Academiei Române nu s-au făcut întotdeauna
cele mai inspirate propuneri, o serie de figuri importante ale culturii şi ştiinţei româ­
neşti au fost frustate de dreptul de a face parte din rândul acadeinicienilor. Cu trecerea
anilor această " carenţă " se impunea din ce în ce mai mult a fi corectată. Însă datorită
unor evenimente politice şi militare de o mai mare extensiune, în care a fost antrenat
şi statul român, o atare îndreptare a lucrurilor a fost mereu amânată.
În anul 1948 Academia Română a fost transformată în instituţie de stat, mă­
sură a cărei consecinţă principală era instituirea subordonări faţă de organismul con-
www.cimec.ro
��-----------M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_EŢ_U_L_VA_S_L_UI
________________

ducător care era Partidul Comunist, a cărui denumire fusese cosmetizată în Partidul
Muncitoresc Român. Mai întâi i s-a dat un nou nume, Academia Republicii Populare
Române, iar pasul următor a constat în îndepărtarea abuzivă din rândul academicie­
nilor a peste o sută de membri aleşi în anii anteriori. Pentru a se arăta faptul că noua
academie era legată de popor s-a recurs la un act de natură propagandistică. Se in­
stituise în atribuţiunile academiei şi clauza îndreptării gravelor erori ale vechii acade­
mii prin acordarea post-mortem a titulaturii de academician. În cadrul unei şedinţe
speciale, ţinută în data de 28 octombrie 1948 au fost declaraţi academicieni post­
mortem Ion Andreescu, Dumitru Bagdasar, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Con­
stantin Dobrogeanu-Gherea, Mihai Eminescu, Garabet Ibrăileanu, Ştefan Luchian, Du­
mitru Theodor Neculuţă, Ion Păun Pincio, Alexandru Sahia, Ştefan Stâncă, Alexandru
Vlahuţă şi Aurel Vlaicu. În acest prim grupaj ai academicienilor aleşi după încetarea
din viaţă, fapt fără precedent până în 1948 în istoria Academiei Române, sunt con­
semnaţi originarii din ţinutul vasluian, medicul Dumitru Bagdasar şi poliliteratul Ale­
xandru Vlahuţă.
Considerat ca precursor al romanului psihologic în literatura română - cu ro­
manul " Dan" , apărut în 1894 Alexandru Vlahuţă, chiar numai pentru această con­
-

tribuţie, merita să aparţină academicienilor acestei ţări.

S-a stins din viaţă la două luni după ce împlinise 61 de ani, la Bucureşti, în data
de 19 noiembrie 1919, având totuşi şansa de a vedea înfăptuită Marea Unire, ideal pen­
tru care a militat cu vorba şi condeiul.

www.cimec.ro
Philippide, Alexandru
(1859 - 1933)

- ........_ -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�lexandru
�hilippide

jfamilia Philippide era originară din localitatea Milies, situată la poalele

muntelui Pelion, din ţinutul grecesc Thesalia. Întâiul reprezentant al acesteia care a
venit în Moldova a fost istoricul Daniil Philippide (1770-1820), în anul 1801. Acesta, la
rândul său, a mai adus în Moldova un fiu al fratelui, bunicul patern al lui Alexandru.
Stabilit definitiv în noua sa patrie, tatăl viitorului filolog nici nu l-a mai învăţat greceş­
te pe copilul său. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost o vreme subprefect
de plasă, după care s-a îndeletnicit cu exploatarea unei mici moşii.
Alexandru s-a născut la Bârlad, la 1 mai din anul unirii Moldovei cu Ţara Ro­
mânească. La vârsta de şcolarizare a fost dat la şcoli din oraşul natal unde, în 1877,
a reuşit să treacă examenul de bacalaureat. La absolvirea liceului cunoştea limbile la­
tină, greacă, franceză şi italiană. Înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi,
unde la acea vreme încă nu exista o catedră de limbă română, a obţinut în anul 1881
licenţa în filologie. Prima sa angajare a fost la biblioteca ieşeană universitară, fiind
custode, dar curând era avansat sub-bibliotecar. Peste trei ani (1884) a reuşit la con­
cursul pentru ocuparea catedrei vacante de limba română, de la Liceul Naţional din
Iaşi. Tot în acel an a intrat în cadrul cercului literar "�Tunimea"
Înfiinţată în anul 1860, în timpul primului an de domnie a lui Alexandru Ioan
Cuza, Universitatea din Iaşi era încă într-o fază de organizare şi de căutare a unor
profesori cu o foarte înaltă calificare ştiinţifică, ceea ce era însă greu de găsit. Ale­
xandru Philippide era conştient de faptul că studiile sale la laşi nu s-au concretizat
printr-un bagaj prea consistent de cunoştinţe din domeniul filologiei. Din acest con-
www.cimec.ro
��-----------M-EM__B R_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_
I G_IN_A_R I_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I
_______________

siderent a hotărât să urmeze cursurile de specialitate la o universitate din străinătate.

În familie se ştia că Daniil Philippide îşi publicase, în Germania, la Leipzig, în anul 1816
lucrările Istoria română şi Geografia română. Se mai cunoştea, probabil, că în acel oraş
din landul Saxonia exista o veche universitate la care Alexandru ar fi avut posibilitatea
de a audia cursuri de filologie predate de către veritabili profesori universitari. Astfel
în anul 1888, a părăsit catedra de la liceul ieşean şi a plecat în Saxonia. Dar, din motive
pe care nu le cunoaştem, ci doar le bănuim nu s-a înscris la universitatea din Lipsea,
ci la aceea din Halle. Credem că în Leipzig a fost întrebat cam ce chestiuni ar dori să
studieze, iar când au auzit că era interesat de filologie i s-a spus că la universitatea din
Halle, şi ea cu o veche tradiţie, fiind înfiinţată încă din anul 1694, profesau trei renu­
miţi filologi: Eduard Sievers, germanist şi fonetician (specialist în fonetică, disciplină
care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articu­
lat, n.n.), Heinrich Keil, filolog specializat în limbile clasice greacă şi latină şi Herman
Suchier, cel care era un excelent cunoscător al familiilor lingvistice romanice. Fostul
elev al liceului bârlădean " Roşea Codreanu " , nu numai că a reuşit să facă faţă exigen­
ţilor profesori, ci a avut şi resurse intelectuale de a rezolva o serie de probleme filo­
logice, în calitate de recenzent la prestigiosul periodic german " Litteraturblatt fiir Ger­
manische und Romanische Philologie " (în traducere liberă: " Foaie literară de filologie
germanică şi romanică" , n.n.).
La facultatea de filologie din Halle, timp de patru trimestre a audiat prelegeri
de gramatică comparată, fonetică generală şi descriptivă, filologie clasică latină, filologie
romanică, şi fireşte, filologie germanică.
A revenit în Iaşi, în anul 1890, unde a continuat să predea limba română la
liceul de la care plecase în 1888. Însă în cei doi ani petrecuţi la Halle, el şi-a însuşit
un amplu volum de cunoştinţe filologice încât nu numai în Moldova, ci în toată Româ­
nia nu se mai afla nici o altă persoană care să-1 egaleze - nicidecum să-1 poată depăşi
- în privinţa pregătirii sale lingvistice. Alexandru Philippide era la acea dată o veri­
tabilă autoritate în lingvistică şi gramatică. În anul 1893, datorită iniţiativei sale în Iaşi,
a fost creată la universitate prima catedră din ţară de filologie română. Iniţial Ale­
xandru Philippide a fost încadrat ca profesor suplinitor, iar după trei ani era numit pro­
fesor titular şef de catedră. El a fost, aşadar, inauguratorul studierii ştiinţifice a limbii
române în învăţământul universitar din ţara noastră.
Ca filolog, mărturiseşte fostul său student Iorgu Iordan, profesorul Alexandru
Philippide era de o rară erudiţie. Înzestrat cu o densitate maximă de informaţii, riguros
exacte, recurgea la exemplificări lexicale care îi întăreau spusele. Era de o mare seve­
ritate şi nu tolera jumătăţile de măsură în pregătirea studenţilor. Dar în acelaşi timp
se arăta oricând dispus să ofere explicaţii suplimentare celor ce îi solicitau ajutorul în
însuşirea materiei.
Nu se pripea în hotărâri, ci cu răbdare deosebită, analiza fiecare faţetă a lu­
crurilor, astfel încât notele acordaţe să reflecte pe deplin şi fără dubii gradul de pre­
gătire al fiecărui student. Indiferent de situaţia de moment nu îşi ieşea niciodată din
fire şi judeca lucrurile cu calm şi luciditate. În relaţiile interumane era de o rarisimă
modestie, un jignea, dar nici nu permitea să fie tratat cu indiferenţă şi aroganţă A fost .

www.cimec.ro
 _c_a_
_______________________A d_em
__ ie_
ic_ n_ii�j_ ul_
_e_t_
ud i_
u_ Vi_ _i________________��
as_lu

filologul ce a adus o suită de contribuţii de capitală însemnătate la cunoaşterea con­

figuraţiei lingvistice nu numai a zonei carpato-danubiene, ci şi a celei balcanice, egeene
şi chiar microasiatice. A mai dovedit în mod ştiinţific prin concludente probe lexicale
prezenţa elementului dacic în limba română. Mai mult decât atât, de numele academi­
cianului profesor Alexandru Philippide se leagă noua etapă de cercetare a elementelor
de substrat din limba noastră, supunând unei analize extrem de profunde şi vaste
problematica foarte puţin cunoscută până la el a primei etape de formare a românei.
Reuşind să pună la contribuţie datele oferite de limba albaneză a atestat vitalitatea
elementului traco-illir şi traco-dacic în structurile limbii noastre.
Chiar şi în prezent, terminologia numelor proprii elaborată de către Alexandru
Philippide este un instrument de lucru indispensabil oricărui cercetător al istoriei limbii
române.
Romanizarea masei autohtone din Dacia a fost studiată de către Philippide pe
baza izvoarelor istorice, a materialelor toponimice şi onomastice, la care se adaugă in­
scripţiile latineşti din Dacia traiană ce erau cunoscute la acea vreme. El a atestat cu
argumente greu de a fi combătute, că în Dacia acest proces a fost mult mai intens decât
se credea în secolul al XIX-lea de către filologi, fenomen oglindit de numărul mare al
textelor epigrafice existente aici.
A mai adus contribuţii referitoare la evaluarea fondului prelatin din limba
română, la ilustrarea rolului factorului etnolingvistic în procesul de formare a limbii
române, devansându-1 cu circa cinci ani pe Ovid Densuşianu în cercetările lingvistice
din ţara noastră.
Rezultatele cercetărilor filologice ale lui Alexandru Philippide au deschis noi
orizonturi de investigaţii lingvistice pentru specialişti în studiul limbilor, atât români
cât şi străini, ca de pildă Sextil Puşcariu, Theodor Capidan, 1. A. Candrea, H. Barici,
G. Reichenkorn, Vl. Georgiev, M. A. Gabinski, 1. Duridanov, J. Hubschmid şi alţii ase­
meni acestora care i-au urmat. Îi formase specialişti în lingvistică atât pe Iorgu Iordan
(1888-1986) cât şi pe Gheorghe lvănescu (1912-1987), ambii ajunşi să fie aleşi membri
ai Academiei Române. Cel dintâi citat a fost acela care i-a urmat la catedra universitară
ieşeană începând din anul 1943, continuându-i opera.
În şedinţa Academiei Române ţinută în data de 31 martie 1898, prezidată de
preşedintele Nicolae Kretzulescu (1812-1900), medic şi om politic, Alexandru Philippide
a fost ales membru corespondent.
Cu un an mai înainte de a i se oferi un loc în academie, această institutie i-a
încredinţat elaborarea dicţionarului limbii române. A reuşit să finalizeze literele A, B,
C şi o parte din D. Erau 12.000 de pagini de dimensiuni mari (denumite în tipografii
"
" in folio ). Cu siguranţă că ar fi reuşit să realizeze întregul lexicon dacă forul de con­
ducere al Secţiunii literare nu ar fi intervenit cu pretenţia de a se face unele modificări,
care în nici un caz nu duceau la îmbunătăţirea manuscrisului. Între alte " corectări" era
şi aceea a renunţării la majoritatea citatelor prin al căror intermediu erau explicate
sensurile şi nuanţele semantice ale cuvintelor. Î � faţa intransigenţei acelei comisii
Alexandru Philippide şi-a depus demisia din fruntea grupului de lucru al lexiconului.
Timpul a dovedit că metoda concepută de către profesorul filol og Alexandru Phili ppid e
www.cimec.ro
��-----------M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_ET_U_L_VA_S_L_U I
_______________

era cea mai adecvată pentru o astfel de lucrare.

Încetând să mai lucreze la Dicţionar s-a consacrat operei de mari proporţii, dar
şi de o exemplară erudiţie, Originea românilor, volum care avea să îl aşeze în cel dintâi
eşalon valoric al marilor noştri învăţaţi de la jumătatea finală a secolului al XIX-lea şi
prima jumătate a celui următor.
La împlinirea a 40 ani de viaţă (cu numai o lună înainte de a avea 41 de ani,
n.n.), după ce în anul 1898 a fost inclus în rândul membrilor corespondenţi, la 1 aprilie
1900 a fost ales membru titular al Academiei Române, fiind al doilea învăţat originar
din ţinutul vasluian care dobândea titularizarea ca academician. În acel an doar două
persoane au beneficiat de alegerea ca membri titulari, Al. Philippide şi Ioan Puşcariu
(1824-1911), istoric şi literat.
Ilustrul filolog, lingvist, istoric al limbii, scriitor şi poet, Alexandru Philippide
s-a stins din viaţă la laşi, în anul 1933, în data de 12 august.

www.cimec.ro
 -

Hamangiu, Constantin
(1869 - 1932)

- ""'-.- -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Constantin
9-Lamangiu

3J ntâiul dintre cei doi jurişti originari din actualul judeţ Vaslui care au fost
aleşi membrii de onoare al Academiei Române s-a născut la Bârlad, în ultima zi al de­
ceniului VI din secolul al XIX-lea. Constantin Hamangiu a început şcolarizarea în oraşul
natal, unde a şi promovat la liceul din localitate examenul de bacalaureat. A mai fost
primul dintre academicienii " vasluieni " care nu şi-a început studenţia la universitatea
din fosta capitală a Moldovei, înscriindu-se în anul 1889 la Facultatea de Drept din
Bucureşti. Şi-a susţinut teza de licenţă, în anul 1893, la aceeaşi facultate, cu o tematică
ce era o premieră la data respectivă în jurisprudenţa românească: Despre proprietatea
literară şi artistică.
După încheierea pregătirii universitare nu a mai revenit în Moldova, ci şi-a
început cariera de magistrat ca judecător la tribunalul Ocolului V al Bucureştilor. A
trecut apoi în judeţul Vâlcea ca deţinător al postului de substitut la tribunalul din
Râmnicu Vâlcea. Începând cu anul 1895 a revenit ca jurist într-un judeţ al Moldovei,
acela al cărei oraş de reşedinţă era portul dunărean Galaţi. A ales ca loc de practică
judiciară centrul comercial gălăţean deoarece multiplele tranzacţii negustoreşti specifi­
ce porturilor generau tot felul de cazuri ce reclamau rezolvări pe calea legii prin in­
termediul tribunalului. Iniţial a fost supleant, dar peste un an a devenit procuror la
Tribunalul Judeţean Covurlui (denumirea de atunci a judeţului al cărui centru ad­
ministrativ teritorial era municipiul Galaţi, n.n.). Ca să poată deţine funcţia de judecător
de instrucţie a părăsit Galaţiul şi în anul 1897 a revenit în Bucu reşti, unde la Tribunalul
Ilfov era vacant un astfel de post.

www.cimec.ro
76\� MEM BRII ACADEMIE I ROMÂNE ORI G INARI DIN J UD EŢU L VASLUI
-----------------------------------------------------------

În anul 1902 a fost avansat prim-procuror la Tribunalul Covurlui, dar numai

pentru câteva luni, fiindcă în a doua parte al aceluiaşi an îl aflăm procuror la Curtea
de Apel din Iaşi, unde a funcţionat ca atare până în 1904.
S-a întors din nou în Galaţi, tot ca procuror al Curţii de Apel din acest oraş,
rămânând în această calitate până în anul 1915 când, demisionând din magistratură,
şi-a reluat studiile juridice.
Am insistat asupra evantaiului de funcţii pe care le-a deţinut în intervalul 1894-
1915 pentru a arăta faptul că prin activitatea concretă în magistratură a reuşit a fi în
miezul problemelor juridice multiple şi complexe, prilej excelent de îmbogăţire a cu­
noştinţelor de specialitate. În viaţa de zi cu zi a tribunalelor a reuşit să cunoască, să
aprofundeze şi să soluţioneze aspecte ale juridicului pe care nu avea cum să le cunoască
doar din studiile teoretice oricât de intense ar fi fost acestea.
În paralel cu funcţiile din magistratură a desfăşurat şi o tenace activitate şti­
inţifică de profil juridic. Bunăoară, la numai patru ani de la absolvirea facultăţii a pu­
blicat lucrarea Codul civil român, conform textului oficial (1897), pentru ca doar peste
un an să i se tipărească volumul Codul comercial adnotat cu jurisprudenta Înaltei Curţi
de Casaţie, precum şi contribuţia Codul de procedură civilă conform textului oficial. Toate
acestea au fost lucrări de foarte mare importanţă atât pentru magistraţi, dar mai ales
pentru facultăţile de Drept în care erau pregătiţi viitori jurişti ai României.
Constantin Hamangiu a mai realizat performanţa de a fi fost primul român că­
ruia i s-a publicat întâia carte românească de drept apărută în ţara noastră în secolul
al XX-lea.
Exact cu un secol în urmă, în 1906 eminentul legiuitor originar din Bârlad
revenea cu noi date şi interpretări asupra tezei sale de licenţă. Rezultatul a fost volumul
Arta şi literatura din punct de vedere juridic. Teoria proprietăţii intelectuale. Având în
vedere caracterul special al temei abordate, lucrare elaborată la un nivel înalt de cu­
noştinţe juridice, ne scuteşte pe noi de a mai adăuga elogii la adresa autorului acesteia.
Prin înfăptuirea, în anul 1918, a unirii majorităţii românilor într-un stat na­
ţional unitar s-au ivit importante aspecte juridice noi care îşi cereau o pe cât de corectă
pe atât de grabnică soluţionare. Erudiţia în materie de drept a lui Constantin Haman­
giu a impus aducerea sa urgentă în fruntea oamenilor legii chemaţi la această extrem
de complexă acţiune de organizare pe criterii moderne europene a justiţiei regatului
României Mari. Prin înalt decret regal juristul Constantin Hamangiu a fost numit se­
cretar în cadrul Ministerului de Justiţie, post pe care l-a gestionat până în anul 1930.
La împlinirea vârstei de 62 de ani a fost degrevat de funcţia ministerială, nu
atât din cauza pensionării, ci mai mult din motive de sănătate.
Bogata lui experienţă de practică judiciară şi excepţionalele sale cunoştinţe
teoretice de drept au fost folositoare justiţiei naţionale, iar ca urmare a fost numit în
funcţia de consilier la Înalta Curte de Casaţie de la Bucureşti. În noua, şi de altfel ul­
tima sa calitate în rezolvarea unora dintre cele mai dificile chestiuni juridice a dat do­
vadă de un excepţional profesionalism.
A avut ideea, dar şi tenacitatea, de a aduna clasifica ş i publica toate legiuirile
româneşti emise de la începutul secolului al XIX-lea şi până în deceniul al treilea din
www.cimec.ro
 a_
_______________________A_c_de_m .c_
_L_ L·e_ . i_
nL_ _d_e_
Ju tu_lu · _
_L_ lu_i________________�r-71
�a_s_

veacul următor. Publicând succesiv aceste legiuiri, începând cu anul 1900 a reuşit ca
în final să se ajungă la nu mai puţin de treizeci de volume ce însumează mai multe mii
de pagini. " Serialul" de legi având titlul generic de Codul general al României este şi
în prezent o vastă culegere, utilizată fără încetare ca unic şi foarte preţios izvor infor­
maţional şi documentar de cei ce se ocupă cu istoria dreptului românesc şi chiar a celui
european.
A înfiinţat în anul 1921 un periodic de ştiinţe juridice. Denumirea revistei i-a
fost inspirată de numele culegerii în 50 de volume a opiniilor juriştilor clasici romani
asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept, Pandecte Oucrare realizată
în anul 533 d.Chr. la solicitarea împăratului Imperiului Bizantin, Flavius Petrus Sa­
bbatius Justinianus (527-565), intitulată "Pandectele române "). Şi această publicaţie este
astăzi un veritabil izvor documentar în care se găsesc o seamă de studii şi articole de
drept ce sunt consultate de către cei interesaţi de gradul de evoluţie al acestei ştiinţe
din România începutului de secol XX.
Impresionanta şi multilaterala da activitate ştiinţifică într-un domeniu atât de
complex şi dificil aşa cum este Dreptul l-a impus şi în faţa celui mai înalt for al culturii
şi ştiinţei din ţara noastră, Academia Română. Sub preşedinţia academicianului Ioan
Bianu (1856-1935), renumit filolog transilvănean, membru titular din anul 1902, a vi­
cepreşedinţilor Octavian Goga (1881-1938), poet, publicist şi om politic, Nicolae Va­
silescu-Karpen (1870-1964), jurist şi istoric şi secretarul academiei Gheorghe Ţiţeica
(1873-1939), matematician, în şedinţa academiei din data de 29 mai 1930 juristul Con­
stantin N. Hamangiu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Era unica
persoană căreia i s-a acordat acestă demnitate ştiinţifică pe anul respectiv, şi al 71-lea
deţinător al unui astfel de fotoliu academic în decursul a 63 de ani de când a fost făcută
prima alegere (întâiul " beneficiar " fiind regele Carol 1, n.n.).
Înainte cu un an de a fi ales academician, simţindu-şi apropiat sfârşitul vieţii,
Constantin Hamangiu donase Academiei Române 5 milioane lei în înscrisuri agricole,
pentru constituirea unui premiu care să-i perpetueze numele.
În calitate de academician nu a mai avut prea mult răgaz de a activa deoarece
în data de 8 ianuarie 1932 a încetat din viaţă, la Bucureşti.
În grupul academicienilor originari din judeţul Vaslui se înscrie ca fiind întâiul
jurist care a fost ales în Academia Română. Oraşul Bârlad se poate mândri pe drept
cu acest fapt.
Valoroasa-i operă juridică, prin mulţimea şi diversitatea de date pe care le con­
ţine, reprezintă actualmente o extrem de serioasă sursă de documentare pentru cei care
se preocupă de istoria dreptului românesc.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Mironescu, George
(1874 - 1949)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
[jeorge
�ironescu

,Jrimul dintre cei născuţi în oraşul Vaslui, ajuns până la treapta de membru
de onoare al Academiei Române, intrase în viaţă în 28 ianuarie. Familia de intelectuali
din care făcea parte a pus mult preţ pe pregătirea şcolară a lui George, învăţându-1 de
la o vârstă fragedă limba franceză. Clasele primare, gimnaziale şi liceale le-a făcut în
urbea natală. Înzestrat cu o capacitate intelectuală pronunţată, după obţinerea diplomei
de bacalaureat a ales ca oraş al perioadei de studenţie Bucureştiul. Mai mult ca sigur,
la dorinţa părinţilor s-a înscris la Facultatea de drept, iar pentru satisfacţia personală
a urmat concomitent şi Facultatea de litere. Nu erau prea dese cazurile în care o sin­
gură persoană izbutea să facă faţă examenelor de la două facultăţi în acelaşi interval
de timp. Examenele de licenţă le-a susţinut la un an unul de celălalt, în 1894 cel de la
Drept, iar în 1895 cel de la Litere.
Junele moldovean plecat din Vaslui, pe cât era de capabil pe atât era de am­
biţios. Cu cele două diplome de licenţă putea să îşi găsească oriunde în România o
slujbă bine remunerată fie ca profesor sau ca avocat. Dar el a preferat să îşi continue
pregătirea superioară în capitala Franţei, " oraşul lumină" . Şi la Paris s-a dovedit la fel
de aplecat spre studiu, fapt concretizat prin promovarea în numai doi ani a examenelor
în urma cărora se acorda titlul de doctor în drept (1896-1898).
Revenit în România cu prestigioasa diplomă de doctor emisă de facultatea de
drept pariziană, nici nu a fost de mirare că George Mironescu a început cariera în ma­
gistratură ca procuror al unui important tribunal, acela al judeţului Ilfov.
Începând din anul 1903 era deja, intrat prin concurs, la nici 30 de ani, profesor
www.cimec.ro
��----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_JR_o_M_Â_N_E_O_R_JG_JN_A_R_ID_JN J U_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_J
__
__
______________

universitar în capitala României. A predat Dreptul civil, iar apoi a susţinut cursul de
Procedură civilă, la Facultatea de drept bucureşteană. Pentru inalta sa competenţă pro­
fesională, precum şi calitatea de bun organizator i s-a încredinţat funcţia de decan al
facultăţii la care preda. A fost întâiul personaj originar din Moldova care a devenit
decan la o facultate din cadrul universităţii din Bucureşti, în anul 1906.
S-a preocupat în mod statornic de a continua modernizarea învăţământului ju­
ridic românesc, introducând noi materii de studiu ivite pe plan universitar european
ca urmare a evoluţiei problematicii juridice. Bunăoară, în anul 1914, s-a înfiinţat Ca­
tedra de Enciclopedia Dreptului - o premieră în învăţământul universitar de profil -
profesorul George Mironescu devenind şeful acesteia, mai întâi ca suplinitor, iar din
anul 1920 a fost titularizat.
În paralel cu activitatea la catedră s-a afirmat şi în plan politic, înscriindu-se
în anii anteriori primului război mondial printre cei mai fervenţi apărători a drepturilor
românilor ce se aflau în Imperiul Austro-Ungar.
De asemenea era partizan al necesităţii realizării unirii Transilvaniei cu Ro­
mânia. Nu puţini dintre intelectualii români transilvăneni, care au emigrat în " Patria
mamă" au găsit în profesorul George Mironescu un foarte preţios şi eficient sprijinitor.
După încheierea primului război mondial marele Comitet Naţional Român a trimis în
capitala Franţei mai mulţi reprezentanţi în vederea încheierii tratatelor de pace. Unul
dintre aceşti mesageri ai României a fost George Mironescu. El s-a implicat în în­
fiinţarea ziarului " La Roumanie " , periodic în care a publicat mai multe articole, toate
pledând pentru recunoaşterea internaţională a actului unirii din 1 decembrie 1918 de
la Alba Iulia.
A avut parte de mai multe funcţii în stat, fiind în trei rânduri ministru al Afa­
cerilor Străine (1928-1929, 1930, 1931), prezidând delegaţia ţării noastre la sesiunile
Societăţii Naţiunilor, precum şi la alte două importante conferinţe internaţionale, am­
bele ţinute la Haga, în Olanda, în anii 1929 şi 1930. Istoricul şi publicistul american
Milton Lehrer, referindu-se într-una din scrierile sale la acea perioadă în care se căutau
soluţii pentru evitarea unei noi conflagraţii la scară mondială, consemnează numele
lui George Mironescu în grupul (destul de restrâns) al diplomaţilor care au făcut cel
mai mult în vederea consolidării păcii în Europa şi în lume. Este o apreciere deosebit
de onorantă pentru memoria acestui fiu al municipiului Vaslui.
Ajuns la guvernarea ţării în perioada foarte dificilă a " crizei economice ge­
nerale " Oa 10 octombrie 1930, n.n.), George Mironescu a încercat să scoată ţara din
impas prin aplicarea unui regim de severe economii, apelând totodată şi la un îm­
prumut extern din Suedia. Pe plan politic intern e de semnalat faptul că s-a luat pentru
prima dată în România poziţie faţă de agresivitatea politică a Gărzii de Fier. Dacă cele
începute în acest sens ar fi fost continuate şi de către guvernele care au urmat era
posibil să nu fi avut loc marile tulburări politice interne ale anului 1940.
Politicianul George Mironescu a fost dublat de pedagogul prin excelenţă. În
1902 a dat la iveală contribuţia cu scop didactic Lacunele noului cod de procedură civilă,
iar în 1912 a scos volumul Studii juridice, urmat tot pe parcursul aceluiaşi an de con­
tribuţiile Despre acţiunile posesorii şi Noţiunile dreptului. Peste alţi trei ani a elaborat
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------ � (83
şi tipărit lucrarea de un foarte mare interes al acelui moment istoric România faţă de
războiul european (1915). Face în paginile acesteia o clară radiografie a raportului de
forţe ale principalelor părţi beligerante şi a consecinţelor participării, sau a neparti­
cipării României la primul război mondial care începuse din anul 1914. Volumul era
o premieră editorială, în sensul că un autor român supunea analizei un subiect de an­
vergură intercontinentală.
Evenimentele militare determinate de intrarea ţării noastre în război de partea
statelor Antantei (Franţa, Marea Britanie, Rusia, n.n.) au făcut ca pe durata ostilităţilor
desfăşurate pe teritoriul românesc să se întrerupă activitatea publicistică a lui George
Mironescu. Cu toate impedimentele ivite el a elaborat un amplu studiu în limba fran­
ceză, destinat străinătăţii, în care oferea date competente referitoare la cauzele pentru
care ţara noastră a participat la primul război mondial, arătând lumii justificarea ne­
cesităţii aducerii în graniţele româneşti a provinciilor care de secole se aflaseră incluse
în imperiile învecinate cu România. Aper()U sur la question romaine (Vedere generală a
chestiunii româneşti, n.n.), lucrare apărută în anul 1919 era în acelaşi timp o replică
la valul de invective pe care presa ungară le revărsa asupra României datorită revenirii
teritoriului Transilvaniei istorice la patria mamă.
Tot pentru informarea corectă a străinătăţii asupra dezideratelor politicii ro­
mâneşti postbelice a mai publicat lucrările în limba franceză La politique de la paix
(Politica păcii, n.n), în 1929 şi France et Roumanie (Franţa şi România, n.n) în anul ur­
mător.
Cartea sa de cea mai elevată valoare ştiinţifică, o veritabilă noutate în lite­
ratura juridică românească a fost Orientări în filozofia dreptului, apărută în 1939.
Tot în acel an ultim al deceniului al treilea din secolul XX, în şedinţa Academiei
Române din 31 mai George G. Mironescu a fost ales membru de onoare al Academiei
Române. Această alegere a fost pusă în discuţia academică mai cu seamă de faptul că
preşedintele era la acea dată Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957), filosof şi psi­
holog, care a apreciat legăturile făcute de către George Mironescu, între filosofie şi
drept.
Nu putem încheia fără să mai subliniem şi faptul că atât ca senator ce a deţinut
şi funcţia de vicepreşedinte a Senatului României, în calitate de preşedinte al Con­
siliului de Miniştri, de ministru de externe, de ministru secretar de stat, de membru
al grupului pentru elaborarea noii Constituţii a României Întregite, de şef al delegaţiei
române la Liga Naţiunilor unde a rostit un număr impresionant de cuvântări, atât în
română cât şi în limbi de circulaţie internaţională. Toate acestea au fost adunate şi pu­
blicate în două tomuri care au văzut lumina tiparului în anii 1930 (vol. 1) şi 1937 (vol.
Il).
În anul 1948, aşa cum bine se cunoaşte, au fost excluşi în mod abuziv din
Academia Republicii Populare Române peste o sută de academicieni, mai cu seamă
dintre teologi şi jurişti ce erau implicaţi în activităţi politice. Între cei excluşi s-a aflat
şi George Mironescu.
Retragerea titulaturii academice a atras şi scoaterea tuturor scrierilor sale din
circuitul bibliotecii academiei precwn şi din celelalte biblioteci publice din ţară. În unele
www.cimec.ro
��-----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN J U_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I
__ ______________
__

dintre acestea zelul a fost într-atât de mare încât cărţile semnate de George Mironescu
au fost distruse. De asemenea, mai multe zeci de ani la rând era interzisă publicarea
numelui său sau consemnarea în bibliografie a titlurilor lucrărilor sale. Din aceste con­
siderente opera sa cuprinzătoare şi diversificată nu a putut să fie studiată şi nici uti­
lizată ştiinţific în nici un fel. Rămâne ca viitorii cercetători să o redescopere şi să o aşe­
ze la locul ei binemeritat.
S-a stins din viaţă la o dată ce nu s-a consemnat, în anul 1949.
Ca o reparaţie postumă a nedreptăţilor care i s-au făcut, în 3 iulie 1990 a fost
repus în drepturi ca membru de onoare al Academiei Române.

