VIZITA DOMNITORULUI ALEXANDRU IOAN CUZA IN OLTENIA

ŞI NORD-VESTUL MUNTENIEI (IUNIE 1859)

ŞERBAN CRĂCIUNOIU

Districtele* din nord-vestul Munteniei si cele din Oltenia au atras atentia

lui Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălni~eanu fie în vederea apărării actu-
lui Unirii, fie pentru consolidarea statului român modern prin înfăptuirea
unor însemnate reforme sociale, administrative, politice şi culturale.
Dovada o constituie vizitarea districtelor amintite în momente de mare
importanţă ale acestei epoci. Alexandru I. Cuza într-o perioadă grea, ca ur-
mare a refuzului celor două imperii, habsburgic şi otoman, de a recunoaşte
Unirea Principatelor, Mihail Kogălniceanu îndată după elaborarea reformei
agrare din 1864.
în timp ce vizita întreprinsă de Mihail Kogălniceanu în Oltenia a consti-
tuit obiectul cercetării mai multor istorici 1 , vizita lui Alexandru I. Cuza în
aceeaşi provincie este puţin cunoscută de istoriografia anilor săi de domnie.
Urmărind relaţiile familiale ale domnitorului, Lucia Borş menţionează
vizita lui Cuza din iunie 1859 în Oltenia numai pentru a scoate în evidenţă
că nu a fost însoţit de doamna Elena Cuza 2 •
C.C. Giurescu surprinde hotărîrea domnitorului de a vizita districtele
din dreapta Oltului în aprilie 1859, hotărîre amînată în vederea alcătuirii
taberei de la Floreşti 3 .
Într-un articol publicat în revista „Ramuri", Al. Bălintescu, bazîndu-se

* Precizăm că folosim vechea denumire a judeţelor întîlnită în documentele cercetate.

1 A. D. X e no p o 1, Domnia lui Cuza Vodă, voi. II, Iaşi, 1903, p. 1-5; A. L ape -
datu, Jn chestiunea dizgraţiei lui M. Kogălniceanu de către Cuza Vodă, Bucureşti, Edit .. Fun-
daţiei culturale „M. Kogălniceanu", 1934, p. 4; A. G o 1 im as, Legăturile lui M. Kogălniceanu
cu Craiova, în „Studii şi articole de istorie", VII /1965, p. 401-409; C. C. G i u re s cu, Viaţa
şi opera lui Cuza Vodă, Bucureşti, Edit. ştiinţifică 1966, p. 291-303; M. Mi ha 1 ac he, Cuza
Vodă, Bucureşti Edit. tineretului, 1967, p. 190; N. Adă ni 1 o ai e, D. Berindei, Reforma
agrară din 1864, Bucureşti Edit. Academiei, 1967, p. 221-222.
~ L u c i a B o r ş, Doamna Elena Cuza, p. 73.
8 C. C. G i u re s cu, op. cit„ p. 82.

https://biblioteca-digitala.ro
 ll8 Şerban Crăciunoiu

pe unele documente inedite, ~t.a~i~~şte trase~l pa~curs de d?m~itor, accen- w

tuînd îndeosebi momentul vizitam oraşulm Cra10va 4 , fara sa-1 preocupe

scopul urmărit de Cuza, a ~~rui ~n:port_anţă _coJ?-sider~m c~ s~. im~une c:tenţiei
cercetărilor consacrate vieţu pohtJce dm Prmc1pate m pnmn am <lupa actul
de la 24 ianuarie 1859.
îndată după evenimentele din ianuarie 1859, în Principatele Unite poate
fi constatată o stare de îngrijorare, provocată de teama ca actul Unirii să nu
fie pus în pericol, ce s-a concretizat în diverse acţiuni întreprinse de fruntaşii
unionîişti.
n luna martie, . 1e „ n·im b ov1,a
. ziare "t " , „ R omanu l"" , „ st' eaua D unaru··u au
A w