- �� -

www.cimec.ro
 - ,
_ ,___
-

Docan, Nicolae
(1874 - 1933)

, ,.
_ ....
__ ..._ -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
9V"icolae
'lJocan

J escendent al unei familii înstărite din perimetrul Bârlad - Tutova - Vaslui,

dintre ai cărei membri ce au vieţuit în secolul al XVIII-lea deţinuseră dregătorii din
diferite trepte administrative de însemnătate medie, ca vătaf, comis, căminar, clucer, vor­
nic, ş.a., Nicolae Docan s-a născut la data de 25 iunie în târgui Bârlad. Tata, Neculai,
se număra printre prietenii " de familie " ai omului politic şi istoricului Mihail Kogălni­
ceanu (1817-1891, membru titular al Academiei Române). În anul 1877 Neculai a ajuns
să deţină o importantă funcţie în statul român, aceea de ministru al lucrărilor publice.
Pe parcursul secolului al XVIII-lea familia ce îşi trăgea numele de la moşia Docani, co­
muna Vinderei, de pe valea Iărovăţului, se afla şi în posesia altor moşii situate în părţile
Dorohoiului, Fălciului şi Romanului, dar până în preajma veacului al XX-lea pierduseră
cea mai mare parte din pământurile avute.
Clasele primare le-a făcut Nicolae Docan în Bârladul natal, iar studiile medii
la Galaţi, unde în 1892, pe când avea 18 ani, promovase testele examenului de baca­
laureat. Pentru studii superioare a ales Parisul, unde a urmat Facultatea de Drept, din
cadrul vestitei universităţi franceze Sorbonne.
După patru ani de studii, în noiembrie 1896, şi-a luat licenţa, iar apoi, la scurtă
vreme, promovase examenul în urma căruia devenise Doctor în Dreptul Internaţional
Maritim. Din documentarea care o deţinem, reiese că Nicolae Docan a fost cel dintâi
român ce deţinea o asemenea doctorantură juridică.
Deja la finele lunii iunie a anului 1897 a debutat profesional ca avocat în Bu­
cureşti, însă pentru scurt timp, deoarece în luna noiembrie a aceluiaşi an era instalat

www.cimec.ro
88\ MEMBRII ACADEMIE I ROMÂNE ORI G INARI DIN J UDEŢU L VASLUI
�-----------------------------------------------------------

în laşi - la Judecătoria Ocolului 1 - judecător. Pentru puţină vreme a funcţionat şi la

Judecătoria Ocolului Bucium, post din care a demisionat în luna noiembrie 1898. Peste
patru luni, în aprilie 1899 a fost numit avocat al Primăriei Iaşi având ca " obligaţiune
de serviciu" apărarea intereselor instituţiei în diferite procese pe care aceasta le avea
cu persoane fizice (era vorba de aşa- numitul " Serviciu Contencios " , n.n.). Deşi era şef
al acelui compartiment juridic, funcţie de mare importanţă în oraş şi bine remunerată,
în decembrie 1900 a demisionat.
În 1903 s-a prezentat la un concurs pentru ocuparea, la Ministerul Macerilor
Străine Oa Bucureşti, n.n.), a postului de " secretar de legaţie " Reuşind pe locul prim
între concurenţi, a fost cooptat în " corpul diplomatic " , în cadrul căruia a urcat cu ra­
piditate pe scara ierarhică: şef al serviciilor speciale şi de fruntârie (graniţă, n.n.), di­
rector al afacerilor politice ale contenciosului, secretar general al Ministerului de Ex­
terne şi ministru plenipotenţiar (în ultima dintre funcţii a fost înaintat prin Decret
Regal datat 27 septembrie 1918, n.n.).
"
" Oraşul lumină , Parisul, cu deosebit de importantele sale biblioteci, între care
se singulariza prin fondul de carte biblioteca universităţii Sorbonne, îi oferise tânărului
bârlădean excelente condiţii de a-şi face o foarte amplă şi diversificată cultură generală,
de-a dreptul enciclopedică. Acel formidabil bagaj de cunoştinţe i-a permis ca pe lângă
specialitatea sa în dreptul internaţional public şi privat să fie capabil de a efectua
fructuoase cercetări în o serie de domenii ce nu aveau nici o tangenţă cu pregătirea
sa profesională. S-a preocupat de literatură în aşa măsură încât a reuşit să fie admis
în rândul colaboratorilor revistei ieşene " Arhiva" , publicaţie periodică înfiinţată în iulie
1889 de către " Societatea ştiinţifică şi literară din Iaşi" Cei ce publicau în " Arhiva"
erau " nume de rezonanţă" în cultura românească a secolului al XIX-lea, ca de exemplu
Alexandru D. Xenopol, Grigore Buţureanu, Gheorghe Ghibănescu, Nicolae Iorga, Gri­
gore Alexandrescu, Ovid Densuşianu, Gheorghe Bogdan-Duică, Traian Demetrescu,
George Murnu ş.a., şi a te număra printre aceştia nu era un lucru deloc de neglijat,
dar nici facil.
Debutul în " Arhiva" 1-a făcut totuşi, nu cu publicarea unei creaţii literare, ci
cu inserarea în paginile periodicului ieşean a studiului pe o temă de drept medieval,
"
" Frate în documente , apărut în anul 1900. Publicarea unui astfel de subiect la Iaşi era
o noutate la acea vreme, iar includerea materialului în paginile " Arhivei" a fost posibilă
datorită faptului că directorul periodicului, care nu era altul decât marele istoric Ale­
xandru D. Xenopol, membru titular (din anul 1893) al Academiei Române, iar magistrul
a apreciat ca meritoriu studiul tânărului de 26 de ani, Nicolae Docan.
În anul prim al secolului al XX-lea juristul originar din Bârlad aducea în pa­
ginile revistei conduse de A. D. Xenopol o noutate şi o raritate literară creată în Tran­
silvania, la anul 1679 de către juristul sas Valentin Frank von Frankenstein. Titlul ar­
ticolului semnat de Nicolae Docan era "Lucrări de versificaţie românească publicate de
un sas în veacul al XVII-lea" Ceea ce surprindea la acel material era faptul că textul
în întregime era tipărit cu literele alfabetului latin, asta în timp ce scrierea în limba
română era tributară caracterelor chirilice.
O altă contribuţie de valoare a sa la istoria literaturii vechi româneşti a fost

www.cimec.ro
________________________
a_
A_c_de_m
_�_ ie_
·c_ ii_
n_ j__e_t_
ud u_
ul_ a_
i _Vi_sl_i
u_
________________ �;--89
descoperirea şi publicarea în anul 1911 a unei cronici în versuri (peste 1300), care
istorisesc principalele momente ale domniei voievodului Ţării Româneşti, Petru Nicolae
Mavrogheni (1786-1792). Printr-o meticuloasă analiză comparativă de texte el a stabilit
că această " cronică versificată " nu era pastişă a creaţiei lui Hristache Pitarul (cronicar
şi poet de la finele secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea), Istoria faJr
telor lui Mavroghene vodă şi a răzmeriţei din timpul lui, pe la 1790, ci este anterioară
cronicei pitarului versificator, fapt ce atestă amplele cunoştinţe de literatură română
veche pe care le avea Nicolae Docan.
Disciplina ştiinţifică în care s-a distins ca un veritabil erudit a fost numismatica
(studierea monedelor antice şi medievale: nummus ban, para, monedă în latină, n.n.).
=

începuturile acestei ştiinţe în Europa datează din secolul al XVI-lea, însă în acea primă
fază se practica mai mult formarea de colecţii monetare compuse din piese numismatice
de diverse tipuri, monede ce proveneau din descoperiri arheologice ocazionale, decât
studierea ştiinţifică a acestora. Unica preocupare a colecţionarilor era descifrarea în­
scrisurilor de pe avers şi revers. Preocupări de numismatică în ţara noastră au prins
contur în secolul al XIX-lea, în a cărui primă jumătate s-au creat primele colecţii de mo­
nede. Proprietarii acestora nu depăşeau ca nivel de cunoştinţe sistematic organizate
referitoare la monede, fazele amatorismului. Se poate însă considera că etapa ştiinţifică
a numismaticii în România se leagă de numele academicianului Dimitrie Alexandru
Sturdza-Miclăuşanu (1833-1914), originar din judeţul Iaşi, unul dintre fondatorii din
1903 a Societăţii Numismatice Române. Nicolae Docan a deschis o nouă pistă de in­
vestigare a " fenomenului monetar" medieval românesc prin studierea amănunţită a
documentelor de arhivă pentru a extrage din conţinutul acestora orice referire la sis­
temul monetar din epocile din care proveneau respectivele înscrisuri. În felul acesta
el a reuşit să se înscrie în istoria numismaticii de la noi ca fiind primul cercetător care
a identificat denumirile diferitelor tipuri de monede cu putere circulatorie în statele
româneşti medievale. Totodată el a putut să stabilească şi duratele în timp a circulaţiei
fiecărui tip monetar, precum şi fluctuaţiile puterii de cumpărare de-a lungul anilor a
monedelor studiate.
Numismatul Nicolae Docan s-a impus şi a devenit o autoritate în această ra­
mură auxiliară a istoriei prin elaborarea lucrării publicate în anul 1902 a celei dintâi
monografii de la noi referitoare la monedele emise de către Ştefan cel Mare (1457-
1504), cu interesante aprecieri asupra activităţii monetăriei moldovene de la Suceava
(studiu publicat în limba germană: Die Miizen des Moldavischen Fiirsthen Stephan der
Grossen, n.n.). În legătură cu epoca lui Ştefan cel Mare excelentul cunoscător al an­
samblului tipurilor de monede emise în Moldova celei de-a doua jumătăţi a secolului
al XV-lea preconizase întocmirea unui catalog al tipurilor monetare, volum pentru a că­
rui elaborare există date în manuscrisele lui Nicolae Docan potrivit cărora ar fi efectuat
cercetări la mai multe cabinete numismatice de mare reputaţie, cum au fost (şi sunt
şi în prezent) cele de la Berlin, Dresda, Gotha, Viena, etc. Fiind de o foarte rară me­
ticulozitate în adunarea datelor (şi mai ales în stabilirea veridicităţii ştiinţifice a a­
cestora) nu a considerat, până la timpuria sa încetare din viaţă, la numai 59 de ani,
că ar dispune de suficient material pe baza căruia să treacă efectiv la scrierea Ca-
www.cimec.ro
90\� MEM BRII ACADEMIEI ROMÂNE ORI G I NARI DIN J UDEŢUL VASLUI
--------------------------------------------------------------

talogului.
Cu toate că încă nu avea o etate respectabilă ca număr de ani, datorită însă
prestigiului ştiinţific pe care şi l-a creat, în anul 1906, la 22 martie, deşi nu era încă
cooptat în rândul academicienilor, a prezentat în cadrul Academiei Române comu­
nicarea, foarte modest intitulată, "Notiţă despre monetele Oa acea dată se utiliza ter­
menul monetă datorită faptului că în Roma antică atelierul de ştanţare era situat în
templul dedicat zeiţei Junona, sora şi soţia lui Jupiter, tatăl zeilor, căreia i se mai spu­
nea Juno Maneta prezicătoarea, deoarece ar fi avertizat poporul roman că urma să
=

se producă un cutremur, n.n.) lui Petru Muşat" , subiect de un interes ştiinţific aparte.
Să prezinţi la doar 32 de ani o disertaţie în faţa unui auditoriu compus din cercetători
cu mare experienţă şi îndelungă practică în ştiinţa studierii monedelor, grup în care
se aflau întemeietori ai numismaticii româneşti, era o performanţă de-a dreptul demnă
de invidiat. Expunerea făcută de către Nicolae Docan a fost de un nivel ştiinţific într­
atât de elevat încât Academia Română îi acordase, nu o singură dată, ci chiar de două
ori în acelaşi an (fapt rarisim pentru cel mai înalt for ştiinţific şi cultural naţional, n.n.)
posibilitatea de a prezenta comunicări în Aula nemuritorilor. Ca urmare în data de 9
octombrie 1909 a susţinut comunicarea "Despre elementele cronologice româneşti" , în
luna următoare (în 20 noiembrie, n.n.) a prezentat subiectul intitulat "Studii privitoare
la numismatica Ţării Româneşti"
Faptul că dispunea de informaţii ştiinţifice pe cât de exacte pe atât de nu­
meroase şi diversificate în domeniul numismaticii este pe deplin atestat prin publicarea
sub semnătura lui Nicolae Docan, în anul 1910, a unei bibliografii critice cu privire la
monedele Ţării Româneşti, în cadrul căreia înserase toate publicaţiile pe această temă
apărute în intervalului dintre anii 1878 şi 1908. El a continuat astfel lucrarea acade­
micianului Dimitrie A. Sturdza-Miclăuşanu, Bibliografia numismaticii române dintre anii
1572-1879, evitând însă în cartea sa o serie de neajunsuri informaţionale pe care le avea
bibliografia antecesorului său în ştiinţa cunoaşterii monetare (erori ce erau inerente
unei lucrări de pionierat în numismatica românească, aşa cum era "Bibliografia lui D.
A. Sturdza " , apărută în anul 1879, n.n.).
Cu aceeaşi " patimă puternică " în cercetarea monedelor vechi, Nicolae Docan
s-a distins şi ca un foarte zelos colecţionar de piese numismatice. În urmă cu un secol,
la 8 aprilie 1906 menţionase că deţinea 930 de monede " bine studiate " , adunate " timp
de zece ani, cu stăruinţă şi sacrificii " Întregul fond de monede constând din " piese de
la toate timpurile celor mai vechi ale ambelor principate (Ţara Românească şi Moldova,
n.n.) şi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea" îl dona Academiei Române, for ştiinţific
în cadrul căruia urma să se înfiinţeze Cabinetul numismatic. Îşi exprima intenţia de
a completa numărul monedelor până la cifra de 1000 exemplare. Din cauza primului
război mondial în cursul căruia România în cea mai mare parte a sa a fost ocupată de
armatele Puterilor Centrale, colecţia era în pericol de confiscare de către comanda­
mentul german. Pentru ca un asemenea lucru să nu se poată întâmpla Nicolae Docan
a pus monedele la adăpost, în loc tăinuit, pe moşia sa din localitatea Tomeşti, sat
aparţinător comunei Pogana, de pe valea pârâului Tutova, judeţul Vaslui. A fost găsită
după decesul lui Nicolae Docan şi se aflau în cadrul ace ste i a aproape 2000 de monede
www.cimec.ro
 a_
_______________________A_c_ em
d_ ie_
·c_
_�_ ii_
n_ d_e_
ju_ u �_
tu_l_ va
· _ lu_i________________�;-gl
_s_

(cifra exactă 1859 piese, n.n.). colecţia prin conţinutul ei reflecta înaltul profesionalism
al celui ce a reuşit să o înfăptuiască. Pe lângă faptul că erau prezente .,aproape toate
seriile monetare moldoveneşti şi munteneşti, de la înfiinţarea monetăriilor celor două
principate şi până la Cuza Vodă ", cuprindea şi numeroase variante ale tipurilor prin­
cipale, dintre care nu puţine erau inedite. Principiile care le-a stabilit Nicolae Docan
la realizarea colectiei sale numismatice au rămas în vigoare şi în prezent, iar cu­
noaşterea şi aplicarea lor este un îndreptar ştiinţific pentru cei ce se îndeletnicesc cu
formarea de colecţii monetare antice şi medievale, mai cu seamă.
Cu multilaterala sa pregătire intelectuală Nicolae Docan şi-a îndreptat interesul
ştiinţific şi asupra domeniului cartografiei. A ajuns, cu perspicacitatea ce-i era carac­
teristică la concluzia că studierea hărţilor se concretiza prin deducerea unor date foarte
importate pentru mai multe discipline, ca de pildă istoria, lingvistica, statistica, eco­
nomia politică, şi bineînţeles, geografia. Studiul materialului cartografic utilizat în
războiul rusa-turc-austriac din anii de la finele secolului al XVIII-lea a demonstrat
pentru prima oară în ştiinţa românească, prin lucrarea publicată în anul 1912, intitulată
Memoriu despre lucrările cartografice privitoare la războiul din 1787-1791 a demonstrat
însemnătatea aparte a izvoarelor cartografice pentru istoria noastră naţională.
De la Kriegsarchiv (Arhiva de război, n.n.) din Viena, unde a studiat materialul
cartografic care a stat la baza lucrării mai sus menţionate a obţinut pentru Academia
Română un număr considerabil de hărţi, între care şi un exemplar original al hărţii
Ţării Româneşti (constând în 161 planşe), piese de extremă raritate care au îmbogăţit
Cabinetul cartografic al actualei Biblioteci a Academiei Române.
Ca urmare a afirmării sale ştiinţifice în atâtea ramuri adiacente istoriei, Sec­
ţiunea istorică a Academiei Române l-a propus pe eruditul Nicolae Docan, în anul 1915,
să fie ales de către plenul academic Membru corespondent. Prin alegerea membrilor
corespondenţi Simion Mehedinţi (1868-1962, membru corespondent din anul 1908, n.n.)
şi Ion I. Nistor (1876-1962, membru corespondent din anul 1911, n.n.) ca membri
titulari puteau fi admişi doi noi membri corespondenţi. Pe locul rămas liber prin .,ti­
tularizarea" lui Simion Mehedinţi a candidat şi a fost ales Ioan Constantin Filitti (1879-
1945, în şedinţa din 19 mai, n.n.), iar Nicolae Docan a devenit membru corespondent
în aceeaşi lună cu I. C. Filitti, însă cu o săptămână mai târziu (26.05.1915), evident,
ocupând locul ce îl deţinuse istoricul I. I. Nistor. În întregul an 1915 nu au mai fost
efectuate alte primiri.
După ce constatase faptul că respectivul candidat Nicolae Docan întrunise două
treimi din voturile membrilor Academiei Române, condiţie din regulamentul instituţiei,
academicianul originar din judeţul Suceava, întemeietor al şcolii critice în istoriografia
română şi organizator pe baze ştiinţifice a arhivelor naţionale, Dimitre Onciul (1856-
1923, membru corespondent din 1889, membru titular din 1905, vicepreşedinte al A­
cademiei în intervalul 1913-1916, n.n.) l-a proclamat ales. Cu acel prilej a mai menţionat
şi faptul că proaspătul membru corespondent îşi dobândise reputaţia de .,cercetător
foarte asiduu şi metodic al numismaticii româneşti, în care specialitate domnia sa este
recunoscut ca cel mai bun cunoscător, cum şi un foarte merituos colecţionar"
Polihistor de marcă, academicianul Nicolae Docan a avut intenţia de a scrie şi
www.cimec.ro
92\ MEMB RII ACADEMIEI ROMÂNE ORI G INARI D I N J UDEŢUL VAS LUI
L---------------------------------------------------------------

o istorie a Transilvaniei, lucrare pentru a cărei elaborare adunase o consistentă bi­

bliografie constând din titluri ale lucrărilor care urma să le consulte şi să le folosească
în viitoarea sa carte. Din nefericire, viaţa i s-a întrerupt prematur, la Tomeşti, în data
de 25 aprilie din anul 1933. Numeroasele sale proiecte nu s-au mai realizat.
La Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, în cadrul secţiei " Manuscrise " ,
bogata arhivă " Nicolae Docan" aşteaptă cercetătorii să o studieze în amănunţime, şi
poate, până în anul 2014, când se vor împlini patrusprezece decenii de la naşterea sa
să se publice o amplă monografie, iar la Tomeşti să se inaugureze eventual o casă
memorială a savantului Nicolae Docan.

www.cimec.ro
 _ , -

Costăchescu, Neculai
(1876 - 1939)

- ...._..._ -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�eculai
Coslăchescu

�ârgul Ruşi în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, o localitate semirurală

aşezată într-o vale largă înconjurată de dealuri molcome, cu pante line pe care se în­
lănţuiau şiruri de viţă de vie a fost locul în care venise pe lume un băiat al familiei Cos­
tăchescu, copil ce fusese botezat cu prenumele Neculai. Fiindcă data exactă a naşterii
sale nu este cunoscută (cel puţin în documentaţia existe �tă la arhiva Academiei Ro­
mâne, n.n.) se poate presupune că fericitul eveniment s-a petrecut în preajma sărbătorii
din 6 decembrie a fiecărui an, aceea a Sfântului ierarh Nicolae, al cărui nume i s-a dat
şi noului născut.
Cel ce avea, peste ani, să devină întemeietor al şcolii româneşti de chimia com­
binaţiilor complexe, ramură ştiinţifică de mare noutate nu doar în ţara noastră, ci şi
în Europa de la începutul secolului al XX-lea, şi-a început clasele elementare în anul
1883 în oraşul Ruşi. Spre deosebire de ceilalţi şcolari ai clasei sale, micul Neculai a în­
văţat mult mai repede scrierea şi citirea, fiind în acelaşi timp foarte bun şi la " comptul
cu cifre " , aşa cum i se spunea pe atunci disciplinei aritmeticii. Avea toate calităţile pen­
tru a nu se limita cu învăţătura doar la cele patru clase primare obligatorii pe atunci.
Studiile liceale le-a efectuat în oraşul Iaşi, la Liceul Naţional. După obţinerea
diplomei de bacalaureat s-a înscris, la universitatea ieşeană, la Facultatea de Ştiinţe,
unde l-a avut profesor pe renumitul chimist şi mineralog Petru Poni (1841-1925), mem­
bru titular al Academiei Române şi preşedinte al acesteia, în două rânduri (1898-1901;
1916-1920). Neculai Costăchescu a promovat examenele de absolvire, în anul 1901,
obţinând licenţa în ştiinţe fizico-chimice. Profesorul Poni, care i-a apreciat nivelul a-
www.cimec.ro
��----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_I E_IR_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN__J U_D_E_T. u_L_V_A_SL_U_I________________
vansat de cunoştinţe în materie, îl reţine în cadrul personalului de cercetare al La­
boratorului de Chimie Minerală aparţinător de Facultatea de Ştiinţe al cărui absolvent
era. În scurtă vreme, datorită capacităţii sale şi a înclinaţiei spre cercetări, a fost avan­
sat şef de lucrări la respectivul laborator din Iaşi.
În anul 1905 a reuşit să susţină cu succes, la universitatea din fosta capitală
a Moldovei, teza pentru obţinerea titlului ştiinţific de doctor. Tema cercetată se referea
la gazele cuprinse în sare şi în vulcanii noroioşi din România. Cu acest prilej s-au în­
registrat două premiere şi anume: întâia abordare a unui asemenea subiect la o uni­
versitate din ţara noastră şi acordarea primului doctorat în chimie la universitatea din
laşi.
Pentru a efectua cercetări ştiinţifice de mare rigurozitate a considerat necesară
o perioadă de specializare la o universitate din vestul Europei. A mers la universitatea
din cel mai important centru urban al Elveţiei, Ziirich, la care preda fizicianul Charles
Eduard Guillaume (1861-1938), căruia pentru rezultatele excepţionale din cercetare i
s-a acordat, în anul 1920, premiul Nobel. Tot la acea universitate mai predase şi ehi­
mistui de renume Alfred Wernner ( 1866-1919), înalt specialist în domeniul combi­
naţiilor chimice complexe, şi el onorat cu premiul Nobel în anul 1913. Evident că, be­
neficiind de asemenea profesori universitari, românul Neculai Costăchescu a reuşit să
devină un veritabil cercetător " de elită " în ramura chimiei, fiind la acei ani unicul spe­
cialist român în domeniul combinaţiilor chimice complexe. Totodată a fost, şi a rămas
până în prezent, singurul vasluian care a studiat la universitatea din Ziirich.
Revenit în ţară a fost reţinut pe lângă Petru Poni la Catedra de Chimie Mine­
rală a facultăţii ieşene de ştiinţe. După retragerea lui Petru Poni de la catedra uni­
versitară, în anul 1912, Neculai Costăchescu a predat în calitate de profesor universitar
titular la Universitatea din laşi.
Cercetările sale au fost orientate spre chimia combinaţiilor complexe, domeniu
în care a reuşit să realizeze atât de mult încât a devenit întemeietorul şcolii româneşti
în această secvenţă a chb:niei. Tot el a avut iniţiativa de a organiza un laborator de
chimie anorganică la Universitatea din Iaşi, întâiul de acest fel din România. Cercetările
efectuate în acel laborator au contribuit la progresul ştiinţei chimiei din ţara noastră,
fiind în acelaşi timp un jalon între chimia aşa-zis " clasică" şi chimia modernă.
Necul�i Costăchescu a adus sensibile contribuţii personale în valorificarea su­
perioară a zăcămintelor de sare şi de ţîţei, reuşind să izoleze hidrocarburi pure, ceea
ce nici un alt chimist român nu a mai realizat până la el. Aceste hidrocarburi (hidro­
carbură combinaţie organică formată din carbon şi hidrogen, n.n.), cu denumiri şti­
=

inţifice dificil de explicat într-o lucrare de popularizare, aşa cum este cea de faţă, izo­
pentan, izohexan, heptan, ş.a., prezintă o importanţă industrială deosebită, deoarece,
datorită lor, ţiţeiul şi sarea pot să fie valorificate la un nivel tehnic superior, astfel încât
să se obţină beneficii care depăşesc de multe zeci de ori valoarea ce s-ar putea dobândi
prin vânzarea de ţîţei brut, ori a sării brute. De notat că marile rafinării de petrol din
întreaga lume au la bază descoperirile pe care le-a făcut chimistul român originar din
Huşi, Neculai Costăchescu.
La fel de importantă s-a dovedit a fi investigarea de laborator pe care o făcuse
www.cimec.ro
 _c_
_______________________A de
a__m ·c_
_�_ �·e_ · i_
n�_ _d_e_
ju tu_l_
u�_
· _
V��
__zu_i________________�;-91

asupra unor " săruri ale metalelor" , ca fluorosărurile de vanadiu (metal dur utilizabil
în formarea oţelurilor speciale, descoperit în 1830 de către N. G. Selstrom) (figurează
"
în Sistemul periodic al elementelor, sau "Tabelul lui Mendeleev , la nr. 23, n.n.),
fluorurile complexe de crom (metal alb, dur, casant şi foarte rezistent faţă de agenţi
distructivi de natură chimică naturală sau provocată, element ce figurează în menţio­
natul tabel la nr. 24). Este cunoscut din anul 1797, când l-a descoperit N. L. Vaquelin.
A mai cercetat şi combinaţiile complexe de cobalt şi nichel. Primul dintre aceste două
metale a fost descoperit în anul 1735 de către G. Brandt, iar celălalt era cunoscut din
1751 datorită descoperirii acestuia de către A. F. Cronstedt. Investigaţiile de laborator
efectuate asupra acestor metale rare au dus la elaborarea de către savantul Neculai Cos­
tăchescu (singur sau în colaborare cu alţi specialişti formaţi de către el) a mai multor
lucrări ştiinţifice foarte valoroase, publicate în ţară şi peste hotare.
Principalele sale studii de chimie erau elaborate în limba franceză şi au fost
publicate începând cu anul 1910. Recurgerea la utilizarea limbii de cea mai largă cir­
culaţie internaţională din prima jumătate a secolului al XX-lea, franceza, a fost deter­
minată îndeosebi de faptul că rezultatele obţinute în domeniul chimiei combinaţiilor
complexe depăşeau net sfera de interes pur naţional românesc. Prin deosebita lor no­
utate ele erau receptate în afara ţării noastre, în state unde chimia nu se afla într-o
fază incipientă, dar ai căror cercetători nu au ajuns să realizeze descoperiri din ca­
tegoria celor efectuate de sârguinciosul şi foarte doctul chimist originar din Vaslui.
Ca profesor universitar Neculai Costăchescu se distingea prin erudiţie între
chimişti din învăţământul superior de specialitate din Iaşi, Bucureşti şi Cluj (oraşe în
care se studia chimia înainte de al II-lea război mondial, n.n.). Pentru prima dată la
noi a pus în aplicare o metodă de predare aparte, aceea a însoţirii prelegerilor de o
serie de mici experienţe prin al căror intermediu se aducea în faţa auditoriului stu­
denţesc demonstraţia practică a celor relatate în expunerile pur teoretice.
Nu s-a limitat doar la experienţe de laborator şi la activitatea didactică, ci a
fost şi un om al vieţii publice, fiind unul dintre liderii grupării de centru a Partidului
Naţional Ţărănesc, în cadrul căruia i s-a oferit postul de ministru al Instrucţiunii Pu­
blice şi al Cultelor (1929-1931).
A căutat, şi a reuşit în bună parte, în timpul în care a fost la conducerea aces­
tui minister să amelioreze situaţia şcolară foarte grea din Moldova situată între Prut
şi Nistru. Datorită faptului că din 1812 şi până în 1918 acel teritoriu a fost anexat de
Rusia, stat care a dus o puternică acţiune de deznaţionalizare a masei româneşti,
măsură care viza în primul rând privarea acesteia de şcoli în limba maternă, produ­
cându-se, în cei peste o sută de ani ai stăpânirii ruseşti în Basarabia, un decalaj sem­
nificativ între numărul de şcoli din Moldova rămasă în graniţe naţionale româneşti şi
acela al şcolilor de la răsărit de râul Prut. Diferenţa numerică, dar şi calitativă a fost
atât de mare încât nu a fost posibilă de înlăturat în timp scurt după revenirea ţinutu­
lui basarabean la România. Pe vremea când Neculai Costăchescu a fost diriguitorul ac­
tivităţii şcolare s-a intensificat ritmul construirii de şcoli în mediul rural din judeţele
transprutane. Necesităţile învăţământului românesc erau considerabile dacă ţinem sea­
ma că erau de gestionat şcolile de toate gradele din 20 de municipii, 51 comune urbane,
www.cimec.ro
�L___________M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_A_N_E_O_R_I G_IN_AR_I_D_IN_J_u_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I
______________
_

108 comune suburbane şi 12.628 de sate.

Nici situaţia cultelor de pe cuprinsul celor 294000 km? ai României Mari nu
era mai uşor de gestionat. Existau 17 episcopate ortodoxe, precum şi episcopiile greco­
catolice, romano-catolice, luterane, calvine, unitariene şi forurile diriguitoare specifice
cultului mozaic. Neculai Costăchescu a făcut pe cât de dese, tot pe atât de pertinente
intervenţii în guvern, în urma cărora a izbutit să obţină pentru fiecare dintre acestea,
asigurare de fonduri pentru normala funcţionare a activităţilor de cult de pe întregul
teritoriu al României.
Bunele rezultate obţinute ca ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor au con­
tribuit la propulsarea sa, în intervalul 1932-1933 în onoranta funcţie de preşedinte al
Senatului României.
În anul 1936, pe când preşedinţia Academiei Române era asigurată de Ale­
xandru Lepedatu (1876-1950), istoric şi politician, chimistul profesor la Facultatea de
Ştiinţe din Iaşi Neculai Costăchescu era ales membru de onoare al Academiei Române.
Dar, din nefericire, nu a activat prea mult în cadrul academic deoarece, la numai 63
de ani, a încetat din viaţă, la Iaşi, în data de 14 iulie 1939.

www.cimec.ro
Lupu, Nicolae
Gheorghe
(1884 - 1966)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
9V"icolae fJheorghe
Lupu

(elui de-al patrulea copil al familiei preotului din satul de pe atunci Arsura,
din judeţul Fălciu (actualmente comună din judeţul Vaslui, n.n.) i s-au dat la botez două
prenume: Nicolae şi Gheorghe. Născut în data de 24 februarie, şi-a petrecut primii ani
de viaţă în casa natală. Soţia preotului Gheorghe, mama copilului, îi povestea în serile
de iarnă basme din zona folclorică a văii Prutului, curs de apă pe al căror maluri se
afla satul Arsura. Spre marea surprindere şi bucurie a mamei, aceasta a observat că
băieţelul avea o memorie deosebită, reţinând în mare amănunţime poveştile auzite.
La vârsta potrivită începutului învăţării scrisului, cititului şi socotitului 1-au
înscris pe Nicolae Gheorghe la şcoala primară din oraşul cel mai apropiat de satul lor,
care era Huşiul (este situat la sud de Arsura, la aproximativ 15 km, n.n.), sediul epis­
copal în care preotul Gheorghe Lupu avea cunoştinţe care să se intereseze de micul şco­
lar provenit din mediul rural. Nu a fost necesară o prea strictă supraveghere din partea
unora dintre prietenii tatălui său stabiliţi în Huşi deoarece inteligenţa nativă a băiatului
şi-a spus cuvântul: a fost cel mai sârguincios şi deştept copil din şcoală.
Clasele de şcolarizare preuniversitară le-a urmat la Liceul " Negruzzi " din laşi,
unde a şi promovat examenul de bacalaureat. Pentru a se pregăti să devină medic,
datorită faptului că fratele său mai mare se afla în Bucureşti, s-a înscris la facultatea
de medicină din capitală. În anul 1907 a început să profeseze la Eforia spitalelor civile
din Bucureşti. Teza de doctorat intitulată Cercetări asupra acţiunii bacteriale şi antitoxice
a piocianozei o susţine în 1912, apoi a mers pentru specializare în Germania, Elveţia
şi Franţa. La Berlin a asistat la prelegeri la Universitatea "Wilhelm 1", a cărei facultate
www.cimec.ro
102 MEMB RII ACADEM I EI ROMÂNE ORIG INARI DIN JUDEŢUL VASLUI
de medicină era renumită pentru erudiţia profesorilor acesteia, îndeosebi a medicilor
chirurgi. La rândul său şi medicina franceză avea bună reputaţie prin ceea ce realizase
în domeniul virusologiei chimistul şi biologul Louis Pasteur (1822-1895), fondatorul
şcolii franceze de combatere a maladiilor contagioase, care în anumite intervale de timp
se declanşau pe spaţii întinse producând adevărate dezastre etnice.
Dr. Lupu venit în România, unde şi-a desfăşurat în principal activitatea la La­
boratorul de Medicină Experimentală din Bucureşti. Implicarea armatei române con­
dusă de regele Carol 1 în conflictul sârbo-bulgaro-turc din Peninsula Balcanică a ne­
cesitat asigurarea protecţiei medicale a trupelor pentru prevenirea izbucnirii unor boli
contagioase. S-a constituit Laboratorul de Boli Contagioase, ai cărui medici, între care
se afla şi Lupu Gh. Nicolae, s-au deplasat în anul 1913 pe teatrul de luptă din sudul
Dunării. Misiunea sa era de a preveni holera şi de a o combate cu vaccinuri adecvate
în cazul în care ar fi apărut asemenea focare.
După anul 1914 a fost admis de către Institutul Anatomo-Patologic din capitala
Elveţiei, Berna, să devină asistent în cadrul lotului de cercetători ai acelui mare şi im­
portant obiectiv medical.
Datorită ieşirii României din starea de neutralitate faţă de ambele tabere beli­
gerante din primul război mondial, act urmat de implicarea ţării noastre în ostilităţi,
medicul Lupu Gh. Nicolae a fost solicitat să revină la Bucureşti pentru a lua şefia La­
boratorului volant din cadrul Spitalului de boli contagioase. În această calitate a însoţit
trupele române în toate deplasările lor impuse de victoriile şi de înfrângerile petrecute
în anii 1916-1918. Medicul specializat în epidemiologie, născut în Arsura, a desfăşurat
cu ajutorul personalului medical din subordinea sa mai multe campanii medicale an­
tiepidemice, având succese meritorii îndeosebi în combaterea tifosului exantematic, epi­
demie specifică marilor aglomeraţii umane în asprele condiţii ale războiului.
La doar 35 de ani a reuşit să devină cel mai reputat epidemiolog din medicina
românească, performanţă ştiinţifică foarte greu de atins într-un interval de timp atât
de scurt. Bogatele-i cunoştinţe medicale pe care le dobândise prin intense cercetări pr<r
prii, finalizate cu descoperiri ştiinţifice prioritare, le împărtăşea studenţilor facultăţii
bucureştene de medicină prin predarea unui curs de anatomie patologică, în intervalul
anilor 1931-1935. Apoi, timp de treizeci de ani, a deţinut catedra de Clinică medicală,
la facultatea pe care şi el o absolvise la Bucureşti.
Prestigiul şi autoritatea sa în domeniul medical a ajuns atât de mare încât i
s-a acordat şi fotoliul de rector în p�rioada 1948-1953. În acest interval de timp a fost
şi iniţiatorul înfiinţării Institutului de Terapeutică, al cărui director a rămas până la
încetarea sa din viaţă.
Realizările sale ca medic epidemist, igienist şi antropolog, fondator al unor noi
practici medicale de diagnostic şi tratament au cântărit greu în formularea alegerii sale
ca membru al Academiei Române. În cazul său Secţiunea de Ştiinţe Medicale a consi­
derat că prin cele realizate în combaterea unor afecţiuni de natură parazitară, care pâ­
nă la descoperirile sale în materie de boli infecţioase nu existaseră pentru suferinzi
decât foarte mici, infime chiar, şanse de rămânere în viaţă, că medicul, cercetătorul
şi profesorul universitar întrunea condiţiile pentru a i se acorda un loc în academie.
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
---------------------------------------------------- �
(1o3
Propunerea a fost înaintată preşedintelui Academiei Române, Andrei Rădulescu (1880-
1959), jurist şi istoric, care în şedinţa din 12 august 1948 i-a pus la vot candidatura.
Evident că a întrunit numărul necesar de voturi, fiind însă ales nu doar membru co­
respondent, aşa cum se obişnuia, ci de-a dreptul membru titular activ. Era şi cazul să
se procedeze în acest mod fiindcă la cei 64 de ani Lupu Gh. Nicolae era un savant des­
chizător de drum în cercetările efectuate pentru identificarea şi aflarea celor mai efi­
ciente medicaţii în vederea salvării vieţii pacienţilor atacaţi de anumiţi viruşi, îndeosebi
acei din domeniul micozelor (micoză afecţiune infecţioasă produsă de ciuperci mi­
=

croscopice, n.n.).
A reuşit prin îndelungi cercetări chimice de laborator să facă descrierea - o
premieră medicală românească - reticulozei (boala aceasta constă din o serie de afec­
ţiuni caracterizate prin proliferarea tipică şi atipică a celulelor sistemului reticulo-hi­
tiocitar, n.n.). Pentru astfel de complicate observaţii a fost necesară amenajarea unui
foarte complex laborator, conceput de către profesorul universitar, academician Lupu
Gh. Nicolae. Instalaţiile speciale au servit mai multe decenii la rând atât pentru pre­
gătirea studenţilor medicinişti cât şi pentru o cât mai exactă diagnosticarea unor boli
în vederea aplicării unor tratamente eficiente.
Multiplele sale cercetări şi descoperiri medicale le-a valorificat pe cale tiparului
timp de peste treizeci de ani, începând din 1913, bibliografie ce însumează câteva sute
de titluri. Prin publicarea în 1935 a unui tratat de Hematologie clinică (hematologia =

ştiinţă ce întruneşte biologia şi medicina având ca obiect de cercetare complexă sângele,

n.n.) s-a impus ca fiind ctitorul şcolii româneşti de hematologie. Vasta sa cultură me­
dicală îl recomanda ca fiind personalitatea cea mai potrivită din rândul slujitorilor lui
Hypocrat (circa 460-375 î.Chr., medicul grec care a pus bazele medicinii raţionale, n.n.)
din ţara noastră, care avea capacitatea intelectuală şi girul ştiinţific în coordonarea a
celor şapte volume de Medicină internă, apărute între anii 1956-1959.
S-a bucurat în aceeaşi măsură de aprecieri poziti�e faţă de prodigioasa-i acti­
vitate de cercetare, fiind admis ca membru al Societăţii Internaţionale de Medicină In­
ternă, cinste de care doar încă un medic român a mai avut parte [acad. Octavian Fodor
(1913-1976), n.n.].
În ţară a fost cooptat Membru asociat al Academiei de Medicină din Bucureşti.
Deoarece a depus un interes aparte pentru o mai eficientă organizare a învă­
ţământului medical românesc de după al II-lea război mondial, i s-a acordat Premiul
de Stat, precum şi distincţia de Om de ştiinţă emerit.
Savantul medic Gh. Nicolae Lupu, cel care de-a lungul vieţii care a depăşit opt­
zeci de ani, din care 60 i-a dedicat profesiunii alese, a trecut în eternitate la 30 aprilie
1966, în capitală. El a rămas pentru generaţiile de medici un exemplu de admirat şi
de urmat, ca dăruire de sine în slujba medicinei româneşti.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Răşcanu, Vasile
(1885 - 1980)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
1.Jasile
9"<ăşcanu