publicat în paginile lor articole în care Gh. Bibescu era acuzat că unelteşte
împotriva domnitorului cu sprijinul oamenilor săi din lttlunare 5 .
Asupra aceleiaşi situaţii îi atrăgea atenţia lui Cuza, într-o scrisoare din
21 martie•, V. Alecsandri, de la Paris, sfătuindu-l să meargă într-o vizită
în Oltenia pentru a înlătura influenţa lui Gh. Bibescu 6 •
Hotărîrea lui Cuza de a pleca spre Oltenia se cunoştea încă din aprilie
1859 7 • C.D. Aricescu, care a activat în această perioadă pentru Unire 8 , tre-
cînd la 17 aprilie spre Bucureşti, a observat pregătirile populaţiei din Piteşti
în vederea primirii domnitorului. Între Piteşti şi Găieşti, ţăranii, scoşi de au-
torităţi să repare drumul pe unde urma să treacă acesta, declarau că lucrează
de bunăvoie, dorind să-l întîmpine şi să-i spună păsul lor. În aceeaşi zi, la
Găieşti se adunase o mare mulţime de locuitori din localitate şi din satele apro-
piate în aşteptarea înaltului oaspete, cînd printr-o ştafetă trimisă de la Bucu-
reşti s-a răspîndit vestea că nu va mai sosi 9 . Era doar o amînare, fiindcă
ideea de a lua contactul direct cu populaţia districtelor din nord-vestul Mun-
teniei şi Olteniei a stăruit în continuare în preocupările lui Alexandru I.
Cuza.
Ministrul treburilor dinlăuntrul al Ţării Româneşti anunţa printr-o
adresă trimisă din Bucureşti administratorului districtului Dolj că la 9 iunie
domnul va pleca din capitală într-o vizită, urmînd să treacă si prin Craiova 10 .
De această dată, timpul ploios l-a determinat la o nouă ai-Tiînaren, pînă la
' A I. Bă 1 i n te s cu, Cuza la Craiova, în „Ramuri", V (1968), nr. 43 din 15 ianuarie,
p. 20.
5 D. Berindei, Frămîntările orăşeneşti din noiembrie 1860în Tara Românească. Tul-
bur1frile de la Craiova şi Ploieşti, în „Studii şi articole de istorie", nr. l /19S6, p. 268.
• Pe parcurs păstrăm datarea după stilul vechi.
8
Documente privind Unirea Principatelor, voi. III, Bucureşti, Edit. Academiei, 1963, p.
55~559.
7 Ibidem, p. 585. •
8 V. Maci u, Activitatea istoriografică a lui C. D. Aricescu, în Studii şi articole deisto-
rie", nr. 2 /1957, p. 500. "
• C. D. Ari ce s cu, 1narmarea generală, în „Dîmboviţa", I (1859), nr. 55, din 25 aprilie.
9
10
• Arh. st. Craiova, fond. Prefectura Dolj, serv. ad-tiv, dos. nr. 80 /1859 (inv. 97), f. 54;
„Naţionalul", II (1859), nr. 52, din 11 iunie. Referindu-se la plecarea domnitorului, aceasta este
pusă în.~egătură cu. ordinul.trimis reprezentanţilor Principatelor Unite de a părăsi Constantino-
polul, fundcă Turcia nu vma să recunoască îndoita alegere.
11
„:t:i'aţion~lu~ ", loc. cit. şi în nr. 53 din 14 iunie;„Curierul Principatelor Unite", I (1859),
nr. 10, dm 11 rnrue.

https://biblioteca-digitala.ro
3 Vizita domnitorului Al.I.Cuza /n Oltenia şi Muntenia 119

17 iunie, cînd, însoţit de ministrul afacerilor străine, Scarlat Fălcoianu, .şi

de ministrul de război şi cap al armatei din Ţara Românească, Alexandru
Dimitrie Macedonski, a plecat prin „„„cîteva districte de munte şi Româ-
nia Mică" 12 • A vizitat în ordine localităţile: Tirgovişte, Găieşti, Piteşti, Cîm-
pulung, Curtea de Argeş, Rîmnicu-Vîlcea, Mănăstirea Dintr-un Lemn, în-
chisoarea Arnota, Horezul, Tîrgu- Jiu, Turnu-Severin, Craiova, Slatina,
Caracal, Turnu-Măgurele, înapoindu-se la 30 iunie în Bucureşti 1a.
Hotărîrea lui Alexandru I. Cuza de a pleca în districtele menţionate, la
mijlocul lunii aprilie, coincide cu preocupările domnitorului de a mobiliza
resursele umane necesare completării puterii armate.
Războiul italo-franco-austriac era urmărit cu un deosebit interes în Prin-
cipatele Unite, prin prisma dorinţei recunoaşterii îndoitei alegeri de cele două
puteri reacţionare, Imperiul otoman şi Imperiul habsburgic, existînd chiar
speranţa într-o victorie decisivă împotriva celei din urmă, care să deschidă
calea Unirii în acelaşi stat şi a celorlalte provincii româneşti aflate sub domi-
naţia habsburgică 1 4.
„Monitorul oficial" consideră că scopul principal urmărit de Al. I. Cuza
în timpul vizitei a fost „ ... mai cu osebire a inspecta puterile noastre armate ..
îmbărbătînd prin alocuţiunile sale scurte, dar pline de cel mai călduros pa-
triotism, pe ostaşii de toate armele" 1s.
Trecînd prin districtele menţionate, domnitorul a ţinut să cunoască ni-
velul pregătirii de luptă al ostaşilor ce urmau să devină sursa de noi forţe pen-
tru tabăra de la Floreşti. De aceea, au fost date dispoziţii ca toţi dorobanţii
să fie prezenţi la reşedinţele districtelor în timpul vizitei 16 •
Vizita lui Al. I. Cuza în nord-vestul Munteniei şi în Oltenia a scos în
evidenţă, în acelaşi timp, şi starea de spirit a maselor populare, exprimată
printr-o primire entuziastă ce i s-a făcut pretutindeni, deşi se dăduseră dispo-
ziţii să nu se organizeze manifestaţii publice cu acest prilej 17 •
La Piteşti, populaţia l-a primit într-o atmosferă de sărbătoare, seara
„casele erau iluminate şi bucuria putea fi citită pe toate feţele". La bariera
oraşului Cîmpulung, domnitorul a fost primit de o mare mulţime adunată
aici „printr-o mişcare spontanee", care l-a însoţit apoi pînă la casa ce i-a fost
destinată, îngrămădindu-se pe străzi, prin curţi şi chiar pe case, din dorinţa
de a-l putea vedea. Tot din proprie iniţiativă, populaţia a iluminat oraşul în
seara de 19 iunie în cinstea înaltului oaspete şi „pînă la miezul nopţii strada

12 „Monitorul oficial al Ţării Româneşti", Bucureşti, 1859, nr. 79, din 10 iulie, p. 313-
-314; Arh. st. Craiova, fond, Prefectura Dolj, serv. ad-tiv, dos. nr. 80 /1859 (inv. 97), f. 59;
ibidem, fond general Gh. Magheru, mapa XXXVIII, bis. 7.
13 „Monitorul oficial al Ţării Româneşti ", Bucureşti, 1859, nr. 79, din ·10 iulie, p. 313__.
314; Arh. st. Craiova, fond, cit„ dos nr. 80 { 1859 (inv. 97), f. 54, 57, 58, 60, 66, 69.
14 A. D. X e n op o I, op. cit„ voi. I, p. 100; A I. Marcu, Conspiraţii şi conspiratori

în epoca renaşterii politice a României (1848-1877), Bucureşti, 1930, p. 166.