Wna dintre vechile familii boiereşti din părţile Vasluiului a fost aceea a Răş­
canilor. Este menţionată în documente arhivistice încă din secolul al XVI-lea, ca deţi­
nătoare de moşii atât în judeţul Vaslui, cât şi în Basarabia.
Vasile Răşcanu este unul dintre descendenţii acestui neam ai cărui membri de­
ţinuseră o seamă de dregătorii în Moldova secolelor XVI-XVIII. El s-a născut la 22 iulie
în actualul sat Orgoieşti, aparţinător de comuna Bogdăneşti, localitate situată pe malul
drept al pârâului Horoiata, afluent al râului Bârlad. În anul 1885 când venise pe lume
Vasile Răşcanu, localitatea-i natală se afla în perimetrul administrativ al judeţului Tu­
tova.
Ca fiu al unei familii care dăduse ţării mai mulţi oameni de seamă - un gene­
ral, un scriitor, o chimistă, un politician ajuns prefect de Vaslui -, micul Vasile a be­
neficiat de o mare atenţie din partea părinţilor săi, în ceea ce priveşte pregătirea şco­
lară. Aceştia deţineau şi o locuinţă în centrul urban principal al ţinutului, oraşul Bârlad,
unde Vasile a început efectuarea învăţământului elementar.
Clasele gimnaziale şi cele de liceu le-a făcut tot în Bârlad. Examenul de baca­
laureat l-a promovat în anul 1905, la Liceul " Gheorghe Roşea Codrianu" Pentru a urma
studii superioare a ales Universitatea din Iaşi, instituţie care după mai mult de patru
decenii de existenţă şi-a constituit un bun renume. Foarte dotat din punct de vedere
al intelectului, dar şi datorită solidelor cunoştinţe dobândite în liceul bârlădean, a iz­
butit să facă faţă concomitent cerinţelor didactice a două facultăţi: cea de Ştiinţe Natu­
rale şi cea de Medicină. După absolvire, în anul 1911 s-a dedicat practicării medicinei,
www.cimec.ro
108\ MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIG INARI DIN J UDEŢU L VASLUI
�-----------------------------------------------------------

debutând în cadrul importantului spital ieşean al Facultăţii de Medicină. Acolo, a reuşit

să cunoască în mod direct şi să se edifice asupra unor aspecte ale bolilor provocate de
nevroze, observaţii şi constatări pe al căror temei a întocmit teza de doctorat Acţiunea
nervului pneumogastric asupra blocării fascicolului lui His, lucrare ce i-a adus în anul 1916
titlul de doctor în medicină.
Cu toate că, începând cu anul 1922, devenise profesor la Institutul de Medicină
şi Farmacie din Iaşi, de-a lungul întregii sale existenţe nu a abandonat nicicând acti­
vităţile de cercetare. Stăpânind în egală măsură cunoştinţele de ştiinţe naturale şi cu­
noştinţele de medicină, a reuşit efectuarea de cercetări încheiate cu rezultate deosebite
în cele două ştiinţe înrudite, medicina şi biologia.
Fiind un deschizător de drum în cercetările de fiziologie din România - ştiinţă
preocupată de cunoaşterea legilor funcţionării organismului uman în totalitatea sa -
s-a văzut obligat de a crea el singur mijloacele necesare efectuării experimentelor.
A depus în acest sens eforturi susţinute şi destul de îndelungate pentru a de­
monstra şi a convinge guvernanţii că devenise o necesitate ştiinţifică stringentă la laşi
înfiinţarea şi dotarea unui laborator de fiziologie. A fost, de asemenea, întâiul cercetător
român care a avut intuiţia existenţei conexiunii dintre electricitate şi anumite procese
fiziologice, făcând astfel să se nască o nouă ramură auxiliară medicinii, electrofiziologia,
cu subîncrengăturile sale, chimia fiziologică şi fizica medicală, ambele devenite între
timp discipline de sine stătătoare, sub denumirile de Biochimie şi Biofizică.
Timp de mai mult de o jumătate de secol, doctorul în medicină Vasile Răşcanu
şi-a diversificat căutările ştiinţifice prin abordarea unor domenii fundamentale ale me­
dicinii şi biologiei, cum sunt, spre exemplu, modificările funcţionale ale inimii, corelaţia
dintre structura şi activitatea centrilor nervoşi şi aparatul motor periferic, corelările
între reactivitatea şi biochimismul muşchilor antagonişti, neurodinamica reflexelor me­
dulare şi a efectului galvanocutanat, modificările electrofiziologice ale muşchilor, par­
kinsonismul şi paralizia agitantă, etc.
Putem afirma, fără a greşi, că medicul şi fiziologul originar din judeţul Vaslui,
Vasile Răşcanu a fost un veritabil " creator de epocă" în istoria Facultăţii de Medicină
din Iaşi, ridicându-i acesteia prestigiul ştiinţific atât pe plan naţional cât şi extern la
cote pe care nu le-a atins niciodată înainte de el.
Autoritatea sa ştiinţifică în mediul medical a fost atât de mare încât a impus
Secţiunii medicale a Academiei Române să fie ales direct (sărind peste " etapa" de
membru corespondent, n.n.) membru titular al Academiei Române. Alegerea a avut loc
în cadrul şedinţei Academiei din 2 iulie, anul 1955, ca o preţuire deosebită ce i-a fost
acordată cu douăzeci de zile înaintea împlinirii a şapte decenii de viaţă. Era cel de-al
şaselea medic născut în actualul judeţ Vaslui ales academician în cei 89 de ani ai exis­
tentei Academiei Române şi al patrulea admis de după anul 1948.
Bun patriot, medicul savant Vasile Răşcanu a reuşit ca în două etape istorice
extrem de dificile pentru România, aşa cum au fost anii de la finele celor două războaie
mondiale, să menţină în stare de deplină funcţionalitate reţeaua instituţiilor sanitare
din Iaşi, fapt ce a contribuit mai cu seamă la evitarea declanşării unor catastrofale epi­
demii.
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------ � llo9
A dat dovadă de un adevărat eroism în timpul primei jumătăţi a anului 1944
când, deşi era deja la o vârstă care îi permitea pensionarea (se afla în pragul a 60 de
ani), a rămas la conducerea spitalelor clinice ieşene cu toate că oraşul se situa în zona
ofensivei militare a armatei sovietice şi era supus unor bombardamente aviatice sis­
tematice. Mai mult decât atât, Vasile Răşcanu a rămas la post şi după încetarea răz­
boiului, organizând reamenajarea generală a spitalelor distruse în timpul luptelor din
Moldova în cadrul cărora fosta capitală de pe malurile Bahluiului era obiectivul cel mai
vizat şi expus ravagiilor luptelor.
De personalitatea sa este corelată şi organizarea pe bază de tratamente bal­
neare moderne a staţiunii Slănic Moldova, situată în judeţul Bacău.
Pe parcursul unui sfert de secol, cât a mai trăit după ce a devenit membru titu­
lar al Academiei Române, Vasile Răşcanu a fost unul dintre cei mai activi componenţi
ai Secţiei de Ştiinţe Medicale. I-a fost încredinţată conducerea Institutului de Biologie
Generală şi Aplicată al filialei ieşene a Academiei Române, iar medicii şi naturaliştii
din principalul centru universitar al Moldovei 1-au ales preşedinte al Societăţii de Medici
şi Naturişti.
În cei patruzeci de ani petrecuţi ca profesor titular la Facultatea de Medicină
şi Farmacie din Iaşi a elaborat mai multe serii din cursul pe care l-a predat generaţiilor
succesive de viitoare cadre medicale. De asemenea au rămas lucrări de referinţă în
materie, contribuţii ca Notă asupra modificărilor electrofiziologice a muşchilor (1920),
Cercetări fiziologice în parkinsonism şi paralizia agitată (1921), precum şi numărul con­
siderabil de articole şi studii publicate în reviste de specialitate. A avut şi o bogată par­
ticipare cu diverse comunicări de fiziologie şi biochimie la sesiuni ştiinţifice organizate
atât sub auspiciile Academiei Române cât şi a unor societăţi medicale din diverse oraşe
universitare din ţara noastră.
Marile sale realizări ca profesor universitar care a contribuit la formarea mai
multor sute de medici care i-au fost studenţi, i-au fost rec1:1noscute pe plan naţional şi
recompensate prin acordarea titulaturii de Profesor emerit.
Studierea proprietăţilor curative ale apelor alcaline, clorosodice şi feruginoase
din masivul montan Nemira, de către ingeniosul medic şi profesor universitar Vasile
Răşcanu, a avut ca urmare iniţierea unor noi metode de tratare pe bază de ape mine­
rale existente pe valea Slănicului moldovean a unor afecţiuni stomacale, ale ficatului,
dar şi a unor forme de reumatism.
Nu a fost lipsit nici de talent scriitoricesc, mărturie fiind volumul cu tentă me­
morial - literară Călător prin două secole, Bucureşti, 1977.
Inima sa generoasă a încetat să bată în cea de-a patra zi a lunii florilor, la Bu­
cureşti, în 1980. Îi mai lipseau 18 zile până la împlinirea a 95 de ani ai vieţii.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - 1111"'
_ ,__

Hortolomei, Nicolae
(1885 - 1961)

- ......._ -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�colae
9iortolome1

j}icolae Hortolomei a fost cel de-al treilea dintre cei veniţi pe lume în oraşul
Huşi, care a ajuns să fie ales membru al Academiei Române. S-a născut în data de 27
noiembrie, la doar 19 ani de la înfiinţarea principalei instituţii de cultură şi ştiinţă a
României şi a fost ales în rândurile acesteia cu 26 de zile înainte să împlinească 63 de
am.
Între 1891-1895 a făcut primele patru clase în Huşi, dar pentru pregătirea de
nivel mediu şi obţinerea diplomei de bacalaureat a fost elev al Liceului Naţional din mu­
nicipiul Iaşi. După absolvirea liceului, având Certificatul de şcolaritate numărul 104,
s-a înscris la facultatea ieşeană de Medicină şi Farmacie în anul şcolar 1902-1903.
Practica medicală cu bolnavii a început să o efectueze, ca extern, la Spitalul Sfântul
Spiridon, în anii 1904-1906, şi ca intern, în următorii trei ani. Tot din anul 1906, prin
concurs, obţine postul de preparator la Institutul de Anatomie al facultăţii pe care tâ­
nărul de 21 de ani originar din Huşi o urma.
Şi-a susţinut în anul 1909 examenul de absolvire având ca subiect al tezei
Absenţa congenitală a tibiei.
Cu un an mai înainte de susţinerea licenţei deţinuse postul de medic secundar
de afecţiuni genito-urinare la menţionatul spital ieşean, pentru ca îndată după absol­
virea facultăţii să fie, e adevărat pentru foarte scurtă vreme, medic al unei circurn­
scripţii rurale, după care i se oferise un post la spitalul din oraşul Paşcani.
Întâiul an al celui de-al doilea deceniu i-a adus numirea de asistent la Clinica
a II-a de chirurgie din Iaşi, iar din 1912 se afla pe aceeaşi funcţie, însă la Clinica nr. l.
www.cimec.ro
�L ___________
M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN J U_D_E_TU_L_V_A_SL_U_I
__ ________________

1 s-a acordat posibilitatea ca timp de doi ani să efectueze un stagiu ştiinţific

în cadrul clinicii prime a Iaşiului.
A obţinut titulatura ştiinţifică de Doctor docent, în anul 1919, fiind întâiul ori­
ginar din ţinutul vasluian care a urcat această treaptă de elevată apreciere a rezul­
tatelor obţinute în domeniul chirurgiei urologice, gastrice şi cardiovasculare. După un
an de la acordarea docenţei Nicolae Hortolomei era chemat în învăţământul medical
universitar al Iaşiului, pentru a preda cursul de Anatomie descriptivă, în calitate de
profesor suplinitor. Tot în 1920, prin plecarea profesorului medic şi antropolog Fran­
cisc Iosif Rainer (1874-1944) la universitatea din Bu�ureşti (facultatea de medicină),
Nicolae Hortolomei devenise şef al Institutului de Anatomie din laşi.
Dotat cu un rarisim talent didactic, dublat de o putere deosebită de muncă,
documentat ştiinţific zi cu zi, de la catedra universitară a condus mai mult de un de­
ceniu paşii a numeroşi studenţi pe calea însuşirii, şi mai ales a deplinei înţelegeri a pa­
tologiei chirurgicale. Examinările diverselor cazuri pe care le făcea în prezenţa stu­
denţilor le efectua cu un simţ clinic foarte dezvoltat, grefat pe o erudiţie în materie ex­
trem de vastă, fiind capabil de foarte aprofundate analize a multiplilor factori fiziologiei
să pună diagnostic de o riguroasă precizie, chiar şi în cazurile în care simptomele ma­
ladiei erau fundamental deosebite, şi nu rar în contradicţie cu simptomatologia clasică
prezentată în tratatele de medicină. Totodată era un om de o bunăvoinţă extraordinară,
blând cu toţi care îl înconjurau la facultate şi în clinică, precum şi cu pacienţii aflaţi
în suferinţă; de o veselie robustă şi de o constantă bună dispoziţie, necunoscând nici
gestul brutal, nici cuvântul greu. Era exigent la examen, dar avea un comportament
care nu ducea la inhibarea studentului, ci dimpotrivă, totul părea că se derulează ca
un dialog de la egal la egal între doi medici. Nu puţini dintre foştii săi studenţi de la
Iaşi au devenit somităţi ai medicinii româneşti, ca de pildă Theodor Burghele şi Aurel
Aburel.
În anul 1930 prin pensionarea doctorului Amza Jianu, directorul Spitalului
Colţea şi profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, Consiliul Profesoral al
acestei facultăţi, după îndelungi dezbateri, îl cheamă la Bucureşti. Nu fără serioase
regrete, a acceptat totuşi transferul la Spitalul Colţea şi la facultatea bucureşteană.
Prin numeroasele operaţii reuşite pe care le făcea la Spitalul Colţea din Bu­
cureşti, dintre care nu puţine se înscriau ca premiere în chirurgia din România, ca de
exemplu intervenţiile operatorii în tuberculoză şi litiază renală, implantările ureterale
în intestin, în adenomul de prostată, precum şi altele al căror loc şi prezentare este
mai potrivită într-o viitoare monografie amplă şi pe măsura importanţei excepţionale
a personalităţii evocate, ca urmare a renumelui de chirurg ce obţine rezultate deosebite
în operaţii efectuate în premieră naţională, Academia de medicină din Bucureşti, în
anul 1937, îl primeşte în rândurile sale în calitate de Membru titular, fiind astfel întâiul
medic originar din Huşi cooptat în asociaţia breslei medicilor din capitală.
La numai trei ani de la stabilirea în Bucureşti Nicolae Hortolomei a fondat
Societatea Română de Urologie, organism care aduna în cadr ul său medicii din ţară
angrenaţi în cercetările ur ologice, în ma re a lor majoritate selectaţi din seriile de stu­
denţi ce îl avuseră profesor la facultatea de medicină d i n laşi.
www.cimec.ro
 Academicien ii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------� (i15
Cotat pe plan naţional, şi nu numai naţional, ca un veritabil as al chirurgiei
europene, deşi nu a fost membru al unui partid politic, primul-ministr Gheorghe Tătă­
rescu (1886-1957) în al doilea său mandat de guvernare a ţării, l-a numit pe profesorul
Nicolae Hortolomei ministru al Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (în perioada 1939-1940).
La 1 noiembrie 1948 a fost ales membru titular activ al Academiei Române.
De numele academicianului profesor Nicolae Hortolomei se leagă înfiinţarea
- o premieră medicală în ţara noastră - la spitalul "Colţea" din Bucureşti a Laboratoru­
lui de Chrirugie Experimentală. În cadrul acestuia, în fruntea unei echipe de chirurgi,
s-a remarcat în tratarea afecţiunilor de ulcer gastroduodenal, a gasteroctomiei totale
şi a intervenţiilor operatorii în adenomul de prostată.
În anul 1953 a efectuat, pentru prima dată în medicina românească, operaţia
de stenoză mitrală. A avut contribuţii de mare noutate ştiinţifică în chirurgia cordului
şi a vaselor sanguine mari.
De asemenea a mai căutat şi aflat căi şi modalităţi inedite până la el în per­
fecţionarea tehnicilor anestezice, find cel care a aplicat, tot în premieră naţională, pro­
anestezia.
A fost autorul a peste 300 de lucrări în domeniul medicinei interne chirurgi­
cale, contribuţii a căror valabilitate ştiinţifică nu a fost ştirbită prin trecerea anilor.
S-a bucurat de o mare preţuire peste hotare. Academia de Chirurgie din Paris
l-a declarat membru al acesteia. Tot din Franţa, l-a mai cooptat membru al său Aso­
ciaţia de Urologie. Chiar şi Societatea Internaţională de Urologie l-a primit ca membru
activ în rândurile sale.
S-a stins din viaţă în 3 ianuarie 1961, la Bucureşti.

- � +- -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
- .......__ -

David, Mihail
(1886 - 1954)

, ,.
- -...__
...
-

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - ------

J'Vtihail
'David

®raşul Negreşti, situat pe valea râului Bârlad, în colţul nord-vestic al judeţu­

lui Vaslui, acolo unde acest curs de apă pătrunde în ţinutul vasluian, se poate mândri
cu faptul că în această localitate s-au născut trei persoane care, prin ştiinţa de carte
dobândită, au ajuns să fie alese membre ale celei mai reprezentative instituţii cultural­
ştiinţifice a ţării noastre, Academia Română.
Primul dintre cei trei a fost David Mihail, erudit geograf şi geolog, format ca
om de ştiinţă la Universitatea din laşi.
S-a născut în data de 21 mai 1886, pe când localitatea natală era doar o comu­
nă cu o existenţă patriarhală, în care sursa principală de viaţă era cultivarea pămân­
tului, având în subsidiar creşterea vitelor. La acea vreme unica perspectivă de viitor
pentru cei născuţi în Negreşti era de a urma cele patru clase ale învăţământului primar
după care să rămână în gospodăria familiei al cărei cap avea să devină la maturitate.
Mihail David a avut însă şansa de a nu se încadra în acest şablon, deoarece era
un băieţel mult mai ager la minte în comparaţie cu ceilalţi colegi de clasă şi de ge­
neraţie. La vârsta de 12 ani a părăsit meleagurile negreştene natale pentru a continua
învăţătura. Începând cu anul 1898 a fost elev al Liceului Internat din Iaşi, şcoală de
la care dobândise, în urma promovării examenului stabilit pentru aşa ceva, atestatul
de şcolaritate, act ce îi permitea posesorului să urmeze o facultate. A preferat să ră­
mână în fosta capitală a Moldovei, înscriindu-se la Universitatea fondată de Alexandru
Ioan Cuza, ca student al Facultăţii de Ştiinţe, în toamna anului 1906.
După doi ani de la încheierea în 1910 a studiilor superioare la secţia de Ştiinţe
www.cimec.ro
120\ MEMB RII ACADEMIEI ROMÂNE OR IGI NARI D I N J UDEŢUL VASLUI
�-----------------------------------------------------------

Naturale a facultăţii era inclus în schema universităţii al cărei student fusese până de
curând. Pentru început i se încredinţase postul de asistent la catedra de geologie şi
paleontologie (Paleontologie = ştiinţă eate studiază pe baza fosilelor osteologice fauna
de pe glob din cursul epocilor geologice anterioare apariţiei fiinţei umane, n.n.). Înce­
pând cu anul 1914 s-a ocupat, în calitate de asistent, şi de bunul mers al cercetărilor
ştiinţifice din cadrul Laboratorului de studii geografice.
Timp de nouă ani a desfăşurat şi o amplă cercetare a depunerilor geologice
care au dus la constituirea Podişului Central Moldovenesc. A continuat în acest fel, dar
la scară teritorială mult mai extinsă, ceea ce iniţiase în materie de geologie pe dealul
Răpidea, savantul Grigore Cobălcescu (1831-1892), fondak>r al catedrei de geologie din
Iaşi. Mihail David a urmărit în cercetările sale atât elementele de paleontologie cât şi
aspectele paleoecologice din perimetrul .investigat, reuşind să elaboreze o primă mare
monografie geologică axată pe o riguroasă bază ştiinţifică. Constatările sale au rămas
întipărite în istoricul marelui podiş moldovenesc, fiind reluate în toate lucrările de spe­
cialitate despre această zonă, lucrări apărute pe parcursul întregului secol al XX-lea,
ca date ştiinţifice definitiv câştigate de geologia românească.
Menţionăm faptul că în perioada deceniului al V-lea din veacul trecut, când din
absurde motive politice numele profesorului Mihail David era pus sub interdicţie strictă
de a mai putea să apară în publicaţii, nefiind ştiinţific posibilă omiterea din lucrările
de geologie şi geografie a rezultatelor cercetărilor sale, capitole întregi din teza sa de
doctorat Cercetări geografice în Podişul Moldovenesc au fost reproduse fără citarea au­
torului care elaborase monografia.
Devenit doctor în geologie, în anul 1919, peste un an Consiliul Profesoral din
Universitatea Iaşi îl alegea profesor titular la catedra de Geografie a Facultăţii de Şti­
inţe. Avea doar 34 de ani! Activitatea didactică la această catedră o practicase timp de
34 ani, până la sfârşitul existenţei sale.
Profesorul universitar, doctor Mihail David a fondat la laşi Secţia de Geografie,
trasând şi punând în aplicare un proiect de cercetări ştiinţifice extinse la scară spaţială
naţională, fiind luaţi în studiu Munţii Apuseni, Marele Podiş al Transilvaniei Intracar­
patice, Regiunea codrilor Bâcului, ş.a., toate premiere ale ştiinţei geografice româneşti.
Cu multilaterala sa pregătire profesională a introdus şi predat la universitatea
din Moldova timpului său, noi cursuri care încă nu se făceau la nici o altă facultate de
Ştiinţe Naturale din ţara noastră, ca de exemplu, climatologia, hidrologia şi geomor­
fologia, materii care au ridicat ştacheta ştiinţifică a universităţii din Iaşi pe o treaptă
similară cu aceea a şcolilor superioare ale Europei apusene.
În anul 1935, pe când Academia Română îl avea ca preşedinte pe savantul geo­
graf şi petrograf, craiovean prin naştere, Ludovic Mrazec (1867-1944), bun cunoscător
al valorii cercetărilor efectuate de către Mihai David, Secţiunea Ştiinţifică l-a propus
pe profesorul universitar din Iaşi candidat pentru calitatea de membru corespondent
al Academiei Române. În data de 31 mai 1935, pe când se împlinise perioada de pre­
şedinţie a academicianului Ludovic Mrazec, Mihail David a fost ales membru corespon­
dent al Academiei Române. De menţionat faptul că în acel an s-au făcut doar două
acordări a unui loc în academie, celălalt ales fiind Cezar Papacostea (1886-1936), seri-
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
-------------------------------------------------------------- � rrn
itor şi traducător.
Ca recent membru al academiei a înfiinţat la laşi un instrument informaţional
al geografilor şi geologilor, revista "Lucrările so€ietăţii geografice DIMITRIE CANTEMIR",
în care erau publicate cele mai importante dintre comunicările prezentate la sesiunile
periodice ale respectivei societăţi, precum şi o serie de noutăţi ştiinţifice privitoare la
geografie, geologie, paleontologie, paleobotanică; etc. Sub coordonarea profesorului aca­
demician Mihail David, pe parcursul celor cinci ani de apariţie (1936-1941) acest peri­
odic devenise o publicaţie de specialitate ce se bucura de o unanimă apreciere, atât în
ţară cât şi în străinătate. Nu puţine dintre articolele din paginile sale îşi păstrează şi
în prezent interesul de a fi cansultate, ca reprezentând o perioadă de apogeu a presei
ştiinţifice din ţara noastră.
Fundaţia Regală înfiinţată sub domnia autoritară a regelui Carol al II-lea, îl
cooptase pe profesorul Mihail David, începând cu anul 1937, director al Regionalei
Moldova, secvenţă a respectivei fundaţii.
Prin strădaniile sale în noua funcţie au fost create condiţii de bună funcţionare
a Şcolii Superioare de la Miroslava - laşi, precum şi a şcolilor primare din satele mol­
dovene, dar nu a neglijat nici rezolvarea unor aspecte esenţiale din viaţa de zi cu zi a
locuitorilor din mediul rural aparţinător judeţelor Bacău, Bălţi, Botoşani, Baia, Iaşi,
Neamţ, Soroca, Vaslui, componente ale Ţinutului Prut. Realizările i-au fost recunoscute
şi recompensate prin acordarea ordinelor " Coroana României" (ordin creat în 1881 de
către regele Carol 1, n.n) şi " Meritul cultural" (ordin creat de către Carol al II-lea), fiind
singurul dintre academicienii originari din judeţul Vaslui deţinător al acestor impotante
distincţii de sorginte naţională. Cu toate că decenii la rând, după 1944, astfel distincţii
regale au fost dezavuate, iar cei cărora li s-au acordat au avut parte de multiple şi grave
privaţiuni, valoarea şi semnificaţia ordinelor respective se cere a fi reconsiderată, în
sensul că ele reprezintă atenţia aparte a statului român, acela care existase la vremea
respectivă, faţă de cei ce au pus umărul la înfăptuirea unor deziderate naţionale con­
siderate prioritare de către guvernanţii de atunci, indiferent dacă posteritatea îi agrează
sau nu pe aceştia din urmă.
Mihail David se mai reliefează între savanţii născuţi în " părţile vasluiene " şi
prin aceea că i-a fost încredinţată funcţia principală în conducerea Universităţii Iaşi,
aceea de rector, într-o perioadă politică extrem de bulversată de grave evenimente ca­
uzate atât de factori interni, dar mai ales externi.
Şi-a asumat o incomensurabilă responsabilitate prin acceptarea acestei func­
ţii în perioada în care România se angajase în al II-lea război mondial luptând împotriva
Naţiunilor Unite, în intervalul dintre anii 1941-1944. Acest fapt a atras după sine exclu­
derea sa din Academia Republicii Populare Române, în anul 1948.
O nouă schimbare în viaţa academică românească s-a produs după înlăturarea
regimului politic dictatorial prin marea răsturnare de la finele anului 1989. S-a impus
ca pe cât de necesară, pe atât de urgentă, transformarea Academiei Republicii Socialis­
te Române în Academia Română, act extrem de complicat de înfăptuit, dar cu benefice
urmări în domeniul spiritualităţii româneşti. Pe locul prim al reorganizărilor preconi­
zate de către nou constituitul Prezidiu al Academiei se afla reabilitarea post-mortem
www.cimec.ro
122\ MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORI G INARI DIN J UDEŢU L VAS LU I
�-----------------------------------------------------------

a celor peste o sută de membri titulari, corespondenţi şi de onoare excluşi în august

şi noiembrie 1948. Ca urmare, în data de 3 iunie 1990, Adunarea Generală a Academiei
Române a luat hotărârea de a fi reconfirmaţi toţi academicienii cărora în mod abuziv
li s-a retras această calitate, înscriindu-li-se numele şi demnitatea academică avută
înainte de 1948, pentru totdeauna în Analele Academiei. Evident că între cei " recon­
firmaţi" se afla şi Mihail David.
Savantul de al cărui nume se leagă considerarea Geografiei ca disciplină cu
implicaţii practice, în stare să îşi formuleze metode şi căi specifice pentru cercetări con­
crete utilizând în argumentări sprijinul ştiinţelor exacte, s-a stins din viaţă, la laşi, la
vârsta de 68 ani, în data de 26 iunie, anul 1954.

www.cimec.ro
 -

Profiri, Nicolae
(1886 - 1967)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�colae
Profiri

� e valea Elanului, unul dintre afluenţii din dreapta râului Prut, chiar încolţul
sud-estic al judeţului Vaslui, se află comuna Murgeni, localitatea de naştere a lui Nicolae
Profiri, cel care la vârsta de 62 de ani era ales membru al Academiei Române. Nicolae
venise pe lume în data de 19 septembrie, iar la vârsta de începere a învăţăturii a urmat
clasele primare în Murgeni. Pentru etapele următoare de şcolarizare s-a înscris la liceul
din laşi şi apoi la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, instituţie de învăţământ supe­
rior, care îşi avea sediul în Bucureşti. În anul 1911 a devenit " inginer în specialitatea
drumuri" , având Diploma nr. 262 din 21 iunie.
S-a prezentat, tot în anul absolvirii, la un concurs pentru o bursă de studii în
străinătate, stipendiu acordat de Academia Română, pentru specializare în " edilitate
orăşenească" Tânărul inginer originar din Murgeni a fost declarat câştigător al bursei.
Cursul de specialitate urma să fie efectuat pe durata a patru trimestre ale anilor uni­
versitari 1911-1913, la Politehnica din oraşul german Charlottenburg, actualmente deve­
nit unul dintre cartierele metropolei berlineze. La încheierea stagiului de perfecţionare
i s-a eliberat Certificatul nr. 473 din 30 decembrie, anul 1913. A fost primul inginer ro­
mân care a avut acces la cursul de perfecţionare al menţionatei politehnici.
Revenit în ţară, unde fosta şcoală de poduri şi şosele devenise Institutul Poli­
tehnic Bucureşti, a fost încadrat ca asistent, avansând apoi pe parcursul anilor până
la şefia catedrei de drumuri. A luat parte ca profesor universitar la mai multe congrese
internaţionale de drumuri, prezentând comunicări de mare interes ştiinţific şi econo­
mic, cum a fost Congresul de la Milano (Italia), din anul 1926.
www.cimec.ro
126:\L___________M_E_M_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN__Ju_o_E_ŢU_L_�_A_SL_U_I________________
Studiile sale privind diverse soluţionări în construcţia drumurilor le-a publicat
în reviste tehnice ca " Buletinul Societăţii Politehnice ", " Buletinul Drumurilor", " Revista
Drumurilor" şi " Buletinul Institutului Român pentru betoane, construcţii şi drumuri" ,
toate apărute în intervalul dintre anii 1915-1940.
A adus contribuţii personale extrem de valoroase şi originale în tehnica rutieră
şi în utilizarea lianţilor bituminoşi. Este primul constructor de drumuri care a introdus
ca material nou, cimentul, în formarea de paturi portante a suprastructurii pe care se
circula. A fost preocupat de introducerea în România, la construirea şi întreţinerea că­
ilor rutiere, a sistemelor moderne de asfaltare, elaborând chiar şi un tratat pe această
temă, lucrare ce a fost o premieră naţională. În tehnica actuală a lucrărilor rutiere o
parte din soluţionările propuse de inginerul Nicolae Profiri au rămas în vigoare, îndeo­
sebi în cadrul operaţiunilor de întreţinere a drumurilor naţionale.
Devenit cel mai de seamă specialist al ţării în materie de construire a drumu­
rilor, a fost numit Inginer Inspector General clasa 1 în Corpul Tehnic Naţional, iar apoi
Director General al Drumurilor din România. Colegiul Inginerilor l-a ales Preşedinte
al Secţiei de Construcţii.
Se mai poate afirma, pe drept cuvânt, că inginerul specialist Nicolae Profiri
a fost unul dintre principalii artizani ai Legii Drumurilor, din anul 1929.
S-a remarcat prin rezultatele cercetărilor sale în domeniul mecanicii aplicate
la rezistenţa construcţiilor, fiind autorul teoriei complete a momentelor de inerţie a
suprafeţelor, precum şi al calculului deformaţiilor. Este iniţiatorul construirii de " şosele
laborator" pentru testarea diferitelor genuri de pavaje şi covoare asfaltice, metodologie
ce a fost ulterior preluată în toată lumea.
După al II-lea război mondial a deţinut înalta funcţie de Ministru al Construc­
tiilor ( 1946-1952) .
Alegerea sa în Academia Română s-a petrecut întru-un mod mai puţin obişnuit.
În data de 1 iunie 1948 " au fost chemaţi " membrii corespondenţi profesorii de la
Politehnica Bucureşti, Nicolae Profiri, Gheorghe Nicolau şi Gheorghe Vrănceanu. Peste
alte două luni şi 12 zile Nicolae Profiri era ales membru titular activ, având parte de
o foarte grabnică trecere de la situaţia de membru corespondent la aceea de membru
titular al Academiei Române (denumirea de atunci era Academia R.P.R., n.n.). Tot în
anul 1948 i s-a încredinţat preşedinţia Secţiei Ştiinţelor Tehnice şi Agricole a academiei,
funcţie păstrată timp de unsprezece ani, fapt foarte rar întâlnit în activitatea academiei.
A mai făcut parte şi din Asociaţia Generală a Inginerilor din România, în ca­
drul căreia a desfăşurat o activitate constant bogată încât adunarea generală a mem­
brilor asociaţiei l-a ales, în două mandate, ca preşedinte. Tot în funcţia prezidenţială
a fost vreme de cinci ani în Societatea Politehnică. Activitatea sa ştiinţifică soldată cu
foarte bune rezultate îl impunea să facă parte din Colegiul inginerilor, conclav ştiinţific
care l-a ales decan pentru o perioadă de patru ani.
Prin alegerea unui domeniu de cercetare ca acela a construcţiilor rutiere, pro­
fesorul Nicolae Profiri a dat dovadă de o clarviziune deosebită, caracteristică marilor
oameni de ştiinţă, de o intuiţie clară a principalelor tendinţe de dezvoltare a reţelei de
autostrăzi într-un viitor nu prea îndepărtat care a devenit deja o stringentă realitate
www.cimec.ro
________________________ A_c_
a_ em ic_
d___
ie_
n_ii_j_de_t_
u_ u_ i _�_
lu_ a_sl_i
u_
____________ �;-127
____

în România ultimelor decenii ale secolului al XX-lea.

Însă ceea ce dorea să înfăptuiască în materif.•de căi rutiere academicianul Ni­
colae Profiri a rămas un deziderat, deoarece regimul politic totalitar deşi poza în sus­
ţinător al programului, a limitat sau a reprimat orice iniţiativă şi decizie raţională, de
interes naţional. Singur, sau împreună cu colaboratorii săi, profesorul de la Politehnica
Bucureşti, Nicolae Profiri a elaborat o serie de metode moderne în construirea de mari
artere de circulaţie axate îndeosebi pe folosirea materialelor brute indigene, metode
care aşteaptă încă să fie utilizate.
Ca profesor universitar Nicolae Profiri impresiona prin erudiţia sa, claritatea
expunerilor, capacitatea de a transmite cu cea mai mare exactitate şi în cea mai concisă
formă noţiuni tehnice dintre cele mai dificile. El face parte dintre acele personalităţi
cărora posteritatea le datorează recunoaştere şi preţuire pentru înaltul lor profesio­
nalism axat pe o erudiţie de excepţie.
S-a stins din viaţă în primul an al celui de al optulea deceniu, la Bucureşti, în
data de 22 septembrie.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Procopiu, Ştefan
(1890 - 1972)

, ,.
_ ,_

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Ştefan
:Yrocopiu

�tefan Procopiu, cel despre care se afirmă că opera sa ştiinţifică îl situează

printre mari fizicieni ai lumii, deschizător de drumuri în fizica modernă, venise pe lume
în 19 ianuarie, cu zece ani mai înainte de sfârşitul secolului al XIX-lea. Localitatea în
care s-a născut era oraşul Bârlad, unde a început, la vârsta potrivită clasele primare.
Studiile gimnaziale le-a făcut, chiar din primul an al secolului al XX-lea, la reputatul
liceu bârlădean " Gheorghe Roşca- Codreanu " , şcoală la care a obţinut în 1908 certi­
ficatul de absolvire (diploma de bacalaureat, n.n.). În toamna anului terminării liceu­
lui, devenise student la Iaşi, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe, luându-şi în 1912 licenţa
în fizică.
Profesorul Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), care predase la Universitatea
din Iaşi, la catedra de Gravitate, Căldură şi Electricitate, fondatorul învăţământului
electrotehnic în România, a intuit faptul că studentul Ştefan Procopiu putea să devină
un foarte valoros om de ştiinţă. Ca urmare, după terminarea cu rezultate admirabile
a facultăţii, absolventul originar din Bârlad devenea asistent al lui Dragomir Hurmu­
zescu. Deoarece, din anul 1913 (a doua parte a anului) reputatul profesor de fizică al
universităţii ieşene era transferat la Universitatea Bucureşti, fizicianul Ştefan Procopiu
i-a luat locul la catedră. La Iaşi, asistentul universitar născut în Bârlad debutase în viaţa
ştiinţifică prin publicarea lucrărilor Variation de la force electromotrice, (1912) şi Sur les
elements d'energie (1913). În cea de a doua contribuţie a calculat valoarea magnetonului
teoretic (magneton unitate elementară de moment magnetic proprie domeniilor ato­
=

mice şi subatomice, n.n.), cunoscut sub numele de " Bhor - Procopiu " A reuşi o atare
www.cimec.ro
132\� MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIG INARI DIN J UDEŢUL VASLUI
-----------------------------------------------------------

performanţă ştiinţifică la doar 23 de ani era pentru Ştefan Procopiu un semn de bun
augur că va ajunge să efectueze descoperiri care să îl impună în fizica de vârf a epocii
sale.
Începând din anul 1919 a fost trimis la Paris, unde la Universitatea Sorbonne
a efectuat un stadiu de specializare. În capitala Franţei a frecventat cursuri ale savantei
Marie Curie ( 1867-1934), descoperitoarea radioactivităţii, deţinătoare a premiilor Nobel
pentru fizică, în anul 1903 şi pentru chimie, în 1911.
A mai audiat prelegeri ale fizicianului care era o somitate în materie de mag­
netism şi ultrasunete, Paul Langevin ( 1872-1946), ale lui Charles Fabry ( 1867-1945) ,
fizicianul ce descoperise existenţa ozonului în straturile superioare ale atmosferei, pre­
cum şi ale lui Aime Colton ( 1869-1951 ), fizician de al cărui nume se leagă, împreună
cu alte invenţii, realizarea primului instrument de măsurare a câmpurilor magnetice,
aşa numita "balanţă Colton"
În " oraşul lumină" al Franţei, Ştefan Procopiu a început să desfăşoare cercetări
în domeniul opticii, lucrări efectuate în sofisticatul laborator de investigare ale unor
chestiuni încă neelucidate din Fizică, unde Gabriel Lippmann ( 1845-1921 ), deţinător al
premiului Nobel pentru fizică acordat în anul 1908, îl cooptase în echipa sa.
Rezultatul acelei cercetări a constituit materialul concret pe baza căruia a în­
tocmit lucrarea pentru examenul de doctorat în fizică. Teza de doctorat referitoare la
fenomenul de birefrigerenţă (proprietatea unor materiale de a diviza în două fascicule
o rază de lumină care le străbate, n.n.) a susţinut-o cu succes la Sorbonne, în anul 1924,
sub conducerea fizicienilor G. Lippmann şi A. Colton.
Doctorului în fizică Ştefan Procopiu i-a fost încredinţată, începând din anul
1925, la Universitatea Iaşi, catedra de Gravitaţie, căldură şi electricitate, având însă
şi cursuri la Politehnica " Gh. Asachi" din fosta capitală a Moldovei de dinainte de uni­
rea înfăptuită cu Ţara Românească, în ianuarie 1859.
Dintre toţi marii fizicieni pe care i-a avut România în secolul al XX-lea, se poate
afirma fără teama de a greşi, că Ştefan Procopiu a reuşit să facă cele mai multe des­
coperiri ştiinţifice extrem de importante, care aparţin mai multor ramuri ale Fizicii.
Prin paleta diversificată a subiectelor abordate şi elucidate el se singularizează ca fiind
mai degrabă nu doar un solitar cercetător, ci chiar un adevărat "institut" . Mărturie stau
descoperirile: "fenomenul Procopiu" şi "efectul Procopiu"
Nu este posibil, şi poate nici cazul, de a trece în revistă toate descoperirile
ştiinţifice efectuate de-a lungul a peste şase decenii de viaţă dedicate Fizicii de către
profesorul şi savantul născut în judeţul Vaslui, Ştefan Procopiu. Cele mai multe ar fi
dificil de explicat şi greu de înţeles de către marele public, fiind realizări în domenii
de vârf ale acestei ştiinţe şi necesită cunoaşterea terminologiei de specialitate. Este în­
să suficient de edificator să consemnăm faptul că lucrări ale sale cu fost publicate în
Franţa, Statele Unite (Cincinnati - Baltimore, Washington) ş.a. Reviste de specialitate
ca " Journal Geophisical Research" şi " Revue de Academie Scientifique du Paris " i-au
găzduit în paginile sale mai multe articole. Cercetările sale au atras atenţia unor
fizicieni din străinătate care 1-au inclus în două rânduri în referate destinate " Comisiei
de recomandare " pentru acordarea premiului Nobel. Din câte cunoaştem, profesorul
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------� 1133
Ştefan Procopiu este unicul savant născut pe aria judeţului Vaslui, al cărui nume a fost
vehiculat în astfel de documente internaţionale. Chiar dacă puţine dintre cele peste 160
de lucrări în care a abordat probleme de electricitate, magnetism, optică şi căldură, sunt
citate, analizate, însuşite ca atare în tratate de fizică clasice, autorizate în materie, cer­
cetările sale au reprezentat puncte de plecare în crearea de noi teorii. Ca urmare, pe
bună dreptate, savantul Ştefan Procopiu este considerat deschizător de drumuri într-o
serie de domenii încă insuficient explorate ale ştiinţei Fizicii.
La universitatea din Iaşi, instituţie la care a activat până după 75 de ani, a
îndeplinit în două rânduri funcţia de decan, la facultăţile de Electrotehnică şi de Ştiinţe.
De notat că la prima dintre acesta a fost cel dintâi decan din istoria acestei facultăţi.
În anul 1948, la vârsta de 65 de ani, profesorul universitar Ştefan Procopiu
avea un statut ştiinţific recunoscut atât în ţară, cât şi în afara acesteia. Nu a fost
nicidecum o surpriză alegerea sa, la 1 iunie, în rândul membrilor corespondenţi ai aca­
demiei. Însă prestanţa sa ca savant era într-atât de mare încât acordarea calităţii de
membru corespondent devenise caducă, dacă nu, într-o anumită măsură, chiar ofen­
satoare. Astfel, doar după trecerea unei singure luni, în data de 2 iulie, era ales mem­
bru titular al academiei. A fost una dintre cele mai scurte perioade de " aşteptare " ca
un membru corespondent să fie ales titular.
Cu alegerea sa ca membru corespondent, deşi se impunea direct acordarea fo­
toliului de membru titular, se întâmplase în viaţa academică un fapt deosebit. Pentru
prima dată de la înfiinţarea Academiei Române în decurs de şapte ani nu au fost
"
" titularizate decât două persoane, în şedinţa din 23 martie 1952 [inginerul Ion S.
Gheorghiu ( 1995-1968) şi chimistul Ilie Murgulescu ( 1902-1991 ) n.n.]. Nu ştim încă cu
exactitate care a fost motivul real pentru care a încetat acordarea calităţii de membru
titular, pentru o perioadă de aproape un deceniu, dar aceasta poate să explice cauza
determinatoare a alegerii lui Ştefan Procopiu ca membru corespondent, iniţial, pentru
ca peste o lună să fie corectată eroarea săvârşită.
Pe lângă primirea sa în rândul academicienilor, lui Ştefan Procopiu i-a fost
acordată şi medalia " Om de ştiinţă emerit" , iar în anul 1964 era laureat al Premiului
de Stat, pentru ca în anul următor Institutul Politehnic din Iaşi să îl desemneze Doc­
tor honoris causa.
Savantul academician Ştefan Procopiu reprezintă un frumos exemplu de au­
tentic om de ştiinţă, cu o înaltă competenţă, abilitate experimentală şi o rarisimă me­
ticulozitate. A fost un cercetător creator de valori fundamentale ale ştiinţei, un con­
secvent căutător al noului şi promotor al progresului. Chiar şi forurile politice din acea
perioadă, în general distante de oamenii de ştiinţă, s-au văzut silite să adopte o ati­
tudine de respect faţă de personalitatea lui Ştefan Procopiu, de recunoaştere a rea­
lizărilor sale ştiinţifice de excepţie.
A rămas credincios profesiei sale până când la 22 august 1972, în Iaşiul pe ca- ·

re l-a iubit atât de mult, a trecut în lumea umbrelor.