15
„Monitorul oficial al Ţării Româneşti", în loc . cit.
16 Arh. st. Craiova, fond Prefectura Dolj, serv. ad-tiv, dos nr. 90 /1859 (inv. 108).
17 Vezi C. D. Ari ce s cu, Ştiri din întru, în „Naţionalul", II (1859), nr. 60, din 9 iulie.

https://biblioteca-digitala.ro
120 Şerban Crăciunoiu

Negru Vodă fu plină de popol şi lăutarii cîntară mai multe arii naţionale în
mijlocul tîrgului" 18 . • • ~ • .. • .
Aceeaşi atmosferă de încredere impletita cu speranţa mtr-un vntor mn01-
tor în viata economică, socială şi politică a Principatelor Unite a întîlnit la
Rîmnicu-Vîlcea, Tîrgu- Jiu, Turnu-Severin, Craiova, pretutindeni pe unde a
trecut 19 •
În timpul vizitei, domnito~ul ~ urm~rit _star~a !n care se afla inst~ucţia
publică, invitînd în acest scop n~s~.1tuto:r:,11 ~nman sa s.e ad~ne _la re~edmţele
districtelor „pentru această ocazie , stradumdu-se el msuş1 a-1 lumma asu-
pra marii lor misiuni de a forma noile generaţii 20 •
La Piteşti a vizitat şcoala, examinînd mai mulţi şcolJ:ri; acelaşi lucru l-a
făcut şi la Cîmpulung, cu care prilej s-a adresat elevilor spunîndu-le: „dum-
neavoastră sînteţi nădejdea şi viitorul ţării ... faceţi-vă vrednici de strămoşii
voştri cari erau viteji". Profesorului i-a amintit îndatorirea de a le insufla .„
mai c~ osebire amorul către ţară şi moralitate, fără care toate sînt în deşert""21.
Încă din primele luni ale domniei, cînd actul Unirii nu era pe deplin consoli-
dat, Al.I. Cuza a înţeles că trebuie să acorde învăţămîntului o deosebită
atenţie, considerîndu-1 una din pîrghiile indispensabile ale viitorului ţării.
Unele abuzuri ale aparatului administrativ contribuind la adîncirea nemul-
ţumirilor maselor populare, au devenit tot mai des obiectivul criticii elemen-
telor progresiste în mod public şi unul dintre aspectele principale urmărite de
domnitor în timpul vizitei.
Un corespondent al „Curierului Principatelor Unite" scria astfel, la 28
mai din Craiova pe baza unor informaţii sigure - după cum precizează - des-
pre „violenţele, executările neomenoase, asupririle şi nedreptăţile ce se fac
de majoritatea suptadministratorilor dacă nu de mai toţi asupra ţăranilor".
Se dau exemple concrete din districtele Teleorman, Olt, Vîlcea, pe care auto-
rul le consideră „fapte demne de tîlhari ce se comit de arendaşi în complici-
tate cu suptadministratorii şi chiar cu autorităţile săteşti" 22 •
Timpul scurt avut la dispoziţie în fiecare reşedinţă de district prin care
a trecut nu l-a împiedicat pe domnitor să discute cu funcţionarii administra-
tivi şi judiciari din municipii şi districte cerindu-le informaţii despre activi-
tatea desfăşurată 23 • Concomitent a primit şi o mulţime de particulari, „căci
în tot timpul călătoriei sale n-a refuzat nimănui de-a veni să-l vază şi să-i
spună _păsul său'~ 24 • I-au. fost în~înate mai multe petiţii, iar Cuza şi-a luat
deseori note, al caror contmut, des1 nu-l cunoastem e usor de bănuit ele cons-
tituind germeni ai viitoarelor măsuri menite' să con~olideze stat~! român
1

modern.
18
„Naţi?nalul", .n.r. 60, d_in„9 iulie _1859.; Monitorul oficial al Ţării Româneşti, în loc. cit.
19 „Momtorul of1c1al al Ţam Romaneşti", în loc • cit.
20 Ibidem.
21 „Monitorul oficial al Ţării Româneşti,, loc. cit.
22 „Curierul Principatelor Unite", I (1859). nr. 7, din 31 mai.
23
Arh. s~. Craiov.a'. fond. :i:'r?.fectur~ Dolj. serv. ad-tiv. dos. nr. 80 (1859) (inv. 97), f. 66.
H „Momtorul oflc1al al Ţam Romaneşti", în loc. cit.