� +- -
-www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - ....... -

Motăş, Constantin
(1891 - 1980)

- ...._
... -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Constantin
Jl!totăş

;§lai tânăr cu 17 ani decât George Mironescu, Constantin Motăş, cel de-al II­
lea originar din oraşul Vaslui care la vârsta marilor împliniri a fost ales membru al
Academiei Române, s-a născut în data de 8 iunie. Familia din care făcea parte aparţinea
unei categorii sociale care nu se situa în sfera de agreabilitate a regimului politic in­
staurat în România după încheierea celui de al II-lea război mondial. Din acest consi­
derent în scrierile (atâtea câte sunt ele) nu prea numeroase despre viaţa savanţilor, nu
numai a lui Constantin Motăş, primii zece ani de existenţă i-au fost trecuţi sub tăcere.
Şcolarizarea primară (4 clase elementare) o face în oraşul natal. Tot în Vaslui
a început şi pregătirea gimnazială, dar nu a făcut decât clasele 1 şi a doua la gimnaziul
"
" Mihail Kogălniceanu În vederea urmării unei facultăţi, părinţii săi au considerat că
în Iaşi vor exista condiţii mai propice de pregătire liceală. În consecinţă 1-au transferat
la Liceul Naţional. După ce a trecut bacalaureatul, obţinând calificativul " foarte bine " ,
în toamna anului 191 1 s-a înscris la Universitatea laşi, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe,
secţia de Ştiinţe Naturale. Acolo i-a avut ca profesori pe oamenii de ştiinţă Paul Bujor
( 1862-1952), născut în Galaţi, care urmase liceul în Bârlad, Ion Borcea ( 1879-1936) şi
Ion Simionescu ( 1873-1944), toţi trei ajunşi să fie deţinători al ·unui loc în Academia
Română. A terminat facultatea în anul 1915 cu foarte bune rezultate la examene. Pro­
fesorul universitar Ion Borcea a solicitat rectoratului şi a obţinut numirea fostului său
student Constantin Motăş în postul de asistent suplinitor la Laboratorul de Zoologie.
Prin intrarea României în primul război mondial, la mijlocul lunii august, anul
1916, s-a considerat în mod absurd de către cei ce efectuau mobilizarea în armată, că

www.cimec.ro
138\ MEMB RII ACADEM I EI ROMÂNE ORI G INARI DIN J UDEŢUL VASLUI
�-----------------------------------------------------------

tânărul Constantin Motăş, care tocmai fusese integrat în activitatea de vârf a cercetării
din cadrul universităţii ieşene, având în faţă ani buni de a merge pe căi noi ale ştiinţei,
devenise absolut indispensabil pentru armata ţării. Ba mai mult· decât atât, a fost re­
partizat ca ofiţer la una din cele mai primejdioase arme: aviaţia. A avut însă rara şansă
de a nu-şi afla sfârşitul prin prăbuşirea avionului în luptă.
Pregătirea sa ştiinţifică temeinică i-a permis ca de îndată după " lăsarea la va­
"
tră , deşi pe parcursul războiului a întrerupt legăturile cu mediul ştiinţific din care a
fost smuls, a reuşit să câştige concursul pentru o bursă de studii în străinătate. Astfel,
în anul 1920 s-a perfecţionat în ştiinţa zoologiei, în Elveţia, la Universitatea din Basel,
în Institutul de Zoologie al acesteia. Sub îndrumarea profesorilor F. Zschokke şi C.
Walter, întemeietori ai şcolii elveţiene moderne de zoologie, a luat parte la mai multe
cercetări din cadrul institutului. Şi-a continuat specializarea în Franţa, la Grenoble, oraş
pe lângă a cărui universitate veche şi renumită în Europa, şcoală de înalt nivel fondată
în anul 1339, se făceau cercetări de piscicultură şi hidrologie (într-un institut special
constituit), al cărui director coordonator al programelor de studii şi investigaţii ştiin­
ţifice a fost profesorul ihtiolog Louis Leger. Savantul francez a acceptat, în semn de
recunoaştere a competenţei ştiinţifice a " practicantului" român din Vaslui, să îi fie în­
drumător al tezei de doctorat.
Revenit în 1921 în ţară, ca urmare noilor cunoştinţe de specialitate dobândite
în Elveţia şi Franţa, a fost încadrat la Universitatea din Iaşi, ca şef de lucrări practice
de zoologie, iar peste patru ani ( 1925) era numit conferenţiar suplinitor de Zoologie
Aplicată şi Piscicultură.
În Franţa, la Grenoble, a trecut examenul pentru diploma de absolvent al Învă­
ţământului Superior de Hidrobiologie şi Piscicultură, în anul 1926, pentru ca doi ani
mai târziu să îşi susţină teza pentru titlul de Doctor în Ştiinţe Naturale.
Anul 1930 i-a adus obţinerea docenţei, la Iaşi, şi odată cu aceasta şi defini­
tivarea sa în postul didactic universitar, acela de conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe,
catedra de Zoologie.
Pentru creşterea valoric-ştiinţifică a universităţii româneşti din Chişinău, în
anul 1932 Constantin Motăş a fost transferat în Basarabia, fiind numit profesor agregat
la Facultatea de Ştiinţe Agricole (unde a predat zoologie aplicată şi entomologie).
Titularizat ca profesor, în anul 1936, a revenit la universitatea ieşeană pentru
a ţine cursul de zoologie descriptivă. Concomitent, tot în Iaşi, la Şcoala Normală Supe­
rioară a predat biologia.
Specializat în hidrobiologie, Constantin Motăş devenise colaborator al profe­
sorului Emil Racoviţă ( 1868-1947) , părinte al ştiinţei biospeologiei din România, fost
preşedinte al Academiei Române în perioada 1926-1929. Acesta din urmă a înaintat
Secţiunii Ştiinţifice propunerea de a fi ales Constantin Motăş membru corespondent
al Academiei Române. Şedinţa academică din 15 mai 1937, îl consfinţea pe Constantin
Motăş, membru corespondent al Academiei Române, pe când acesta împlinise 46 de
ani, vârstă deloc înaintată atunci când era vorba de ocuparea unui fotoliu de academi­
cian. A rămas membru corespondent până în anul 1948, când prin decesul savantului
Emil Racoviţă devenise vacant locul de membru titular al acestuia. Academicianul Di-
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------� /139
mitrie Voinov (1867-1951), zoologul de al cărui nume se leagă înfiinţarea şcolii române
de citologie animală (ramură a biologiei care studiază celulele, n.n.) l-a propus pe Con­
stantin Motăş candidat pentru obţinerea calităţii principale academice, aceea de mem­
bru titular. Alegerea a avut loc în data de 24 mai. Însă, la două săptămâni după impor­
tantul eveniment al vieţii, titularizarea a devenit incertă, deoarece, la presiuni politice
de stat Academia Română a fost transformată în Academia Republicii Populare Româ­
ne. Întreaga componenţă a Academiei Române a fost "analizată" pentru a se vedea în
ce măsură fiecare academician se încadra sau nu în noile criterii stabilite pe linie de
partid. În urma acelor " verificări de cadre ", în anul 1948 au avut nu mai puţin de patru
şedinţe de alegeri (în realitate de realegeri, n.n.), în 25 mai, 12 august, 1 şi 2 noiembrie.
Constantin Motăş a fost reconfirmat şi declarat membru titular activ al Academiei
R.P.R.
A predat zoologia, începând cu anul 1940 la Universitatea din Bucureşti, însă
prestigioasa-i carieră didactică i-a fost întreruptă brutal şi total nemeritat, în data de
21 mai 1949, prin arestarea şi condamnarea pentru mulţi ani la închisoare. Motivul real
ce a determinat declanşarea procesului era faptul că a funcţionat ca profesor în Basa­
rabia, la Chişinău. Comisia Aliată de Control, care în statele ce au fost alături de Ger­
mania în războiul al II-lea mondial a exercitat intervenţii asupra academiilor din res­
pectivele ţări, între care şi România, de a exclude din rândul lor o serie de membri ai
academiei, ceea ce s-a şi petrecut cu adevărat.
O seamă de savanţi au fost implicaţi în procese mai mult sau mai puţin re­
gizate, iar unii dintre academicieni ajunseseră în faţa plutonului de execuţie (în Italia,
preşedintele academiei Giovanni Gentile, în Franţa, poetul şi romanicerul Robert Bra­
sillac, n.n.). În România postbelică se ştie că respectiva Comisie Aliată era dominată
de către " aliatul principal de la Moscova" , iar activitatea de sancţionare îi viza pe cei
ce au avut tangenţă cu teritoriul basarabean, care din 1944 a reintrat în graniţele U­
niunii Sovietice. Chiar şi după încetarea activităţii Comisiei Aliate, " dosarele " ce nu
apucaseră să fie " soluţionate " au rămas în atenţie spre " rezolvarea" altor instituţii cu
rol punitiv " acreditate " de către marele nostru aliat de la răsărit în recent constituita
Republică Populară Română.
Faptul că după cei şapte ani petrecuţi în închisoare profesorul Constantin
Motăş, zoologul cel mai important al ştiinţelor naturale din ţară, din acea perioadă, a
fost chemat de către şeful statului (Gheorghe Gheorghiu Dej, n.n.), care i-a declarat că
lipsirea de libertate pe durata 1949-1956 " a fost o eroare judiciară regretabilă" nu a
însemnat mare lucru. Absenţa atât de îndelungată de la catedră a pus capăt, spre
paguba învăţământului universitar românesc, a prestigioasei sale cariere didactice.
A continuat însă activitatea de cercetare, reuşind ca prin investigaţiile şti­
inţifice asupra pânzelor de apă freatice, să creeze, împreună cu grupul de cercetători
pe care îi coordonase, o nouă ramură a Limnologiei (parte a Biologiei care studiază
elementul viu din lacuri, n.n.), Freatobiologia şi a unor noi termeni pentru fauna din
mediul subteran acvatic.
Savantul zoolog academician Constantin Motăş a avut parte de o foarte sub­
stanţială recunoaştere internaţională a meritelor sale pe tărâmul ştiinţei, fiind ales în
www.cimec.ro
l.V)\� M_E_M_B R_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_E T_U_L_VA_S_LU_I
__ __ __ __ ___ __ __ ___________

prestigioase asociaţii şi instituţii de specialitate, cum sunt: Societatea Internaţională

de Limnologie, Societatea Zoologică a Franţei, Secţiunea de Piscicultură a Organizaţiei
Mondiale FAO, Muzeul de Istorie Naturală din Paris. A făcut parte din comitetele de
redacţie al periodicelor internaţionale de incontestabil prestigiu ştiinţific european, şi
nu numai, " International Journal of Speology" şi " Acarologia"
Înzestrat cu o vastă cultură,· talent pedagogic înnăscut şi viziune clară în des­
coperirea noului în ştiinţă, a lăsat în urmă o operă de specialitate care depăşeşte 500
de lucrări publicate în ţară şi peste hotare. A avut şi două lăudabile slăbiciuni: a iubit
peste măsură pictura şi poezia!
A plecat din lumea noastră, în Bucureşti, la 13 ianuarie 1980.

www.cimec.ro
_,. _L
- '--

Popa, Grigore
(1892 - 1948)

- "--

www.cimec.ro
www.cimec.ro
!Jrigore
�opa

j,atul Şurăneşti, aparţinând de comuna Dăneşti, centru rural aşezat pe pâ­

râul Fereştilor, afluent al râului Vaslui, este locul de naştere al celui ce avea să devină
după mulţi ani de studii renumitul medic specialist în neuroanatomie comparată, Gri­
gore T. Popa. Acesta a provenit dintr-o familie de gospodari vasluieni, cu o bună situaţie
materială, şi a venit pe lume în întâia zi de Florar.
Până în anul şcolar 1902-1903 elevul Grigore Popa a urmat în localitatea natală
clasele primare. Fiind bun la învăţătură, la sfatul dascălului din sat, părinţii acceptă
să îl înscrie şi să achite taxele de şcolarizare la liceul de băieţi din Iaşi. Obţinuse în anul
1911 diploma de bacalaureat precum şi admiterea la facultatea de medicină din fosta
capitală a Moldovei.
După absolvirea studiilor universitare medicale a ocupat rând pe rând posturi­
le de preparator, asistent şi şef de lucrări la Catedra de Anatomie a Facultăţii de medi­
cină din Bucureşti, condusă de savantul medic şi antropolog Francisc Iosif Rainer ( 1874-
1944), membru de onoare al Academiei Române, din anul 1943.
La recomandarea profesorului universitar bucureştean, în anul 1925 a obţinut
o bursă din partea Fundaţiei " Rockefeller " , în urma căreia a efectuat studii de spe­
cializare - embriologie experimentală şi anatomie comparată - la universitatea din
Chicago (principalul oraş din statul nord-american Illinois), iar din anul următor, la
Woods Hale, în cadrul Institutului de biologie marină a studiat embriologia şi anatomia
comparată. Şi-a continuat perfecţionarea apoi în Marea Britanie, la marea universitate
londoneză, precum şi în oraşul Hamstead unde exista un institut specializat de Cerce-
www.cimec.ro
144 MEM BRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORI G INAR I DIN JU DEŢU L VASLUI
tări medicale. Mai există o informaţie potrivit căreia a audiat cursuri de antropologie
la universitatea din Cambridge. Grigore Popa, a fost astfel cel dintâi dintre originarii
vasluieni care a efectuat studii de specialitate în Statele Unite Americane şi Regatul
Unit al Marii Britanii. Din datele pe care le deţinem, nimeni până acum nu i-a egalat
performanţa în cunoştinţe ştiinţifice de o foarte elevată specialitate.
Pregătirea profesională de excepţie de care a avut parte îl situa pe poziţia cea
mai indicată de a-i fi încredinţată înainte de a fi depăşit vârsta de patruzeci de ani şefia
catedrei de Anatomie şi Embriologie de la facultatea ieşeană de medicină. Convins că
nu era posibil de a preda ştiinţă fără a face noi cercetări ştiinţifice a iniţiat chiar din
debutul său ca profesor universitar studii sistematice prioritare de neuroanatomie com­
parată, făcând din facultatea la care preda profesorul născut în Şurăneşti, Grigore T.
Popa, centrul medical principal din ţară al cercetărilor de mare complexitate asupra
mecanismelor de funcţionare a creierului. În perioadH 1928-1930 a efectuat ample in­
vestigaţii în urma cărora a descoperit existenţa legăturilor vasculare între hipotalamus
(parte a creierului care semnalează organismului senzaţiile de foame, sete, somn ş.a.,
n.n.) şi una din glande, detaliu necunoscut până la el. Această descoperire a fost
publicată de două periodice medicale de circulaţie internaţională şi confirmate în anii
care au urmat şi de către alţi cercetători. Savantul Grigore Popa a deschis calea cer­
cetătorilor asupra relaţiilor funcţionale a sistemului nervos central, zonă a creierului
care pentru medicina anterioară lui, fusese " o pată albă "
Actualmente descoperirile sale în neurologie sunt unanim recunoscute de co­
munitatea ştiinţifică medicală de pe întregul mapamond. Spre exemplu, profesorul
universitar, şeful catedrei de neurologie de la facultatea de medicină a universităţii en­
gleze din Oxford, Geoffrey Harris, înfăţişând într-o revistă istoricul cercetării sistemului
nervos central, îşi începe prezentarea cu descoperirile efectuate de către medicul român
Grigore Popa (iar în semn de preţuire îşi însoţeşte descrierea cu o imagine foto a a­
cestuia, n.n.). Mai mult decât atât americanca dr. Rosalinde Yalow, laureată a premiului
Nobel pentru medicină ( 1977) , în discursul său ţinut la Academia Suedeză cu prilejul
acordării înaltei distincţii a precizat că fără descoperirile efectuate cu patru decenii în
urmă, în România, de către Grigore Popa, este aproape sigur că noua ramură a ştiin­
ţei medicale, neuroendocrinologia, încă nu ar fi existat, sau dacă totuşi se constituia
cândva, de către cineva, s-ar fi aflat într-un stadiu incipient.
Animat continuu de pasiunea căutărilor noului, profesorul universitar originar
din ţinutul Vasluiului nu s-a limitat la descoperirea sistemului vascular hipotalamo-hi­
pofizar (de la glanda hipofiză, n.n.), ci şi-a extins studiile sale şi asupra efectelor ner­
voase centrale, reuşind să identifice existenţa şi rolul substanţelor denumite de el neu­
rotropine. În toate aceste descoperiri prioritare şi deschizătoare a unor noi piste de cer­
cetare se cuvine a sublinia faptul că el a fost secondat de soţia sa, dr. Florica Popa.
Descoperirile sale deosebit de importante, pe care nu greşim acum desem­
nându-le ca fiind epocale, au făcut ca în cadrul Secţiunii de Ştiinţe Medicale a Aca­
demiei Române să fie analizată activitatea sa la catedră şi în cercetare în vederea
ac ord ării unui loc în aula academică. Propus să fie ales membru cores p o n d ent, în­
trunisc numărul de voturi necesar în ş edinţa Academiei R omâne din 25 mai 1936, pe
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui

când era în vârstă de 44 ani.

Atât pentru a lua parte la cât mai multe dintre activităţile secţiunii academice
din care făcea parte, cât şi din necesitatea facultăţii de medicină din capitală de a avea
un profesionist de marcă, a părăsit qraşul Iaşi.
Pentru ca să existe posibilitatea de a pune la punct un laborator de cercetare
utilat cu aparatură " de ultimă oră" , pe al cărei temei să obţină rezultate ştiinţifice pe
măsura aşteptărilor, a considerat că în capitală avea mai multe şanse de reuşită (şi chiar
aşa şi era, n.n.).
Ca urmare, în anul 1942 s-a transferat la Bucureşti, la Facultatea de Medicină,
al cărei decan a fost ales în 1945.
Personalitate cu un solid prestigiu ştiinţific, om de o vastă cultură medicală
şi umanistă, a intrat în vizorul aparatului de propagandă al autorităţii impuse României
după încheierea celui de al II-lea război mondial. A crezut cu sinceritate că, aşa cum
se proclama de către un foarte bine pus la punct organism politic extern, legăturile de
prietenie cu Uniunea Sovietică vor fi benefice pentru instaurarea unui regim cu ade­
vărat democratic în ţara noastră. A fost atras şi în viaţa politică a momentului, accep­
tând să devină vicepreşedinte al asociaţiei de prietenie româno-sovietică, ARLUS.
Dar foarte curând şi-a dat seama că între lozincile cu un conţinut verbal demo­
cratic şi realitatea din ţară era o adevărată prăpastie. Convins fiind că libertatea, ca
drept uman elementar, nu ţinea nici de dreapta, nici de stânga politicilor a luat atitu­
dine contra flagrantelor încălcări ale acesteia, făcute tocmai de cei ce se autoproclamau
port- drapel ai idealului libertăţii şi a deplinei echităţi sociale. Dar noua orânduire a­
şa-zis democrat-populară avea nevoie de slujbaşi obedienţi şi zeloşi executanţi ai dis­
poziţiilor, nicidecum de liberi cugetători.
Asupra profesorului savant Grigore Popa mai plana încă un motiv foarte serios
în a deveni indezirabil regimului politic instaurat în martie 1946. Pe măsură ce di­
vergenţele dintre statele dominate de totalitarismul de tip stalinist şi Occidentul demo­
crat se acutizau, persoanele care au stat o perioadă de timp în "Vest" , indiferent de
scopul respectivei şederi, erau în mod automat şi fără nici un fel de alte mărturii in­
criminatoare, trecute în categoria adversarilor potenţiali ai regimului. Faptul că pro­
fesorul medic endocrinolog Grigore Popa fusese în principalele bastioane ale " impe­
rialismului" , S.U.A. şi Marea Britanie, state în care avea cunoştinţe printre cei din
lumea savantă, reclama în ochii stăpânirii o foarte urgentă şi dură marginalizare a
acestuia.
Ca urmare, chiar mai înainte de proclamarea Republicii Populare Române, a
fost demis de la decanat (evident că şi de la ARLUS), iar în 1948 i-a fost retrasă calitatea
de membru corespondent al Academiei Române, reobţinută în anul 1990 (detaliu! re­
tragerii calităţii de membru al Academiei Române este consemnat de către medicul ori­
ginar din localitatea lpatele, judeţul Iaşi, Ioan D. Hăulică, membru titular al Academiei
Române, într-un articol publicat de către domnia sa în " Academica" nr. 13-14, anul
2003, pagina 86) .
A fost ales şi membru al Academiei de Medicină din Bucureşti, iar pe plan
european membru al Asociaţiei Anatomiştilor din Paris.
www.cimec.ro
 RO_M_A_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_T_U_L_VA_S_LU_I
��----------M-EM_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I_ _______________

Opera sa constă din lucrări de specialitate care au fost elaborate şi tipărite în

limbile engleză şi franceză; motivul era că aceasta se adresa savanţilor din străinătate,
în ţară la noi fiind doar un număr extrem de redus al cunoscătorilor interesaţi de ase­
menea lucrări de un grad ştiinţific.. extrem de ridicat.
Spre marea pierdere a ştiinţei medicale din ţara noastră, într-o fază a vieţii sale
în care mai avea forţa intelectuală de a mai face şi alte descoperiri prioritare, eminentul
profesor şi pasionatul om de ştiinţă pornit pe căile învăţăturii dintr-un modest sat vas­
luian, Grigore Popa, a încetat din viaţă, la Bucureşti, în data de 18 iulie 1948. Decesul
său prematur, la numai 56 de ani, pare autorilor acestor rânduri, nu lipsit de suspiciuni,
ştiute fiind astăzi metodele diabolice utilizate în înlăturarea " duşmanului de clasă"

www.cimec.ro
 ,. ,.
- ....__
..

Bagdasar, Dumitru
(1893 - 1946)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
'Dumitru
�agdasar

C!Comuna Roşieşti situată în zona centrală a Podişului Moldovenesc, pe valea

pârâului Idriciu, afluent secund din stânga râului Bârlad, se numără printre foarte
puţinele localităţi din România care se pot mândri cu faptul că a dat culturii şi ştiinţei
naţionale doi membri ai academiei, ambii proveniţi din o singură familie.
Cel care avea să devină promotorul neurochirurgiei româneşti, Dumitru, s-a
născut în data de 17 a ultimei luni a anului 1893. Întâiul oraş în care a învăţat carte
a fost Bârladul, la al cărui liceu a obţinut în anul 1913 diploma de absolvire care îi
oferea posibilitatea de a urma o facultate. Studiile superioare le-a făcut în Bucureşti,
ca student la medicină. În 1919 devenise medic, fiind încadrat la Spitalul Militar. S-a
iniţiat în neurologie, între anii 1918-1921, sub observaţia şi coordonarea studiului de
către profesorul Gheorghe Marinescu ( 1863-1938), membru titular al Academiei Ro­
mâne (din anul 1905 ) şi Preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei (în două man­
date: 1918-1922 şi 1933-1936) . În 1921 medicul Dumitru Bagdasar a obţinut titlul de
doctor în medicină şi chirurgie, cu o teză referitoare la parkinsonismul postencefalic.
Apoi, timp de patru ani ( 1922-1926) a făcut practică în neurochirurgie cu profesorul
Dumitru 1. Noica, de la facultatea bucureşteană de medicină, cercetând împreună sin­
dromul radicular senzitivo-motor de origine infecţioasă.
Obţinând, în 1927, o bursă pentru perfecţionare profesională în S.U.A. a par­
ticipat la activităţi medicale specifice la cunoscutul spital " Peter Bent Brigham " din
capitala statului Massachusetts, Boston. A fost primul român acceptat la specializare
în marele oraş nord-american (şi mai mult ca sigur n-a mai fost urmat de un altul, n.n.).
www.cimec.ro
150 MEM BR I I ACADEM I E I ROMÂNE OR I G I NARI D I N J UDEŢUL VASLU I
S-a perfecţionat ca medic neurochirurg sub îndrumarea doctorului american Harvey
Williams Cusing (1869-1939), care nu era altul decât fondatorul neurochirurgiei. În
clinica particulară a doctorului Cusing, în colaborare cu alţi doi medici neurochirurgi,
asistenţi ai magistrului doveditor al posibilităţii medicinii de a interveni chirurgical şi
în complexul mecanism cerebral, au realizat culturi de ţesuturi " în vitro " din tumori
ale creierului operate de părintele neurochirurgiei. În cei aproape trei ani de studiere
a afecţiunilor sistemului nervos central, petrecuţi la Boston în cea mai mare parte, a
elaborat pe baza observaţiilor clinice proprii două studii de o reală valoare ştiinţifică
ce i-au fost publicate în revista medicală de circulaţie internaţională "The American
Journal of Pathology" . Aceste două materiale create de către doctorul originar din ju­
deţul Vaslui, prin tematica lor de neurochirurgie au fost o premieră pentru medicina
românească, nici un alt medic din ţara noastră ne mai abordând până la el un ase­
menea subiect.
După întoarcerea de la specializare a solicitat să fie medic psihiatru în cadrul
marelui spital de boli nervoase din judeţul Timiş, de la Jimbolia, loc în care erau
internaţi pacienţi cu afecţiuni considerate la acel timp ca nevindecabile. În instituţia
medicală bănăţeană, în care a efectuat cele dintâi intervenţii neurochirurgicale din
România a demonstrat practic depăşirea unei noi bariere în lupta multimilenară a
fiinţei umane pentru salvarea vieţii, redându-le mai multor pacienţi o existenţă socială
şi familială la care nu mai sperau să revină. Începând din anul 1939 s-a transferat din
Banat în Bucovina, unde la spitalul din Cernăuţi deţinuse funcţia de şef al serviciului
de Neurologie. Şi la acest aşezământ spitalicesc a făcut operaţii pe cât de dificile, pe
atât de spectaculoase ca rezultate de însănătoşire a persoanelor ce au suportat inter­
venţiile chirurgicale neurologice ale profesorului doctor Dumitru Bagdasar, venit pe
lume în satul de atunci, Roşieşti.
A revenit în oraşul studenţiei sale, Bucureştiul, în anul 1934, iniţial la Spitalul
de Urgenţă, iar apoi la Spitalul Central de Boli Mintale, în calitate de medic primar
neuropsihiatru, unde a creat (premieră medicală în ţara noastră, n.n.) Serviciul de Ne­
urochirurgie, al cărui şef era, începând cu anul 1935.
Cercetările sale în domeniul explorării afecţiunilor creierului, ale căror re­
zultate ştiinţifice a început să le publice în deceniul al III-lea al secolului XX, au produs
o schimbare în învăţământul superior medical românesc, prin introducerea unei noi
materii, neurochirurgia. Autorul acestor studii a fost chemat la facultatea bucureşteană
de medicină, la care a predat în calitate didactică de conferenţiar universitar, post în
care debutase în anul 1937.
La Facultatea de Medicină din capitală, unde în anul 1945 era profesor de
clinică neurochirurgicală a reuşit, pe baza temeinicei pregătiri de neurolog, histolog,
anatomopatolog şi mai ales excelent chirurg, să pună bazele practicii neurochirurgicale
în România. Creator al şcolii de neurochirurgie din medicina de la noi, Dumitru Bag­
dasar a efectuat operaţii demonstrative, devenite apoi practici curente în spitalele prin­
cipale din ţară. A fost printre primii chirurgi ai continentului european care a făcut
o operaţie de chordotomie deschizând drum unor noi tehnici operatorii. Ca practicant
deosebit de avizat al chirurgiei a avut multiple sugestii în perfecţionarea instrumen-
www.cimec.ro
 Academicien ii judeţului Vaslui
------------------------------------------- ----------------- � (i51
tarului chirurgical prin crearea unor noi şi originale piese utilizabile în operaţiile care
vizau sistemul neurologic. A diversificat procedeele de investigare a simptomatologiei
neurologice, găsind soluţionări de originalitate absolută, reuşind să însănătoşească mai
multe mii de bolnavi. Numai în intervenţiile chirurgicale vertebro-medulare, în inter­
valul 1935-1945, a avut aproape 500 de cazuri rezolvate.
Din 1945, pentru doi ani, a deţinut funcţia de Ministru al Sănătăţii. În această
calitate a depus mari eforturi în vederea reorganizării sistemului sanitar şi spitalicesc
românesc care a fost grav afectat în toate structurile sale pe durata participării ţării
noastre la cel de-al II-lea război mondial. Prin măsurile medicale propuse şi aplicate de
către întâiul ministru al sănătăţii din perioada imediat următoare celei mai mari şi de­
vastatoare conflagraţie mondială s-a reuşit ca în România să fie evitată apariţia unor
epidemii de mari proporţii. S-a remarcat mai cu seamă în acţiunea de refacere a imo­
bilelor spitaliceşti distruse total sau parţial ca urmare a multiplelor bombardamente
aeriene abătute asupra celor mai populate centre urbane ale ţării noastre.
A găsit modalităţi de a reutila şi încadra personal medical calificat în spitalele
din zona nord-estică a Transilvaniei care a fost anexată Ungariei prin Dictatul de la Vie­
na, din august 1940, între care necesităţi pe primul plan se afla aducerea înapoi în Cluj
a Facultăţii de Medicină din exilul celor patru ani petrecuţi în Sibiu.
Pe lângă toate acestea a mai avut forţa de a elabora tratatul de neurochirurgie,
prima lucrare românească de proporţii a acestei ramuri a medicinii. Din nefericire nu
a apucat să îşi vadă tipărită cartea deoarece la 15 iulie 1946 a încetat din viaţă. Tratatul
a fost finalizat şi tipărit prin grija unuia dintre cei mai de seamă dintre colaboratorii
săi, medicul Constantin Arseni ( 1912-1994 ) şi el moldovean originar din Dolhasca, ju­
deţul Suceava.
Rezultatele cercetărilor sale asupra sistemului nervos central şi conexiunile
acestuia cu o multitudine de factori cu rol determinant în evoluţia fizică a individului
în diferite faze ale existenţei acestuia au constituit un sprijin ştiinţific de mare valoare
pentru savantul Constantin Parhon ( 1874-1969) care îşi orienta investigaţiile spre des­
cifrarea cauzelor procesului de îmbătrânire a organismului uman. Profesorul doctor
Parhon, membru titular din 1939 al Academiei Române, îl dorea pe neurochirurgul de
excepţie, care era Dumitru Bagdasar, membru al Academiei Române, aşa cum de altfel
pe deplin o merita. Dar din cauza participării României la războiul secund mondial,
acţiune cauzatoare de serioase abateri de la existenţa normală a lucrurilor în ţară, nici
activitatea Academiei Române nu se desfăşura fără sincope felurite, între care e de
menţionat încetinirea ritmului alegerii de noi membri. Dintr-un astfel de motiv acce­
derea lui Dumitru Bagdasar în academie a avut parte de un lanţ de tergiversări mai
mult sau mai puţin justificate. Însă viaţa, în implacabila sa desfăşurare nu i-a mai oferit
şansa existenţei până la o eventuală limpezire a lucrurilor. Cu cinci luni şi jumătate mai
înainte de a împlini 53 de ani profesorul Dumitru Bagdasar a încetat din viaţă. Din
acest tragic considerent binemeritatul fotoliu de academician i-a fost acordat post-mor­
tem în data de 28 octombrie 1948, pe când Constantin Parhon era, începând din 12
august 1948, Preşedinte de Onoare al Academiei Republicii Populare Române.
De menţionat că drumul "parcurs " de către savantul Dumitru Bagdasar de la
www.cimec.ro
 CA_D_E_M_IE_IR_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN__Ju_o_E_TU_L_�_A_S_LU_I________________
152:\�___________M_E_M_B_R_II_A_
Roşieşti până la Boston a necesitat ani de intens studiu încheiaţi prin severe examene
susţinute cu succes în faţa unor somităţi ale medicinei de la mijlocul secolului al XX­
lea. În cazul său dictonul latinesc per aspera ad astra se relevă a fi o deviză care i-a
călăuzit întreaga existenţă.

www.cimec.ro
 - ........___

Cernătescu, Radu
(1894 - 1958)

- III"'
_ ......___ -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
9<adu
Cernătescu

�l patrulea dintre academicienii născuţi în oraşul Ruşi a fost Radu Cer­

nătescu. El mai aparţine grupului celor trei chimişti originari din judeţul Vaslui, dintre
care era unicul membru titular al Academiei Române.
Clasele primare le făcuse în urbea natală, însă pregătirea şcolară de nivel me­
diu o dobândise în cadrul " Liceului Naţional" din Iaşi. Promovând examenele de ba­
calaureat, în anul 1913, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii din
laşi, unde i-a fost profesor Neculai Costăchescu, membru de onoare al Academiei Ro­
mâne (vezi în acest volum, n.n.). A absolvit facultatea în anul 1916, fiind reţinut la uni­
versitate ca preparator, în prima etapă, iar din 01.05.1918 ca asistent la Catedra de
Chimie fizică şi analitică. Peste alţi doi ani, la Universitatea ieşeană, cu lucrarea Legea
lui Dalton aplicată la soluţii concentrate a obţinut titlul ştiinţific de doctor în Chimie.
Devine doctor docent pentru Chimie fizică, în data de 13 septembrie 1924, iar la
catedra universitară era numit, începând cu anul următor, conferenţiar suplinitor la
Chimie analitică. A primit definitivarea de conferenţiar la 1 ianuarie 1928, pentru ca
în anul 1932 să ocupe postul de profesor ag-.cegat, începând din 1 iulie. Ca profesor
definitiv a început să funcţioneze din anul 1936, pe când avea doar 42 de ani.
A predat la Universitatea laşiului, pe parcursul a patru decenii, chimia analitică
(1932-1940) şi chimia anorganică (1940-1958), funcţionând în paralel şi la Şcoala Po­
litehnică din Iaşi, ca profesor de chimie fizică şi chimie analitică.
Acordând o mare importanţă cercetărilor în domeniul chimiei a considerat că
laboratorul de chimie al Facultăţii de Ştiinţe nu mai putea face faţă cu noile cerinţe

www.cimec.ro
�L____________ME_M_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I_RO_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_I_N_JU_D_E�Ţ-UL_V_A_S_LU_I________________
moderne de căutări ale noului. Expunând senatului universitar un cuprinzător program
de cercetări a reuşit să obţină sprijin material în vederea amenajării unui centru de
studii chimice independent de universitate. Astfel, a fost fondat în anul 1948 Institutul
de Chimie " Petru Poni " din Iaşi, al cărui' iniţiator principal era profesorul Radu Cer­
nătescu, membru corespondent al Academiei Române ales în 23 mai 1940.
În cadrul institutului de chimie, al cărui director· a fost de la înfiinţarea aces­
tuia până în anul încetării sale din viaţă, profesorul Radu Cernătescu a făcut apro­
fundate cercetări în ştiinţe adiacente chimiei, ca de exemplu, chimia analitică, chimia
anorganică, biochimia, chimia combinaţiilor complexe şi electrochimie. Mai cu seamă
investigaţiile sale în biochimie au prezentat un intens aparte în lumea ştiinţifică, fiind
printre cele dintâi cercetări de această natură în România.
A mai abordat şi domeniul chimiei fizice, fiind interesat de influenţa elec­
troliţilor asupra solubilităţii apei în fenol, precum şi de aplicarea legii lui Dalton ( 1766-
1844, creatorul teoriei atomice) la soluţiile concentrate.
S-a remarcat prin elaborarea unor metode originale pentru dozarea cadmiului,
vanadiului, cationilor şi anionilor, măsurări de mare precizie necesare în buna des­
făşurare a unor cercetări şi experimentări din domeniul chimiei analitice.
A fost un deschizător a unor noi orizonturi de studiu în ramura chimiei bio­
logice, extinzând investigaţiile ştiinţifice asupra apelor României. De numele său se
leagă cele mai competente analize a apei râurilor principale, a lacurilor şi limanurilor,
stabilind care erau factorii chimiei dăunători florei şi faunei acvatice, precum şi mo­
dalităţile de anihilare a lor cu ajutorul substanţelor chimice, asigurându-se astfel o apă
utilizabilă în multiple scopuri ale economiei naţionale. Descoperirile efectuate în acest
domeniu în urmă cu peste o jumătate de secol de către profesorul Radu Cernătescu şi
echipa de chimişti pe care şi-a format-o şi căreia îi coordona cu măiestrie de dirijor
activităţile, îşi păstrează cu prisosinţă actualitatea şi acum în debutul celui de-al treilea
mileniu.
Spirit inventiv, gândire clarvăzătoare în viitor, dar mai ales excepţionala sa
pregătire profesională permanent conectată la noutăţile din lumea savantă a chimiei
internaţionale, Radu Cernătescu a făcut din Institutul de Chimie din Iaşi staţia pilot
a cercetărilor multiple în ştiinţa chimiei din România. Trebuie să menţionăm pentru
prima datâ în legătură cu savantul chimist originar din Huşi, că nu a fost o simplă şi
aleatoare întâmplare faptul că oraşul Iaşi a devenit principalul centru românesc al pro­
ducţiei de medicamente, ramură industrială esenţială în viaţa oricărui naţiuni, în ca­
re numeroşi specialişti de înaltă competenţă s-au format în şcoala ieşeană de chimie
fondată de către Radu Cernătescu.
În institutul pe care îl conducea, a introdus ca metodologie în cercetare " calea
polarografică" de studiere a complecşilor aminelor hidrosulfitului de nichel şi cobalt
bivalent, dar şi analiza polarografică a fierului, cuprului, plumbului, zincului din mi­
nereurile complexe, descoperiri benefice metalurgiei în general. Ca mărturie a faptului
că rezultatele cercetărilor sale au depăşit net ca însemnătate ştiinţifică graniţele ţării
noastre, îl avem în amănuntul că principalele sale cărţi şi studii au văzut lumina
tip ar ului în limbile de circulaţie internaţională şi sunt incluse în mai toate bibliotecile
www.cimec.ro
_______________________A d_
_c_a_ em
__ ie_
w_ n_ii_i__e_t_
ud ul_i_
u_ VI_ u�_
�_z_ · _________________J�

specializate în chimie din diferite state ale mapamondului.