https://biblioteca-digitala.ro
5 Vizita d-Omnitorului Al.I.Cuza în Oltenia şi Muntenia 121

Pretutil_ldeni pe 1:1nd~ a aj~ns a inspectat stabilimentele publice: spi-

talele, temmţele, şcolile, mteresmdu-se de starea în care se găseau.
Cu prilejul audienţei generale acordate de domnitor notabililor şi negu-
ţătorilo~ .din Cîmpul~ng, i s-a înaintat o petiţie în numele judeţului, prin
care sohc1tau constrmrea unor şosele, între care îndeosebi drumul între Cîmpu-
lung şi Braşov. Petiţia cîmpulungenilor se încheia cu rugămintea adresată
alesului de la 24 ianuarie de a face „. să uite românii trecutul dureros prin
introducerea reformelor de care Ro~ânia are atîta nevoie spre a putea păşi
pe calea progresului şi a fericirii" 25 • În răspunsul său, Al. I. Cuza i-a
asigurat de îndeplinirea dorinţelor lor cînd vor fi posibilităţi financiare ;
pînă atunci, i-a îndemnat să refacă şcoala aflată într-o stare proastă, fiindcă
„de aici se aşteaptă viitorul ţării". Mai presus de toate, a recomandat tuturor:
„Unire, răbdare şi încredere în cîrmuirea ce singuri v-aţi ales" 26 •
Între Slatina şi Caracal, domnitorul „a fost întimpinat în cale de o mul-
ţime de locuitori ţerani care i-au prezintat diferite plîngeri" 27 confirmînd
o stare de lucruri ce impunea luarea de măsuri imediate în scopul evitării
unor frămîntări la sate, acum cînd era necesară, într-un mod deosebit, con-
centrarea tuturor eforturilor poporului român pentru apărareaactului Unirii.
La 2 iulie, deci la două zile după întoarcerea domnitorului din vizită,
ministrul treburilor dinlăuntru, N.Kretzulescu, a trimis o circulară adminis-
tratorilor de districte, prin care le cerea să supravegheze pe toţi funcţionarii
aflaţi în subordine „să-şi împlinească datoriile cu sfinţenie şi exactitate", să
facă „a înceta orice neînţelegeri şi mai ales acele ce s-au ivit pe la unele locuri
între săteni şi proprietarii de moşii". În continuare se aduce la cunoştinţă
constituirea, cu aprobarea lui Al. I. Cuza, a „cinci comisii compuse din cite un
militar şi un civil, oameni întregi şi cu cunoştinţe, ca fiecare din aceste comiiii
să meragă în districtele ce li s-a hotărît" 28 • În districtul Dolj urmau să vină
Gheorghe Niţescu şi locotenentul N. Cătuneanu 29 . Sarcinile comisiilor erau
de a primi „orice plîngere dacă-şi împlinesc sarcinile toţi funcţionarii pînă la
cei săteşti". Să primească petiţii, să studieze de unde pleacă răul, după care
să fie supuse ministerului pentru rezolvare. Unde era cazul trebuiau să se
deplaseze şi prin sate 30 •
Revenind cu o altă circulară, trimisă la 10 iulie, N. Kretzulescu dădea
instructiuni administratorilor de districte să facă cunoscut sătenilor ca, atunci
cînd sînt reclamaţii din partea „obştii unui sat, să nu se pornească de la lo-
cuinţa lor decît unul, doi sau cel mult pînă la trei inşi cu asemenea petiţii la
comisie, iar ceilalti să rămîe paşnici la lucrul cîmpului" 31 •
Aceasta dovedeşte amploarea nemulţumirilor din cauza unor abuzuri
ale aparatului administrativ, ce se adăugau contradicţiilor sociale, rezultat