În şedinţa din 12 august 1948, membrul corespondent al Academiei Române,
Radu Cernătescu era ales membru titular. La numai un an de la acel eveniment el era
ales şi preşedinte al Filialei laşi a Academiei Române Oa acea dată i se zicea " a R.P.R. " ,
n.n.).
Pentru întreaga-i operă de cercetare i s-a acordat în anul 1950 distincţia de
laureat al Premiului de Stat. În 1955 Academia de Ştiinţe a R. P. Ungare îi acordă
calitatea de membru corespondent, el fiind unicul academician originar din ţinutul
vasluian inclus între membrii academiei ungare.
În data de 17 ianuarie 1958 a încetat din viaţă, în oraşul laşi în al cărui cimitir
principal a şi fost înmormântat.

- �� -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Bagdasar, Nicolae
(1896 - 1971)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�colae
q]agdasar

i> ingurul filosof dintre membrii Academiei Române originari din judeţul
Vaslui, Nicolae Bagdasar, s-a născut la 5 februarie în satul Roşieşti din comuna cu ace­
laşi nume din fostul judeţ Fălciu, azi Vaslui. Părinţii fiind ţărani cu o bună situaţie ma­
terială 1-au dat la şcoală în oraşul Bârlad. În anul 1916 tânărul Nicolae Bagdasar, având
20 de ani devenise "bacalaureat al Liceului Gheorghe Roşea Codrianu"
În august 1916 România s-a angajat alături de Franţa, Anglia şi Rusia în răz­
boiul purtat împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei, fapt ce a dus la mobilizarea în
armată a mii de tineri, între care se afla şi Nicolae Bagdasar. La încheierea războiului,
în anul 1918, junele bacalaureat roşieştean a avut posibilitatea de a urma o facultate.
Lucrurile nu sunt însă îndeajuns de clare în privinţa centrului universitar în care şi-a
început studiile superioare. Academicianul Gheorghe Vlăduţescu, în nota nr. 1 din
introducere la volumul N. Bagdasar - Scrieri, Bucureşti, 1988, menţionează: " după mo­
bilizare, în 1918, se înscrie (Nicolae Bagdasar, n.n.) la Facultatea de Litere şi Filozofie
a Universităţii din Iaşi"
Fapt curios, Lucian Predescu, în Enciclopedia României, Bucureşti, 1940, nu îi
menţionează pe Dumitru şi Nicolae Bagdasar. În celelalte dicţionare despre Nicolae
Bagdasar se precizează că a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea din
Bucureşti.
Şi-a dat examenele de licenţă în anul 1922, şi tot atunci a obţinut o bursă pen­
tru continuarea studiilor la Universitatea din Berlin. A rămas în Germania în următorii
patru ani, timp în care pe lângă audierea de cursuri a pregătit şi lucrarea pentru ob-

www.cimec.ro
16:2\� __________ B R_II_A_CAD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_T_U_L_VA_S_LU_I
M_EM__ _______________

ţinerea titlului de doctor în filosofie. Teza, elaborată şi susţinută în limba germană, a­

vea ca subiect de dezbatere şi analiză o parte din concepţiile filosofice ale lui Heinrich
Rickert ( 1863-1936), reprezentant al şcolii filosofice de la Baden. 1 s-a acordat titlul de
doctor la Universitatea "Wilhelm 1" din Berlin, actuala universitate " Alexander von
Humbold" . A avut prilejul să participe la prelegeri ale filosofului german Martin Hei­
degger ( 1889-1976), metafizician şi adept al lui Friedrich Nietzsche ( 1844-1900), filosoful
care a marcat gândirea occidentală a secolului al XX-lea. M. Heidegger se apropia de
împlinirea a patru decenii de viaţă, fiind în plină epocă de afirmare a personalităţii în
filosofia germană.
Revenit în România s-a dovedit a fi un competent cadru universitar, dublat de
un pasionat cercetător în domeniul disciplinelor umaniste. În anul 1927 era asistent
provizoriu de psihotehnică (denumire a grupului de teste care permit aprecierea ap­
titudinilor unei persoane pentru practicarea unor anumite operaţiuni, n.n.), la Uni­
versitatea din Bucureşti. Definitivat asistent, începând din 1929, a făcut seminariile de
logică şi cele de teoria cunoştinţei. A ieşit din cadrul universităţii bucureştene în 1941
pentru a administra editura Ministerului Instrucţiunii Publice, denumită " Casa Şcoa­
lelor"
Peste un an ( 1942) era numit profesor la Universitatea din laşi, unde a predat
Istoria filosofiei moderne şi contemporane, epistemologia (ramură a filosofiei care stu­
diază istoria, metodele şi principiile ştiinţelor, n.n.) şi metafizica, în cadrul Facultăţii
de Litere şi Filozofie.
În şedinţa academică din 28 mai 1943 a fost ales membru corespondent al
Academiei Române, fiind singurul dobânditor al acestei înalte recunoaşteri a meritelor
sale de dascăl universitar şi cercetător în domeniul filosofiei, din acel an. A făcut parte
din Secţiunea Literară.
După august 1944, pe motivul că a studiat filosofia în Germania, tocmai în
perioada premergătoare venirii lui Hitler la cârma statului, devenise indezirabil pentru
regimul politic pro-sovietic instalat la Bucureşti. Ca urmare a fost scos din învăţământul
universitar la a cărui dezvoltare contribuise în mod hotărâtor. 1 s-a oferit postul de
consilier la Institutul de filosofie din Bucureşti. În 1948 din considerentele de mai sus
i-a fost retras şi titlul de membru corespondent al academiei.
Cunoscător profund al filosofiei lui Immanuel Kant ( 1742-1804), pe care o con­
siderase ca o modernă reorientare a filosofiei pe plan mondial, exeget al criticii fecunde
a logicii contemporane iniţiată de Edmund Husserl ( 1859-1938 ) , admirator şi răs­
pânditor al concepţiilor filosofice reprezentative ale secolului al XX-lea emise de so­
mităţi ale " ştiinţei ştiinţelor" , ca Wilhelm Diltkey ( 1833-1938), care a dat un statut de
existenţă proprie ştiinţelor umaniste, Nicolae Bagdasar n-a acceptat să tragă la carul
pseudo-filosofiei materialist-dialectice. Din acest motiv creaţia sa a contenit la limita
anului 1944.
Opera sa a rămas sub obrocul tăcerii vreme de o jumătate de secol. În rare ca­
zuri îi era menţionată câte o lucrare, dar nu pentru a fi făcută cunoscută, ci să fie su­
pusă unor critici " obiective" de pe poziţiile noii ideologii.
De abia în 1971, la împlinir ea primei luni de la moartea sa, în "Revista de
www.cimec.ro
 _c_
_______________________A a_d_
em
__ ie_
ic_ ii_
n_ ud
j__e__l_
tu u_
L. _
VM _i________________��
lu
__

filozofie " , nr. 5 O una mai) a publicat un grupaj de studii referitoare la opera sa.
Rămân în urma lui Nicolae Bagdasar mai multe lucrări filosofice de referinţă,
publicate începând din anul 1927, dintre care consemnăm titlurile: Filosofia contem­
porană a istoriei (1930), Din problemele culturii europene (1931), Istoria filosofiei româneşti
(1940) şi Filosofia românească de la origini până astăzi, 1 - 1941 şi II - 1942.
Începând din 1951 a revenit la laşi ca cercetător ştiinţific încadrat al Filialei
Iaşi a Academiei, post pe care l-a deţinut până în 1956, când la împlinirea vârstei de
60 de ani a fost pensionat.
Filosof de concept autentic, de o probitate exemplară, gânditorul Nicolae Bag­
dasar nu lăsa ca în scrierile sale să prevaleze interese obscure, în defavoarea dreptei
judecăţi bazată pe o temeinică cercetare ştiinţifică. Meritul său deosebit constă în faptul
că el a fost cel dintâi dintre filosofii români interesaţi de filosofia istoriei, încercând
să ela-boreze o lucrare de proporţii pe această temă. Dar vremuri vitrege 1-au împiedicat
să îşi ducă la bun sfârşit această generoasă intenţie.
Filosofia românească din prima jumătate a secolului al XX-lea a reprezentat
un moment de vârf al istoriei gândirii naţionale, prin generaţia ilustrelor nume ale eru­
diţilor Petre Andrei (1891-1960), Lucian Blaga (1895-1961), Mircea Florian (1888-1960),
Dan Bădărău (1893-1968), Dumitru Roşea (1895-1980), între care un loc de sine stătător
îl deţine şi originarul din Roşieşti, Nicolae Bagdasar.
A plecat din lumea aceasta în 21 aprilie 1971, după două luni de la împlinirea
vârstei de 75 de ani.
În 3 iunie 1990 renăscuta Academie Română l-a repus, post-mortem, în rândul
savanţilor membri corespondenţi ai acestui for suprem cultural şi ştiinţific al României.

- -+ +- -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Ralea, Mihail
(1896 - 1964)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
JVlihail
:R..alea

iociologia, ştiinţă care studiază din mai multe unghiuri de vedere procesele
evoluţiilor sociale, relaţiile interumane şi instituţiile din orânduirea socială s-a cristalizat
ca atare în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Au contribuit la constituirea ei fi­
losoful economist francez Claude Henri de Rouvroy duce de Saint Simon ( 1769-1825),
Pierre Joseph Proudhon ( 1809-1865) teoretician politic, iar filosoful Auguste Comte
( 1798-1865) a creat denumirea de sociologie, arătând şi faptul că aceasta deşi e o ştiinţă
înrudită cu filosofia, are un câmp propriu şi specific de cercetare.
În ţara noastră cel dintâi sociolog a fost Dimitrie Gusti ( 1880-1955), cel care
a fondat la Bucureşti şcoala sociologică românească. Tot născuţi în partea finală a se­
colului al XIX-lea au mai fost sociologii Petre Andrei ( 1890-1940) şi Mihail Ralea, toţi
trei fiind, la date diferite, aleşi membri ai Academiei Române.
Cel din urmă menţionat a fost originar din judeţul Vaslui.
Mihail Ralea provine din o familie de jurişti, tatăl său fiind o vreme magistrat
în cadrul tribunalului din oraşul Ruşi. În această localitate s-a născut băiatul Mihail,
în data de întâi mai. Clasele elementare le-a făcut în localitatea natală, însă gimnaziul
şi liceul le-a urmat în laşi (Liceul internat). Pe când era în clasa a III-a gimnazială a
"editat" o revistă scrisă de mână, al cărei titlu era " Zăpada " Şi-a luat bacalaureatul în
anul 1914, după care s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Ultimul
an de studenţie l-a terminat la Universitatea din laşi, în 1917, deoarece capitala Ro­
mâniei a fost sub ocupaţia armatei germane. Tot la Iaşi a trecut şi examenele de ab­
solvire a Facultăţii de Drept.

www.cimec.ro
16:8\L __ _________
M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_EŢ�U_L_VA_S_LU_I
__ __________ ___

Pregătirea profesională postuniversitară o făcuse în Franţa, la Şcoala Normală

Superioară din Paris, începând cu anul 1919. Şi în " oraşul lumină", cum era denumită
capitala franceză, a urmat două discipline, filosofia şi dreptul. În 1923, la Universitatea
Sorbonne, a susţinut teza de doctorat în filosofie, având ca temă ideea de revoluţie în
doctrine socialiste, lucrare apărută sub titlul Revoluţie şi socialism. Pentru titulatura de
doctor în drept, a prezentat, la aceeaşi universitate pariziană, teza Proudhon, concepţia
sa despre progres şi atitudinea sa socială.
Cu cele două doctorate a fost primit fără prea multe formalităţi în corpul di­
dactic universitar ieşean. A început ca asistent (1923), însă a fost repede avansat con­
ferenţiar şi apoi profesor.
A predat, succesiv, pedagogie socială, psihologia şi estetica. În bune relaţii cu
criticul şi istoricul literar Garabet Ibrăileanu (1871-1936) care, împreună cu Constantin
Stere (1865-1936), ideolog al poporanismului şi Paul Bujor (1862-1952), biolog şi scriitor,
au fondat revista "Viaţa Românească" ; cel dintâi îl desemnase pe Mihail Ralea prim re­
dactor al acestui periodic. După mutarea revistei la Bucureşti, devenise codirector, în
anul 1940.
Mihail Ralea profesa în capitală din anul 1938, fiind numit de către Consiliul
Profesoral al Universităţii Bucureşti profesor de estetică şi titular şef al Catedrei de
Psihologie de la Facultatea de Litere şi Filosofie. A mai deţinut şi funcţia de director
ştiinţific al Institutului de Psihologie din Bucureşti.
S-a implicat în presa deceniului al IV-lea al secolului XX, deţinând o vreme di­
recţiunea gazetei " Dreptatea" , fiind în acelaşi timp colaborator la " Gândirea" , " Ideea
Europeană" şi " Adevărul Literar"
A fost adept al concepţiilor sociologice ale savantului francez Emile Durkheim
(1858-1917), unul dintre fondatorii sociologiei moderne. Acesta, în lucrarea Diviziunea
muncii sociale (1893) a demonstrat cu argumente ştiinţifice, pentru prima dată, faptul
că teoria emisă de Karl Marx (1818-1883) în privinţa edificării unei noi societăţi so­
cialiste se baza pe soluţionări care nu duceau în practica socială la ţelul scontat.
Prin scrierile sale, cât şi prin cursurile predate la universitate Mihail Ralea a
contribuit la formarea unei alte generaţii de sociologi, a acelora născuţi după anul 1900,
dintre care unii au ajuns nume de mare prestigiu şi probitate profesională.
Îi menţionăm pe Henri Sthal (1901-1991), Teodor Bugnariu (1909-1988), Vla­
dimir Trebici (1916-1999), Miron Constantinescu (1917-1974), Mihail Cernea (n. 1931),
Constantin Zamfir (n. 1941) ş.a.
Din ampla sa activitate de cercetare în domeniul sociologiei a rezultat şi o
foarte bogată operă scrisă.
A debutat ca autor de cărţi, în 1923 la Paris, cu titlurile Revolution et Socialisme
şi L'idee de revolution dans les doctrines socialistes. Un an mai târziu îi apărea la Iaşi
lucrările Formaţia (formarea, n.n.) ideii de personalitate şi Problema inconştientului. În
1927 a publicat volumul Interpretări, o îmbinare a sociologiei cu psihologia şi antro­
pologia (o premieră în literatura de specialitate). Mai consemnăm câteva titluri de
lucrări ale sale care în perioada de după anul 1947 nu au mai fost menţionate între
scrierile sale: Co men tarii şi sugestii, împreună cu Perspective, ambele ap ărute în 1928,
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui

Atitudini ( 1931 ), Valori ( 1935), Fen(}menul românesc (fără an de apariţie), Istoria ideilor
socialiste, carte apărută la Craiova, şi acesta fără anul editării, Psihologie şi viaţă ( 1938),
iar în 1944 scoate volumul Introducere în sociologie, carte prin care a marcat definitiv
intrarea sociologiei ca ştiinţă aparte între ştiinţele umaniste din România. Tot în a­
ceastă perioadă a întreprins cercetări şi documentaţii bibliografice în vederea elaboră­
rii celei mai de seamă dintre lucrările sale de sociologie, având ca obiect decodarea
complexităţii gândirii fiinţei umane. Cartea a reuşit să o publice în anul 1946 sub titlul
Explicarea omului. Bogăţia ideatică a respectivului volum a atras atenţia sociologilor din
străinătate, la ale căror solicitări prestigioasa editură din Paris, " Alcan " a publicat-o
în limba franceză, în anul 1949. A fost singura contribuţie românească de sociologie
care s-a bucurat de o audienţă internaţională atât de largă, şi ultima cartea acestei
ştiinţe editată în vestul european, provenită din cercetările unui român, înainte de ma­
rea divizare a lumii în cele două " lagăre " despărţite prin " cortina de fier"
La 1 noiembrie 1948 savantul sociolog Mihail Ralea a fost ales, sărindu-se peste
etapa de membru corespondent, membru titular activ al Academiei Române.
Începând cu anul 1959 a ocupat în cadrul academiei importantul post de pre­
şedinte al Secţiei de Ştiinţe Economice, Filozofice şi Juridice a Academiei Române,
demnitate pe care o deţinuse până în penultimul său an de viaţă.
Personalitate cu o cultură generală şi de specialitate excepţionale a fost cooptat
în funcţia de ministru în componenţa mai multor guverne, anterioare şi ulterioare celui
de-al II-lea război mondial. A fost şi ambasador al ţării noastre la Washington. S-a
afirmat atât ca autor de note de călătorie în care a descris aspecte geografice, artistice
şi sociale din mai multe state (Egipt, Marea Britanie, Olanda, Spania, Antile, Canada,
ş.a.). Este întâiul traducător în româneşte a mai multor creaţii ale scriitorului chinez
Liu Sin ( 1881-1936), deschizătorul de drum al literaturii moderne din marea ţară a­
siatică.
S-a stins din viaţă la Berlin, în data de 17 august 1964, însă şcoala de sociologie
românească la a cărei dezvoltare şi amplificare a domeniilor de cercetare a contribuit
în mod esenţial a reuşit să supravieţuiască în perioada dictatorială ce a durat aproape
o jumătate de secol, renăscând după anul 1989.
Este cazul ca în încheiere să menţionăm că opera lui Mihail Ralea, unul dintre
cei mai valoroşi sociologi din România, a fost tratată în mod diferit de-a lungul timpului.
Mai cu seamî scrierile sale elaborate şi editate anterior anului 1946 au avut un regim
aparte, în sensul că despr acestea nu se prea pomenea. Or, după modesta noastră
opinie tocmai acele lucrări reprezintă reala faţă a gândirii filosofice de bază a celui care
a fost savantul originar din judeţul Vaslui, Mihail Ralea. Asupra acestor opere ar fi cazul
să se îndrepte atenţia unor viitor editori!

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 .-1;·, .

- -
- ....
.._ ...

Nicolau, Constantin
(1897 - 1973)

, , ..
- ....
_ ... -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Constantin
�colau

C!Constantin Nicolau, ultimul dintre academicienii originari din oraşul Bârlad

născuţi în secolul al XIX-lea, a intrat în viaţă la 6 februarie.
Şcoala primară şi liceul le-a făcut în urbea natală. După absolvirea claselor
învăţământului preuniversitar şi obţinerea diplomei de bacalaureat s-a înscris, în 1921,
la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. În anul 1924 a fost deja admis
preparator la Clinica II medicală de la Spitalul " Filantropia" din capitală. După trecerea
examenelor pentru titlul de doctor în medicină, în 1926, era numit asistent provizoriu
la clinica unde a fost doi ani la rând preparator. Peste alţii şase ani de practică spi­
talicească era instalat, tot la " Filantropia " , asistent definitiv.
Începând din 1930 a urmat timp de zece ani, la intervale diferite cursuri de
specializare în Austria, Germania şi Franţa, unde la institute de cercetări medicale din
Viena, Berlin şi Paris a făcut parte din echipe conduse de profesori universitari de mare
reputaţie ştiinţifică.
A manifestat un interes aparte faţă de stadiul în care se afla în deceniul al III­
lea din secolul XX hematologia, ramură a medicinii mai puţin cunoscută la acea vreme
în ţara noastră. Prin studii şi cercetări a reuşit să ajungă a fi cel mai avizat medic în
această specialitate medicală care studiază sângele, organele corelate de acesta (măduva
osoasă, ganglionii limfatici şi splina, n.n), precum şi cauzele de îmbolnăvire a respec­
tivului grupaj de organe.
În ţară a efectuat cercetări în domeniul hematologiei în laboratorul specializat
pentru studieri de mare complexitate a afecţiunilor sângelui de la Casa Centrală a Asi-
www.cimec.ro
174 MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORI G I NARI D IN J UDEŢUL VASLUI
gurărilor de Sănătate din Bucureşti, mai întâi ca şef de lucrări, iar mai apoi ca şi co­
ordonator al întregii activităţi a instituţiei. În paralel, a efectuat cercetări ştiinţifice şi
la Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică din cadrul spitalului bucureştean " Fi­
lantropia" , unde a fost director de secţie în perioada 1949-1951.
A introdus în programul de învăţământ medical universitar din România, he­
matologia, separând-o de histologie (parte a anatomiei care studiază formarea, evoluţia
şi compoziţia ţesuturilor generatoare ale vieţii, n.n.) şi de medicina internă, Constantin
Nicolau fiind cel dintâi profesor din ţară care a predat această disciplină la Facultatea
de Medicină şi Farmacie din capitală.
Sub directa sa îndrumare a fost constituit în Bucureşti Centrul de Hematologie
şi Transfuzie înzestrat cu laboratoare moderne. Personal de înaltă calificare efectua în
cadrul laboratoarelor bine utilate cu aparatură de înaltă selecţie, în premieră la noi,
analize de citohistologie (disciplină biologică care studiază celulele, n.n), hemostază
(metodă de oprire a hemoragiilor, n.n.), transfuzii şi alte operaţiuni legate de dereglări
în circulaţia sanguină. Tot de numele său ilustru se leagă şi meritul de a fi pus bazele
reţelei naţionale de centre de conservare a sângelui şi de transfuzii, aşezăminte me­
dicale inexistente în România de până la el.
S-a dovedit a fi un medic savant situat în permanenţă în primul eşalon al
căutărilor noului în meseria practicată, efectuând experimentări pe animale şi clinice
pe om în legătură cu limfomul benign (boală care produce hipertrofia ganglionilor
limfatici, n.n) aducând contribuţii importante la cercetările efectuate tot în acest
domeniu de savanţi ca englezul Alan Lloyd Hodgkin (n. 1914) , deţinător al premiului
"
" Nobel pentru medicină ( 1963) şi chirurgii francezi Favre şi Nicolas.
În cercetarea originală are meritul de a fi pus hematologia românească pe baze
noi, în pas cu progresele mondiale în această ramură deosebit de importantă a me­
dicinii, inaugurând totodată la noi în ţară corelarea tabloului hematologie periferic cu
cel histologic al organelor hematopoiezice (hematopoieză proces de formare şi de
=

nutriţie a celulelor sanguine în măduva osoasă, acţiune a organismului uman care în­
cepe încă din viaţa embrionară, n.n).
Mai are între realizările sale şi efectuarea primei puncţii sternale din ţara noas­
tră, operaţie de o foarte mare complexitate, pentru a cărei reuşită profesorul chirurg
Constantin Nicolau a avut nevoi� de o extrem de minuţioasă pregătire pe plan teoretic
în legătură cu respectiva afecţiune şi cu alegerea celei mai optime proceduri benefică
pentru pacient.
În privinţa faptului că a integrat citogenetica în patologia hematologică medicul
chirurg şi cercetător bârlădean Constantin Nicolau se situează printre primii medici
savanţi din Europa care au făcut acest lucru.
Excelent cunoscător al Hematologiei a avut capacitatea de a elabora o carac­
terizare sintetică a procesului de hematopoieză, lucrare cu răsunet favorabil peste
hotare la adresa autorului. A fost apreciată mai ales în Franţa, ţară ai cărei specialişti
din toate domeniile, nu numi cei din medicină, aduc cu mare greutate elogii unor con­
fraţi din alte ţări în activitatea de cercetare.
De-a lungul timpului a scris, singur sau în colaborare cu alţi medici cercetători,
www.cimec.ro
 _c_
_______________________A a_de
_m_�_ ie_
·c_ · i_
n�_ d
ju_
_e_ u�_
tu_l_ Vi�
· _ __zu_i________________�/115

un număr considerabil de lucrări de strictă specialitate, a căror enumerare ar încărca

cu titluri dificil de înţeles pentru cititorul de rând al acestei cărţi. Locul acelor studii
ar fi într-o eventuală monografie dedicată vieţii şi creaţiei profesorului universitar chi­
rurg Constantin Nicolau.
În 21 martie 1963, după ce împlinise 66 de ani, era ales membru corespondent
al Academiei Române. A făcut parte dintr-un grup de 4 7 personalităţi alese în şedinţa
din acea zi, care a avut loc după o perioadă de 8 ani în care nu s-a mai acordat nimănui
un loc în cadrul academiei (ultimele primiri fiind în 2 iulie 1955, n.n.). Fapt curios,
după transformarea Academiei Române în Academia R.P.R., în intervalul a 26 de ani
au avut loc doar patru şedinţe de alegere a unor noi membri, în 1948, 1955, 1963 şi
1974. După acest din urmă an, din ordine superioare, un au mai avut loc alte alegeri
până în 13 noiembrie 1990.
S-a bucurat şi de înalte aprecieri de peste hotare fiind primit ca membru al
Societăţii Internaţionale de Hematologie, precum şi al Societăţii Internaţionale de Me­
dicină Internă.
A trecut în eternitate în 27 noiembrie 1973, la Bucureşti, la vârsta de 76 de
ani, pe când încă mai putea să aducă ştiinţei medicale importante contribuţii.

- �� -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 _ ....,___ -

Balmuş, Constantin
(1898 - 1957)

- '-., -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Constantin
CJJalmuş

jf}ăscut cu doi ani mai înainte de sosirea anului 1900, în comuna Murgeni,
localitate rurală vasluiană care a dat ştiinţei româneşti încă un membru titular al Aca­
demiei Române (N. Profiri, n.n.), Constantin Balmuş intrase în viaţă în data de 25 al
lunii Florar. Prenumele de Constantin şi 1-a adus singur prin naşterea sa la numai patru
zile după principala sărbătoare creştin-ortodoxă a lunii mai, prăznuirea Sfinţilor Mari
împăraţi Constantin şi maica sa Elena.
Clasele elementare le-a făcut în comuna natală, iar gimnaziul şi liceul la laşi,
în cadrul cunoscutului şi reputatului Liceu Internat, în perioada 1909-1916. Studiile
superioare le-a început tot în fosta capitală a Moldovei de dinaintea Unirii din 1859,
la Facultatea de Litere şi Filosofie.
Beneficiind de excelenţii profesori universitari filologi ca Mihai Carp, Vasile
Bogrea, Mihai Jacotă, August Scriban şi Ion M. Marinescu, studentul C. Balmuş s-a
orientat spre filologia clasică.
"
Examenul de licenţă 1-a trecut primind calificativul " magna cum laude Pen­
tru excelentele-i rezultate la învăţătură i s-a acordat o bursă pentru continuarea pregă­
tirii, în anii 1922 la universităţile din Germania, de la Bonn şi Berlin ( 1923) . A mai
studiat încă doi ani ( 1924-1926) în Italia, în cadrul Şcolii Române din Roma, institu­
ţie înfiinţată prin strădaniile lui Vasile Pârvan ( 1882-1927) . Alte călătorii de studii în
străinătate a mai făcut, pentru perioade mai scurte, în Franţa ( 1926, 1929, 1930, 1939),
Grecia ( 1928), Elveţia şi Germania ( 1939) .
Doctoratul şi l-a luat la Universitatea laşi, prin susţinerea tezei, în anul 1925,
www.cimec.ro
 180 MEMBR I I ACAD E M I EI ROMÂNE ORI G INARI DIN J UDEŢU L VASL UI
Tehnica povestirii la Plutarh, devenind doctor în filologie clasică.
Încadrat ca asistent provizoriu la Catedra d_e Latină din cadrul Universităţii
ieşene, a fost numit asistent definitiv de Limba şi literatura latină, începând din 15
decembrie 1930. Peste doi ani, în 15 martie, tot la Universitatea Iaşi şi-a luat docenţa,
după care în aceeaşi lună, în ziua de 29, era avansat conferenţiar universitar suplinitor,
iar din 22 aprilie a dobândit o nouă treaptă, aceea de conferenţiar provizoriu.
Începând din ianuarie 1937, la numai 39 de ani primea numirea de profesor
universitar titular al Catedrei de Limba Elină a facultăţii ieşene de Literatură şi
Filosofie. I-a mai fost acordată şi conducerea Seminarului de Limba şi Literatura
Greacă din Iaşi. A fost principalul organizator al bibliotecii documentar-ştiinţifice a
seminarului, pe care a înzestrat-o în mod substanţial cu literatură de specialitate, cărţi
care astăzi aparţin fondului de aur al bibliotecii Universităţii " Alexandru Ioan Cuza"
din Iaşi. A mai reuşit să creeze la Iaşi o şcoală de cercetare a filologiei clasice, care a
funcţionat cu bune rezultate până în anul 1948, când din raţiuni politice absurde s-a
considerat ca inutilă studierea limbilor elină şi latină.
În 1948, după ce o scurtă perioadă a fost decan al Facultăţii de Litere, a părăsit
Iaşiul fiind transferat în Bucureşti ca profesor la Facultatea de Limba şi Literatura
Română, ca şef al Catedrei de Literatură Clasică.
La 1 noiembrie 1948 a fost ales membru titular activ al Academiei Române,
calitate care i-a permis să ajungă în 1950 director al Muzeului de Antichităţi din Bu­
cureşti, instituţie aparţinătoare din punct de vedere administrativ de Academie.
Filolog clasicist de o mare probitate profesională, Constantin Balmuş a fost
foarte apreciat pentru opera sa deosebit de amplă şi aprofundat ştiinţifică, în mai multe
state europene. Bunăoară, îl alege membru al ei Societatea de Studii Latine din Paris,
membru al Asociaţiei pentru încurajarea studiilor greceşti a Franţei. În ţară a fost mem­
bru fondator al Asociaţiei Academice "Vasile Pârvan " , a foştilor cursanţi ai Şcolii Ro­
mâne din Roma.
A fost un fin cunoscător al elinei şi latinei, fapt ce 1-a consacrat ca cel mai
avizat traducător din aceste limbi în limba română.
A excelat şi prin cercetările sale filologice în domeniile stilisticii şi artei litera­
re, fiind întâiul lingvist român care a abordat astfel de teme.
De numele academicianului Constantin Balmuş este legată studierea cu mij­
loace specifice moderne a filologiei clasice în învăţământul universitar din ţara noastră.
Extrem de bine pregătit în domeniul limbilor clasice a devenit la o vârstă nicidecum
înaintată cel mai apreciat specialist în acest domeniu. Totul s-a bazat pe o capacitate
nativă excepţională ajutată de un travaliu ştiinţific susţinut într-un ritm de-a dreptul
galopant, din care au rezultat lucrări ce au văzut lumina tiparului în renumite edituri
din afara ţării noastre.
A fost, de asemenea, unul dintre cei mai angrenaţi profesori universitari în
ceea ce priveşte întocmirea de manuale şi cursuri universitare, al căror conţinut în con­
siderabilă parte nu s-a perimat nici după o jumătate de secol de la apariţie. Aşa este,
spre exemplu, Cursul de gramatică istorică a limbii latine. Fonetică, morfologie, sintaxă,
apărut în anul 1928, sau culegerile de texte Crestomaţie latină, şi mai ales cele zece
www.cimec.ro
------------------------------
Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------ -J!1si
volume ale Antologiei latine.
Nu este nicidecum o părtinitoare exagerare faptul că studiile şi cărţile lin­
gvistului Constantin Balmuş au abordat aproape toate aspectele şi ramurile filologiei
clasice din România. Autorul acestor volume trebuie să fie socotit printre cei mai de
frunte cunoscători din ţara noastră a limbilor clasice şi a gramaticii acestora, iar prin
bogăţia informaţiei pe care o deţin lucrările sale tratează în mod admirabil şi deosebit
de limpede exprimat importante aspecte de lingvistică generală, depăşind net domeniul
strict limitat al limbilor elină şi latină pe care nu numai că le poseda în marea lor
complexitate gramaticală, ci de-a dreptul le diviniza.
S-a stins din viaţă timpuriu, la numai 59 de ani, în Bucureşti, la 13 iulie 1957,
lăsând un mare gol în cadrul filologiei din ţara noastră.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - ,
_ ,___ -

Macarovici, Neculai
(1900 - 1979)

, ,
_ ,___
-

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�eculai
Jliacarovici

.Jleculai Macarovici, viitorul membru corespondent al Academiei Române,

s-a născut la 12 aprilie în târguşorul Negreşti, centru urban actual situat în zona nord­
vestică a judeţului Vaslui. După terminarea celor patru clase elementare - denumite
la anul 1900 " primare " , a fost înscris la liceul vasluian " Mihail Kogălniceanu " Apoi,
a urmat la UnivPrsitatea laşi, Facultatea de Ştiinţe, secţia Ştiinţelor naturale, absolvind
în anul 1925. A predat, mai întâi la şcoli din Târgui Frumos, Vaslui şi laşi, timp de doi
ani. Începând din 1927 a intrat ca asistent suplinitor la Laboratorul de Geologie al
Universităţii ieşene, parcurgând ulterior toate gradele didactice specifice învăţământu­
lui superior. În 1939, la Iaşi, şi-a susţinut teza de doctorat, devenind doctor în geologie.
Fără să părăsească activitatea la catedră, din 1948 a preluat şi direcţiunea Muzeului
Naţional de Istorie Naturală - laşi, instituţie în fruntea căreia a stat până în anul 1969.
În cei 21 de ani ai directoratului său a reuşit să pună expoziţia permanentă în con­
cordanţă cu cerinţele muzeografiei moderne şi a instituit un cuprinzător program de
cercetări ştiinţifice pentru personalul de specialitate din subordinea sa.
La Universitatea ieşeană a fost iniţiatorul studiilor de micopaleontolog1e şi
palinologie (analizarea resturilor polenului păstrat în straturile geologice, n.n.). De
asemenea, a abordat, în premieră naţională, studiul foraminiferelor (vietăţi marine
având corpul protejat de cochilie calcaroasă, n.n.) actuale din Marea Neagră.
Pe durata celor treizeci de ani în care a predat la universitate a fost în per­
manenţă preocupat de a continua ridicarea ştachetei ştiinţifice a cursurilor sale, atribut
esenţial în creşterea gradului de pregătire a studenţilor. Astfel, în 1948 a elaborat un
www.cimec.ro
186\� MEMB RII ACADEMIE I ROMÂNE OR IG I NARI DIN J U DEŢUL VASLUI
--------------------------------------------------------------

Curs de paleontologie stratigrafică, iar în 1968 a reuşit performanţa de a realiza şi pre­

da întâia dată în ţara noastră cursul de Geologia Cuaternarului (cuaternar = perioada
geologică în care au apărut cele mai noi formaţii ale scoarţei globului pământesc, n.n.).
Nu s-a dezminţit nici ca " geolog de teren" , efectuând împreună cu echipe de
colaboratori şi studenţi cercetări geologice în mai multe ţinuturi. Un prim obiectiv cer­
cetat a fost zona din care era originar, Podişul Central al Moldovei. Apoi a mai inves­
tigat zona sudică a Dobrogei, sudul Basarabiei şi fâşia dintre Prut şi Nistru a ţărmului
nordic al Mării Negre. A manifestat un interes aparte pentru situaţia geologică a
Carpaţilor de Curbură, arie generatoare de cutremure cu declanşări ciclice. S-a impus
ca specialist de mare reputaţie naţională şi internaţională prin efectuarea orizontalită­
ţii litofacială Oitofacial = aspectul pământului, n.n.) şi biostratigrafică a Sarmaţianului
(perioadă geologică, n.n.) şi Cuaternarului din România.
A fost, pe departe, cel mai documentat cercetător din ţară în privinţa faunei
din perioadele geologice anterioare apariţiei fiinţei umane pe Terra.
Deosebit de importante s-au dovedit a fi cercetările sale în ramura geologiei
economice, cartând mai multe masive de sare necunoscute anterior de cercetările din
teren ale geologului Neculai Macarovici. A mai identificat şi o serie de mari aglomerări
naturale de calcare, argilă, şi turbă, materii prime utilizabile în mai multe sectoare
industriale.
Mai are marele merit de a fi cel dintâi dintre oamenii de ştiinţă care a men­
ţionat faptul că în zona de platformă a Mării Negre există zăcăminte exploatabile ren­
tabil de petrol şi gaze.
A efectuat interesante şi benefice (din punct de vedere economic) cercetări în
triunghiul din Carpaţii Apuseni, Brad, Săcărâmb, Zlatna, studiind gradul minerali­
zaţiilor auro -argintifere, cercetări pe a căror baze au fost deschise în zonă mai multe
exploatări miniere, dintre care unele sunt în funcţiune şi în prezent.
A contribuit cu date ştiinţifice culese din teren la întocmirea hărţii geologice
a României Oa scara 1:200.000), precum şi a hărţii perimetrului Platformei Moldove­
neşti.
A efectuat o cercetare de specialitate în satul Giurcani, comuna Găgeşti, judeţul
Vaslui, loc în care a descoperit o aglomerare de resturi osteologice aparţinătoare unor
specii de animale mamifere datând din perioada Terţiarului (a treia eră din istoria
planetei noastre, n.n.), vietăţi despre a căror existenţă nu se cunoştea înaintea inves­
tigaţiilor sale geologice.
A reuşit să aducă date concludente în privinţa condiţiilor de mediu în care au
fiinţat şi evoluat vieţuitoarele care au existat în spaţiul actual al ţării noastre cu multe
milioane de ani în urmă, în Pliocen şi Cuaternar.
În anul 1974, la vârsta de 74 de ani a fost ales membru corespondent al A­
cademiei R. S. România, în şedinţa din data de 1 martie. A făcut parte din grupul de
douăzeci de oameni de ştiinţă, literaţi şi artişti plastici care au mai fost aleşi în aca­
demie în epoca totalitarismului. Începând din acel an nu s-a mai permis să fie făcută
nicidecum o altă alegere de noi membri pe durata a 16 ani. A fost perioada în care
s-au acutizat la maximum contradicţiile dintre principalul for cultural -ştiinţific naţional
www.cimec.ro
--------------------
Academicienii judeţului Vaslui
��------------------------------------�
(1s7
şi conducerea la vârf a partidului unic care deţinea puterea de stat în România.
Din acest motiv geologul Neculai Macarovici nu a mai apucat să devină mem­
bru titular, aşa cum s-ar fi cuvenit (şi s-ar fi întâmplat în timpuri de normalitate în viaţa
României).
I-au fost însă apreciate peste hotare cunoştinţele vaste de malacologie, ramură
a zoologiei care studiază moluştele. I s-a acordat onoarea de a se număra printre mem­
brii fondatori ai revistei de specialitate " Malacologia" , periodic editat în Statele Unite
ale Americii. În Europa de Vest a fost ales membru activ al Societăţii Internaţionale
"
" Unitas Malacologia Europaea , al cărui sediu se afla în Elveţia, la Bas el. În ţara sa
a mai fost ales membru al Societăţii de Geologie.
Întreaga sa carieră s-a desfăşurat în centrul universitar din Iaşi, oraş în care
şi-a dat obştescul sfârşit la 26 iulie 1979, la trei luni şi jumătate după ce împlinise 79
de ani.
A lăsat o vastă literatură de specialitate compusă din 115 lucrări elaborate pe
baza cercetărilor proprii, contribuţii ştiinţifice cărora timpul nu le-a estompat aproape
cu nimic valoarea documentară şi informaţională.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 , ,
_ ....__
.._

Vrănceanu, Gheorghe
(1900 - 1979)

- - -
-
_ ......_ _
__

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 .(
.

8heorghe
'Vrănce'anu

� intre toţi membrii Academiei Române originari din judeţul Vaslui, cel care
a ţinut să îşi facă cunoscută această obârşie făcând din ea un adevărat titlu de mândrie,
a fost matematicianul geometru Gheorghe Vrănceanu. Acesta s-a născut cu peste o sută
de ani în urmă în satul Valea Hogei, care pe atunci aparţinea din punct de vedere ad­
ministrativ de comuna Doagele, judeţul Vaslui, în data de 30 iunie a ultimului an din
secolul al XIX-lea.
Familia se ocupa cu agricultura, iar tatăl său spre a-şi spori câştigul în bani
practica ocazional şi cărăuşia, profitând de faptul că satul în care locuia era situat cam
la mijlocul distanţei dintre oraşele Bacău şi Vaslui. Această aşezare geografică a Văii
Hogei constituia un bun vad de cărăuşie, oamenii având felurite pricini de a se deplasa
fie la Bacău, fie la Vaslui.
Se părea că şi Gheorghe avea să urmeze peste ani îndeletnicirile părintelui său,
însă lucrurile au ieşit din obişnuitul cotidian al vieţii din mediul rural. Învăţătorul şcolii
din sat, dascăl al cărui nume s-a păstrat peste ani datorită deselor evocări ale acade­
micianului Gheorghe Vrănceanu, Arnăuţescu, purtător şi el al prenumelui elevului său,
conştient că fiul căruţaşului era înzestrat cu o inteligenţă ieşită din comun, îl convinse
pe tatăl băiatului să îşi înscrie fiul, după terminarea celor patru clase primare, la Gim­
naziul din Vaslui. Până la el nu se mai pomenise ca un copil din Valea Hogei să îşi con­
tinue învăţătura medie la liceul vasluian.
În anii de liceu ( 1912-1919) s-a dovedit a fi cel mai sârguincios elev al clasei
din care făcea parte, de-a dreptul lansându-se într-o vertiginoasă succesiune de reuşite
www.cimec.ro
19:2\L M_E_M_BR_li_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_A_N� O-R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_ET_.u_L_VA_S_L_UI
,� ____
__ ____ __
__ __ ___ __ __
__ __

la toate examenele şi la felurite concursuri şcolare. În penultimul an al celui de al II­

lea deceniu al veacului al XX-lea a obţinut diploma de bacalaureat, la şcoala gimnazială
vasluiană, transformată între timp în liceul " Mihail Kogălniceanu"
Beneficiind la liceul din Vaslui de faptul că acesta era încadrat cu profesori
buni, elevul Gheorghe Vrănceanu dobândise o excelentă pregătire la " ştiinţe exacte " ,
mai ales. A obţinut, prin concurs, o bursă " Adamachi " la Universitatea din laşi. În
toamna lui 1919 îşi începe studenţia la Facultatea de Ştiinţe, Secţia de Matematici, un­
de îi are ca profesori pe Simion Stoilow (1887-1961), cel care la Iaşi a predat algebra
superioară şi teoria funcţiilor, Alexandru Myller (1879-1965), profesor de geometrie
analitică, precum şi pe Simon Sanilevici (1870-1963) care a predat calculul diferenţia!
şi integral, cu toţii deveniţi membri ai Academiei Române.
Gheorghe Vrănceanu, pentru excepţionalele rezultate la examene, încă de la
finele anului al doilea de studii, era numit preparator la Seminarul Matematic al uni­
versităţii pe care o frecventa. În 1929 şi-a susţinut teza de licenţă, după care i s-a oferit
prilejul de a efectua cursuri de specializare în Italia, unde la Roma vestiţii matema­
ticieni Tullio Levi-Civita (1873-1941) şi Gregorio Ricci (1853-1925), creaseră calculul ten­
sional. În Germania, la Universitatea din Gotingen audiase expuneri ale matemati­
cianului David Hilbert (1862-1943), şef al şcolii formaliste şi unul din fondatorii meto­
dei axiomatice, cel care a dominat cercetările matematice ale secolului al XX-lea. De
asemenea, a avut prilejul de a participa la cursuri ale lui Albert Einstein (1879-1955).
În anul 1928, la Congresul Internaţional de Matematică desfăşurat în Italia,
la Bologna, oraşul cu cea mai veche universitate din Europa, şcoală de nivel academic
fondată în 1088, Gheorghe Vrănceanu cunoaşte gloria recunoaşterii sale pe plan mon­
dial ca fiind autorul teoriei spaţiilor neolonome. Ca bursier al fundaţiei " Rockefeller"
s-a specializat în S.U.A., la Cambridge - Massachusets, în universitatea creată în 1636
de către John Harward, şi la universitatea fondată în 1746 în oraşul Princeton, din sta­
tul New Jersey, unde şi-a îmbogăţit cunoştinţele prin însuşirea de idei ale unor " monştri
sacri" ai matematicii ca George David Birkhoff (1884-1944) şi de la Cambridge, Oswald
Veblen, Herman Weyl şi Elie Cartan (1869-1951). Astfel, fostul elev al modestului
învăţător Arnăuţescu din Valea Hogei, a intrat în miezul celor mai actuale şi dificile
probleme ale matematicii mondiale din prima jumătate a secolului al XX-lea, trecând
cu brio examenul cel mai greu, acela al recunoaşterii valorii sale ca matematician de
primă mărime în lume.
Ca dovadă a acelui fapt avem celebra revistă de matematică din Franţa, peri­
odic în care aveau acces doar studii ale somităţilor ştiinţei matematicii. " Comptes Ren­
dus de l'Academie de Sciences" a dat publicităţii, făcând cunoscută în lume importanta
lucrare a profesorului Gheorghe Vrănceanu, "Sur les espaces nonholonomes" . Apariţia
acestui material, o noutate în geometrie, a atras imediat atenţia celor mai însemnaţi
specialişti geometri care au început o competiţie ştiinţifică internaţională acerbă a geo­
metriei "varietăţilor neolonome Vrănceanu " . A fost prima mare performanţă a şcolii
de matematică din laşi, dar şi din România.
Şi în ţară, p rofe s orul savant originar din j udeţul Vaslui, fost elev al liceului
" Mihail Kogălniceanu", a creat o remarcabilă şcoală de cercetare a spaţiilor neolonome
www.cimec.ro
 _c_
_______________________A a_d_
em
__ic_
ie_
n_ii_ud
i_ tu
_e_ u_
_l_i_ M_lu
Vi_ _i________________��

în cadrul căreia s-au format matematicieni de mare erudiţie ca Grigore Moisil (1906-
1973), Radu Roşea (1908-?), Mendel Haimovici (1906-1973) ş.a.
A predat la Universitatea din Cernăuţi, până în 1939, după care a fost tran­
sferat la Bucureşti, mai întâi la Facultatea de Ştiinţe, iar apoi la Facultatea de Mate­
matică din cadrul universităţii din capitală.
În data de 1 iunie 1948 era ales membru corespondent al Academiei Române,
iar la 2 noiembrie al aceluiaşi an fusese reconfirmat de către nou constituita Academie
a R.P.R. A devenit membru titular la vârsta de 55 de ani, la 2 iulie 1955.
A realizat pe parcursul a 40 de ani cât a predat la universitate o operă didactică
importantă, constând din 300 de lucrări caracterizate prin profunzimea conceptelor pe
care le-a introdus şi importanţa problemelor rezolvate, între care a adus contribuţii
personale marcante cu privire la dezvoltarea teoriei relativităţii prin dezvoltarea unui
formalism special pentru a simplifica scrierea ecuaţiilor lui Einstein. Vastitatea temelor
abordate, diversitatea acestora şi soluţionările pe cât de originale pe atât de ingenioase
îl caracterizează pe Gheorghe Vrănceanu ca pe unul din marii geometri ai lumii seco­
lului al XX-lea.
S-a dovedit şi foarte activ în viaţa academică, fiind între anii 1965-1979 pre­
şedintele Secţiei de Matematică. A îndeplinit şi funcţia de director adjunct al Insti­
tutului de Matematică al Academiei Române coordonând activitatea de cercetare din
cadrul acestuia. Preocupat de creşterea prestigiului ştiinţific internaţional al Academi­
ei, a fost unul dintre iniţiatorii şi organizatorii componenţi ai Secţiei de Matematică
a unuia dintre congresele naţionale - cu numeroşi invitaţi străini matematicieni - a
matematicienilor din România, în anul 1956. Cercetările sale au constituit puncte de
plecare pentru formarea şcolii naţionale de geometrie diferenţială centro-afină, con­
siderată pe plan ştiinţific intercontinental o creaţie pur românească.
Doctor în matematici prin titlul acordat în 1924 de către Universitatea din
Roma, membru al Academiei din Messina (Sicilia), al Academiei Regale din Belgia
(Liege), al societăţilor de matematică din S.U.A. şi Franţa, a mai fost declarat Doctor
honoris causa, în anul 1967, de către Universitatea din Bologna (fiind singurul român
posesor al onorantei distincţii a celei mai vechi universităţi din lume) şi Doctor honoris
causa al Universităţii " Alexandru Ioan Cuza" din laşi.
S-a stins din viaţă, în Bucureşti, în data de 27 aprilie 1979, cu două luni înainte
de a împlini 79 de ani, însă şcoala de geometrie superioară creată de el îşi continuă
activitatea şi în prezent.
Ar mai fi de menţionat despre cel care patru decenii a predat în învăţământul
superior românesc, ilustrul profesor matematician Gheorghe Vrănceanu, că preocupa­
rea sa de căpetenie la catedră a fost aceea de a aprofunda în mod real temele expuse
în faţa studenţilor, astfel încât la rândul lor şi aceştia să poată deveni adevăraţi creatori
în cadrul domeniului căruia i s-au dedicat.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - IT . ')".
-- ...... __ -

Macarovici, Constantin
(1902 - 1984)

IT' IT
_ ,__

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Constantin
�acaroviei

mransilvania de dinainte de unirea ei cu România la 1 decembrie 1918, în

pofida faptului că naţiunea română a fost, pe toată durata timpului în care această
provincie era anexată regatului ungar şi apoi imperiului austro-ungar, net majoritară,
nu avea nici o şcoală românească de grad universitar. Prin constituirea României Mari
a devenit posibilă înfiinţarea la Cluj a Universităţii Daciei Superioare " Ferdinand 1"
În cadrul Facultăţii de Ştiinţe a noii universităţi erau cuprinse încă de la în­
fiinţare secţiile de Ştiinţe Naturale, Fizică, Matematică şi Chimie.
Între organizatorii secţiei de Chimie s-au aflat ieşenii Raluca Ripan şi Gheorghe
Spacu. Din grupul chimiştilor care au făcut să crească prestigiul Facultăţii de Chimie
din Cluj a făcut parte un al treilea moldovean, Constantin Macarovici.
El s-a născut în oraşul Negreşti, în data de 22 februarie. Învăţătura o începe
în localitatea natală, iar liceul l-a absolvit în Vaslui. Studiile universitare le-a făcut în
Iaşi, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe, secţia Chimie, fiind student al profesorului Gheor­
ghe Spacu (1883-1955). În 1931 şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea din Cluj,
sub conducerea lui Gheorghe Spacu, devenind doctor în chimie.
A intrat însă în învăţământul universitar în anul 1927, ca asistent la conferinţa
(catedra, n.n.) de Chimie generală condusă de Raluca Ripan (1894-1975), evident că la
universitatea clujeană. În 1941 conferinţa de Chimie generală ce a fost susţinută de
conferenţiar universitar Raluca Ripan, a început să fie suplinită de către Constantin
Macarovici, fapt petrecut la Timişoara, nu la Cluj.
Motivul era anexarea cie către Ungaria a părţii de nord şi de est a Transil-
www.cimec.ro
1913\L___________M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN_J_U_D_ET_,U_L_VA_SL_UI ________________
vaniei, spaţiu în care se afla şi oraşul universitar Cluj, ca urmare a Dictatului din 30
august 1940, de la Viena. Facultatea de Ştiinţe în cadrul căreia se afla Secţia de Chimie
a fost evacuată din teritoriul inclus Ungariei, fiind aşezată în municipiul Timişoara,
unde i s-a repartizat etajul al III-lea din Palatul Poştelor.
Profesorului Ioan Tănăsescu (1892-1959), conferenţiarei Raluca Ripan şi asis­
tentului acesteia, Constantin Macarovici le-a revenit misiunea reorganizării, în acele
foarte dificile condiţii, a catedrei de chimie. Până la finele lunii decembrie 1940 s-a
reuşit ca studenţii să îşi reia cursurile. După doi ani de suplinire, începând din data
de 1 ianuarie 1943, Constantin Macarovici a fost definitivat conferenţiar de Chimie
generală.
La 5 august 1948, după revenirea la Cluj, prin reforma învăţământului supe­
rior din R.P. Română secţia de Chimie a fost ridicată la rangul de facultate.
Primul şef de catedră al noii facultăţi a fost Raluca Ripan, iar Constantin Ma­
carovici era numit suplinitor la Catedra de Chimie generală, pentru ca din 6 decembrie
1948 să fie definitivat ca profesor titular. Cursul de chimie generală predat de către
acesta era urmat de studenţii de la facultăţile de Ştiinţe Naturale, Fizică, Geologie -
Geografie, şi se înţelege, de către cei de la Chimie.
Prin numirea la 1 septembrie 1951 a Ralucăi Ripan ca rector al Universităţii
"
"Victor Babeş din Cluj, funcţia de decan al Facultăţii de Chimie i-a revenit lui Con­
stantin Macarovici. Sub conducerea sa a fost înfiinţat primul cerc ştiinţific pe Uni­
versitate, la Facultatea de Chimie.
Tot în anul 1951 a fost cooptat director adjunct al Institutului de Chimie al
Academiei Române (filiala din Cluj, n.n.) post pe care l-a deţinut până în anul 1970.
Faţă de ascensiunea sa pe scară ierarhică profesorală universitară (care s-a
desfăşurat într-un ritm destul de alert şi la care se adaugă, cu brio, o activitate de cer­
cetare în domeniul chimiei deosebit de fructuoasă, fiind autor al unor metode analitice
volumetrice, gravimetrice, calorimetrice şi complexometrice, ceea ce nimeni n-a mai
realizat înaintea sa), alegerea sa ca membru corespondent al Academiei, în data de 2
iulie 1955 apare ca tardivă. Această "întârziere " a fost cauzată de faptul că între aca­
demie şi conducerea statului exista un conflict, care evident era bine mascat, însă era
totuşi observabil printr-o rărire fără precedent a sesiunilor în care se alegeau noi
membri. De la fatidicul an 1948 în care principalei instituţii cultural-ştiinţifice a ţării
i-au fost retrase prerogativele ce îi asiguraseră o independenţă faţă de puterea politică,
s-a întrerupt şi practica de a alege noi membri în succesiunea anilor. Astfel, dacă din
1869, când a fost ales cel dintâi membru corespondent al Academiei Române, până în
1948 au avut loc alegeri de 57 de ori în 79 de ani, din 1948 şi până în 1990 nu au fost
decât 5 astfel de evenimente, în 1952, 1955 (anul primirii profesorului Constantin
Macarovici), 1963, 1965 şi 1974.
Cercetările sale au fost orientate mai cu seamă spre chimia complecşilor şi
chimia analitică. În p rimul dintre domeniile menţionate, are, pe lângă lucrările în co­
laborare cu p rofe s o rul Gheorghe Spacu (11 note), un studiu amplu asupra influenţei
legăturilor simple, duble şi triple, combinaţii chimice prin care a obţinut derivaţii sub­
complexe cu acele baze organice utilizate (diaminodibenzil, stilben şi tolan). Mai mult
www.cimec.ro
_______________________A
_c_
a_d_
em
__ic_
ie_
n_ii�ud
j__e�_l_
tu u_
i_ __lu
VM _i________________��·

decât atât, în afara domeniului complecşilor a efectuat studii asupra dolomitelor (roci
calcaroase îmbogăţite pe cale naturală cu magneziu, n.n.) indigene, elaborând un pro­
cedeu pentru obţinerea carbonatului de magneziu.
În ceea ce priveşte cercetările sale în chimia analitică, rezultatele acestora le­
a publicat în circa patruzeci de note cuprinzând metode noi şi studii critice compara­
tive în dezlegarea diferiţilor ioni prin procedee chimice. Descoperirile de atare factură
au avut utilizări practice în industria farmaceutică, servind la dozarea sulfamidelor şi
la controlul calităţii unora dintre medicamente.
Este un deschizător de drum din România în sonochimie, domeniu ştiinţific
în care a inventat o metodă şi a conceput o instalaţie pentru studierea reacţiilor so­
nochimice. A reuşit să stabilească un procedeu original pentru obţinerea oxidului pur
de wolfram în câmp ultrasonor.
1 s-au publicat de-a lungul timpului, în ţară şi în străinătate, peste 200 de
lucrări pe care le-a elaborat singur sau în colaborare cu alţi chimişti. Chiar şi în cazurile
unor materiale concepute de colective de autori partea cea mai consistentă a textului
îi aparţinea celui care a fost profesor prin excelenţă, Constantin Macarovici.
Este de consemnat faptul că s-a remarcat nu numai ca un cercetător chimist
ultraancorat în formule complicate, fiind tributar unui vocabular de o extrem de strictă
specialitate, dificil de înţeles chiar şi de către chimişti care nu se ridicaseră măcar la
un nivel de cunoştinţe cât de cât apropiat de al său, Constantin Macarovici avea şi harul
de a scrie pentru marele public. Stau mărturie cele trei monografii referitoare la vieţile
şi realizările ştiinţifice ale chimiştilor români, Nicolae Teclu (1839-1916), absolvent al
Facultăţii de Chimie a universităţii vieneze, întâiul chimist român de rezonanţă şti­
inţifică europeană, Gheorghe Spacu şi Raluca Ripan. Cărţile respective, apărute în anii
1971, 1979 şi 1982, atât în privinţa acerbei documentări cât şi prin cursivitatea şi
claritatea naraţiunii, constituie şi acum, la început de nou secol, modele de urmat de
către cei ce intenţionează să evoce personalităţi ale vieţii ştiinţifice de odinioară din
ţara noastră, şi nu numai!
A rămas până la sfârşitul existenţei sale legat de Clujul universitar, oraş în care
a trecut pragul nemuririi savanţilor, la vârsta respectabilă de 82 de ani, în data de 7
februarie 1984.

- � +- -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Bercovici, Martin
(1902 - 1971)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Jl!tartin
rnercovici

(el de-al doilea inginer originar din judeţul Vaslui ajuns până la onoranta po­
ziţie ştiinţifică de membru titular al Academiei Române, a fost Martin Bercovici. S-a
născut în oraşul Bârlad, la data de 24 august fiind, în ordinea anilor venirii pe lume,
al şaselea dintre academicienii care au pornit în viaţă de aici.
Evident că, bârlădean fiind, întregul proces de şcolarizare l-a făcut în urbea na­
tală, începând din prima clasă primară şi până la bacalaureat.
Studiile universitare le-a urmat, din 1921 până în 1926, la Şcoala politehnică
din Bucureşti. S-a specializat în inginerie electromagnetică, iar prima sa angajare a avut
loc în 1927 la Societatea de Gaz şi Electricitate din capitală. A deţinut mai multe funcţii
avansând pe scara ierarhică până la scaunul de subdirector tehnic al întreprinderii bu­
cureştene la care a debutat ca inginer.
În cei douăzeci de ani de muncă la uzina de gaz şi electricitate a avut o serie
de contribuţii la dezvoltarea şi modernizarea instalaţiilor tehnice, găsind soluţii optime
şi în acelaşi timp originale de protejare a aparaturii electrice adaptată structurilor
reţelelor.
Prin implicarea României în cel de-al II-lea război mondial sistemul energetic
naţional a suferit numeroase distrugeri în urma bombardamentelor aeriene din anii
1943-1944. Pe lângă acest fapt, chiar şi acolo unde obiectivele producătoare de energie
electrică nu au fost afectate, pe toată durata deceniului al patrulea al secolului XX nu
a fost posibilă înnoirea prin achiziţia de generatoare în pas cu progresele tehnice în
domeniu. Din aceste considerente principale, la care se mai pot adăuga şi altele, în-
www.cimec.ro
 D I_N_J_
��----------M_E_M_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I_RO_M_Ă_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I_ �A_S_LU_I________________
U D_E_Ţ_UL__
zestrarea cu instalaţii electrice a ţării a rămas în covârşitoare parte la nivelul anilor
'20.
După terminarea marii conflagraţii mondiale, peste tot în spaţiile devastate de
acţiunile militare de pe continentul european a fost necesar să se treacă la refacerea
industriei şi a economiilor naţionale. Prioritatea o avea ramura energetică.
În tara noastră luase fiintă Institutul de Studii şi Proiectări Energetice, în frun-
. .

tea căruia a fost instalat ca director, începând din 1949, inginerul energetician originar
din Bârlad, Martin Bercovici. Acesta a coordonat cu succes activitatea institutului până
în anul 1952, când a fost promovat director general tehnic în cadrul Ministerului Ener­
giei Electrice, post în care, în realitate, Martin Bercovici era de fapt personajul anonim
ce rezolva îndatoririle de specialist ce îi reveneau deţinătorului fotoliului ministerial.
În cadrul institutului menţionat, dar şi la Politehnica din Bucureşti, unde, ca
profesor a creat o adevărată şcoală de reţele şi sisteme electrice - prima de acest fel
din ţară, a efectuat cercetări în ramura electro-energeticii, aducând importante con­
tribuţii în construirea a felurite echipamente electrice. Este autor al teoriei compo­
nentelor simetrice şi aplicaţiile acesteia în electrotehnică. A soluţionat probleme de
reglaj al puterii şi frecvenţei în reţelele electrice, a calculat raza de influenţă a liniilor
de înaltă tensiune asupra reţelei de telecomunicaţii, a adus importante contribuţii la
perfecţionarea modului de transmitere la mare distanţă în curent alternativ şi în curent
continuu. A reuşit să aplice calculul matricial în studiul regimurilor reţelelor electrice
cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor
'50 reprezentase o noutate ştiinţifică deosebită.
Ca urmare a atâtor rezultate obţinute în cercetarea electrotehnică, a fost ales
în şedinţa academică din data de 2 iulie 1955 membru corespondent al Academiei R.
P. Române.
Cu un an înaintea alegerii sale ca membru corespondent i-a fost acordat postul
de director al Direcţiei energiei electrice din Comitetul de Stat al Planificării, pentru
perioada 1954-1967.
Pentru absoluta-i competenţă în domeniul electricităţii savantul originar din
Bârlad, Martin Bercovici a fost investit preşedinte al părţii române din Comisia Mixtă
lugoslavo - Română pentru studierea fezabilităţii proiectelor de amenajare a zonei şi de
constituire a giganticei hidrocentrale de pe Dunăre, de la Drobeta-Turnu Severin. Mar­
tin Bercovici a fost unicul energetician român care a luat parte la toate etapele de
pregătire şi construire a acestui obiectiv energetic de o impresionantă mărime atât ca
spaţii clădite cât şi ca producător de energie electrică (2100 megawaţi), contribuind cu
soluţionări de înaltă specialitate de la începutul până la încheierea lucrărilor şi darea
în exploatare a hidrocentralei " Porţile de Fier 1"
Recunoaşterea pe plan ştiinţific extern a meritelor savantului energetician Mar­
tin Bercovici s-a concretizat prin alegerea lui ca membru permanent al Conferinţei In­
ternaţionale a Marilor Reţele Electrice de Înaltă Tensiune, al cărui sediu se află în capi­
tala Franţei.
A fost o prezenţă benefică ştiinţifică la Consfătuirea asupra maşinilor electro­
nice de calcul - prima manifestare de amploare din România, de acest gen, la care a
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------ � (2o5
prezentat comunicarea " Calculul circulaţiei curenţilor în reţelele electrice buclate cu
ajutorul maşinilor de calcul numeric " , apărută în anul 1960.
În 1963, când a avut loc cea de-a treia primire de membri titulari ai Academiei,
de după 1948, în data de 21 martie, i s-a acordat fostului membru corespondent Mar­
tin Bercovici, fotoliul de membru titular al Academiei Române. A făcut parte din Secţia
de Ştiinţe Matematice şi Fizice al cărei preşedinte era ieşeanul Horia Hulubei, savant
fizician. În cadrul acesteia inginerul energetician Martin Bercovici a ţinut mai multe
comunicări ştiinţifice. În revistele " Buletinul Institutului Politehnic Bucureşti" şi " Studii
şi cercetări de energetică şi electricitate " a publicat o serie de studii axate pe rezultate
ale activităţii sale de cercetare.
În cursul a peste două decenii de profesorat la catedra de electro-energetică a
Politehnicii Bucureşti, unde a fost creatorul şcolii româneşti de reţele şi sisteme elec­
trice, a pregătit inginerii energeticieni de care aveau nevoie hidrocentralele şi termo­
centralele construite în ţara noastră, în conformitate cu amplu! plan naţional de elec­
trificare pentru perioadele 1950-1965, 1966-1980, obiective la a căror edificare Martin
Bercovici a avut un rol deosebit de important ca specialist energetician de înaltă clasă.
A decedat în data de 19 ianuarie 1971, în Bucureşti, la vârsta de 69 de ani,
când mai avea în faţă cel puţin un deceniu în care să de facă util ştiinţei româneşti.
Nu puţine dintre cărţile de electricitate elaborate de către acesta, editate
începând cu anul 1933 şi până în 1981, după ce el nu mai era în viaţă, îşi păstrează
însemnătatea ştiinţifică şi în prezent.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - '---- ---

Zaharescu, Barbu
(1906 - 2000)

- '------

www.cimec.ro
www.cimec.ro
qJarbu
2aharescu

Wnicul economist originar din judeţul Vaslui ajuns membru al Academiei, a

fost Barbu Zaharescu. S-a născut în oraşul Bârlad, la 11 martie 1906. Tot în această
localitate, care până pe la mijlocul secolului al XX-lea se situa printre centrele urbane
importante moldovene în privinţa nivelului avansat al şcolilor sale, Barbu Zaharescu
a urmat cursurile primar, gimnazial şi liceal. Fiind atras de ştiinţele exacte s-a înscris
în Bucureşti la Facultatea de Ştiinţe, secţia de Matematici. Încă din timpul studenţiei
a manifestat interes pentru ştiinţa economiei, publicând articole cu asemenea teme în
periodicele bucureştene Frontul evenimentelor culturale" şi Reporter" Ca urmare, în
" "
relativ scurtă vreme, a devenit un cunoscut studios al economiei. La aceasta a avut o
contribuţie nu lipsită de însemnătate revista săptămânală, politică, literară şi artistică
ce fusese întemeiată în 1933 de către Gramma, publicaţie foarte citită în cercurile in­
telectuale româneşti din anii 30-40.
Punându-se problema introducerii ca materie de studiu în licee a economiei
politice, Ministerul Învăţământului i-a încredinţat în anul 1945 elaborarea pentru prima
dată în ţara noastră a unui manual în care să fie prezentată la nivel didactic această
importantă ştiinţă socială cu largi implicaţii în evoluţia generală a umanităţii.
Deşi era licenţiat în matematică a abandonat această ştiinţă prin acceptarea
în anul 1948 a postului de profesor şef al Catedrei de Economie Politică de la Univer­
sitatea Bucureşti. Începând tot din acel an i s-a încredinţat şi direcţiunea Editurii Po­
litice din capitală. Pentru o scurtă perioadă de timp din anul 1955 a devenit rectorul
Institutului de Limbă şi Literatură Rusă " Maxim Gorki"
www.cimec.ro
2D)\�___________M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_ET_U_L_VA_S_LU_I________________
În acelaşi an, la 2 iulie, era ales membru corespondent al Academiei R. P.
Române.
A urmat apoi o lungă carieră diplomatică, în care a debutat în a doua parte
a anului 1955, prin numirea sa în Argentina, ca ministru extraordinar şi plenipotenţiar
al ţării noastre. Nu a rămas prea mult timp în America Latină deoarece, începând din
1956, a fost instalat la Ankara, ambasador al Românei în Republica Turcia. Ca şef al
ambasadei noastre în statul turc a rămas, tot pentru o perioadă relativ scurtă - de mai
puţin de trei ani -, fiind mutat ambasador la Beijing unde îi revenea şi misiunea de a
asigura şi legăturile diplomatice ale României cu R. P. Vietnam, în anii 1959-1961.
În anul 1961 era scos definitiv din rândul personalului diplomatic de rang înalt
al Ministerului de Externe al ţării noastre, revenind în România.
Şi-a reluat activitatea didactică universitară la fosta Academie Comercială
devenită - după al II-lea război mondial şi după schimbările politice care i-au urmat, în
România intrată în sfera de influenţă şi interese politico-economice ale Uniunii Re­
publicilor Socialiste Sovietice -, Institutul de Statistică, Economie şi Planificare (ISEP).
Dar nu a fost lăsat să predea efectiv la catedră decât până în anul 1970, după care a
devenit profesor consultant", poziţie didactică prin care cel în cauză era scos în mod
"
deliberat din învăţământ, lăsându-i-se iluzia că eventual, cândva, i se va mai oferi po­
sibilitatea să revină pentru a preda un anumit curs; de regulă, o astfel de " rechemare"
nu mai avea loc.
În tot cazul o viitoare monografie referitoare la viaţa şi activitatea profesională
a academicianului economist Barbu Zaharescu va fi de natură să evidenţieze multe
aspecte rămase în umbră în privinţa unei continue deteriorări a relaţiilor sale cu pu­
terea politică dominată de către partidul unic. Chiar şi în absenţa, deocamdată, a unor
mărturii documentare, din desele sale schimbări din funcţii şi ocuparea unor posturi
diplomatice tot mai irelevante - Argentina, Turcia, China şi Vietnam -, precum şi aşe­
zarea sa între " profesorii consultanţi" la etatea de numai 64 de ani, nu la 70 cum se
obişnuieşte, sunt semnale serioase în privinţa celor intuite de noi în rândurile de mai
sus.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, în data de 14 a penultimei luni a anului 2000,
fără ca să fi intervenit alegerea sa ca membru titular al Academiei Române.

www.cimec.ro
Manolache, Constantin
(1906 - 1977)