2s C. D. Ari c e s cu, Ştiri din întru, în "Naţionalul", II, 1859, nr. 60. din 9 iulie.
28 Ibidem.
27 „Monitorul oficial al Ţării Româneşti, în loc . cit.
2e Arh. st. Craiova, fond. cit„ dos. nr. 90 (inv. 112) n .n.
29 Ibidem.
so· Ibidem.
31 Ibidem, circulara nr. 5 676 /IO iulie 1859.

https://biblioteca-digitala.ro
122 Şerban Crăci1moiu

al relatiilor feudale dominante în agricultura Principatelor Unite. În acelaşi

timp, ~e observă teama de izbucni~ea unor revolte ţ~răn.eşti, în. ~:;i.re scop se
interziceau deplasările unor grupun numeroase de ţaran; c1! p~tiţu.. .
Sînt dovezi ale interesului acordat de Al. I. Cuza, mea dm pnmele luni
de domnie, complexelor probleme interne, în care .scop ~ 1:1rmă~it să ~unoască
personal modul desfăşurării activităţii ~p.:;i.ratuh:1 adm1ms~rat!v, ~ ~nspe5tat
temnitele, judecătoriile, prefecturile, pohţule, lumd uneori masun imediate.
La în~poierea în Bucureşti, domnitorul şi-a exprimat nemulţumirea pentru
starea în care se aflau judecătoriile, fiindcă „unii judecători pare că n-au în-
teles noua stare a lucrurilor" 32 .
' În timpul călătoriei a graţiat mai mulţi condamnaţi d! la închisorile din
Ocnele Mari şi Craiova 33 , iar în cursul lunii iulie sînt cunoscute schimbări
în aparatul judecătoresc al Tribunalului Dolj 34 •
Avînd în vedere poziţia strategică a Olteniei , determinată prin aşezarea
în imediata apropiere de Serbia, înclinăm să credem că vizita domnitorului
mai poate fi pusă şi în legătură cu politica externă a Principatelor Unite, care
poartă amprenta sentimentului statornic de prietenie dintre cele două po-
poare, român · şi sîrb.
Însuşi Al. I. Cuza i-a mărturisit la 17 decembrie 1860 consulului general
austriac la Bucureşti, Ecler, că în timpul războiului cu Italia a primit scrisori
din partea principelui Miloş Obrenovici, cerindu-i conlucrarea tuturor princi-
patelor de la Dunăre, la care el a răspuns.verbal prin emisari, fără a-i spune îh
ce a_ constat răspunsul 3 5.
In zilele de 25,26 iunie, cit a stat domnitorul la Turnu-Severin, a venit
o „deputăţie" compusă dintr-un maior şi doi funcţionari civili să salute din
partea principelui Serbiei pe Alexandru I. Cuza. „Onorabilul trimis a expri-
mat din partea suveranului său sentimente de bună amicie şi de bună înţele­
gere ; iar domnul Alexandru Ioan le-a mulţumit şi i-a însărcinat să exprime
domnului Miloş sentimente analoage".
Trimişii lui Miloş Obrenovici au asistat la trecerea în revistă a dorobanţilor,
împărtăşind admiraţia generală pentru buna pregătire militară dovedită 36 •
În lipsa unor dovezi sigure privind conţinutul discuţiilor purtate la Turnu-
Severin, ce nu putea deveni public în coloanele „Monitorului oficial" din
motive diplomati!2e, emitem ipoteza posibilităţii de a ne afla în faţa unor tra-
tative secrete, organizate din timp, între delegaţiile celor două state. Compo-
nenţa delegaţiei române, în frunte cu însuşi domnitorul, însoţit de ministrul
de război ·şi ministrul afacerilor străine, ne este cuno~cută. În schimb, dele-
gaţia trimisă de Miloş Obrenovici rămîne încă necunoscută pînă cînd noi cer-
cetări, îndeosebi în arhivele din R.S.F. Iugoslavia, o vor identifica.

82
„Curierul Principatelor Unite", J (1859) nr. 16, din 2 iulie.
33
„Monitorul oficial al Ţării Româneşti, Bucureşti, 1859, nr. 77, din 6 iulie , p, 309, şi nr.
79, din 10 iulie, p. 314.
34
„Curierul Principatelor Unite", I (1859) nr. 22, din 23 iulie.
35
R. V. Boss y, Agenţia diplomatică a României în Belgrad si legăturile politice rnmâno-
sîrbe sub Cuza-Vodă, Bucureşti, 1934, p. 3, 26. '
36
„Monitorul oficial al Ţării Româneşti", Bucureşti, 1859, nr. 77 din 6 iulie.

https://biblioteca-digitala.ro
7 I "izit11 domnitorului Al.I.Cuza in Oltenia şi Muntenia 123

În favoarea acestei ipoteze pledează şi faptul că numai cu o zi înainte de

a pleca în vizită, la 16 iunie, s-a prezentat domnitorului, cu o scrisoare de
acreditare din partea lui Cavour, Annibalo Strambio 37 , după ce mai întîi acesta
vorbise cu prinţul Napoleon în legătură cu planul ridicării Principatelor,
Ungariei şi Serbiei împotriva Austriei 38 . De asemenea nu poate fi neglijat
ecoul ce l-a avut călătoria lui Cuza în Oltenia în viaţa politică a Serbiei. Con-
sulul Franţei din Belgrad raporta la 13 august 1859 - stil nou - ministrului
său de externe că, sub impulsul manifestaţiilor organizate de populaţia Cra-
iovei cu ocazia primirii domnitorului, „Scupştina Serbiei, urmînd exemplul
românilor, vrea ca în septembrie acel an să proclame independenţa absolută
a Serbiei şi să refuze plata tributului" 3 9.
E de presupus că nu poate fi vorba doar de efectul rezultat prin exemplul
oferit de români, ci şi de o înţelegere secretă stabilită în prealabil între condu-
cătorii celor două state fie la Turnu-Severin, fie cu altă ocazie 40 , dar sigur
în timpul desfăşurării războiului italo-franco-austriac, în vederea unei cola-
borări militare într-un moment de conjunctură favorabil ce se aştepta.

*
Primirea entuziastă ce i s-a făcut pretutindeni în această călătorie lui
Al. I. Cuza constituie o nouă dovadă a unitătii intereselor nationale ale în-
tregului popor român pentru înfăptuirea şi apărarea actului Uriirii 41 , la acea
dată întruchipat în persoana unui singur domn, ales în acelaşi timp în Mol-
dova şi Ţara Românească, dar nerecunoscut încă de Imperiul otoman şi
Imperiul habsburgic.
Confruntarea realităţilor economice, sociale şi politice din aceste dis-
tricte i-a întărit convingerea domnitorului că se bucură de încrederea maselor
populare, care aşteptau înfăptuirea unor esenţiale reforme sociale, adminis-
trative şi politice, în măsură să asigure consolidarea şi progresul noului stat
român, aflat la primii săi paşi pe drumul procesului de unire a tuturor româ-
nilor.

37 Monitorul oficial al Ţării Româneşti, 1859, nr. 70, din 17 iunie, p. 277.
38 A I. Marcu, op. cit., p. 166.
39 N. Ce ac hi r, România în sud-estul Europei (1848-1886). Bucureşti Edit, politică,
1968, p. 62-63.
co. A. D. X e no p o I, Domnia lui Cuza Vodă, voi. I, Iaşi, 1903, p. 68, 100, 101; Al.
Marcu, op. cit., p. 164, 186, 190; G. Brătianu, Politica externă a lui Cuza Vodă şi dez-
voltarea ideii de unitate naţională, !n „Revista istorică română", II-III, 1932, p. 137; N. I org a,
Istoria românilor, voi IX, Unificatorii, Bucureşti, 1938, p. 348.
41 V. Maci u, Poziţia claselor sociale faţă de Unirea Principatelor Române, în „Studii",
nr. I, din 1966, p. 3.

https://biblioteca-digitala.ro