, 1'
- ...._
... ::#

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Constantin
Uttanolache

(onstantin Manolache, sigurul naturalist entomolog (entomon insectă în

=

limba greacă) deţinător al unul fotoliu de academician, originar din judeţul Vaslui, s-a
născut în urmă cu un secol, la 10 octombrie în oraşul Bârlad. Pentru anii de început
ai şcolarizării urbea natală îi oferise toate condiţiile, de la prima clasă primară şi până
la obţinerea diplomei de bacalaureat. Evident că etapele gimnazială şi liceală le-a făcut
la cunoscutul liceu " Gheorghe Roşea Codrieanu" , absolvind în anul 1926. Cum în de­
ceniul al III-lea al secolului XX încă câţiva " vasluieni " au ales Bucureştiul ca oraş al
studenţiei, Constantin Manolache le-a urmat exemplul.
Din toamna anului obţinerii bacalaureatului a început studenţia la Univer­
sitatea Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe, secţia de Ştiinţe Naturale. Peste patru ani,
absolvent al facultăţii, era reţinut în activitatea de cercetare. S-a specializat în zoologie,
devenind doctor în această ştiinţă în anul 1973 prin susţinerea tezei privind macrofauna
din Sinaia (Valea Zgaburei) şi Căscioara din fostul judeţ Vlaşca (actualmente în judeţul
Ilfov, n.n.).
Cercetări în domeniul combaterii dăunătorilor din silvicultură şi agricultură
începuse să le facă la Institutul de Cercetări Agronomice din oraşul Roman, judeţul
Neamţ. Iniţial a fost asistent suplinitor, iar din 1932 era definitivat pe post. După ob­
ţinerea doctoratului a fost avansat şef de lucrări (1939), iar apoi entomolog şef, înce­
pând cu anul 1944. Din 1945 a predat şi la Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu " din
Bucureşti, fiind numit în postul de conferenţiar.
Anul 1955 îi adusese alegerea în rândul membrilor corespondenţi ai Academiei
www.cimec.ro
21.4\�__________M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_A_N_E_O_R_I G_IN_A_RI_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_L_U I________________
Române, iar în anul 1962 era declarat doctor docent entomolog.
A fost un creator al şcolii româneşti de studiere a aflării mijloacelor de com­
batere a insectelor dăunătoare culturilor agricole şi pădurilor. Pentru prima dată în ţara
noastră a fost iniţiată o cercetare ştiinţifică de mare complexitate, coordonată de către
academicianul entomolog bârlădean Constantin Manolache, înregistrându-se rezultate
pozitive, fără precedent, în agronomie şi silvicultură.
Pe lângă faptul că s-a realizat o primă catalogare de insecte dăunătoare, a fost
posibilă şi cunoaşterea precisă a ciclurilor biologice a fiecărei specii de dăunători, astfel
încât să fie luate măsuri eficiente de distrugere încă din fazele de formare a respec­
tivelor roiuri de insecte, fiind tardivă şi ineficientă combaterea acestora în faza lor de
deplină dezvoltare.
S-a preocupat îndeaproape de formarea în cadrul Institutului Agronomic bucu­
reştean a specialiştilor în combaterea insectelor dăunătoare prin proceduri ştiinţifice
elaborate "sub licenţa Constantin Manolache " .
Începând cu deceniul al V-lea din secolul XX terenurile cultivate au ajuns pradă
unei insecte cu totul necunoscută până atunci la noi în ţară: gândacul de Colorado.
Stricăciunile produse au fost la primele atacuri de-a dreptul dezastruoase, îndeosebi
pentru culturile de cartofi. Profesorul Constantin Manolache a efectuat cercetări asupra
respectivului dăunător vehiculat în Europa de peste Atlantic, stabilind măsuri de com­
batere a acestui adevărat flagel al agriculturii. Chiar dacă nu s-a reuşit eradicarea
gândacului de Colorado, prin metodele iniţiate de către Constantin Manolache daunele
pe care le putea produce această grupă de insecte au fost substanţial diminuate.
Căutările sale au fost orientate mai cu seamă spre aflarea unor soluţionări eco­
logice care să nu ducă la poluări ale terenurilor pe care erau aplicate şi nici la infestări
ale produselor care să pericliteze sănătatea consumatorilor. Nu greşim de loc în afir­
maţia că entomologul bârlădean Constantin Manolache a fost în România întâiul pro­
motor al ecologismului, şi asta într-o vreme în care goana după producţii agricole de­
osebit de mari, în dauna calităţii recoltelor şi implicit a sănătăţii publice, era o politică
de stat ce trebuia urmată cu o de-a dreptul fanatică fermitate.
Din aceste considerente aberante nu s-a ţinut seama în mod deliberat, decât
în foarte mică măsură, de rezultatele probate ştiinţific ale cercetărilor sale pertinente
şi în concordanţă cu legile naturii, a căror nesocotire duce la dezastre ecologice cu
urmări negative pe lungi durate de timp.
Pe lângă prodigioasa activitate de cercetare şi de predarea la catedră a mai
participat la o serie de acţiuni tehnice ale Ministerului Agriculturii, oferind soluţii de
păstrare în condiţii fitosanitare a produselor vegetale depozitate în silozuri şi magazii
de mari dimensiuni.
A fost cel dintâi naturalist român care a avut iniţiativa studierii amfipodelor
(ordin de mici crustacee, n.n.) de ape dulci din ţara noastră, vietăţi care n-au figurat
până la el în lucrările de zoologie, înregistrând şi descriind specii şi subspecii noi pentru
ştiinţă.
Opera sa ştiinţifică conslă în peste 250 de lucrări în domenii variate ale şti­
inţelor naturale ca entomologia, biologia, ecologia ş.a. Nu puţine din scrierile sale au
www.cimec.ro
 d_
_c_a_
_______________________A em
__ic_
ie_
n_ii_
j_ud
_e_t_ u_
ul_ i_
VI_ uL_
�_z_ ·
---------------- ��
rezistat trecerii timpului şi evoluţiei cercetărilor în domeniu. Dimpotrivă, noile desco­
periri vin să confirme o serie de teze de-ale sale pe care le-a emis sub o anumită mar­
jă de probabilitate şi precauţie ştiinţifică.
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice l-a ales membru al ei.
Cu zece luni înainte de a împlini 71 de ani, în data de 10 ianuarie 1977, a în­
cetat din viaţă la Bucureşti.
Învăţământul superior românesc agronomic a suferit prin decesul său o pier­
dere ştiinţifică importantă.

- � +- -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
lvănescu, Gheorghe
(1912 - 1987)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
gheorghe
Jvănescu

Jl n actuala comună Vutcani aşezată pe valea unuia dintre afluenţii din dreapta
Prutului, Elanul, s-a născut la 2 noiembrie, Gheorghe lvănescu. A venit pe lume într­
o familie de intelectuali. Unul dintre fraţii mamei sale a fost învăţător şi poseda o bine
înzestrată bibliotecă. Zona văii Elanului era o vatră folclorică individualizată şi deose­
bit de bogată în tradiţii, cântece şi jocuri populare. Unchiul său, Nicolae lvănescu, îm­
preună cu tatăl lui, Gheorghe, au cules din acele locuri mai multe poveşti pe care le­
au notat într-un caiet. Părinţii săi citiseră mai multe cărţi ale lui Nicolae Iorga, savant
pentru care aveau un adevărat cult.
Şcolarizarea şi-a început-o la şcoala din localitatea natală, unde l-a avut ca în­
văţător pe Vasile Alexa, un iubitor de folclor şi un adevărat luminător al satului. În acei
ani ai claselor primare, şcolarul Gheorghiţă a participat la mai multe excursii prin îm­
prejurimi având prilejul de a cunoaşte istoria locală şi creaţiile folclorice diverse, care
au format suportul chemării sale spre studierea lingvisticii.
La vârsta de 11 ani, familia sa s-a mutat în oraşul Bârlad în care la acea vreme
pulsa o viaţă culturală fructuoasă. Exista o bibliotecă publică aparţinând de societatea
culturală ce luase fiinţă în anul 1903 şi era denumită "Avântul" , în cadrul căreia se
ţineau săptămânal întruniri literare. În acel locaş al cărţilor, elevul liceului " Gheorghe
Roşea Codrieanu " , Gheorghe Ivănescu, devenit şi el membru cotizant al societăţii a a­
flat şi a citit cărţile lingvistului şi filologului originar din Bârlad, Alexandru Philiphide
(1859-1933), membru titular al Academiei Române din anul 1900, precum şi ale arhe­
ologului şi istoricului Vasile Pârvan ( 1882-1927), membru titular al Academiei Române

www.cimec.ro
2:21)\� __________
M_EM__B R_II_A_CAD_E_M_IE_I_RO_M_� E _O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I
__ _______________

din anul 1913.

Pe când era în clasa a VII-a de liceu, în decembrie 1929, a fost ales preşedinte
al Societăţii "Avântul" . La una din şedinţe Gheorghe lvănescu şi-a făcut debutul în ac­
tivitatea ştiinţifică prezentând o comunicare al cărei subiect se referea la originea nu­
melui de român. Tot atunci a mai prezentat o altă comunicare despre cultura româ­
nească până în secolele XIV-XV, la o altă societate culturală bârlădeană, " Stroe Bello­
escu"
În cursul superior liceal a deprins, de unul singur şi din proprie iniţiativă,
primele elemente de limbă slavă bisericească, încercând chiar să reconstituie gramati­
ca acesteia. Interesul său faţă de slavona bisericească a fost atât de mare încât, prin
intermediul uneia din librăriile bârlădene, achiziţionase din străinătate lucrări de
specialitate ale unor lingvişti din Franţa şi Germania. A citit într-atât de multe lucrări
despre slavona bisericească încât a reuşit pe temeiul acelora să considere ca fiind
eronată opinia filologului Ioan Bogdan (1864-1919), membru titular al Academiei Ro­
mâne, din anul 1903, care susţinea ideea că alfabetul chirilic s-a introdus la români în
veacul al XIV-lea. Liceanul Gheorghe lvănescu susţinea că alfabetul chirilic a fost
adoptat în scrierea românească în secolul al XII-lea, fără ca el să fi cunoscut teoria
lingvistului Ilie Bărbulescu (1873-1975), cel care a înfiinţat Catedra de Slavistică la
Universitatea din laşi. Acesta din urmă - savant, membru corespondent al Academiei
Române încă din anul 1908 -, susţinea acelaşi lucru, dar cu mult înaintea tânărului
Gheorghe lvănescu.
Dintre profesorii de la liceul pe care îl urma, cel mai mult îl simpatiza pe Petre
Constantinescu, care preda istoria. Peste ani, ajuns la vârsta senectuţii, savantul filolog
Gheorghe lvănescu avea să facă precizarea că Petre Constantinescu - laşi a fost cel mai
competent dintre profesorii pe care i-a avut în cursul anilor de liceu (Petre Con­
stantinescu - Iaşi, 1892-1977, istoric şi om politic, membru titular activ al Academiei
Române, din anul 1948, n.n.). La sfatul acestui dascăl a apelat Gheorghe lvănescu, elev
fiind, atunci când intenţionase să editeze o revistă profilată pe filologie şi istorie, evi­
dent fără să aibă posibilitatea de a susţine băneşte apariţia periodicului. Fireşte că
răspunsul era departe de a fi cel aşteptat de către liceanul născut la Vutcani. Era sfătuit
să renunţe la această idee, deoarece nu " era încă format ca om de ştiinţă" Dar, în a­
ceeaşi scrisoare expediată din Cernăuţi, fostul său profesor îi cerea ca după obţinerea
diplomei de bacalaureat să se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii
din Iaşi. Mai mult decât atât, Petre Constantinescu - Iaşi îl recomandă filologului
Giorge Pascu, care preda la universitatea ieşeană, iar aceasta din urmă, în iunie 1930,
trimite la Bârlad un fost student de-al său să îl convingă pe Gheorghe lvănescu să se
înscrie la facultatea de profil literar-lingvistic din fosta capitală a Moldovei.
Referindu-se la anii de liceu, cu prilejul aniversării a 70 de ani, academicianul
Gheorghe Ivănescu menţiona că datorită " mediului cultural bârlădean de atunci" şi a
ambianţei intelectuale care domnea în oraşul adolescenţei sale, a avut posibilitatea de
a-şi descoperi "wwiunea pentru istorie şi filologie", şi de a-şi forma "largul orizont fi­
lologic"
Bacalaureatul l-a dobândit în sesiunea din luna iunie 1930, iar în luna oc-
www.cimec.ro
------------------------------
Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------ � /22i
tombrie a aceluiaşi an a devenit student al Universităţii din Iaşi. S-a înscris la spe­
cialitatea principală Filologia clasică şi la cea secundară Limba şi literatura română.
A urmat, în anii de studenţie, cursuri de filologie (profesori Giorge Pascu, Ilie Băr­
bulescu), istorie literară (profesor Octav Botez), filologie clasică (profesori Marinescu
şi Papacostea), istoria artelor (profesori Oreste Tafrali şi Nicorescu) şi nu în ultimul
rând cursul strălucit al lui Alexandru Philiphide, în care profesorul ieşean aducea
corective la lucrări elaborate " de unii din cei mai mari lingvişti ai lumii, ca Meillet,
Gillieron, Bartoldi, Vassler, sau filosofi ai limbajului, Wundt" (Wilhelm Wundt, 1832-
1920, fondatorul psihologiei experimentale, n.n.). A avut şi şansa de a audia în in­
tervalul dintre anii 1931-1933 prelegerile lui Garabet Ibrăileanu (1887-1890), critic şi
istoric literar, pe care savantul de mai târziu Gheorghe lvănescu îl defineşte ca fiind
"
" o figură de seamă a criticii şi istoriei literare de pretutindeni
După încheierea pregătirii universitare de la laşi, Gheorghe lvănescu a urmat
un stadiu de specializare în filologie în capitala Franţei (1934-1935), la " Ecole Pratique
des Hutes Etudes " (Şcoala practică de înalte studii, n.n.), unde a audiat în special cur­
surile de limbi celtice ţinute de lingvistul Vendryes, precum şi seminariile de filologie
romantică ale lui Mario Roques. Pe lângă acestea, Gheorghe lvănescu a fost în Paris
un foarte sârguincios cititor al Bibliotecii Naţionale a Franţei fiind văzut zi de zi în
sălile de lectură ale impunătorului edificiu situat pe " rue de Richelieu" . Metropola de
pe ambele maluri ale fluviului Sena a rămas pentru extrem de studiosul tânăr originar
din părţile judeţului Vaslui " un oraş, practic, necunoscut"
Preţuindu-i-se nesecata sete de cunoaştere, de continuă îmbogăţire a cunoş­
tinţelor în domeniul atât de incitant al lingvisticii, dar tot pe atât de greu de aprofundat
în mod ştiinţific, i s-a acordat din partea statului român o bursă pe durata a trei ani
(1935-1938) în Italia. Majoritatea timpului 1-a petrecut la Roma, unde pe "Vale Giulia" ,
prin strădaniile academicianului Vasile Pârvan fusese înfiinţată " Şcoala Română de la
Roma"
Dacă la Paris a audiat cursuri ale lui Antoine Meillet (1866-1936), o incon­
testabilă autoritate ştiinţifică în "lingvistica generală şi gramatică comparată" , capitala
italiană i-a oferit prilejuri multiple de a-1 audia pe cel mai avizat specialist al lumii în
limba sanscrită, Carlo Formichi şi pe ultraeruditul în filologie romantică, Giorgio Ber­
toni.
Sub înrâurirea unor savanţi de o reputaţie ştiinţifică fără egal, printr-un interes
şi susţinut efort de pătrundere şi asimilare şi-a îmbogăţit informaţia documentară şi
şi-a format o concepţie modernă asupra evoluţiei la diferite popoare a fenomenului
lingvistic, fapt ce i-a permis să creeze ulterior scrieri capitale nu numai pentru limba
română, ci şi pentru lingvistica generală.
Întors în România şi-a continuat activitatea în cadrul Universităţii întemeiate
de Alexandru Ioan Cuza, din Iaşi, instituţie la care a fost numit încă din anul 1935 pe
când avea 23 de ani, asistent al ilustrului reprezentat al lingvisticii româneşti, Iorgu
Iordan (1888-1986), ales în anul 1934 membru corespondent al Aca@miei Române şi
membru titular în 1945. După ce 1. Iordan a părăsit Iaşiul, în locul acestuia a fost numit
profesor suplinitor la Catedra de Limba română din cadrul Universităţii din Iaşi (1945-
www.cimec.ro
22:2\�-----------M_E_M_B R_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_D�EŢ-U_L_VA_S_LU_I
_______________

1948) Gheorghe Ivănescu. În anul 1946 obţine titlul de doctor în filologie prin ela­
borarea şi susţinerea tezei referitoare la Problemele capitale ale limbii române literare,
precum şi prin publicarea mai multor studii de lingvistică în "Buletinul Institutului de
Filologie Română - Al. Philiphide " Începând cu anul 1948 devine profesor titular al
catedrei la care a fost profesor suplinitor. În anul 1952 este desemnat cercetător şti­
inţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară - Iaşi, până în 1955, perioadă în
care a luat parte la o suită de sesiuni ştiinţifice de filologie ţinute în centrele culturale
importante ale ţării (Cluj, Bucureşti, Timişoara, Craiova, ş.a.), la care a prezentat su­
biecte axate pe un impresionant volum de date lingvistice, riguros selectate şi or­
ganizate, care relevau un mod propriu de a gândi, o exemplară erudiţie şi multă ori­
ginalitate.
Considerat pe multiple temeiuri ca fiind unul dintre cei mai de seamă lingvişti
români, a fost cooptat în cadrul Comisiei pentru elucidarea formării limbii şi a po­
porului român, constituită la Bucureşti sub egida Academiei Române. A deţinut funcţia
importantă de secretar de stat ştiinţific al acelui colectiv de savanţi.
Înfiinţarea Universităţii din Timişoara, la începutul deceniului al şaselea, a cre­
at necesitatea aducerii în oraşul de pe Bega a unor cadre profesorale de un real nivel
universitar. Astfel, din 1962, doctorul în filologie Gheorghe Ivănescu a fost numit pro­
fesor titular de lingvistică romanică şi generală în principalul centru urban şi cultural
al Banatului. Sub directa şi competenta sa îndrumare au ieşit, în cei şapte ani petrecuţi
la Timişoara, mai multe sute de profesori de li:m,ba română ce au fost repartizaţi în şcoli
generale şi licee din întreaga ţară. Nu puţini dintre aceştia sunt bine apreciaţi pentru
pregătirea lor filologică, ei afirmând cu mândrie: " am făcut literatură română cu pro­
fesorul Gheorghe Ivănescu"
În momentul de faţă, la douăzeci de la trecerea sa în eternitate nu există stu­
dent la facultăţile de filologie sau specialist care să nu beneficieze de numeroasele şi
originalele-i lucrări editate în peste 50 de ani de prodigioase cercetări în domeniile gra­
maticii şi lingvisticii româneşti. Îmbinarea omului de ştiinţă cu pedagogul experimentat
I-au caracterizat de-a lungul întregii sale cariere profesorale universitare. Deşi era un
adevărat clăditor de ipoteze îndrăzneţe, elaborate pe cercetări şi judecăţi solide, a căutat
şi a aflat de fiecare dată moduri de exprimare prin care inalta ştiinţă să fie accesibilă
cititorilor sau auditorilor din amfiteatrele universităţilor la care a predat, putem afirma
fără să greşim, cu o singulară dăruire.
Pe când îşi desfăşura activitatea la universitatea timişoreană, în data de 3 fe­
bruarie 1965 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Făcea parte din
cea de-a 62-a alegere de membri corespondenţi, începând de la înfiinţarea instituţiei
şi din a cincia serie de după anul 1948. Preşedintele care a aprobat candidatura sa era
chimistul llie Murgulescu (1902-1991), membru titular din anul 1952. În aceeaşi şedinţă
de alegeri au fost declaraţi membri corespondenţi Mircea Dragoş Biji (1913-1992), sta­
tistician, Leon Silviu Daniello (1898-1970), medic, Jean Livescu (1906-1996), istoric li­
terar, Dimitrie M;acrea (1907-1988), lingvist şi Haralambie Mihăescu (1907-1985), filolog.
Datorită faptului că în intervalul de timp cuprins intre anii 1965-1990 s-au efectuat ale­
geri de noi membri titulari doar în 1970, 1974 şi 1980 (în 1970 şi 1980 era titularizată
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------ _J/223
doar câte o singură persoană, n.n.), grupul membrilor corespondenţi din anul 1965 a
rămas pe aceeaşi primă treaptă academică, deşi operele acestora le-ar fi îndreptăţit cu
prisosinţă ocuparea fotoliilor de membri titulari.
Profesorului doctor Gheorghe lvănescu i s-a acordat direcţiunea Sectorului de
Lingvistică din Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a Academiei Române încă
din anul 1963, pe vremea când încă nu făcea oficial parte din rândul academicienilor,
detaliu grăitor în ceea ce priveşte înaltul său prestigiu ca om de ştiinţă.
Şi universitatea din Craiova a beneficiat de prezenţa remarcabilă a filologului
academician Gheorghe Ivănescu, vreme de trei ani (1969-1971). Concomitent cu atri­
buţiile de profesor de lingvistică română şi indo-europeană, a fost şi director al Cen­
trului de Istorie, Filologie şi Etnografie din principalul oraş al Olteniei.
A revenit în anul 1971 la Facultatea de Filologie a universităţii ieşene, ca pro­
fesor de Lingvistică indo-europeană. Făcea parte însă şi din Consiliul Profesoral Uni­
versitar, din Consiliul Ştiinţific al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor
şi din Societatea de Lingvistică Romanică. A mai fost redactor responsabil al perio­
dicului "Analele Ştiinţifice ale Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» " - seria Lingvistică­
Literatură, precum şi membru al colegiului de redacţie al revistei de specialitate "Studii
şi Cercetări Lingvistice" Era şi conducător de doctorate, referent ştiinţific deosebit de
avizat, preşedinte al mai multor comisii de analizare a cursurilor şi preşedinte de co­
misii pentru examenele de licenţă.
A dat consistenţă facultăţii de filologie ieşene prin predarea, în exclusivitate
la Iaşi, a cursurilor de lingvistică indo-europeană, de germanistică, în cadrul cărora
efectua incursiuni în domenii ca filosofia, istoria, logica, antropologia, sociologia, fol­
clorul, ş.a.
S-a distins, pe parcursul întregii vieţi, ca un eminent şi foarte doct apărător
al limbii române de proliferarea clişeelor lingvistice, respingând argumentat pătrun­
derea formelor semidocte, cât şi a neologismelor fără acoperire. A rămas monumentală
şi exemplară lucrarea Istoria limbii române" (1980) în care a dat pertinente răspunsuri
"
la aspecte lingvistice fundamentale mult dezbătute, dar rămase neelucidate până la el.
Nu trebuie trecută cu vederea lucrarea de o deosebită originalitate a subiectului
tratat, tom elaborat în colaborare cu Theodor Simenschy, Gramatica comparată a
"
limbilor indo-europene" , o adevărată premieră editorială în studiile lingvistice de la noi.
O lucrare ce şi-a păstrat valabile şi în prezent datele documentare şi mai ales
modul de interpretare a acestora, deşi de la apariţia sa în 1947 se vor împlini în curând
60 de ani, este cea intitulată "Probleme capitale ale vechii limbi române"
A abordat în numeroasele sale articole de specialitate şi comunicări lingvistice
prezentate la sesiuni din Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, Craiova, Iaşi, ş.a. teme de
fonetică, gramatică, toponimie, stilistică, dialectologie, gramatică comparată, lexico­
grafie, etc. bazate pe o bibliografie aproape fără egal ca proporţii în lingvistica de la
noi din ţară, şi nu numai. De numele său e legată elaborarea teoriei studiului " antro­
pologist" al lingvisticii, fiind un deschizător de drum în acest atât de sensibil şi dificil
domeniu ştiinţific.
Academicianul Gheorghe lvănescu, prin lucrări ample scrise şi publicate în
www.cimec.ro
224\ MEM BRII ACADEMI E I ROMÂNE ORI G INARI D I N J UDEŢUL VASLUI
�------------------------------------------------------------

limbile franceză şi italiană - La formation des langues romanes occidentales, 1965; Les
lois fondamentales de l'evolution linguistique, 1967; La distinction entre la liguistique de­
scriptive et la linguistiquehistorique au XJX-eme siecle, 1972; Storia de la parlate popolari
e storia della lingue literaaire, 1972; La distiction entre la linguistique descriptive et la
linguistique historique au xx-eme siecle, 1972, a făcut cunoscute în lume realizările lin­
gvisticii româneşti, aliniind această cuprinzătoare contribuţie în contextul general al
lingvisticii paneuropene.
La împlinirea a 70 de ani academicianul Gheorghe Ivănescu menţiona că are
în diferite faze de lucru alte 22 de titluri, ca de pildă un Tratat de lingvistică generală,
o carte referitoare la Teoria lingvistică a lui Alexandru Philippide, istorii ale limbilor
română, romanice, a lingvisticii generale, a lingvisticii româneşti, precum şi mono­
grafiile ce urmau a fi consacrate savanţilor Alexandru Philippide, Garabet Ibrăileanu
şi Ioan Cantacuzino.
Spre marea pierdere a lingvisticii româneşti şi europene nu a reuşit să ducă
la final acel proiect de-a dreptul grandios deoarece în data de 3 iunie, când mai avea
şase luni până la împlinirea vârstei de 75 de ani, a încetat din viaţă la Iaşi, lăsând cola­
boratorilor săi misiunea, pe cât de onorantă pe atât de dificilă de a-i continua opera.

- �� -

www.cimec.ro
Ciorăscu, Florin
(1914 - 1977)

- ....
___ ...._ -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
:florin
Ciorăscu

�l doilea fizician originar din judeţul Vaslui, dar şi din Bârlad, care a fost ales
membru al Academiei Române, Florin Ciorăscu, s-a născut în 3 iunie, anul 1914. Oraşul
său natal în care exista renumitul liceu " Gheorghe Roşea Codrieanu " , şcoală de grad
secundar frecventată de elevi veniţi din mai multe judeţe ale Moldovei, i-a oferit toate
condiţiile pentru ca să ajungă până la luarea examenului de bacalaureat frecventând
în exclusivitate şcoli bârlădene.
În 1932 s-a înscris la Universitatea din Iaşi, unde a urmat Facultatea de Ştiinţe,
secţia de Fizică, absolvind în anul 1936. La Bucureşti, tot în acelaşi an, s-a înscris în
cadrul Institutului Politehnic, la Facultatea de Electrotehnică la care, în calitate de
licenţiat în Fizică, i-au fost recunoscute mai multe examene, astfel încât a reuşit ca
"diferenţele " să le promoveze pe durata a numai doi ani.
Cariera didactică universitară a început-o în 1936 ca asistent la facultatea din
Iaşi al cărei student a fost şi în care a funcţionat până la finele anului 1944.
Apreciat pentru bogatele sale cunoştinţe în ramura electricităţii de către
profesorul Ştefan Procopiu, şi el născut la Bârlad, Florin Ciorăscu a fost propus să
ocupe postul vacant de asistent la Facultatea de Matematică şi Fizică, Catedra de
Electricitate, din cadrul Institutului Politehnic din capitală.
În 1949 a inaugurat la Politehnica bucureşteană, cursul de Măsuri electrice,
materie care nu s-a mai predat în învăţământul superior tehnic românesc la un nivel
ştiinţific atât de avansat. Peste un an, datorită excelentei sale prestaţii didactice a fost

www.cimec.ro
2281\�__________M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN__J U_D_E_ŢU_L_�_A_S_LU_I________________
avansat conferenţiar universitar. De notat faptul că prin cercetările efectuate în branşa
electricităţii a îmbogăţit acest curs an de an, astfel încât a fost predat mai multor serii
de studenţi, din anul de debut şi până în 1968.
Investigaţiile de laborator efectuate după ingenioase planuri de cercetare
concepute de către Florin Ciorăscu vizând fizica nucleară, au stat la baza unui alt curs
universitar, predat de el începând cu anul 1957. Este vorba de expunerea metodelor
electronice în fizica nucleară, tematică inedită până la acea dată la noi în ţară.
Experienţa dobândită în cercetările electrice îl recomandă ca fiind profesorul
cel mai competent de a preda un nou curs universitar tehnic, acela de baze electro şi
radiotehnice. illterior a fost numit şeful Catedrei de Electricitate şi Magnetism de la
Politehnica din Bucureşti.
Dar, înainte de toate, a avut un rol ştiinţific precumpănitor în înfiinţarea In­
stitutului de Fizică Atomică, obiectiv nu numai ştiinţific, ci şi de strategie naţională,
al cărui sediu utilat cu laboratoare de foarte înaltă specializare a fost construit în
comuna suburbană a municipiului Bucureşti, Măgurele. A început acolo cercetări în
ramura atomică a Fizicii, în funcţia de şef al laboratorului deosebit de bine utilat cu
aparatură specială de mare rezoluţie. S-a remarcat prin realizări ale unor descoperiri
în fuziunea nucleară care îl situează între cei mai de seamă atomişti" ai secolului al
"
XX-lea. Este formatorul unei pleiade de specialişti români de foarte înaltă clasă în
"
" atomistică , echipă cu ajutorul căreia a pus în funcţiune unul dintre cele mai im­
portante centre de studii atomice şi nucleare de pe cuprinsul european, şi nu numai.
Nu este deloc neînsemnat numărul foştilor săi studenţi, şi mai apoi colaboratori, care
îşi desfăşoară activitatea de cercetare în institute de studii atomo-nucleare din state
ale lumii posesoare ale unor situaţii economice super dezvoltate (S.U.A., Marea Bri­
tanie, Franţa ş.a.).
A fost ales membru corespondent al Academiei Române în data de 21 martie
1963, sub preşedinţia celui ce a fost savantul chimist Ilie Murgulescu (1902-1991), care
l-a apreciat în mod deosebit ca om de ştiinţă pe Florin Ciorăscu, acest prim repre­
zentant al plaiurilor moldovene şi vasluiene în domeniul tehnic de vârf mondial al
cercetărilor nucleare implicate în modalităţi de utilizare paşnică a energiei atomice. Tot
în anul alegerii sale în Academia Română a fost numit profesor titular universitar, şef
de catedră.
De personalitatea sa e corelată proiectarea şi construirea acceleratorului de
particule nucleare, servind la producerea electronilor de energie înaltă, instalaţie de
foarte mare complexitate, cunoscută în fizica nucleară sub numele de betatron. Tot el
a condus echipa de specialişti care se preocupa d e obţinerea plasmei fierbinţi, cercetare
ce era o premieră absolută în România.
Sub coordonarea sa, în calitate de redactor-şef, revista "Ştiinţă şi Tehnică" a
atins cote ridicate de răspândire în ţară datorită conţinutului deosebit de interesant
şi a tcm atici i de largă adresabilitate elaborată cu înalt profesionalism de către aca­
demicianul originar din Bârlad, Florin Ciorăscu.

www.cimec.ro
________________________A_c_
a_d_
em
__ic_
ie_
n_ii_j_
u_
de lu_
u_
_t_ i_�
_ s_
a_lu_
i ________________ �/:229
Tot el este fizicianul român cu cele mai numeroase şi valoroase lucrări despre
radiaţiile nucleare, volume elaborate în ţara noastră în cursul secolului al XX-lea.
Spre marea pierdere a ştiinţelor legate de atomi, din România, viaţa i-a fost
curmată în catastrofalul cataclism tectonic care s-a declanşat în Munţii Vrancei în seara
de 4 martie 1977.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
- '-- -

Miron, Radu
(n. 1927)

, "'
_ ,___ -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
9<adu
J'l..1iron

j,ituată pe pârâul Rediu - a cărui luncă este favorabilă agriculturii -, loca­

litatea Codăeşti, aşezată cam la mijlocul distanţei dintre oraşele laşi şi Vaslui, se bucură
de faima unei comune înfloritoare cu gospodării bine chivernisite. Una dintre familiile
înstărite de la începutul secolului al XX-lea era aceea denumită Miron. În sânul acesteia,
la 3 octombrie 1927, s-a născut unul dintre băieţi căruia prin taina botezului i s-a dat
prenumele Radu.
Unul dintre fraţii săi mai mari studiase la Politehnică şi era inginer, profesie
care părea foarte ademenitoare şi pentru elevul Radu Miron, cel care începuse în­
văţarea scrisului şi cititului la şcoala primară din localitatea natală. După terminarea
primelor patru clase elementare s-a înscris la un liceu cu profil tehnic din Iaşi, după
care s-a transferat la liceul din Bârlad, unde a promovat examenul de bacalaureat. Şti­
ind " din familie " că la Politehnică se cereau solide cunoştinţe de matematică, pe care,
după cum credea, nu a reuşit să le dobândească pe parcursul anilor de liceu, a optat
pentru a studia un an la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, frecventând
cursurile Facultăţii de Matematică.
Gândul de a deveni inginer părea a i se împlini după ce a reuşit să efectueze
transferul de la Universitate la Politehnică. Dar la noul său loc de studii a beneficiat
şi de marea şansă de a-i avea ca profesori pe savanţii matematicieni Octav Mayer (1895-
1966) şi Alexandru Myller (1879-1965), ambii membri ai Academiei Române. De numele
lui Alexandru Myller se leagă crearea şcolii matematice ieşene, iar Octav Mayer a fost
cel care a dezvoltat, în anul 1938, Geometria biaxială. Sub înrâurirea celor doi mentori
www.cimec.ro
 AC_A_D_E_M_IE_IR_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_ID_IN JU_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I
��----------M_E_M_B_R_II_ __ ________________

de elevată clasă în domeniul matematicii, Radu Miron s-a orientat definitiv spre această
ştiinţă, abandonând intenţia de a deveni inginer.
Dovedindu-se un talent nativ în gândirea matematică, pe când se afla în al
treilea an de studii, Radu Miron a fost numit preparator, pentru ca în anul 1952, la
absolvire, să fie reţinut ca asistent (la numai 25 de ani) la Facultatea de matematică
şi cercetător la Institutul de Matematică din Iaşi al Academiei Române.
S-a afirmat pentru prima dată în mediul ştiinţific prin lucrarea sa de doctorat
în al cărui conţinut reuşise să rezolve problema considerată ca fiind insolubilă de către
reputatul specialist în geometrie, profesorul francez Elie Cartan (1869-1951), cel care
a aprofundat "teoria grupurilor" Teza de doctorat intitulată Geometria sistemelor meca­
nice neolonome (1957), având o valoare ştiinţifică deosebită, i-a deschis autorului poarta
spre poziţii superioare în cercetare precum şi în învăţământul universitar ieşean. În
anul 1966 a finalizat cartea de matematici Configuraţii Myller, lucrare pentru care i
s-a acordat Premiul " Gheorghe Ţiţeica" al Academiei Române. Trei ani mai târziu, în
1969, era titularizat profesor la Facultatea de Matematică a Universităţii "Alexandru
Ioan Cuza " din laşi. Totodată a mai fost desemnat şef de sector al filialei ieşene a
Institutului de Matematică a Academiei Române.
Anul 1970 a marcat prima sa participare la un Congres Internaţional de Ma­
tematică, manifestare ce s-a desfăşurat pe Riviera Franceză, la Nisa. Apoi, între anii
1969-1975 s-a dedicat studiilor de geometrie globală privind structurile Riemanniene
(Bernhard Riemann, 1826-1866). S-a distins ca matematician prin contribuţii originale
asupra funcţiilor variabilelor complexe. El a stabilit de asemenea bazele topologiei.
În urma interferenţei sale ştiinţifice cu preocupări precum cele ale şcolii ja­
poneze de geometrie Finsler, geometricianul român originar din judeţul Vaslui, Radu
Miron îi comunica în 1947 profesorului Makoto Matsumoto - conducător al şcolii ni­
pone de geometrie Finsler - faptul că elaborase construcţia unei clase de repere orto­
nomate pe o varietate Finsler şi ecuaţiile lor de mişcare, acestea fiind apoi denumite
de către savantul japonez " Repere Miron" . A aprofundat investigarea ştiinţifică a geo­
metriei ajungând la descoperirea, în anii 1984-1985, a spaţiilor Lagrange (Louis conte
de Lagrange, 1736-1813, matematician francez) şi între anii 1987-1988 a spaţiilor Ha­
milton (sir Wiliam Rowan Hamilton, 1905-1865, astronom şi matematician irlandez),
descoperiri matematice prin a căror publicare în reviste şi la edituri din străinătate
i-au adus consacrarea deplină binemeritată pe plan naţional şi internaţional. Uni­
versităţi din Canada, Germania, Italia şi Japonia şi I-au dorit "visiting professor" , pre­
zentând în astfel de prilejuri comunicări de specialitate, având de fiecare dată, ca au­
ditori, matematicieni care predau la facultăţi de recunoscută prestanţă ştiinţifică.
Sub conducerea profesorului matematician Radu Miron s-a constituit la laşi
şcoala de geometrie edificată pe principiile Mecanicii Teoretice în atenţia matema­
ticienilor, fizicienilor şi a celor preocupaţi de mecanică.
Prin laborioase şi sofisticate calcule şi deducţii de o mare ingeniozitate Radu
Miron a identificat maniera corectă de a defini spaţiile Finsler de ordin superior,
formu lân d complet teoria acestor spaţii, ceea ce a reprezentat o premieră în mate ­

matica românească. Ca urmare, în matematica modernă superioară din întreaga lume

www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------------------------------------ � /235
au intrat în vocabularul de specialitate noţiuni legate de personalitatea sa, precum:
" " "
" Repere Miron , " ecuaţii fundamentale ale Reperelor Miron , " Conexiuni Miron , pre­
cum şi alte concepte introduse de savantul originar din Codăeştii judeţului Vaslui,
" " "
" geometrie Lagrange , "geometrie Hamilton , " energii de ordin superior , " geometrii
de ordin superior " , " configuraţii Myller" , precum şi noţiunea de " conexiune neliniară"
introdusă în premieră absolută în geometrie.
Multiplele sale contribuţii la dezvoltarea geometriei diferenţiale, tipologia al­
gebrică, mecanica teoretică, la fundamentele geometriei, ramuri ale calculelor înalte
pe care le-a unit printr-o viziune proprie, înaintând pe căi nebănuite încă, i-au adus
consacrarea cea mai de preţ din lumea civilizată, aceea de a fi ales membru al Aca­
demiei ţării sale. În 9 martie 1991 era ales membru corespondent, iar în 21 septembrie
1993 devenea membru titular, pe când împlinise vârsta de 65 de ani. Pentru ca onoarea
să fie deplină Academia Română i-a acordat privilegiul de a. rosti în plen, la 24 aprilie
1996 discursul de recepţie " Contribuţii româneşti la fundamentarea şi dezvoltarea din
punct de vedere teoretic şi aplicativ a geometriilor de ordin superior" Răspunsul i l-a dat
academicianul matematician Romulus Cristescu (n. 1928).
Radu Miron este al II-lea membru al Academiei Române născut în judeţul
Vaslui căruia i s-a acordat marea cinste de a prezenta în Aula Magna un discurs de
recepţie. La rândul lor universităţile " Ovidius " din Constanţa şi cele din Bacău, Craiova
şi Galaţi i-au conferit titlul de " doctor honoris causa " Cât priveşte Facultatea de Ma­
tematică a Universităţii " Alexandru Ioan Cuza " din laşi se poate mândri că din am­
fiteatrele sale au ieşit peste 50 de serii de absolvenţi care au ajuns matematicieni da­
torită, în primul rând, pasiunii didactice cu care i-a călăuzit în anii studenţiei profesorul
academician Radu Miron. Din şirul foştilor săi studenţi, sub conducerea ştiinţifică a
dascălului care a pornit în viaţă din o modestă comună vasluiană, au ieşit de-a lungul
timpului mai mult de 30 geometri români şi străini deţinători ai doctoratului în
matematică.
Concomitent cu activităţile de cercetare şi cele de natură profesoral-universitară
academicianul Radu Miron a avut fructuoase rezultate şi în privinţa răspândirii pe calea
tiparului a descoperirilor sale în domeniul geometriei Finsler şi Lagrange. A elaborat
şi publicat în reviste de specialitate din ţară şi străinătate peste 250 de articole şti­
inţifice precum şi aproape 30 de cărţi şi de monografii apărute la Editura Academiei
Române, Editura Hadronic Press - Florida (S.U.A.) şi Editura Kluwer Academic Publi­
scher. Un număr de opt cărţi, traduse în limbile engleză au fost publicate în Canada,
Olanda, Singapore, iar prestigioase periodice ca "Tensor" (Japonia), "Algebras, Groups
and Geometries" (S.U.A.), "Journal of the Egyptian Mathematical Society" (Republica
Egipt) şi " Progres în Mathematics" (India) I-au cooptat în calitate de înalt specialist în
grupul de coordonare a conţinutului acestor publicaţii.
Pe lângă deja menţionatul Congres Internaţional de Matematică de la Nisa a
mai luat parte şi a prezentat comunicări la congresele de la Varşovia ( 1981) şi Kyoto
( 1990). În ţară, a făcut parte din colectivul organizatoric al celui de-al V-lea Congres
Naţional al Matematicienilor Rom âni, manifestare ştiinţifică desfăşurată în anul 2003.
Academicianul Radu Miron a fondat S e minar ul Naţional de Geometrie Finsler
www.cimec.ro
2i3\�___________M_E_M_B R_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Ă_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I________________
şi Lagrange, în 1980. De asemenea este fondatorul şi întâiul preşedinte al Societăţii
Balcanice a Geometrilor. Societăţile de matematică din străinătate " Institute of Basic
Researces " , "American Mathematical Society" (ambele din S.U.A.) şi cele din Japonia,
" "
"Tensor şi " Finsler Geometry sunt onorate de faptul că profesorul academician ori­
ginar din ţinutul vasluian a acceptat să devină membru al acestora.
În data de 3 octombrie 2002 a avut loc conferinţa ştiinţifică internaţională des­
făşurată sub genericul " Conference on Differential Geometry: Lagrange and Hamilton
Spaces " al cărei obiectiv de dezbatere era acea geometrie adusă la cunoştinţa mate­
maticienilor prin marile şi ingenioasele descoperiri făcute de către academicianul pro­
fesor doctor docent Radu Miron, savant care nu s-a închis în "turnul de fildeş " al spe­
cialelor sale căutări, ci vreme de o jumătate de secol a fost una dintre cele mai proe­
minente personalităţi ale Universităţii " Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Ca elevat semn
de preţuire a savantului Radu Miron, Programul Conferinţei a inclus Simpozionul Ani­
versar "Academicianul Radu Miron la 75 de ani" În prezenţa reprezentanţilor Minis­
terului Educaţiei şi Cercetării, ai Academiei Române, ai Rectoratului universităţii ie­
şene, ai Filialei laşi a Academiei Române, precum şi a oficialităţilor ieşene, sărbăto­
ritului i s-a conferit " Diploma de Excelenţă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării" A­
ceastă excepţională recompensă venea să răsplătească întreaga-i activitate didactică şi
ştiinţifică şi nu în ultimul rând crearea Şcolii româneşti de cercetare a spaţiilor La­
grange şi Hamilton, instituţie unică în lume (după câte cunoaştem).
Autor al unor descoperiri ce au contribuit la evoluţia substanţială a patri­
moniului matematicii mondiale, iniţiator de şcoală ştiinţifică recunoscută pe întregul
mapamond, profesor exemplu de urmat de către multe generaţii de studenţi, aca­
demicianul profesor universitar doctor docent Radu Miron rămâne în lumea ştiinţifică
şi în comunitatea academică o prezenţă pe cât de activă pe atât de necesară ştiinţei
secolului al XXI-lea.

- � +- -

www.cimec.ro
 -

Toma, Constantin
(n. 1935)

_ ,_ -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Consfanfin
'roma

3J n modesta aşezare rurală Gugeşti, sat aparţinător comunei vasluiene Boţeşti,

localitate situată în partea nord-estică a actualului judeţ, s-a născut în urmă cu şap­
tezeci de ani, în data de 19 noiembrie, cel care avea să devină, după aprofundate studii
universitare, unul dintre cei mai importanţi botanişti- morfologi din România, Con­
stantin Toma.
Pregătirea şcolară preuniversitară o efectuase la liceul din Huşi, centrul urban
care era cel mai apropiat de localitatea sa natală. După obţinerea Diplomei de Ma­
turitate (denumire de după anul 1948 a diplomelor de bacalaureat, act care permitea
posesorului să ia parte la examenul de admitere la o facultate, n.n.), a urmat, la Uni­
versitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe naturale. Încheindu­
şi studiile în anul 1958 a devenit licenţiat în specialitatea botanică.
Fiind un student cu o mare capacitate nativă de asimilare a obţinut pe toată
durata studiilor rezultate foarte bune la examene, fapt ce a determinat reţinerea sa la
universitatea ieşeană, ca preparator (1958).
Este unicul originar din judeţul Vaslui care a avut posibilitatea să efectueze
pregătire de specializare în Belgia, la Louvain. Celebritatea mondială a acestui oraş
situat cam la 50 kilometri spre est de Bruxelles, este legată de universitatea creată
acolo în anul 1425, pe vremea când, în Moldova, Alexandru cel Bun aniversa un sfert
de secol de la începutul domniei, şcoală de nivel academic care a funcţionat neîntrerupt
până în 1830, când a fost suprimată de stat.
Reînfiinţată cinci ani mai târziu sub denumirea de "Universitatea Catolică" ,

www.cimec.ro
240 MEM BRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORI G INARI DI N J UDEŢUL VASLUI
a atras la catedrele sale elita profesorilor cu pregătire savantă din mai toată Europa.
Acea foarte înaltă ştachetă ştiinţifică este menţinută cu rigurozitate şi în prezent. Sunt
admişi la diferite specializări absolvenţi de facultăţi care pot să facă faţă exigenţelor
ştiinţifice ale acestei universităţi. Românul vasluian Constantin Toma a făcut faţă acelor
dificile cerinţe şi a absolvit cu succes cursurile de foarte înaltă specializare.
Atestatul unei astfel de universităţi ,ţare rivalizează cu celebrele şcoli superioa­
re de la Paris (Sorbonna) şi Oxford este un document care garantează faptul că cel ce
l-a dobândit posedă cunoştinţe ce-i permit ocuparea unor posturi de mare însemnătate
în munca de cercetare ştiinţifică. Într-adevăr Constantin Toma a susţinut la Univer­
sitatea din Bucureşti examenul pentru obţinerea titlului de doctor în biologie.
A predat cursuri la Universitatea din Iaşi şi a condus lucrări practice în do­
meniul morfologiei şi anatomiei plantelor, grădina botanică ieşeană fiind laboratorul
său de lucru.
Profesor titular universitar din anul 1972, a fost invitat să ţină prelegeri în
specialitatea sa de botanist prin excelenţă la mai multe facultăţi din ţări ca Austria,
Belgia, Bulgaria, Cehia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Rusia, Slovacia, Spa­
nia, Turcia, Ucraina şi Ungaria, devenind savantul român a cărui prestanţă în biologia
plantelor îi era recunoscută şi apreciată pozitiv pe întregul nostru continent.
A condus şi activitatea Institutului de Cercetări Biologice din Iaşi, iar în cadrul
universităţii a fost prodecan (1975-1976) şi decan (în două mandate: 1989-1990 şi 1996-
2000).
Preocupat în permanenţă de publicarea rezultatelor cercetărilor colectivului de
sub îndrumarea sa, a fost redactor responsabil al periodicului Analele Ştiinţifice ale
Universităţii " Alexandru Ioan Cuza " - Iaşi, seria "Biologie" , apoi redactor responsabil
adjunct la "Revue Roumaine de Biologie" , periodic apărut în cadrul Editurii Academiei
Române, destinat mai cu seamă specialiştilor din afara ţării noastre. Pentru bogata sa
activitate de cercetare a fost solicitat de a face parte din colegiile de redacţie ale revis­
tetelor naţionale "Natura" , " Studii şi Cercetări de Biologie. Seria Biologie Vegetală" şi
"
"Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Biologie, Universitatea din Bacău
Savant de mare probitate ştiinţifică şi o foarte elevată competenţă profesională
a efectuat cercetări în mai �ulte secvenţe aparţinătoare biologiei vegetale (floristică,
corologie, blastogenie, xilotomie, fitoteratologie, fenologie, anatomie comparată, eco­
logică şi experimentală, istoria botanicii ş.a.
Are prioritate absolută în studierea histotaxonică a peste 150 de genuri şi 50
de familii de plante, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în peste 300 de studii şi
articole originale inserate în periodice de specialitate apărute în ţară şi peste hotare.
Un mare merit ştiinţific îi revine savantului vasluian Constantin Toma prin
faptul că nici unul dintre taxonii studiaţi de el n-a mai fost niciodată analizat din punct
de vedere morfo-anatomic, iar o bună parte din aceştia n-au stat în atenţia nici unui
cercetător de dinaintea sa.
Începând cu anul 1988 i s-a acordat dreptul de a fi coordonator al tezelor de
doctorat în botanică.
A fost ales membru corespondent al Academiei Române în data de 18 decem-
www.cimec.ro
------------------------------
Academicienii judeţului Vaslui
------------------------------ -J1241
brie 1991, când aceasta şi-a reluat vechea şi adevărata-i denumire.
Deoarece după anul 1989 învăţământul universitar din România a fost marcat
de profunde schimbări, între care se numără şi apariţia legalităţii înfiinţării de instituţii
şcolare de nivel academic care nu mai aparţineau statului, a fost organizat un Consiliu
Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare a noilor universităţi. Din anul 1994 aca­
demicianul Constantin Toma este membru al acestui important organism evaluator al
condiţiilor necesare funcţionării optime a recent înfiinţatelor şcoli de nivel superior
academic. Mai este membru în cadrul Comisiei de Biologie a Consiliului Naţional de
Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Începând din anul 1991 Editura Academiei Române s-a reorganizat structural,
iar între noile măsuri luate s-a aflat şi constituirea Consiliului Editurii Academiei, care
este format din cei mai reputaţi specialişti ai ştiinţelor. În cadrul acestei edituri se
tipăresc lucrări unice ca profil şi cercetări în România. În sectorul (redacţia, n.n.) "Bo­
tanică" responsabilitatea conducerii o are profesorul ieşean Constantin Toma.
Totodată mai deţine vicepreşedinţia Societăţii de Ştiinţe Biologice, precum şi
preşedinţia Subcomisiei Monumentelor Naturii din Moldova a Academiei Române. În
anii 1978, 2000 şi 2002 a fost distins cu premiul academic care poartă numele ilustrului
botanist, membru titular activ al Academiei Române, Emanoil Teodorescu (1866-1949).
A elaborat şi publicat, singur sau în colaborare, un număr de opt monografii,
având ca subiecte aspecte ale mirificei lumi a plantelor.
Este deosebit de activ în cadrul secţiei de Ştiinţe biologice a Academiei noastre
naţionale, prezentând periodic comunicări la sesiunile anuale ale academiei.

- -+ � -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - -
, -

Barbu, Viorel
(n. 1941)

, ,
_ ......___

www.cimec.ro
7Jiorel
�arbu

iituată la circa 10 kilometri spre sud de municipiul Vaslui, în apropierea văii

pârâului Ghilahoia, afluent de gradul secund al Bârladului, comuna Deleni este loca­
litatea în care s-a născut, în 14 iunie 1941, Viorel Barbu, cel ce avea să facă parte din
grupul celor mai de seamă matematicieni români din ultimul sfert al secolului al XX-lea
şi începutul celui următor.
Conform organizării învăţământului din România, ca urmare a reformei şcolare
din anul 1948, se desfiinţa etapa care preceda liceul, şi anume, clasele gimnaziale. S-a
trecut la obligativitatea învăţământului de şapte clase, iar cei şapte ani erau grupaţi
în două cicluri: ciclul întâi (clasele I-IV) şi ciclul al doilea (clasele V-VII).
Viorel Barbu, împlinind la 14 iunie 1947 vârsta de 7 ani, a început clasa I în
luna septembrie a aceluiaşi an, urmând să facă patru clase primare, şi numai opţional
să devină elev la un gimnaziu. Dar când a început clasa a 11-a, situaţia era schimbată,
el fiind elev al ciclului I, la şcoala din localitatea natală (în absolut toate comunele luând
fiinţă o şcoală elementară de 7 ani, n.n.).
Liceul îl începuse după ce trecuse de " examenul de sinteză" , însă intrarea în
clasa a VIII-a " de liceu " , era condiţionată de obţinerea la examenul de admitere a unei
medii asiguratoare ocupării unui loc dintr-un număr limitat de locuri prestabilite de
către ministerul de resort. El a fost declarat " reuşit" la Liceul Internat din Iaşi, de­
venind " licean " din toamna anului 1953. La terminarea clasei a X-a a susţinut " exa­
menul de maturitate " (denumire nouă dată bacalaureatului, n.n.) după a cărui pro­
movare devenea posibilă înscrierea la examenul de admitere la una din facultăţi, la
www.cimec.ro
 246 M EMBRII ACADEMI EI ROMÂNEORI G INARI D IN J UDEŢUL VASLUI
libera alegere a candidatului.
A optat pentru Universitatea din Iaşi, Facultatea de Matem
atică, a cărei durată
era de P ��ru ani. Ca student fuses e sârgu incios , dar şi
înzestrat cu o predi spoziţie
pentru şt1mţele exacte. A fost remarcat de către profes orul
Constantin Corduneanu
matematician de excepţie, născut la Iaşi în anul 1928, ajuns în 1996,
Emeritus Profeso;
la Universitatea de Stat din Texas, oraşul Arlington. Ilustrul profes
or specializat în
analiză matem atică, a fondat la Facultatea ieşeană de Matem atică, în anul
1957,
" Seminar ul de Teorie calitativă a ecuaţiilor diferenţiale", care a funcţionat cu regularita­
te, săptămânal, până în 1978, când Constantin Corduneanu s-a stabilit în Statele Unite.
Din cadrul acelui seminar de înalte studii matematice în care s-au format ca oameni
de ştiinţă o seamă de matematicieni a făcut parte şi studentul de atunci, Viorel Barbu.
Încadrat ca preparator, în anul 1964, la Facultatea- de Matematică de la Uni­
versitatea " Alexandru Ioan Cuza" din laşi, a început să pregătească teza pentru obţi­
nerea titlului de doctor în ştiinţe matematice.
La examenele parţiale care precedau susţinerea tezei a obţinut rezultate mai
mult decât meritorii, ceea ce a dus la numirea sa ca asistent, în 1967.
După dobândirea titlului de doctor, cu teza Regularitatea parţială a operatorilor
diferen.tiali şi pseudodiferenţiali, la universitatea ieşeană, în 1969, peste un an a fost
promovat lector. A început să predea la facultatea al cărei student a fost cu relativ
puţini ani în urmă, cursuri de ecuaţii diferenţiale, ecuaţii cu derivate parţiale, analiză
neliniară şi funcţională, teoria controlului optimal, fiind promovat şi pe scară ierarhică
profesională: conferenţiar universitar, în 1974 şi profesor titular în 1980.
Timp de doi ani, din 1969 până în 1970 a urmat la Universitatea din capitala
Italiei, Roma, cursuri de înaltă specialitate în matematicile superioare.
În paralel cu preocupările pe planul didactic a desfăşurat pe tot parcursul
anilor şi o susţinută activitate de cercetare ale cărei rezultate le-a valorificat prin ela­
borarea câtorva monografii care i-au fost publicate de către prestigioase edituri din
afara ţării, cărţi apărute în limba engleză (Nonlinear Semigroup and Differential Equa­
tions in Branch Spaces; Optimal Control of Variational Inequalites; Partial Differential
Equations and Bundary Value Problems, etc.). Este de menţionat şi de reţinut faptul că
matematicianul român de la Universitatea din Iaşi, în cercetările sale în domeniul de
vârf al matematicii, a reuşit să aducă importante contribuţii originale la creaţii în
domeniu ale unora dintre marii şi redutabilii matematicieni ai Europei şi ai lumii, cum
au fost, de exemplu, Wiliam Rowan Hamilton (1805-1865), astronom şi matematician,
creator al teoriei calculului quaternian, Cari Jacobi (1804-1851), cel care a deschis în
matematici calea spre teoria funcţiilor dublu periodice, David Hilbert (1862-1943), şef
al şcolii formaliste şi unul din fondatorii metodei axiomatice ş.a.
Cu o atât de respectabilă " carte de vizită" , profesorul universitar de la Iaşi,
născut într-o comună vasluiană, a fost mai mulţi ani la rând invitat să ţină prelegeri
la vestite universităţi din Europa şi Statele Unite. Astfel, ca " visiting professor" a fost
la universităţile italiene din Roma, Pisa şi Bologna, precum şi în statul nord-american
Ohio, la cea din oraşul Ci ncinn ati .

Un rol important l-a avut, în anul 1984, fiind rector al Universităţii .,Alexandru
www.cimec.ro
 Academicienii judeţului Vaslui

Ioan Cuza" din Iaşi, în organizarea (împreună cu ilustrul matematician Radu Miron,
n.n.) la Iaşi şi Braşov a manifestării ştiinţifice internaţionale româno-japoneze de geo­
metrie de nivel superior (o premieră în matematica din ţara noastră).
Ales în şedinţa academică din data de 9 martie 1991 ca membru corespondent
al Academie Române, şi apoi în 21 aprilie 1993 ca membru titular, i-a fost încredinţată
funcţia de vicepreşedinte al principalei instituţii cultural-ştiinţifice a României, mandat
deţinut din 13 iunie 1998 până în 4 martie 2002. Din acest ultim an citat este pre­
şedintele Filialei Iaşi a Academiei Române, calitate în care se arată deosebit de pre­
ocupat în marcarea unor evenimente importante ale vieţii academice, aşa cum a fost,
de exemplu, aniversarea în 2005 a împlinirii a 80 de ani de viaţă a lui Liviu Ionesi, cel
care, timp de 55 de ani, a fost cercetător şi profesor universitar geolog, membrJ,l. titu­
lar al Academiei Române (şedinţa de sărbătorire a avut loc la laşi în aula Filialei Iaşi
a Academiei Române, n.n.), precum şi aniversarea a 140 de ani de la fondarea Aca­
demiei Române.
Academician, profesor universitar şi matematician, Viorel Barbu a fost onorat
şi peste hotare prin acordarea titlului de Doctor honoris causa al Universităţii statului
Nebraska (S.U.A.) şi prin alegerea domniei sale ca membru de onoare al Academiei de
Ştiinţe din Republica Moldova.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
.. - --- · · · -· - -� · . . .. . . ·· -- " .. . -· -- -- - -· . .. .... - .... ' . '

POSTFATĂ '

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 m scris această carte cu credinţa că au fost şi sunt învăţaţii deţinători ai titlu­
ea era necesară! Nu doar dintr-un a- lui academic din fiecare judeţ în parte.
numit punct de vedere, ci din mai Descoperitorii de legi ale Fizicii, de teore­
multe şi bine întemeiate motive . Forul me ale Matematicii, creatori de şcoli me­
principal şi reprezentativ al culturii şi şti- dicale, personalităţi ale căror contribuţie
inţei din ţara noastră, care a fost începând figurează la loc de cinste în reputate tra­
cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea tate ştiinţifice de peste hotare, în localită­
Academia Română, a avut parte de o sea- ţile unde s-au născut nu au nici măcar pe
mă de vicisitudini ale mersului vremii în o ulicioară periferică înscris ilustrul lor
urma cărora ceea ce trebuia să fie mân- nume.
dria întregii naţiuni a ajuns să îşi ducă O atât de flagrantă necunoaştere, la
existenţa departe de interesul poporului nivel de ţară, a acelor oameni de seamă pe
din mijlocul căruia se plămădise în acel a căror gândire de mare profunzime se
început de aprilie a anului 1866. sprijină cultura, ştiinţa şi artele din Româ-
Apare de-a dreptul de neînţeles faptul nia este cazul ca în cursul secolului al XXI­
că de-a lungul anilor în absolut nici o edi- lea să contenească.
ţie a manualelor de istorie a României, la Semnalul acestei încercări de a risipi
capitolul rezervat culturii, ştiinţei şi artei, vălul de negură ce îi ascunde de privirile
nu figurează înfiinţarea academiei noastre naţiunii pe cei care au reuşit p rintr-o
naţionale. Această foarte îndelungată ab- muncă intelectuală dificil de cuantificat şi
senţă a Academiei Române din memoria cu atât mai mult de răsplătit, să contri­
colectivă cauzase o sistematică necunoaş- buie la progresul ştiinţific nu doar al Ro­
tere şi chiar ignorare a savanţilor noştri, mâniei, ci şi al omenirii, îl dă astăzi, prin
dusă până la situaţia generalizată pe ţară această lucrare de pionierat în istoriogra­
de a nu se şti, decât cu rare excepţii, cine fia din ţara noastră, relativ modestul mu-

www.cimec.ro
252 MEMB RI I ACAD EMIE I ROMÂN E ORI G I NARI D I N J UD EŢUL VASLU I
zeu judeţean al ţinutului vasluian. noi, şi anume organizarea unei expoziţii
De ce iniţiativa vine din Vaslui, nu din permanente, a unei galerii a academicie­
alt oraş de tradiţie universitară din ţară, nilor judeţului Vaslui, în cadrul muzeului
este dificil de explicat. Este tot atât de judeţean de istorie.
greu de a afla o motivaţie, precum e dificil De asemenea, într-un viitor pe care nu
a găsi o logică în faptul că localităţi rurale l-am dori prea îndepărtat, după apariţia
ca Similişoara, Muşata, Şurăneşti, Vut- volumului nostru, devine realizabilă încă o
cani, Arsura, Găgeşti, Valea Hogei, Mur- premieră culturală naţională: înfiinţarea în
geni, Codăeşti, Deleni, Roşieşti ş.a., au dat cadrul bibliotecii judeţene (sau de ce nu în
ţării savanţi care prin rezultate de excepţie biblioteca documentară a muzeului) a unui
obţinute în cercetările lor ştiinţifice s-au sector de sine stătător în care să se afle
impus ca specialişti deschizători de drum cât mai multe dintre publicaţiile academi­
în mai multe domenii ale investigaţiilor cienilor vasluieni.
menite să asigure progresul societăţii u- Şi nu în ultimul rând, lucrarea în sine
mane. Cu toţii s-au bucurat şi se bucură de se doreşte a fi un germene al unor viitoare
o binemeritată recunoaştere internaţio- monografii ample despre viaţa şi rea­
nală, numele lor figurând în renumite en- lizările, pe plan cultural şi ştiinţific, ale
ciclopedii şi tratate de ştiinţă. membrilor Academiei Române originari
În contrast cu această reputaţie în din ţinutul vasluian, întrucât fiecare din­
cercuri academice de peste hotare, în lo- tre ei a adus (şi aduce în continuare) con­
calităţile în care s-au născut, iluştrii sa- tribuţii ştiinţifice a căror prezentare cât de
vanţi ai judeţului Vaslui , nu au parte de o cât detaliată se exprimă în cărţi temeinic
recunoaştere a valorii lor ca fii de excepţie închegate într-un număr corespunzător de
a respectivelor aşezări săteşti, comunale şi pagini. Dacă astfel de monografii ar fi pu­
chiar orăşeneşti. Lucrarea de faţă şi-a pro- tut să apară pe parcursul secolului al XX­
pus scoaterea lor din conul de umbră în lea, o carte ca a noastră nu şi-ar mai fi a­
care nemeritat au fost ţinuţi atâta amar de vut rostul.
vreme, eliminând în măsura puterilor şi Dar aşa, considerăm lucrarea cât se
capacităţilor noastre insinuările şi neade- poate de binevenită acum, în anul aniver­
vărurile care au fost puse, pentru a-i dis- sării a 140 de ani de la înfiinţarea Acade­
credita, pe seama unora dintre ei. miei Române şi adresăm în aceste file de
Totodată această carte poate să fie o
postfaţă mulţumirile noastre tuturor celor
primară treaptă de documentare în vede- care au contribuit, într-un fel sau altul, la
rea unei premiere în muzeografia de la tipărirea în optime condiţii a acesteia.

Autorii

www.cimec.ro
INDICE DE NUME

www.cimec.ro
www.cimec.ro
�burel - 114 Bădărău 163
Academos 11 Bărbulescu 220
Alexa - 219 Bârseanu 54
Alexandrescu 88 Beldie - 56
Alexandru I 32 Bercovici, Martin - 203-205
Andreescu - 66 Berthier - 14
Andrei 163, 167 Bertoni 221
Antipa 54 Bhor 131
Antonovici, Iacov - 51-56 Bianu 54, 77
Arnăuţescu - 191, 192 Biji 222
Asachi - 15, 37 Birkhof 192
Aurelian 40 Blaga 163
Bogdan - 220
1'i agdasar, Dumitru - 66, 149-152 Bogrea - 179
Bagdasar, Nicolae - 161-163 Bolintineanu 33
Balmuş, Constantin - 179-181 Bonaparte - 38
Barbu, Viorel - 245-247 Borcea 137
Barici - 71 Botez 221
Bariţiu - 40 Brandt 97
Bartoldi - 221 Branisce - 54
Bdthori 14 Brasillac - 139

www.cimec.ro
�L __________ M_E_M_BR_II_A_CA_D_E_MI_EI_R_O_MA_·N_E_O_R_ U I--------------
I G_IN_AR_I_DI_N_JU_D�E�ŢU�L���S�L�
Brătescu-Voineşti - 54 Copernic - 12
Brâncoveanu · 14 Coşbuc - 60; 61, 62
Brândză 39 Crainic - 23
Bugnariu - 168 Crăiniceanu 54
Bujor - 137, 168 Creangă - 66
BurgheZe - 114 Cristea 54
Buţureanu - 88 Cristescu - 235
Cronstedt - 97
(andrea - 71 Cusing - 150
Cantacuzino - 224 Cuza 20, 63, 69, 91, 119
Cantemir - 13
Capidan - 71 1!\ alton 156
Caragiale - 64, 66 Daniello 222
Caragiani 40 David, Mihail - 119-122
Carol I - 41, 47, 63, 77, 102, 121 Demetrescu 88
Carol al II-lea 121 Densuşianu - 54, 71, 88
Carp 179 Despot Vodă - 13, 14
Cartan - 192, 234 Diltkei 162
Castor - 11 Dima 54
Călinescu - 32 Dimitrovici 33
Cernătescu, Radu - 155-157 Docan, Nicolae - 87-92
Cernea - 168 Dochia - 32
Chendi 64 Drăgănescu - 24
Cheţianu - 39 Duică - 54, 88
Ciorăscu, Florin - 227-229 Duridanov - 71
Cipariu - 22 Durkheim 168
Clement al VIII-lea - 11
Cobălcescu - 120 Cfcaterina 59
Colbert - 13 Einstein 193
Colton 132 Elena 11
Compte - 46, 167 Eminescu 66
Constantinescu, Miron - 168
Constantinescu, Petre 220 jf ătu, Anastasie - 37-42

Corduneanu 246 Ferdinand I - 53

Costache, Veniamin 47 Ferdinand al III-lea 12
Costăchescu, Neculai - 155-157 Fernando II Medici 12
www.cimec.ro
 Indice de nume

Filitti - 91 Hodoşiu 21, 40

Finsler - 234 Hortolomei, Nicolae - 113-115

Florian - 163 Hubschmid 71

Fodor - 103 Hulubei - 205

Formichi - 221 Hurmuzachi - 54
Frankenstein - 88 Hurmuzescu 131

Franz Iose{ - 63 Husserl 162

Hypocrat - 103
®abinski 71
Galilei - 12 3J acobi 246
Gentile 139 Ialow - 144
Georgiev - 71 Ibrăileanu 66, 168, 224
Gheorghiu 133, Dej 139 Ionescu 40
Gherea 60, 66 Iordan 71, 221
Ghibănescu - 88 Iorga 52, 54, 55, 88
Ghica - 21 Iosif, Şt. O. 62, 64
Gilleron 221 Iustinianus 77
Giurescu 52 Ivănescu, Gheorghe - 71, 219-224
Goga - 63, 64, 77
Gore - 54 3Jacotă - 179
Groza - 22, 23 Jianu - 114
Guillaume 96 Junona - 90
Gusti - 167
1L\anitz - 39
J!} aimovici 193 Kant 15, 162
Hamangiu, Constantin - 75-78 Keil - 70
Hamilton 246 Kerameus - 15
Harris - 144 Kogălniceanu - 32, 87
Hăulică - 145 Kretzulescu 40, 71
Hâjdeu 33 Krug 15
Heidegger - 162
Henrich al III-lea 14 lagrange 234
Hepiteş - 54 Lamark - 39
Hilbert - 192, 246 Langevin - 132
Hitler - 162 Lapedatu 98
Hodgkin - 174 Laurian 40
www.cimec.ro
258\ MEMBR II ACADEMIEI ROMÂNE ORI G INARI DIN J UDEŢU L VASLUI
�------------------------��------------
-

Leger - 138 Moneta 90

Lehrer - 82 Motăş, Constantin - 137-140
Leopold - 12 Murgu - 15
Lestarch - 14 Murgulescu - 133, 222, 228
Levi-Civita - 192 Murnu 88
Lippmann - 132 Mrazec - 120
Lismanianus - 14 Myller - 192, 233
Liu-Sin - 169
Livescu - 222 1tladoli - 14
Luchian - 66 Neculai - 59
Ludovic al XIII-lea - 12 Neculuţă 66
Lupaş - 54 Negură - 41
Lupu, Nicolae Gheorghe - 101-104 Nicolas - 174
Lusinius - 14 Nicolau, Constantin - 126, 173-175
Nicorescu - 221
� acarovici, Neculai - 183-187 Nietzsche 162
Macarovici, Constantin - 195-199 Nistor - 91
Macrea - 222 Noica - 149
Maniu - 54 Odobescu - 40
Manolache, Constantin - 213-215 Onciul 54, 91
Marinescu, Gheorghe - 149
Marinescu, M. Ion 179 � anaitescu - 52
Marx - 168 Papacostea 120
Massimu - 22, 40 Papiu-Ilarian - 40
Matsumoto - 234 Parhon - 23, 150
Mavrogheni - 89 Paucerus - 14
Mayer - 233 Pârvan - 54, 179, 219, 221
Mehedinţi, Simion - 54, 91 Perot - 14
Meillet - 233 Petru Cercel - 14
Mihai Viteazul - 14 Philippide, Alexandru - 69-72, 224
Mihăiescu - 222 Philippide, Daniil - 69, 70
Mille - 60 Pincio 66
Miron, Radu - 41, 233-236 Pitaru, Kristache 89
Mironescu, Athanasie - 4548 Platon 11
Mironescu, George - 47, 81-83 Poenaru - 40
Moisil 193 Polux 11
www.cimec.ro
 Indice de nume
--------------------------------------------------------� 1259
Poni 54, 95, 96 Sbierea 22
Popa, Florica 144 Scriban - 179
Popa, Georgiu - 22 Selstrom - 97
Popa, Grigore - 141-146 Simionescu - 54, 137
Predescu - 161 Sion 40
Procopiu, Ştefan - 131-135, 227 Sivori - 14
Profiri, Nicolae - 125-127 Sommerus - 14
Proudlwn - 167 Sorbon 38
Pugiela - 14 Spacu 197, 198
Pu.şcariu - 71, 72 Spencer - 46
Stamati, Constantin - 31-34
l\acoviţă - 138 Stâncă 66
Rainer - 114, 143 Sthal - 168
Ralea, Mihail - 167-170 Stoilov - 192
Rădulescu, Andrei - 103 Străjescu 33
Rădulescu, Eliade - 22, 32 Sturdza, Dimitrie - 40
Rădulescu-Motru - 83 Sturdza-Miclău.şanu - 89, 90
Răşcanu, Vasile - 107-110 Sturdza, Mihai - 15
Reichenkorn - 71 Sturza, Marius 40
Reimann - 234 Suchier - 70
Repta - 54
Rheticus - 14 �erban, Radu - 46
Ricci 192 Ştefan cel Mare - 14, 89
Richelieu - 12, 13 Ştefanelli - 54
Rikert - 162
Ripan 197, 198 mafrali - 221
Roman - 21, 22 40 Teodorescu 241
Roques - 221 Teseu 11
Roşea - 163, 193 Teutsch 54
Rouvroy duce de Saint Simon - 167 Tocilescu 55
Toma, Constantin - 139-241
j,adoveanu - 23, 64 Toma, Stamati 31
Sahia - 66 Torricelli - 12
Saligny - 47 Trebici - 168
Sanilevici - 192
Savigny - 15 m, iteica 77
www.cimec.ro
.
 AR�I=DI�N�JU=D�ET�,U�L��=S�LU:I
��---------M_E_M_BR_II_A_CA_D_EM_I_EI_R_OM_A_·N_E�O�RI�G�IN� ______________

Wrechia, Alexandrescu - 20, 21, 22, 40, Vrănceanu, Gheorghe - 126, 191-194
Vulcan 65
41, 60
Urechia, Alecu - 60
.alter - 138
'lJaquelin - 97 Wernner - 96

Vasilescu-Karpen 77
Weyl - 192

Vassler - 221 Wundt - 221

Veblen - 192
Vendryes - 221 laharescu, Barbu - 209-210
Verghi - 60 Zamfir - 168
Zeus 11, 90
Vlahuţă, Alexandru - 59-66
Zschokke 138
Vlăduţescu - 161
Vlaicu - 62-66
Voinov - 139
'X.enopol - 88
Voronţov - 32

www.cimec.ro
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Dr. Dorina Rusu, Membrii Academiei Române 1866-2003 Dicţionar, Bucureşti, 2003;
-

"Academica" (seriile veche şi nouă);

*
• •

, Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979 şi 2000;

•
• •

"
"Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice , seria a IV-a;
•
• •

Lucian Predescu, Enciclopedia României, Bucureşti, 1999 (ediţie anastatică);

Ioan Ivanici, Paraschiv Marcu, Nemuritorii academicieni români, Bucureşti, 1994;

, Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii. Dicţionar, Bucureşti, 1982;

•
• •

Virgiliu Ene, Alexandru Vlahuţă, Bucureşti, 1976;

Octav Păun, Antoaneta Tănăsescu, Discursuri de recepţie la Academia Română,

Bucureşti, 1980;

Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul scriitorilor români, Bucureşti, 2002;

Alexandru Dobre, Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura

Poporului Român şi Societatea Academică Română, în Astra. 125 de ani de la
înfiinţare, Sibiu, 1987, p. 53-60;

Mircea Avram, Astra şi ecoul ei în Moldova, în Astra. 125 de ani de la înfiinţare, Sibiu,
1987, p. 171-174.

www.cimec.ro
 Tipărit la

s.c. MULTIMEDIA INTERNATIONAL

'
s . R.L.
Editură & tipografie
Arad, Str. Constantin Brâncusi
,
nr. 87
Cod 3 1 03 89, judetul
,
Arad, România
Tel./Fax: 0257 - 25 1 626
e-mail: mmi@rdslink.ro

www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro