restituiri
/
William Shakespeare
Sonet XXIII
Asemeni c-un actor cârpaci, ce-n scenã
Pe lângã rol, împins de fricã trece,
Sau precum fiara-ºi scade în arenã
Belºugul ei de furii; se-nþelege
Cã sunt ºi eu, cel fãrã de speranþã –
Ceremonia dragostei, celesta,
O uit, învins de trista-mi cutezanþã
Plin de iubire-i joc iubirii festa.
O, aibã-atuncea versu-mi elocinþa
De-aºi pune prevestirile în rimã
Slãvindu-i dragostei nesãbuinþa
Mai mult decât cuvintele exprimã…
Învaþã dar, de filã sã te-apropii
ªi-ndrãgostit sã poþi citi cu ochii!
CENTRUL CULTURAL
“DUNÃREA DE JOS”
activeazã ca instituþie publicã
de interes judeþean,
subordonatã Consiliului Judeþului Galaþi.
Instituþie profesionistã de specialitate având
drept misiune cunoaºterea,
crearea ºi promovarea valorilor culturale
ºi artistice, naþionale ºi universale,
CENTRUL CULTURAL “DUNÃREA DE JOS”
acþioneazã conform principiilor libertãþii
spiritului creator, ale autonomiei actului
cultural, ale neangajãrii politice ºi ale
primatului valorii
ºi ºansei egale în culturã.
Valurile … poºtei
(aduse cu sau fãrã... barcã)
Redacþia revistei Dunãrea de Jos, având
convingerea cã orice act cultural presupune dialog
(comunicare) aºteaptã din partea cititorilor,
frunzãritorilor, scribilor, scriitorilor, cârcotaºilor…
vorbe, idei, versuri, sugestii…
Altfel spus, facetzi valuri… cu scrisori,
e-mail-uri, “anonime semnate” sau nu!
CONSILIUL JUDETULUI GALATI
CENTRUL CULTURAL “DUNAREA DE JOS”
Director general:
Sergiu DUMITRESCU
Coordonator proiect:
Ion CORDONEANU
Redactori:
Florina ZAHARIA, Iulia COSTESCU,
Dragoº NEAMU, Daniel POPA, Adrian
SECARÃ, Cãtãlin CIOBANU, Vadim
BACINSCHI (corespondent Ucraina)
Prezentare graficã:
Doru Adrian NICA
Tehnoredactare:
Eugen UNGUREANU, Florina ZAHARIA
Fotoreporter: Nicolaie SBURLAN
Publicare web : Florin Doru GUIÞÃ
ISSN: 1583 - 0225
Redactia:
Strada Domneascã nr. 61, Galaþi 6200
tel/fax: 0236/418400; 415590
e-mail: ccdj@galati.astral.ro
www.ccdj.ro
dunarea de jos
(
Prãpãdenia Galaþilor
în Noembrie 1769
N-a fost în þara noastrã oraº mai bântuit de rãzboae, molime dãciuni, focuri ºi alte nenorociri, ca
Galaþii, din pricina poziþiunei geografice ºi a însemnãtãþei sale politice ºi economice, mai ales în veacul
al XVIII.
Adesea nu treceau câteva decenii ºi oraºul cãdea pradã barbarilor nãvãlitori din nãuntru ºi din afarã. Iatã
câteva nenorociri mai însemnate:
În 1451 se încaerã aici partizanii lui Alexandru Cornea, feciorul lui Bogdan ºi nepot marelui
ªtefan, cu trupele nãimite ale lui Petru I. Mãcelurile între fraþi aduserã pagube oraºului ºi pieirea lui
Cornea, ale cãrui oase zac într-o bisericã necunoscutã pânã astãzi.
În 1651 Tãtarii pradã ºi pustiesc oraºul ºi dau pe locuitori în Bugeacului.
În 1658 Galaþii e atacat ºi ars de armata lui Mihnea din Þara Româneascã, sprijinit de ungurii lui
Racoþi, principele Transilvaniei, ca îmbunare pentru înlocuirea lui Gheorghe ªtefan din tronul Moldovei
pe Gheorghe Ghica, favoritul Sultanului.
În 1674 Tãtarii pradã Galaþii dupã fuga Domnului ªtefan P. la Poloni.
În 1693 Sultanul trimite la Galaþi bastimentele sale de rãzboiu fiind tulburi evenimentele din
Þara Româneascã a lui Brâncoveanu ºi din Moldova bãtrânului Constantin Cantemir, care ºi moare
dupã câteva luni.
În 1710 oraºul a fost ars de salahorii beþi, cari treceau din Muntenia prin Galaþi la Cetatea
Oceacovul de la gura Niprului.
În 1711 o nenorocire
cumplitã loveºte Galaþii în urma
luptei între Ruºi ºi Turci la Stãnileºti
pe Prut. Oraºul e ars ºi prãdat,
locuitorii mãcelãriþi de Turci ºi
Tãtari. “De când îi þara Moldovei n-
au pãþit Galaþi aºa, de au rãmas
mînãstirile numai piatrã, iar icoanele
ºi toate podoabele ºi odoarele
sfintelor mînãstiri, pe unde au fost
tãinuite ºi supuse, le-au furat turcii,
cã au spart peste tot locul, ºi pe toþi
morþii i-au desgropat, cercînd pentru
averi”, scrie Neculai Costin.
În 1758 oraºul este iar ars de Tãtarii Hanului Ghirai, în cât locuitorii cer cu lacrãmi Domnului
Ioan Calimah, care trecea prin Galaþi, uºurare de dãri.
Însã o altã prãpãdenie plinã de jale pentru Galaþi, vedem dupã zece ani, în rãzboiul din 1768.
În rãzboiul dintre Ruºi ºi Turci, ajutaþi de Tãtari – rãzboiu stârnit în iarna anului 1768, de amestecul
Rusiei în politica Poloniei, - Ruºii ocupând graniþele Moldovei, un corp de armatã imperialã, condus de
generalul Fabricius, tãbãrãºte la Galaþi, pe când în alte regiuni fãceau demonstraþiuni militare: Generalul
Galitzin ºi Romanzoff, cel ce pentru o tabachere de aur ºi un bacºiº de 5000 de galbeni de la Austria,
închise ochii când monarhia vecinã rupea Bucovina din trupul Moldovei, la 1775.
Domnitorul Moldovei, Constantin Mavrocordat, care stãpânea pentru a IV-a oarã þara, plecã din
Iaºi de frica Ruºilor, cu o parte din boeri, la Galaþi, spre a aºtepta la graniþa þãrii desfãºurarea evenimentelor.
Ruºii se încãerarã grozav cu Turcii, sprijiniþi de Tãtari, în regiunea sudicã dintre Siret ºi Prut,
între satele ªerbeºti ºi Giurgiuleºti din Basarabia.
În aceastã învãlmãºalã, Ruºii prind pe Mavrocordat la Galaþi, ºi-l duc bolnav pe o iarnã grea la
Iaºi, unde muri dupã câteva zile de suferinþã, în decembrie 1769.
Dupã pornirea trupelor ruseºti din Galaþi, în ajutorul celor ce se încãeraserã cu Turcii în satul
ªerbeºti, o parte din armata turceascã ocupã Galaþii ºi-l trece prin sabie ºi foc. Era o priveliºte plinã
de jale.
Povestirea acestei prãpãdenii o dã în versuri un gãlãþean contimporan cu evenimentele.
Manuscrisul a fost descoperit de Grigore Creþu, cunoscutul paleograf, în anul 1875, pe când era profesor
la Seminarul Teologic din Huºi, ºi-l tipãri în revista “Convorbiri literare” din acel an, pag. 326 – 9.
Acest manuscris, descoperit la un elev al seminarului era moºtenit de la un moº al elevului, preot
într-un sat din sudul judeþului Tutova. Era scris într-o frumoasã cirilicã, spune d. Creþu, pe 132 de foi, ºi
cuprindea douã povestiri în versuri: una despre “Istorie de Patima Galaþilor, leat 1769, Noembrie 29” ºi
alta despre “Istoria Mãriei Sale lui Constantin Vodã Brâncoveanu, Vodã din Bucureºti, care
s-au scris la 1730”. Restul manuscrisului cuprindea niºte poveºti ºi rugãciuni bisericeºti. Cele douã
povestiri în versuri sunt scrise de aceiaºi mânã, de la pag. 122 înainte, de mânã strãinã.
Dupã niºte notiþe din manuscris, autorul anonim al acestor versuri populare pare sã le fi compus
între lunile Marte ºi Iunie din anul 1797, zice d. Creþu, deci, cam dupã 28 de ani de la rãzboiu.
Gh. N. Munteanu, Dunãrea de Jos nr. 7 / 1910
-2- anul 2, nr.14

Radu Preda: “Nu mã consider un þuþolog,
pentru cã nu existã o þuþologie...”
În perioada 13-15 martie 2003 a avut loc la Galaþi lansarea ediþiei a II-a a volumului “Jurnal cu Petre Þuþea” al cãrui
autor, Radu Preda, lector doctor la Facultatea de Teologie din Cluj a susþinut o conferinþã în faþa studenþilor de la
Universitatea Dunãrea de Jos din Galaþi, evenimentul marcând astfel 100 de ani de la naºterea acestui gânditor socratic
al românilor.
“Sunt foarte bucuros cã aceastã locaþie futuristã
oferã spaþiu ºi duh unor astfel de întâlniri. Chiar
felicit pe gãlãþeni cã au un astfel de centru. Dincolo
de asta, am auzit cã la Galaþi existã o ºcoalã care
poartã numele lui Petre Þuþea ºi unde o profesoarã
i-a întrebat pe elevi dacã ºtiu cine a fost Petre Þuþea.
Rãspunsurile au variat de la matematician ºi pânã
la om politic, iar perioada în care a trãit din 1500
pânã în 1900. Vreau sã scot în evidenþã prin aceasta
faptul cã nu este chair atât de simplu sã prezint un
om a cãrui memorie s-a bazat, aparent, doar pe
efectul mediatic. Sã nu uitãm cã Þuþea a intrat pe
retina noastrã culturalã prin intermediul unor ieºiri
spectaculoase la televiziune, imediat dupã ’89 ºi mai
cu seamã prin acel film fãcut de Liiceanu despre
Cioran, dar care s-a transformat într-un film cu
Cioran despre Þuþea.
Dar ce te faci cu cei care n-au vãzut acel film ºi
pentru care Cioran ºi Liiceanu sunt ºi ei niºte
matamaticieni de secol 16, ºi care n-au
citit ceva despre Petre Þuþea? Pentru
ei e foarte greu sã mijloceºti aceastã
imagine a unui om care a fost
eminamente oral. Sigur, asta nu
înseamnã cã nu a lãsat o oarecare
operã, dar care îºi aºteaptã încã
un editor pe mãsurã.
Nu mã consider un þuþolog,
pentru cã nu existã o þuþologie,
ºi, cu atât mai puþin, un
þuþoman. Nu am nici un
fel de apetenþã de
acest tip ºi nu doresc
sã fiu parazitar pe
umerii unui uriaº. Pe
de altã parte, îmi fac
o datorie de suflet din
a marca împlinirea a
100 de ani de la
naºterea lui.
Îmi fac o datorie de
suflet din a-l
populariza, în mãsura
în care mai are nevoie, tocmai în ideea cã n-aº vrea
sã rãmânem la stadiul în care Þuþea sã fie plasat
între un matematician sau politician de secol 16-
17. Or, fiind un contemporan de-al nostru, iar noi
fiind rodul tradiþiei pe care o ducem mai departe,
Þuþea este unul dintre garanþii cã aceastã tradiþie
este ºi constructivã. De ce? Pentru cã el, în biografia
lui, adunã cam tot ceea ce a fost reprezentativ într-
un secol de istorie româneascã. El este unul dintre
reprezentanþii de frunte – dacã nu, chiar, la un mo-
ment dat, era considerat liderul – ai generaþiei
interbelice, cu nume mult mai sonore, precum
Eliade, Cioran, Vulcãnescu ºi alþii, un om care a
suferit crâncen, pentru cã ºi-a iubit þara pânã la
puºcãrie ºi care a trãit într-o epocã foarte tulbure.
Dacã noi trãsim astãzi într-o tranziþie, sã ºtiþi cã ea
este foarte molcomã, comodã, caracterizatã de un
fripturism cãlduþ ºi liniºtit. În parantezã fie spus,
oamenii tranziþiei, la noi, pot foarte liniºtiþi sã-ºi
facã grãtare pânã la parusie – spre deosebire de
perioada interbelicã mult mai contorsionatã ºi
tensionatã, când ºi contextul european era cu totul
altul. De aceea, nu întâmplãtor, au fost ºi mai sunt
ºi astãzi voci, în marea lor majoritate ignorante, care-
l confundã pe Þuþea cu un reprezentant al
legionarismului. Acest fapt explicã, într-un fel, de
ce n-a fost receptat în cultura academicã. Nu s-au
fãcut pânã acum nici un fel de eforturi de a-l
recupera, de pildã, pentru istoria filosofiei.
În tinereþe a fost un socialist sincer, a scris la revista
“Lupta” unde primea scrisori de genul “Stimate
aprilie 2003
diaLogos
Editorial
de
Ion CORDONEANU
Fotbalul în România
tovarãºe Þuþea, daþi-i înainte!”. Dupã aceea, ca sau
orice om de bun simþ, ºi-a dat seama cã nu poþi fi despre politicã altfel
comunitarist la nesfârºit, dacã nu ai capital ºi nu
poþi sã militezi pentru idei socialiste dacã nu ai o
Urmãrind meciul de tristã amintire dintre România ºi
bazã economicã în stare sã asigure existenþa unui
Danemarca, am avut o revelaþie: fotbalul face parte din esenþa
stat social ºi de drept.
sufletului – dacã mai existã sau dacã a existat vreodatã –
De altminteri, fiind doctor de drept în economie,
românesc.
el ºtia foarte bine ce vorbea. În calitate de director
“ªtiu”, vei spune, poate, cititorule: când joacã (a se citi “juca”)
în cadrul Ministerului Economiei Naþionale, Þuþea
Naþionala, tot românul sau aproape tot se aºazã ritualic în
a fost negociator al Regatului României la primul
fotolii la televizor cu berea lângã el , se agitã, se consumã,
tratat încheiat cu Uniunea Sovieticã ºi în tratatul
urlã la arbitru, huiduie faultul fãcut de adversar, îi sfãtuieºte
cu Germania hitleristã – deci momente foarte deli-
zgomotos pe jucãtori – vezi bine, el este antrenorul ºi se
cate, dar ca tehnician. Drept rãsplatã pentru aceste
pricepe! Ce mai, e alt om! Nevasta îl priveºte cu ochii mãriþi,
servicii aduse statului român, a înfundat puºcãria
trãind în inimã cu teamã ca nu cumva bãrbatul sã facã vreun
peste 10 ani.
atac sau, la momentul oportun, sã arunce televizorul pe
Când Sorin Dumitrescu a publicat cartea “Între
fereastrã. Biata de ea, în seara aceea nu-ºi mai ceartã ca de
Dumnezeu ºi neamul meu”, el nu a intuit cã acest
obicei soþul, ci stã liniºtitã în colþul ei ºi, din când în când,
titlu era unul al rãstignirii, pentru cã el a fost
încearcã sã-l mai liniºteascã, printr-o falsã participare ºi
realmente rãstignit între Dumnezeu,
simulatã înþelegere pe individ.
despre care avea de multe ori senzaþia
Din punct de vedere sociologic, dacã un comportament sau o
cã l-a pãrãsit, ºi neamul lui, care
practicã socialã caracterizeazã o majoritate a membrilor unei
l-a iubit atât de mult încât a vrut
comunitãþi ºi dacã ele sunt repetabile ºi previzibile, atunci
sã-l omoare din iubire ºi l-a bãgat
putem spune cã acea practicã sau acel comportament
în puºcãrie.
caracterizeazã profilul psihologic al comunitãþii respective.
Din aceastã ambivalenþã
Nu este nevoie de studii psiho-sociologice pentru a afirma cã
etnotranscendentã s-a nãscut
fotbalul devine din când în când o cvasi-religie la români,
drama lui, dramã care se
mai ales atunci când joacã Naþionala.
regãseºte ºi în generaþiile de
Dincolo de toate acestea, la ultima partidã a României am
astãzi.
avut sentimentul ciudat cã sportul rege ilustreazã istoria post-
În puºcãriile comuniste a
revoluþionarã a românilor.
parcurs un drum al Damascului,
Comentarii de genul: “Am jucat bine dar am avut ghinion.
cu atât mai subtil ºi mai
Asta e!” Fataliºti ca întotdeauna. “Avem o generaþie alcãtuitã
profund cu cât el
din jucãtori care confirmã la cluburile lor” – asta era una dintre
rãmâne o paradigmã
consolãrile cu care trebuia sã adormim liniºtiþi. Au existat ºi
pe care o întâlnim ºi
scuze. Pentru ce? Pentru ghinion? Dar norocul sau ghinionul
în destinul lui
nu depinde de om – ele sunt manifestãri ale unor forþe
Steinhardt. Ei au
misterioase care hotãrãsc cine da ºi cine nu…
reuºit sã confirme
Eu vãd aici tot un gen de fatalism dar stau ºi mã întreb dacã
teoria lui Eric From,
într-adevãr mitul mioritic este atât de adânc înrãdãcinat în
potrivit cãreia, în
subconºtientul românesc… Cum e posibil, domnule, sã încerci
cazul în care deþinutul
sã vopseºti gazonul în verde? Sau sã pregãteºti sãrbãtorirea
este un om liber, ºi
succesului înainte chiar de începerea partidei? Cu idealisme
raportarea lui la
ºi mioritisme din acestea vrem noi sã intrãm în pragmatica
puºcãrie este alta, astfel încât nu mai este el
Europã? În subliminalul nostru, Mioriþei îi þine companie un
ostaticul gardianului, ci gardianul este þinut de
alt animal mitic pe nume Capra Vecinului. Ne-au bãtut danezii
ostatic pentru a-l pãzi pe el, ca pe un crocodil
sâmbãtã. Ei bine, miercurea urmãtoare, aceiaºi danezi jucau
ideatic, ca sã nu iasã din grãdina zoologicã a
acasã cu Bosnia–Herþegovina, iar comentatorii noºtri se
puºcãriei politice ºi sã nu “muºte” oamenii pe
bucurau nespus la terminarea meciului care s-a încheiat cu
stradã.
2 – 0 pentru oaspeþi. Însã, mult mai grav decât bucuria pentru
Filosofic, el a fost un om care s-a consumat
eºecul altuia mi se pare a fi faptul de a profita de pe urma
socratic. Asta nu înseamnã cã nu a avut o anumitã
acestui eºec. Nu pentru cã am vrea noi asta, ci asemenea situaþii
viziune; a încercat sã schiþeze inclusiv o filosofie
sunt determinate. Dacã s-ar putea sã promovãm fãrã sã mai
a anarhiei ºi democraþiei. S-a preocupat de marile
facem ceva sau, mai bine, chiar în urma unor pãþanii de genul
teme, cum este antropologia, mai cu seamã dupã
2 – 5. Toatã lumea comenta dupã meciul cu danezii: “Dezastru
convertirea la creºtinism. Teolog nu a fost ºi nici
de proporþii”, fotbalul românesc în colaps, etc. eu zic:
nu s-a declarat ca atare, dar a încercat sã
dimpotrivã, nu avem decât ceea ce meritãm: adicã pe noi
construiascã un discurs de dialog între filosofie ºi
înºine. Nici mãcar Dumnezeu nu ne poate salva de noi înºine,
teologie.
dacã noi nu vrem, aºteptând-o pe Mioriþa sau pe Capra
Foarte interesantã este modalitatea în care el ºi-a
Vecinului sã ne facã treaba.
scris opera: cum termina un manuscris, venea
Am fãcut o revoluþie, dar mai e nevoie de câteva, poate acum
Securitatea ºi i-l lua, aºa încât era nevoit sã reia
mai mult ca oricând ºi mult mai importante decât prima. Nu
textul ºi sã ajungã astfel la o formã mai profundã
vã temeþi, nu sunt anarhist! E nevoie de o revoluþie a valorilor,
ºi mai nuanþatã. Ceea ce Cioran fãcea în mod
ca sã nu mai confundãm binele cu buzunarul propriu; de o
voluntar ºi nesilit de nimeni, scriind de 7-8 ori
revoluþie a gusturilor, ca sã nu mai confundãm manelele cu
aceeaºi carte, Þuþea fãcea asta impulsionat colegial
muzica; de o revoluþie a mentalitãþilor, numai cã acestea
de cãtre Securitate.
funcþioneazã altfel decât politica sau economia.
Adevãrata operã a lui Þuþea o întâlneºti pe stradã,
Cerem socotealã, dar post-factum, despre starea proastã a
în tinerii care au trecut pe la el, nebãnuiþi ºi din
gazonului. La ce bun? Prostia ºi hoþia trebuie interogate
diferite colþuri de þarã – Þuþea îi atrãgea ca un
înainte, nu dupã…
magnet…”
Vorba acedemicienilor: “Avem o þarã, cum procedãm?”
Rãspuns: “Þara noastrã e frumoasã ºi bogatã. Pãcat cã e
locuitã!”
A consemnat Ion CORDONEANU
Hai România!
-3- dunarea de jos
(
 clar-obscur
Preselecþia pentru Festivalul “Mamaia copiilor ºi adolescenþilor”
a avut loc la Galaþi în perioada 2 - 4 aprilie
Interviu cu
DIRECTORUL FESTIVALULUI,
compozitorul Aurel Manolache
Domnule Aurel Manolache,
spuneþi-ne câteva cuvinte despre
dvs, gãlãþeanul, dirijorul ºi
compozitorul!
M-am nãscut în Galaþi, ºi astãzi, cu
mari emoþii am pãºit pe locurile
unde am învãþat sã scriu ºi sã citesc.
Am fãcut ªcoala Primarã chiar aici
la Liceul Pedagogic, pe-atunci se
numea ªcoala Primarã de Aplicaþii.
Dupã aproximativ 60 de ani am
revenit în aceste locuri.
Apoi am absolvit Liceul Vasile
Alecsandri, am fost primul direc-
tor al Teatrului Muzical din Galaþi.
În 1950 am fost numit directorul
Orchestrei Populare Valurile
Dunãrii, orchestrã subvenþionatã de
Primãrie. Aceastã orchestrã am
transformat-o în Ansamblul de
Cântece ºi Dansuri al oraºului Galaþi. În 1954 acest ansamblu a devenit Teatrul
de Stat ºi Estradã din Galaþi, iar în 1956 – Teatrul de Operetã ºi Estradã, devenit
apoi Teatrul Muzical Nicolae Leonard. Eu am fost directorul acestei instituþii
pânã în toamna anului 1956 când am plecat la Constanþa la Teatrul Marinei
Militare. Acolo am fost directorul Teatrului Fantasio pânã în anul 1990. Am
fãcut o pauzã de câþiva ani ºi am revenit anul acesta pentru cã m-au chemat.
În prezent sunt directorul Teatrului Fantasio, directorul Agenþiei Internaþionale
Euroconcert care organizeazã Festivalul Naþional de Creaþie ºi Interpretare
“Mamaia Copiilor” ºi începând din acest an se va numi “Mamaia Copiilor ºi
Adolescenþilor” pentru cã aria de vârstã s-a mai mãrit. Avem ºi a treia categorie
de vârstã, de la 13 la 18 ani.
Sunteþi iniþiatorul proiectului “Mamaia Copiilor”? Cum v-a venit ideea
unui festival pentru copii? Este cumva acesta un “puiºor” al prea
cunoscutului Festival de la Mamaia?
Da. Noi am simþit nevoia ca pentru tradiþionalul Festival de muzicã uºoarã de
la Mamaia sã creãm o formã de pregãtire a tinerilor interpreþi pe de o parte, iar
pe de altã parte, pentru cã în ultima perioadã compozitorii ºi-au dedicat creaþiile
tinerei generaþii, nu s-a mai scris muzicã pentru copii, am simþit nevoia sã
creãm o formã prin care sã promovãm muzica scrisã special pentru copii. Dupã
cum s-a observat, copiii erau nevoiþi sã cânte melodii pe care le auzeau la radio
sau Tv care n-aveau nicmic în comun cu vârsta lor, cu texte legate de dragoste
sau de alte sentimente. ªi, spre bucuria noastrã, în ultimii doi ani, când a început
acest festival s-au creat o serie de ºlagãre, cântece care-au fost îmbrãþiºate de
copii ºi cântate cu interes ºi la serbãrile ºcolare, cântece care într-adevãr cântã
copilãria, sentimentele pe care le au ei, viaþa lor, joaca, dragostea faþã de pãrinþi,
ºcoalã, pãpuºile cu care se joacã. Deci, cred cã din acest punct de vedere,
compozitorii, atât cei profesioniºti cât ºi cei care nu sunt membri ai Uniunii
Compozitorilor au început sã-ºi aplece ºi mai mult atenþia asupra creãrii unor
melodii cu un conþinut cât de cât educativ ºi care sã exprime bucuriile vieþii ºi
ale copilãriei.
În ce mãsurã juriul þine cont de textul unei melodii?
Este un festival care este dedicat copilãriei ºi adolescenþei. Ne intereseazã ºi
textul ºi muzica, chiar dacã este îmbrãcatã într-o formã orchestralã mai modernã
ºi este normal sã fie aºa, totuºi conþinutul creaþiei trebuie sã fie cât de cât adecvat
vârstei cãreia i se adreseazã.
Aici, la Galaþi e unul dintre cele 10 centre de preselecþie. Care sunt criteriile
dupã care este selectat un concurent ºi o melodie?
Aici se face selecþia pentru interpretare, iar selecþia pentru creaþie va avea loc
la sfârºitul lunii aprilie. Galaþiul este al ºaptelea centru de preselecþie, urmeazã
Giurgiu, Bucureºti ºi Constanþa. În aceste centre zonale de preselecþie se aleg
din fiecare grupã de vârstã câte 5 copii care sunt promovaþi în etapa de preselecþie
finalã ce va avea loc la Bucureºti în data de 31 mai – 1 iunie. Din aceºti 150 de
copii vor fi aleºi finaliºtii din fiecare grupã.
dunarea de jos -4-
(
Ce trebuie sã ºtie, sã aibã ºi sã facã un concurent care participã la acest
festival?
Un copil trebuie sã aibã calitãþi vocale dar ºi calitãþi fizice – toþi copii sunt
frumoºi, dar frumuseþea fizicã la copii pe scenã trebuie demonstratã prin miºcare,
aplomb ºi prin vioiciune.
Cum s-a prezentat Galaþiul la ediþiile anterioare ale acestui festival? ªi
cum se prezintã acum, la preselecþia celei de-a treia ediþii?
N-aº putea sã vã spun acum foarte exact, pentru cã faza de preselecþie este în
plinã desfãºurare. Pânã acum eu am vãzut cã sunt trei copii de excepþie pe care
i-am ascultat în dimineaþa aceasta. Sper ca toþi cei care se vor prezenta mâine
sã fie cât de cât la acelaºi nivel.
Vreau sã vã spun cã noi, cei care constituim juriile de preselecþie avem o sarcinã
foarte dificilã pentru cã am întâlnit copii foarte bine pregãtiþi ºi foarte talentaþi,
spre deosebire de ediþiile anterioare când amatorismul, lipsa de ºtiinþã de a
intona, frazarea, erau mai greoaie, anul acesta în întreaga þarã am întâlnit copii
mult mai bine pregãtiþi. Avem un tineret talentat ºi ne bucurã foarte mult faptul
cã sunt profesori ºi pãrinþi care se îngrijesc din ce în ce mai mult de pregãtirea
copiilor.
De aceea, sarcina noastrã este de a departaja valori, dar, din pãcate, existã un
regulament al concursului care nu ne permite sã promovãm mai mult de 10
copii din fiecare judeþ, din fiecare centru de preselecþie. Însã noi sperãm cã
toatã aceastã sitã pânã la faza finalã va demonstra existenþa unor copii foarte
dotaþi.
Sper cã aþi observat cã din ediþiile trecute avem deja câteva vedete din rândul
copiilor care apar din ce în ce mai des pe posturile de televiziune.
Este Festivalul “Mamaia copiilor” o rampã de lansare pentru copiii
talentaþi?
Da. Acesta este de fapt scopul festivalului: sã promoveze talentele autentice ºi
în mãsura în care vom avea posibilitatea, vom prezenta aceºti copii la
Festivalurile Internaþionale din alte þãri. Deja avem 3 concurenþi care au fost
laureaþi la Festivalul de la Mamaia ºi pe care i-am trimis în Spania ºi Italia, în
Egipt, de unde s-au întors cu premii.
A consemnat Florina ZAHARIA
Lecþie deschisã la tenacitate
Clasa de balet ºi dans modern din cadrul Centrului Cul-
tural Dunãrea de Jos a susþinut o lecþie deschisã pentru
pãrinþi ºi profesori
Miercuri, 19 martie 2003, prof. Litvinenco Vetros Anne Marie (venitã de la
Opera Naþionalã din Bucureºti ºi stabilitã la Galaþi cu tot cu familie ºi…suflet) ºi
prof. Ovidiu Bulgaru (profesor la Clasa de Baterie ºi corepetitor la Clasa de Canto
Muzicã uºoarã ºi la Clasa de Balet ºi, totodatã, cel mai vechi profesor al ªcolii de
Arte, având în spate 22 de ani de experienþã) au organizat împreunã cu elevii (cu
vârste cuprinse între 5 ºi 14 ani) o lecþie deschisã pentru toþi cei care au avut curiozitatea
sã vadã ce se întâmplã la o lecþie obiºnuitã de balet ºi dans modern.
Apariþii zvelte, (5 ani ºi 3 luni, cea mai “fragedã” dintre “balerine”), firi
tenace care muncesc cu încãpãþânare (ce conferã consistenþã ºi personalitate
atitudinilor) au încântat asistenþa, au uimit... ºi au stârnit aplauze.
Florina ZAHARIA
anul 2, nr.14
 anafor
Ora inexactã a cãrþilor
UN DON QUIJOTE ÎN FAÞA STRUÞO-CÃMILEI
Moto:
“ Trãiam, scurtam, zdrobeam, fãceam, dregeam,
Cum nici un cavaler n-a dres pe lume.
Viteaz ºi hâtru, -avui mãreþ renume
Mii de jigniri plãteam ºi rãzbunam”
Don Belianis de Grecia cãtre
Don Quijote de la Mancha - CERVANTES
În lumea aceasta nebunã, nebunã, nebunã nu poþi sã nu compari un ziarist adevãrat
(dupã ce treci prin scrierile sale mai mult sau mai puþin ca raþa filosoafã prin apa realitãþii crude,
fãrã varzã) cu teribilul, groaznicul, fiorosul Don Quijote.
De la articole în care se analizeazã cu furie anii comunismului (ºi) ceauºist, articole în
care (vã vine sã credeþi ?) nu se vorbeºte deloc despre corupþie, abuz (imediat dupã Revoluþie),
la unul scris în aprilie 1990 în care se revoltã exasperat cã nu se aflã “cine a tras în mulþime,
cine a schingiuit”, cine sunt teroriºtii fantomã, trecând prin altele din iunie, august ºi octombrie
1990, în care flerul ziaristului “îi miroase” deja pe indivizii “insalubri” aflaþi în cãutarea osului
de ros, conºtient cã birocraþia comunistã nu avea cum sã disparã ºi cum sã capituleze ºi cã
marea problemã va fi (atunci ca ºi acum!) aceea a “pãstrãrii, în virtutea unei inerþii necontrolate
ºi nesancþionate, a figuranþilor în posturile de concepþie ºi de dinamizare a vieþii noastre
economice, publice, politice”, pânã la penultimul editorial din antologie (octombrie 2001-aºadar
dupã unsprezece ani) în care se constatã cã “finanþiºtii noºtri fac reguli dupã ureche, cã ºi-au
bãtut joc de oameni din 1990 încoace, fãrã ca vreunul sã spunã “stop” corupþiei, abuzului,
nepotismului ºi diletantismului” ºi cã e mai grav decât s-ar crede, deoarece “sistemul se
perpetueazã”, mita devenind mai banalã decât bacºiºul, practica de a estorca cetãþeanul român
de bani ºi drepturi fiind de domeniul obiºnuinþei , Radu Macovei (despre el fiind vorba) ni se
prezintã ca un nou Don Quijote, ca un cavaler care nu este însã mereu al Tristului Editorial, un
Don care nu se luptã însã cu morile de vânt ci cu o realã ºi nouã Meduzã, Struþo-Cãmila (nu
numai cu influenþe chinezeºti) , cercetatã pentru prima oarã, ºtim prea bine, de cãtre Dimitrie
Cantemir…Struþo-Cãmilã (prin care se pot înþelege o serie de mentalitãþi sau Marele Kitsch
asasin sau Noul Ciocoi politic, fãrã scrupule sau , de ce nu, Rãul în general) care nu îl împietreºte
pe Radu Macovei, ci îi transformã acestuia gândurile într-o oglindã de foc ºi parã în care
monstruozitatea mutantului Satan îºi aranjeazã fãrã ruºine ºuviþele, în ciuda încercãrilor de
exorcizare a rãului pe care le face ziaristul…
Sã fie oare însã “ ziaristica” într-adevãr o meserie care nu-ºi atinge adevãratul scop ?
Acela de a spune nu numai adevãrul, ci de al face sã ºi triumfe? Poate. De altfel, despre
sentimentul de inutilitate pe care îl încearcã ziaristul a ºi scris, de exemplu, în editorialul din
1993, Cuvântul ºi sãlile goale…Dar Radu Macovei , precum Moise altãdatã, sperã ca mãcar
noua generaþie sã ajungã în Þara Fãgãduinþei, fiind în primul ºi în primul rând, prin ceea ce
scrie ºi face , un exemplu… Într-un fel , ca ºi Victor Rebengiuc, într-un recent interviu, deºi
pãrãsit de speranþã (ºi obosit de ea de când se împlinea un an de la Revoluþie), Ziaristul Macovei
scrie…Adicã trãieºte, scurteazã, zdrobeºte, face, drege, creeazã conºtiinþe capabile sã recunoascã
Adevãrul…Plãteºte ºi rãzbunã miile de jigniri pe care le suferã cei simpli, care nu vor putea sã
protesteze decât aºa, sã spunem, precum Conu Leonida…
El, Ziaristul e o parte, partea cea mai importantã a gurii lumii.”E o gurã mare, uriaºã,
lacomã, necruþãtoare! Nu e bine sã te expui ei dacã eºti de…mâncare. Cã te înfulecã! A înfulecat
ea ºi preºedinþi ai Statelor Unite, darãmite câþiva politicieni autohtoni ºi manageri de trei parale“.
El, Ziaristul, e un reprezentant al celor mulþi, care se nasc, se cãsãtoresc ºi mor în cel mai
obiºnuit mod posibil (1995)…Adicã fãrã ostentaþie…dar plãcându-le absurdul, dupã cum mai
concluzioneazã, prin alt loc, Ziaristul.
Evocare:
“Ilie Matei – creator de ºcoalã
în cercetarea chimicã româneascã”
S-a nãscut în Tecuci, la data de 8 mai 1895. A urmat gimnaziul de bãieþi “D.A.
Sturdza” (Tecuci), liceul “Gh. Roºca Codreanu” (Bârlad) ºi Facultatea
de ªtiinþe a Universitãþii din Iaºi. Se specializeazã în chimie organicã
la Berlin, unde obþine titlul de doctor. La Iaºi a fost asistent, ºef de
lucrãri ºi conferenþiar la Universitate ºi apoi profesor la Institutul
Politehnic. A fost director al Institutului de Chimie Macromolecularã
“Petru Poni” din Iaºi. În anul 1955 a devenit membru corespondent al
Academiei Române.
A publicat peste 90 de lucrãri ºtiinþifice de chimie organicã în
reviste de specialitate româneºti sau strãine. În cadrul Institutului de
Chimie Macromolecularã, împreunã cu colaboratorii sãi a pus la punct metoda de
obþinere a unui nou tip de cauciuc poliuretanic. A încetat din viaþã la Iaºi în data de
30 martie 1969.
În ultimile zile ale lunii martie, Casa de Culturã a muncipiului Tecuci a comemorat,
printr-o manifestare culturalã deosebitã, una dintre cele mai importante personalitãþi locale:
chimistul Ilie Matei. Acþiunea a fost prilejuitã de împlinirea a 34 de ani de la dispariþia
ilustrului cercetãtor în domuniul chimiei organice.
Evocarea a avut loc la sala “Studio” a Casei de Culturã ºi a fost precedatã de
deschiderea unei expoziþii de fotografie ºi documente.
Din partea Universitãþii Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaºi a participat prof. univ.
dr. ing. Corneliu Oniscu, fost student ºi, mai apoi, doctorand al lui Ilie Matei.
Partea a doua a acestui eveniment cultural s-a desfãºurat în cartierul Cernicari,
unde a fost dezvelitã o placã comemorativã, la ºcoala care astãzi îi poartã numele.
Au fost prezenþi reprezentanþi ai administraþiei publice locale, cadre didactice ºi
elevi, membri ai familiei Matei ºi chiar o fostã studentã a celui evocat.
Viorel BURLACU
aprilie 2003 -5-
Descinºi din mantaua gogolianã, din vreo noapte furtunoasã sau dintr-o imaginaþie
ibericã, toþi cei luaþi în seamã doar în campaniile electorale, rãtãciþi prin hãþiºurile tranziþiei de
cãtre Marea Vrãjitoare, Istoria , au nevoie de o mare conºtiinþã care sã scrie mãcar fãrâmiþat
istoria, aºa, în stil jurnalistic (pentru cã astfel istoria are un alt fel de parfum!): “cu multã
responsabilitate, cu încredere, cu optimism ºi cu puþin umor”… Adicã in stilul Radu Macovei.
Stil care ºi-a pus amprenta pe întreaga istorie gãlãþeanã postdecembristã.
În altã ordine de idei, din auzite, cartea a fost de fapt o surprizã fãcutã autorului la împlinirea
vârstei de 60 de ani de cãtre colaboratorii ºi prietenii domniei sale (Ferice de oamenii ce au
asemenea prieteni!) . I s-au adunat editorialele apãrute în Viaþa liberã , cotidian de care se
leagã aproape întreaga viaþã de dupã 1989 a lui Radu Macovei. Întâlnim în aceastã carte-
eveniment (adevãratã schiþã pentru o istorie a zbuciumatului deceniu zece al secolului al XX-
lea) comentarii la evenimentele interne ºi externe precum primul rãzboi din Irak, intervenþiile
Uniunii Sovietice în diverse republici dornice de independenþã, cãderea URSS, rãzboaiele din
fosta Iugoslavie, problema Basarabiei, despre mineriade, alegeri, referendumul din 1991,
tulburãtoarele, miºcãtoarele încercãri de reformã, reflecþii asupra þãranului ºi parlamentarului
român, coadã de topor sau nu, sesizãri ale pericolului neocomunismului, “o doctrinã care
speculeazã prostia, gogomãnia, incultura, laºitatea, credulitatea”, câte o micã rãfuialã cu
agresivitatea publicitãþii (“spray-uri pentru idioþi, sãpunuri pentru tâmpiþi, etc, etc”) , ironii
acide la adresa giumbuºlucurilor politicienilor ºi a mãsurilor luate de cãtre ei, demascãri ale
nesfârºitei prostii umane, cu pretenþii politice sau nu (“trei sferturi din candidaþii noºtri la
Parlament sunt absolut cretinoizi “-1992), atacuri la adresa confraþilor de breaslã care denatureazã
Adevãrul , una dintre obsesiile deloc maladive ale lui Radu Macovei.
Pe lângã faptul cã poate fi consideratã ºi un adevãrat manual de jurnalisticã, Vremea
Struþo-cãmilei e ºi o încercare de înþelegere a problemei “dacã lupta prin cuvânt nu a devenit
cumva ridicolã”…O întrebare deloc inutilã la care rãspunsul îl dau întotdeauna (deloc inutil)
cititorii …Cititorii imposibil de numãrat ai Vieþii libere, cititorii în general.
Fenomenul Viaþa liberã-Galaþi aratã însã cã Omul Radu Macovei ºi-a învins toate
îndoielile de acest gen ºi, chiar dupã aproape 13 ani, “cazul Viaþa liberã” rãmâne un exemplu
de transfigurare a cuvântului în piatra de temelie (ºi nu numai) a cetãþii “de apãrare a drepturilor
omului, punându-i acestuia în valoare fiinþa, speranþele, destinul.
Semn cã “Doamne –Doamne“ (cum Îl numeºte Macovei pe Cel de Sus) iubeºte
fenomenul Radu Macovei ºi pe cei pe care ºi i-a apropiat ºi îmblânzit … ªi/sau l-au îmblânzit
pe cel care deja a intrat în istorie ca un cronicar ºi înþelept al timpului sãu. Un timp în care,
poate, norocul ºi pofta de înmulþire a Struþo-cãmilelor va apune, cândva…
Adrian SECARÃ
Ansamblul
CIOBÃNAªUL
Cu o vechime de 19 ani,
având în componenþã 10
viori, 10 acordeoane, 13
chitãri, 25 mandoline, 60
interpreþi – grup vocal,
Ansamblul Ciobãnaºul
fiinþeazã de la 1 martie 2003
în cadrul Centrului Cultural
Dunãrea de Jos.
Pe durata celor 19 ani de
existenþã au evoluat în
cadrul ansamblului
aproximativ 600 de instrumentiºti ºi 1200 de interpreþi.
Pânã în anul 1991 se numea “Ansamblul artistic al ªcolii nr. 38 Grigore Moisil, apoi la Festivalul
“Pãunul de aur” s-a înfrãþit cu Ansamblul Ciobãnaºul din R. Moldova, localitatea Þaul, R.
Donduºeni. Primul spectacol a avut loc pe data 17 decembrie 1984 la Teatrul Muzical. În
componenþa formaþiei, 12 ani a evoluat ºi formaþia de dansuri mixte. A participat la numeroase
Festivaluri – Concurs unde au câºtigat peste 150 de premii din care 96 premii întâi. Au mai
câºtigat premii la: Târgoviºte – Festivalul Internaþional al copilului; Nãvodari – Concurs naþional;
Slobozia, Focºani, Botoºani, Tg. Jiu, Chiºinãu, Cahul – Orhei, Þaul;
A participat la toate acþiunile organizate de instituþiile locale cu ocazia sãrbãtorilor ºi la douã
spectacole duplex Bucureºti – Chiºinãu – fiind singura formaþie care a participat la 29 august
1991 la Proclamarea Independenþei – R. Moldova. A înregistrat mai multe emisiuni Radio ºi
filmãri Tv.
Ansamblul Ciobãnaºul are în repertoriu peste 150 de piese de facturã mixtã ºi chiar piese culese
din jud. Galaþi.
Piese de referinþã – “La Siret la Nãmoloasa” , “Dor de Dunãre”, “Eminescu”, “Pãzeºte, Doamne,
Unirea noastrã!”, “Vis de mamã”.
A fost premiat de trei ori cu Diploma de cetãþean de onoare al municipiului Galaþi, iar dirijor
este Ioan Traian Ilisan.
dunarea de jos
(

Mihaela GALU
Un poem mai puþin
strãinã de voinþa strãinului
aºtept provocarea de-a fi
prietenã cu triunghiul bermudelor
hingherii marini sã nu-mi
gãseascã icoana-n marele recif
sau norocul de-a fi
înghiþitã de o balenã
***
i-am cerut Poetului
altfel de lacrimi
cuvântul meu este Ophelia
ºi mi-e teamã de ape
partiturã trãsnitã
sunt portativul pe care
stãpânul sunetelor a compus
simfonia cãderii
groapa comunã de unde
se mai aud uneori melodii fantastice
nimeni nu plânge la cãpãtâiul lor
despre pãcatul de a fi noapte
priveºte peste umãrul
ceasului de noapte i-a venit rândul
sã-mi cânte deºteptarea cocoºilor
e încã departe ºi somnul lor
îmi dã gânduri despre
nefericire ºi teamã
mi-e de orice întuneric din mine
trimbulinzii. /ro
ies ºerpi
Octavian NEAMÞU
cu sutele ºi-mi suflecã mânecile
a pãcat mã rog (elev, clasa a VII-a)
cu genunchii pe scârþâitul podelei
sã mã ierte cã sunt
atât de puþin vie încât
nu mã recunoaºte
eu ºi soarele
îl voi pândi sã-i vãd
dinþii de oþel rânjind
dimineaþa spre adormiþii sorþii Ana Monica Moraru
mintea mea plecatã
în cãlãtorie de nuntã cu întunericul
Poartã numele de Octavian Neamþu, elev la ºcoala 8, ºi chiar
spoiala unei clipe dacã stã mai tot timpul la calculator, la televizor sau citind cãrþi, mintea lui
peste veºnicia nopþii de 13 ani se gândeºte tot timpul la idei ºi compuneri. Nu conteazã de-i în
timpul existã casã sau afarã, poartã tot timpul cu el un creion ºi o agendã pentru a-ºi
încremenit în temniþa unui cavou: nota ideile ce îl duc în altã dimensiune.
cadran solar Despre cuvânt
în eclipsã totalã Cuvântul… ce este cuvântul? Simplul cuvânt? Baza civilizaþiei noastre omeneºti? Cea mai
mare descoperire a evoluþiei noastre? Mijlocul nostru de comunicare? Condamnarea sau
despre noroi ºi celule moarte salvarea noastrã? Floarea din grãdina gândurilor ºi simþurilor? Cea mai de preþ moºtenire a
omului modern? Amãrãciunea ºi bucuria din sufletele noastre? Nevoia înþeleptului de a-ºi
sã plutesc pe uscat
împãrtãºi experienþele? Care, bine folosit poate aduce o comoarã de preþ celui ce îi poate
peste – dorinþa descifra tainele? Un nivel cultural avansat? Deosebirea popoarelor? Asemãnarea lor? O
celulelor mele binecuvântare sau un blestem? Concentrarea a tot ce e mai bun de pe planetã? Ceva fãrã de
nu le trebuie apã care nu se poate trãi?
umflate de noroiul Cuvântul e o lume întreagã, tehnologia cea mai avansatã aflatã într-o formã minimã. Cuvântul
ploilor din toate visele este pretutindeni: în murmurul izvorului, în miºcarea nisipului, în cãderea gheþarilor, în foºnetul
picurã zvonuri de secetã junglei. Cuvântul este cel mai bun prieten al nostru. Este tezaurul þãrii ce nu poate fi cumpãrat
în aur, diamante sau bani, ci în inteligenþã, în puterea ºi voinþa minþii, prin gândurile creierului,
ºi toate celulele danseazã
cu simplul fapt al vorbirii. Dar cuvântul este liber, liber sã cutreiere prin lume ºi sã fie folosit,
pe masa tãcerii e încã se bucurã când aduce fericire ºi se întristeazã când aduce nenorocire.
zgomot de vase sparte Acesta este cuvântul, etern, omnipotent ºi omniscient cunoscut, dar atât de necunoscut. Mi-
ºi sânge los, dar atât de crud. Bun, dar atât de rãu. Dulce, dar atât de amar…

DE GURGITUS ERECTUS...
un bãtrân spunea odatã cã distanþa dintre adevãr ºi minciunã este de trei degete, adicã exact
distanþa dintre ochi ºi ureche…
poemul si poema lunii
mãi fratele meu, da ce credeai cã, intrând în chestia aia numitã nato o sã-þi teleporteze cineva
potol în frigider, iar în cutia poºtalã ai sã primeºti numai scrisori de mulþumire din partea fãcãtorilor
de servicii precum cã sunt mulþumiþi cã le consumi produsul finit, baºca ºi ambalajele din dotare Constanþa BUZEA
cã de’, nimic nu-i de colo, sau credeai cã vara sau iarna trag de tine agenþiile de “turlism” sã te
trimitã pe nu ºtiu unde sã-þi recreezi prin ozonare cerebelul, cã la pompele de benzinã dupã ce-þi
faci plinul mai primeºti ºi-un milion sau douã drept mulþumire cã le-ai uzat utilajul, ori pe stradã
vreun poliþist te va opri sã-i dai ºi lui o amendã sau douã sã se poatã întoarce acasã, asta dacã nu
Deck

Paginã realizatã de Florina ZAHARIA

ai timp sã-l laºi sã-þi spele maºina, ia zi-i ce credeai?!... ei nene, uite cã nu-i de loc aºa!
In the salty deck to sleep
te trezeºti dimineaþa fericit, încã ronþãind la coada visului ce tocmai s-a terminat, fãcând cât se Their big sleep hammered nails
Adrian Doru NICA poate trecerea, de la rãu la mai rãu, mai uºoarã, încerci sã nu te enervezi chinuind prin stoarcere Go my way or only weep,
robinetul din baie, poate-poate va plânge cald, asta în loc de înviorarea de dimineaþã, dupã care, încãlzit fiind în urma Sing as treachery unveils.
efortului depus te îngropi în frigider sã numeri facturile la platã, pãstrate cu grijã la rece, poate-poate vor îngheþa preþurile. Steamers, vessels, rafts and boats
Inutil, de fapt, pentru cã dacã ai proasta inspiraþie sã porneºti tranzistorul te trezeºti inundat numai de veºti bune: cã bugetul Carry cries of poison quick.
a intrat la apã, cã medicamentele n-au intrat în þarã din lipsã de vize, cã cineva s-a pulverizat încercând sã se încãlzeascã cu Virtue, when defied, it hurts
o butelie, cã un autobuz a cãzut în canalizare ºi n-a mai fost gãsit sau cã un mãrfar cu 60 de vagoane a intrat în tunel ºi a rãmas
acolo nemaiîndrãznind sã iasã la mal, mai auzi de unii care vor afarã ºi de alþii care vor înãuntru, sau tremuri când afli cã la I’m aboard a ship that’s sick
salvare, dacã vrei sã vinã trebuie sã-i spui parola, parolã cu gust de varzã sau euroi, cã la asta suntem la zi, cel puþin ºtim care When to sea a bird outbursts
sunt cursurile, dar nu vom ºti niciodatã dacã se vor opri... With its altar in its beak.

viaþa noastrã poate va fi mai bunã, acum însã pentru a putea avea, trebuie sã plãtim preþul cerut, preþ deloc mic, scãldat Translated from the Romanian by
în imensitatea lipsurilor cu arome de disperare, visând doar ºi sperând la mai bine pentru generaþiile viitoare, Petru IAMANDI
generaþiile NATO…

Cronicã de trimbulind
De Ziua Internaþionalã a Poeziei (21 martie), la 17.00 trecute fix s-au adunat sã se dea în poezie, au venit sã (ºi sã-ºi)
pipãie poezia Angela Baciu Moise (invitatã specialã), mama domniei sale, poeta Alina Cheºcã, Costina Buzea, Alexandra
Vrânceanu, Pompiliu Comºa, Paul Dumitrescu, Viorel Tãutu (împreunã cu vocea ºi ghitara sa greiereascã), Sergiu
Dumitrescu jr. ºi 11 mici-mari artiºti (de toate sexele ºi orientãrile), jurnaliºti, alþi oameni dragi, dragi…
Gazdele ºi decorul (ultimul aproape ad-hoc stabilit: frânghii de rufe pe care erau prinse în cârlige de plastic multicolore
afiºe, pagini de reviste ºi cãrþi, coperte de cãrþi arse – ºi de dor ºi de un ochi magic care încã mai fantomatiza, de prin luna
februarie – citate din nichita, fotografii, picturi ce se ridicau la ceruri de priviri ºi de frânghii, picturi-schiþe nãscându-se în
chinuri mai puþin evidente în degetele ca niºte braþe ale artiºtilor de la liceul D. Cuclin), gazdele (Florina, Eugen, Carmen, Doru
ºi alþii) ºi decorul i-au primit pe toþi cu inima ºi poezia deschise, în ciuda ecourilor rãzboiului recent început…
Florina Zaharia a deschis ochiul magic al cenaclului arãtând cã nu întotdeauna când armele vorbesc, muzele tac… Angela a
mulþumit (ºi Poeziei), a luat atitudine (fãrã nici o cãdere majorã de la altitudine) împotriva rãzboiului (citat aproximativ: “singura
armã pe care ar trebui sã o folosim este arma poeziei” ºi din surse sigure ºtim cã administraþia Bush nu a fost de acord)… Alina
Beatrice a vorbit (ºi despre Angela, care este “un halucinant joc al chemãrii ºi al tãcerii”) ºi a recitat… Pompiliu Comºa a
descris-o în 33 de cuvinte (tot pe invitata specialã) ºi a mai învioratss atmosfera cu douã-trei bancuri, Paul Dumitrescu dedicând
epigrame în stânga ºi în… stânga… A.G. Secarã a vorbit în paranteze despre volumul (volumele) de interviuri ale Angelei, a
rugat-o sã spunã povestea vreunui poem (a ieºit povestea unui titlu), Tãutu a cântat, s-a recitat din … Angela, Cãrtãrescu, Paler,
Nichita ºi alþii, s-a desenat, s-a pictat, s-a caricaturizat, Sergiu Dumitrescu Jr. a vorbit despre miraculosul mecenat al organizaþiei
de tineret a PSD care nu a murit în faºã (cum se întâmplã de obicei cu astfel de acþiuni)…
Seara s-a încheiat la o agapã, unde toþi s-au simþit (probabil) minunat, braþ la braþ cu Poezia… ei, ºi gata cu
trimbulincronicatul…
Adiº, un trimbulind

dunarea de jos -6- anul 2, nr.14

(

Timpul rugãciunii
Paul Sân-Petru, POEME ANTISATANICE, Casa de Editurã
Viaþã ºi sãnãtate, 2002
Dacã noi, oamenii
“suntem un nume al unui nod de
cãi materiale, biologice ºi
spirituale” (C. Noica) sã
acceptãm, drept valori
întemeietoare: timpul fiinþei, al
cunoaºterii, al creaþiei. Pãrinþii
ne-au ajutat sã mãsurãm timpul
rugãciunii, atotcuprinzãtor.
Generaþia “timpului amânat”,
cu traiectorii, nu întotdeauna
ascensive, avea sã afle cã
singurul reazem (“nãdejdea” ºi
“salvarea”) este Dumnezeu. În
Lumina cea Linã a primei poezii
rostitã de Arhanghelul Gavriil,
al cãrui crin înmiresma sufletul
Prea Curatei Fecioare Maria, se strânge marea creaþie liricã a
lumii: imnul sacerdotal Te Deum scris de proto-românul Niceta
de Remesiana, cântãrile lui Roman Melodul (trãitor în vremea
neobositului împãrat creºtin Iustinian), creaþiile sacre ale lui
Juan de la Cruz, Theresa de Avila, Angelus Silesius, caligrafiile
mistice ale lui R.M. Rilke ºi Paul Claudel, poemele românilor
Vasile Voiculescu, Daniel Turcea, Ioan Alexandru. Dacã existã,
ºi în insula noastrã de latinitate, o poezie continuã, cãrturarii
asceþi au preþuit-o ca pe o rugãciune neîntreruptã. De aceea
credem cã o asemenea creaþie nu poate fi mimatã, “scenarizatã”
– fãrã riscul de a face loc, cu disimulaþie, anti-rugãciunii.
Reprezentãrile conjuncturale care închipuie “libertatea” de a
te smeri în grup, în afara sfintelor biserici – ºi cât mai zgomotos
(în ultima vreme) oculteazã sfânta tradiþie în care a vieþuit –
aºa cum ºtim – neamul nostru. Epoca prefixoidatã drept
“postmodernã”, convenþional ºi uluitor de simplu
“globalizantã”, reface, într-o variantã vag coerentã, fragilul
triumf al iconoclaºtilor din Evul Mediu timpuriu. Nu autorul
acestui text este însã vrednic sã clarifice cauzalitatea
alunecãrilor de la dreapta credinþã; el poate semnala însã
“proiectele” insipide, subtil – acaparante, ºubrezenia “artei”
zgomotelor (la un ton de rãcnetele Infernului).
Ce-i rãmâne, aºadar, poetului care a trecut printre
“Scilele” ºi “Caribdele “ unei vieþi “asortate” cu întreaga
nebunie a lumii sã se roage, împreunã cu albul filelor de hârtie,
pentru ca – fie ºi-o clipã – sã i se dãruiascã umbra inspiratoare
a unei raze nevãzute. Ne gândim la Cezar Baltag, Nichita
Danilov, Dan Verona, Florin Grigoriu, Aurel Buricea. Aflat la
a noua sa carte, dl. Paul Sân-Petru (al cãrui pseudonim literar
îl îndreptãþeºte la ocrotire apostolicã) intrã, prin titlul ales,
“Poeme antisatanice”, într-un binom antonimic cu o celebrã
lucrare ce a inflamat o numeroasã comunitate. Am observat
cã autorul a întrunit, în cele 171 de poeme, cele trei cãi ale
cunoaºterii lui Dumnezeu: calea raþiunii (catafatica), intuirea
spiritualã, “negrãitã” (APOFATICA) ªI IMPLORAREA
Providenþei de a veni în lumea experienþei individuale. Relaþia
cu Dumnezeu nevãzut se întemeiazã pe înduhovnicire
(“Acelaºi Duh, scrie Sf. Pavel, îºi împarte darurile oamenilor”).
Or, experienþei vii îi este proprie autenticitatea: “Pe drumul
meu de faptã ori pe poteci de gând/ eu mã întorc la Tine, Cuvânt
DOCTOR ARMIN WEGENER
Secolul XX, “secolul sârmei înghimpate” a debutat prin
violenþã organizatã în masã sub semnul Albionului. Anglia, putere
colonialã ce declarase cã nu are prieteni alþii decât propriile interese
a extins acest postulat ºi asupra principiilor. Rãzboiul cu
descendenþii coloniºtilor olandezi din Africa de Sud, burii, a fost
un rãzboi colonial fãrã a fi rasial. Burii erau tot atât de “albi” ca ºi
englezii. În faþa unor eºecuri militare Anglia a inventat lagãrele de
concentrare pentru populaþia civilã. Istoriografia ºi memoria publicã
au fost extrem de discrete privind aceastã iniþiativã ce puneau cununa
de sârmã înghimpatã secolului ce se nãºtea. Anglia ºi mai exact un
personaj bine precizat, sir Winston Churchill care urma sã primeascã
în deceniul cinci premiul Nobel pentru literaturã a avut un rol ma-
jor în primul genocid al secolului - omorârea în masã a armenilor
în primul rãzboi mondial de cãtre statul turc.
Au fost omorâþi peste 1,5 milioane de oameni - bãrbaþi,
femei, copii. Omorârea a permis dezlãnþuirea celei mai sadice
imaginaþii, permisivitatea stimulatoare de crimã dezvãluind
cruzimea ºi nebunia ce dospeau nedetectate în sânul unei comunitãþi
aparent normale. Inclusiv s-a practicat holocaustul în termenul real,
etimologic al cuvântului, arderea de vie, în masã, a unei populaþii.
Cel ce a descris într-un roman celebru aceste evenimente,
evreul austriac Franz Werfell a primit pentru “40 zile de pe muntele
Musa Dag” premiul Nobel pentru literaturã.
Churchill a avut un dublu impact de destin asupra
armenilor: atunci când ca ºef al flotei engleze a permis ca douã
cruciºãtoare germane sã intre în strâmtorile Mãrii Negre ºi Marmara
(a fãcut-o deliberat de frica propriilor sãi aliaþi - ruºii!) ºi atunci
când a atacat Dardanelele.
Atacul asupra Dardanelelor, o colecþie de erori tactice ºi
aprilie 2003
litere
fãrã hotar/ Cum se întoarce vara la secerile ei/ ªi-n dorul ei de
casã, corabia la far”, scrie dl. Paul Sân Petru (Cuvântul printre
cãrþi). Diversitatea relaþiei cu Domnul înseamnã, pe de o parte,
comunicarea sentimentului de bucurie, iar pe de alta –
mãrturisirea sentimentului de apãsare tragicã. Crucea
reaminteºte nu numai supliciul lui Iisus Hristos, ci ºi nãdejdea
(“spes unica”), credinþa neclintitã în mântuirea noastrã:
“Adevãrul iubirii/Cuprinzând total/ Aproapele orizontului/ Cu
lumea Lui din vertical”(Întâlnirea din vertical).
Profesorul Virgil Nemoianu evoca personalitatea lui
Anthony Burgess (autorul nu numai al cunoscutului roman
“Portocala mecanicã”, ci ºi al unui scenariu despre “istoria
protocreºtinismului apostolic” – Împãrãþia celor rãi) cel care s-
a arãtat interesat de acei scriitori “capabili de religio, de religare,
de aducere laolaltã, de întregire, de cuprindere a întregului lumii,
de îmbrãþiºare completã a tuturor celor ce ne înconjoarã, bune
ºi rele. Ar fi aceasta o cale de a ne apropia de Divinitate.
“Dl. Paul Sân Petru are, se poate crede, o asemenea chemare.
Într-o prozodie preponderent clasicã (amintind de melodicitatea
nobilã a poeziilor lui Ioan Alexandru), autorul cãrþii de faþã
are, în acelaºi timp, ingenuitatea ºi exultarea rugãtorului care
conferã o înfãþiºare de tainã (semanticã) simbolurilor divine.
Chiar dacã nu întârzie asupra Rugãciunii Domneºti, textul o
ipostaziazã: “Am început din rugãciunea Ta” (Judecata de
unul) Iisus – modelul absolut al bunului creºtin continuã sã ne
întrebe: “ce va folosi omul de ar dobândi lumea toatã ºi îºi va
pierde sufletul sãu? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul
sãu?” (Sf. Evanghelist Marcu, cap.8, vs. 36-37). Cu o gândire
pozitivã, nedeprimat în faþa naufragiilor lumii secularizate,
poetul contemplã “moartea prin rãtãcire”: “Dar ce absurd sã
mori din rãtãcire/dintr-o eroare a altora ºi-a ta/ Deºi Lumina
Lui statornic arde/ Atâta beznã creºte lângã stea?” (Ochiul de
elitã). Contrazis din slãvi, d-sa acceptã cã “Adevãrul/ e unul
singur/ ªi-i cam târziu sã-l mai trãiesc…” Cum sã nu-l credem
pe remarcabilul scriitor?
Sf. Clement Alexandrinul ne avertizeazã: “Acela ce
vrea sã spunã adevãrul, sã fie pregãtit pentru suferinþã”.
Examinându-ºi viaþa, dl. Paul Sân Petru se întreabã: “ªi cum
mai stãm, de-o vreme, cu credinþa? Cu mântuirea unde am
ajuns?” (Cetãþi de sare). Aceasta pentru cã nu este uºor canonul
adevãratei pocãinþe. Plângerea, ascultarea, cãderea,
învrednicirea în rugãciunea deîmpreunã se însoþesc de cea mai
smeritã evlavie: “Mã chemi, dar eu nu vin, de teamã/ Mai
zãbovesc, vin nechemat;/ Aºtept cã sufletul meu parcã/ nu mi-i
destul de înviat” (Sacrele intuiþii). Dacã în Logos se regãsesc
tâlcurile “celor vãzute ºi nevãzute, pentru poetul creºtin, Domnul
este “un porumbel sub formã de Logos/ Cu o ramurã de Luminã”.
Dl. Paul Sân Petru ne spune cã a primit darul poeziei prin Hristos
ºi se roagã pentru ca Domnul sã-i sporeascã talanþii: “Doamne,
nu mã plâng de aer/ dã-mi lãrgime de cuvânt…” (Rugã pe
harpã); “Vreau sã-þi aud bucuria, Doamne…/ Sunt pe undeva
mai aproape/ de albastrul din pisc al ochiului Tãu” (Statui de
vis ºi Înviere); “Aºtept sã mã înveþi mai mult/ Atâta de veºnic ºi
bine!” (Asigurând pe Dumnezeu). Pãrintele Alexandre
Schmemann (1921-1983) subliniazã cã prefacerea pâinii ºi a
vinului în Trupul ºi Sângele lui Hristos se sãvârºeºte prin
epiclezã, adicã prin rugãciunea chemãrii Sfântului Duh. Acest
Bine transformã adunarea (credincioºilor, n.n.) într-o intrare ºi
înãlþare, ne deschide mintea pentru a auzi ºi a primi Cuvântul
lui Dumnezeu, introduce jertfa noastrã, aducerea noastrã ºi jertfa
strategice, calificat ca atare de istoriografia mondialã nu a dus numai
la decimarea corpului expediþionar anglo - francez ci ºi la masacrarea
poporului armean. Masacrul armenilor a început la cateva ore de la
debarcarea în Dardanele.
S-a încercat sã se nege genocidul armenilor - statul turc nu
ºi-a asumat niciodatã aceastã responsabilitate. Anual armenii cautã sã
împuºte un diplomat turc undeva în lume pentru a menþine aceastã
problemã, în fond nerezolvatã, treazã în atenþia publicã. Mijloacele
sunt criticabile, problema este însã realã. Armenii sunt unul din cele
mai vechi popoare ale lumii, iar statul armean din antichitate a fost
primul stat creºtin din lume. Un medic militar german Armin Wegener
a adus dovezi fotografice privind genocidul armenilor. Punând înaintea
tuturor obligaþiilor militare Jurãmântul hipocratic, riscând sã fie
împuºcat Wegener a înþeles sã depunã mãrturie. Inutil! Poporul armean
nu avea “sponsori” .
Wegener, om de curaj, fidel principiilor sale, a intervenit
ulterior la Adolf Hitler in favoarea evreilor, o altã nelegiuire bazatã pe
argumentaþie rasialã practicatã de statul german.
Hitler a rãspuns argumentând apãrãtorului cauzei armene: “Cine îºi
mai aduce aminte de armeni?” În mod paradoxal modul în care
comunitatea mondialã a reacþionat la genocidul armean l-a încurajat
pe fuhrer în a practica genocidul populaþiei evreieºti. Cine îºi mai aduce
aminte de doctorul Armin Wegener?ªi totuºi, fapta îndeplinitã cu riscul
vieþii de doctorul Wegener a demonstrat un lucru de extremã
gravitate de care ºi astazi se face abstracþie.
Dacã procedãm dupã formula trist-umoristic-cinicã a lui
Mark Twain “În orice naufragiu cel mai rãu îmi pare de pasagerii de la
clasa întâi” ne sãpãm groapa.
In faþa morþii cu toþii, atât indivizi cat ºi popoare, suntem
egali. O memorie istoricã selectivã nu este decât continuarea implicitã
ºi disimulatã a principiului comunist ce a învãluit aproape un secol
omenirea în aburii crimei ºi a fãrãdelegii “Scopul scuzã mijloacele”.
Nicolae BACALBAªA
-7-
lui Hristos”. Pentru dl. Paul Sân-Petru, taina euharisticã
reprezintã participare nemijlocitã: “Ca sã mã umplu pentru veci
de Tine/ din trupul Tãu beau sânge ºi mãnânc” (Rãmânerea
cu El). Cine crede cu temeinicie în jertfa ºi în Învierea
Mântuitorului ºtie cã forþele satanice ale Iadului nu pot birui
tinereþea eternã a Bisericii lui Hristos. Aºa încât, “pãienjeniºul”
zborurilor demonice pe care-l semnaleazã autorul Poemelor
antisatanice rãmâne o nedesluºire: Dl. Paul Sân Petru numeºte
câteva terifiante “autoritãþi” infernale: Mamona, Lucifer (cãzut
din Harul divin), Azazel (demonul pustiurilor), - acesta din
urmã cunoscut în popor datoritã expresiei “þap ispãºitor” ºi
figurat într-un poem dedicat d-lui Simon Ajarescu.
Azazel îl va ispiti pe Iisus în deºertul Carantanei.
Scriitorul, întors cu bucurie la dreapta credinþã a pãrinþilor sãi,
este încredinþat cã la Judecata de Apoi va sta de-a dreapta
Domnului, în turma oilor ºi nu în mulþimea neastâmpãratã a
caprelor: “Ce drept mã vei scoate, Iisuse, ce drept/ Din partea
cea dreaptã a morþii/ la marile-alegeri de capre ºi oi” (În grija
de turmã) Chinurile Iadului sunt fãrã de tine: focul cumplit,
obscur ºi de nestins, gheaþa ºi frigul, întunecata vedere, foamea
ºi setea, zbaterea viermelui neodihnit al conºtiinþei, întunericul
absolut, deznãdãjduirea, suferinþa perpetuã. Poetul însã ºtie cã
Învierea Domnului a început cu mântuitoarea coborâre
“neamuri”, unde, cum zice Eminescu, el “duce” Lumina ºi Viaþa.
Aºadar de ce scriu poeþii despre Satana? Vor fi aflat de la Sf.
Ioan Gurã de Aur cã: “Toþi cei ce cugetã la Gheena, nu vor
intra în ea; ºi toþi cei ce uitã Gheena, de ea nu vor scãpa”. Ca
“lipsã a Binelui”, metafora negativã exorcizeazã pãcatul. Sf.
Apostol Pavel aratã cã “Nu fac binele pe care-l vreau, rãul pe
care nu-l vreau. ªi dacã fac ce nu vreau, nu eu sunt cel ce fac,
ci pãcatul care locuieºte în mine”. În acest sens, discursul d-lui
Sân-Petru este explicit: “ªtii Tu mai bine/ cã niciodatã nu am
fost singur:/ ori am fost cu Mamona/ ori am fost cu Tine;/ ºi
din nou cu el ºi iar înapoi”(Pendulãrile).
Nu poþi fi crezut, ca poet, de cãtre ceilalþi dacã nu ai
ºi vocaþie de pãrinte. Dl. Paul Sân-Petru (medic de profesie)
reprezintã un asemenea om. Parabola ostaºului roman (cu suliþa
însângeratã) privind “cum Iisus atinge un nor…”, poate cea
mai expresivã poezie din aceastã prestigioasã apariþie editorialã,
trimite la soarta literatorului care, luptându-se cu vorbele lui ºi
cu ale altora, “încearcã a se ascunde” în timpul sãu profan. El
nu mai gãseºte însã locul dorit pentru cã, scriind, participând
la revelaþie e înconjurat de Lumina dumnezeiascã precum de
un dar neaºteptat.
Suntem oare conºtienþi de strãlucirea acestui dar?
Dobândindu-l, dl. Paul Sân-Petru se identificã fericit cu
“lumina conºtiinþei”: “Atâta Înviere a fost în Tine/ Tu vei
împãrþi-o ca pe-un dar/ Când harul Tãu va ºti sã se opreascã/
pe cel ce îngenunche la altar”. Lãudat sã fie acela care se pleacã
în rugãciune cutremuratã de lacrimi în faþa Altarului neamului
sãu spre care s-au îndreptat privegherile credinþei, nãdejdii ºi
iubirii. Acesta este timpul rugãciunii într-o þarã pe care o numim
“Grãdina Maicii Domnului”.
Virgil Nistru ÞIGÃNUª
Bibliografie:
C. Noica, Scrisori despre logicã în “Viaþa româneascã”, XXXIV,
iunie 1986, nr. 6, p. 3
Virgil Nemoianu, Jocurile divinitãþii. Gândire, libertate ºi
religie la sfârºit de mileniu, Ed. Polirom, Iaºi, 2000, p. 62
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina împãrãþiei,
Ed. Anastasia, 1999, p. 169.
Ana Monica Moraru
dunarea de jos
(

Despre nemurirea noastrã cea de toate zilele…
Cârmuitorii lumii
noastre, de aici ºi de Dincolo, (unii
influenþând mai mult sau mai puþin ºi
televiziunile, cu sau fãrã emisiunile de tip
Big Brother, aceste slujnice ale
politicianismului ºi ale societãþii de
consum) tot încearcã sã ne obiºnuiascã prin
duhul blândeþii cu ideea cã intimitatea nu
e decât un moft al unor prinþese demult
Adrian SECARÃ demodate, cã societatea va trebui sã
accepte un control (acum ºi pentru a ne
opune cât mai eficient unor acte de
Adrian
terorism)SECARÃ
al vieþii fiecãruia dintre noi…
Aceasta pentru binele, nemurirea noastrã ºi liniºtea
tuturor… Desigur, noi nu vom pleda aici pentru drepturile
celor cu porniri autodistructive ori pentru cei care nu vor sã
fie nemuritori… ci, doar sã încercãm fãrã pretenþia de a epuiza
subiectul, de a vedea (înþelege) ce rol (mai) are nemurirea în
(pseudo?)cultura mass-media… Dacã sisteme culturale
întregi, precum ºi cele religioase au avut ca motor mântuirea
ºi implicit nemurirea, ce-ºi propune ºi cu ce substanþã
supravieþuieºte sistemul cultural popular actual?
Milan Kundera, în cea mai recentã traducere în limba
românã, romanul “Nemurirea” identificã trei tipuri de nemurire
(aºa, la o tratare destul de superficialã a subiectului; cu alte
cuvinte, fãrã mari pretenþii filosofice)… Cehul, adoptat (mãcar
parþial) de o anume Franþã, scrie desprea marea nemurire,
mica nemurire ºi nemurirea caraghioasã, neinsistând asupra
acelei nemuriri la care nu ne putem gândi decât dacã o punem
alãturi de credinþa religioasã. Mica nemurire ar fi cea doritã
de oamenii fãrã prea mari vise de mãrire, care s-ar mulþumi
doar ca oamenii ce i-au cunoscut sã nu-i uite… Marea
nemurire ar fi “amintirea unui om în minþile acelora care nu
l-au cunoscut personal”, referindu-se desigur la artiºti ºi
oameni de stat…
Nemurirea caraghiasã este categoric cea mai des
întâlnitã astãzi cu toate eforturile oamenilor de televiziune de
Tradiþie ºi adevãr istoric despre
Mãnãstirea Buciumeni (partea a II-a)
În nr. 13 al periodicului dunãrea de Jos, ca rãspuns la
afirmaþiile din articolul “Mãnãstirea Buciumeni. Contribuþii la
monografia Sfântului lãcaº”, am arãtat cã “ISTORICUL”
publicat în cartea mea “Monumentul istoric – Mãnãstirea
Buciumeni”, aflat sub baldachinul din preajma bisericii, nu este
scris de mine; cã conþinutul sãu nu este verificat istoric; cã am
combãtut ipotezele pe care le conþine. Acum adaug cã el
reprezintã o sumã de tradiþii, pe care nu am considerat util sã le
ignor, motiv pentru care le-am menþionat la începutul capitolului
“Tradiþii ºi atestãri documentare” . Cred cã nu am greºit,
pomenindu-le.
Am acceptat, ca adevãr istoric, afirmaþia lui Th. N.
Ciuntu, cercetãtor tecucean care scrie cã “Biserica a fost fãcutã
de lemn în anul 1700 dupã cum se vede din o inscripþie.
Fondatorul este Serdaru Manolache Radovici…”. O susþin în
continuare ºi o voi susþine pânã va fi combãtutã cu probe
pertinente, indubitabile, pentru urmãtoarele considerente:
1. Iconomul Andreescu Ioan, nãscut la 26 septembrie 1855,
era licenþiat în teologie, numit protoiereu de Tecuci la 1 martie
1884/ Vezi Anuar 1909, an în care era tot în aceeaºi funcþie/.
Aºa cã în 9 ani de protopopiat, pânã în 1893, când s-a dus cu
Th. N. Ciuntu, sã viziteze Schitul Buciumeni, a avut suficient
timp sã se informeze asupra istoricului aºezãrii monahale din
pãdurea Buciumeni. În atare condiþii – era preot ºi licenþiat în
teologie – nu vãd motivul pentru care cei doi cercetãtori ar fi
inventat existenþa respectivei inscripþii.
2. Afirmaþia lui Th. N. Ciuntu are ºi girul istoricului Gr.
Tocilescu/ ºi a lui George Ioan Lahovari cu generalul I.
Brãtescu/, care nu cred cã a publicat informaþia în Marele
Dicþionar Geografic, dacã nu avea certitudinea corectitudinii
lui Ciuntu ºi a protoiereului de Tecuci ºi, deci, nu se îndoia de
existenþa inscripþiei.
3. ªi A. Costin, într-un articol despre Tecuci, publicat în
Literatura ºi Arta Româneascã din 1909, susþine existenþa
inscripþiei, pe care, probabil, a vãzut-o, distanþa Tecuci – Schitul
Buciumeni fiind doar de 28 km. ªi el scria cã biserica a fost
reparatã în 1884 ºi zugrãvitã de Stoica Ioniþã, Gheorghe
Pãcãtosul, cum afirmase ºi Th. N. Ciuntu.
dunarea de jos
(
Kliosophia
a o cosmetiza, deoarece televiziunea, marea zeiþã,
marea preoteasã, marea curtezanã s.a.m.d. este cea
care te poate taxa definitiv… Kundera îi dã ca
exemple pe Jimmy Carter, surprins de cameramani
în timpul unei crize cardiace ivitã când preºedintele
ar fi dorit sã demonstreze cât de sãnãtos este ºi
Tycho de Brahe, un mare astronom danez (1546 –
1601) care a murit la curtea imperialã din Praga în timpul unui
dineu, deoarece s-a sfiit sã meargã la … toaletã. S-a sfiit pânã
i-a plesnit vezica urinarã.
Precum de Brahe, vip-urile, fabricanþii de orice cu
totalitarele lor reclame, moderatorii (care se cred modelatori)
tot se sfiesc ºi ei sã se ducã acasã, sã stea liniºtiþi, sã nu se mai
destãinuie atâta, sã nu ne mai dea reþetele lor de bucãtãrie ºi de
fericire ieftinã, sã ne terorizeze cu imaginile lor, cu nãdejdea
lor în creºterea popularitãþii (tot a lor) ºi a veniturilor lor. Dar
lor nu le mai plesneºte bunãtatea de grandomanie cultivatã…
Huidu ºi Gãinuºã, cu nemurire caraghioasã pe nemurire
caraghioasã cãlcând, mai salveazã câte ceva din comedia aceasta
umanã nesfârºitã… dar mult prea puþin în oceanul de artificial
care ne potopeºte de parcã Zeul ºi-ar fi gãsit o altã modalitate
de a ne pedepsi (potopsi) pentru neputinþa noastrã de a ne gãsi
lipsa nefericirii cât mai simplu ºi mai firesc…
Ocultul Big Brother, o altã faþã a Mizeriei Prosperitãþii
(cum ar spune Pascal Bruckner) ºi a noului tip de totalitarism
(comercial, al societãþii de consum ) sugereazã cã oricare dintre
noi poate fi un erou (pseudonemuritor) într-o vreme când doar
pe frontul anti Saddam mai poþi fi declarat astfel. Soso, Nadira,
Andreea, Mumu ºi ceilalþi au intrat în joc… unii pentru câºtig,
alþii de dragul jocului, a vieþii, dupã cum sugereazã versurile
genericului… sau pentru nemuririle kunderiene, mai mult sau
mai puþin caraghioase…dând pâine ºi circ poporului.
Cehov, prin Salonul nr. 6, se gândea cã de va fi învinsã
suferinþa (cu medicamente) oamenii vor renunþa la filosofie ºi
religie. Prin cele mai multe televiziuni, cu ajutor de la Internet,
4. În fine ºi Voica Puºcaºu, în cartea “Actul de ctitorie”, apãrutã
la Ed. Vremea Bucureºti, în 2001, prezintã pentru datare “C/
circa/1700/pag.250 ºi drept ctitor pe Manolache Radovici/
serdar/, pag. 537.
Deci ºi astãzi afirmaþia lui Th. N. Ciuntu, despre
inscripþia vãzutã în 1893, este susþinutã; doar dl. Andronache o
contestã, fãrã sã spunã de ce.
Afirmaþia domniei sale, referitoare la Familia radovici,
pornind de la faptul cã primul cetãþean cu acest nume, a fost
citat abia în 1798, ca vechil pe moºia Ionãºeºti – nu Buciumeni
– spre a conchide cã nu a putut exista un Manolache radovici la
1700, dã naºtere la mai multe întrebãri:
a) Când ºi în ce împrejurãri a ajuns primul Radovici în
Buciumeni?
b) De la cine a cumpãrat pãmânt ºi când, cãci în Cartea de
hotãrnicie întocmitã de inginerul hotarnic locotenent Mihail
Niculescu, autentificatã de Tribunalul Tecuci sub nr.
15918/26 septembrie 1877, apare Alecu radovici cu 168
fãlci ºi 6 prãjini fãlceºti, pe teritoriul comunei Buciumeni,
unde avea ºi conac în mijlocul satului. ªi el mai avea doi
fraþi cu pãmânt în aceeaºi localitate.
c) Nu cumva averea era moºtenitã de la înaintaºi?
d) Nu se poate ca unii din aceºti înaintaºi, existenþi în
Buciumeni încã din sec. XVII, sã se fi ocupat doar cu
agricultura, deci sã nu fi avut funcþii la stat, ca sã fie
menþionaþi în documente? Eu zic cã da.
Îmi pare rãu cã trebuie sã combat afirmaþia d-lui St.
Andronache, din care rezultã cã Manolachi radovici – ctitorul
contestat – nu a fost legat “de Buciumeni ºi de schitul de aici”,
decât prin problemele de serviciu pe care le menþioneazã în
articolul domniei sale. Dacã ar fi citit cartea mea, ar fi gãsit la
pag. 62, reprodusã o scrisoare foarte interesantã adresatã
Cabinetului/Guvernului/ la 1 martie 1876. Iatã partea care face
luminã în problema contestatã, referitoare la Schitul Buciumeni.
“DOMNILOR MINIªTRI
Costachi, Alecu ºi Manolachi fraþi Radovici din
districtul Tecuci. În acest district Tecuci plasa Nicoreºti este un
schit de cãlugãriþe numit Buciumeni fondat de bunul nostru “/
-8-
în curând vor fi învinse toate problemele
lumii… de la dictaturi la cancer…Aºa
cum, prin credinþã, de la începutul
omenirii au fost rezolvate absolut toate
problemele… ªi atunci, credinþa, da,
credinþa, dragi cititori, va fi cea în
Dumnezeul Televiziunii, în Mesia cel cu
zece mii de chipuri… Dumnezeu care ne va asigura nemurirea
de tip novelistic-fotbalistic (fotbalul fiind o telenovelã aproape
numai pentru bãrbaþi despre o minge mereu tânãrã ºi neliniºtitã,
simbol a unei pãsãri a iubirii “atinsã” cât mai mãiastru de cãtre
niºte gladiatori ori cavaleri ai Evului mediu rãmaºi doar în
chiloþi, scuzatã sã ne fie exprimarea!)…
Pentru cã, ºtim prea bine, avem tendinþa de a ne identifica mai
mult sau mai puþin cu (sau sã dorim) eroii ºi eroinele filmelor,
videoclipurilor, meciurilor, ºtirilor politice sau nu …x3…
Întorcându-ne la Big Brother, care ne-a stresat (deocamdatã)
numai prin reclamã agresivã aproape precum The Big
Camarade, lansat cu o pompã de prost gust ºi cu doi prezentatori
strãduindu-se sã imite spontaneitatea, spectacolul e dulce-
amãrui, pornind de la mereu ascunsa dorinþã din noi de a fi
singuri, naufragiaþi pe o insulã unde sã ne regãsim sufletul
pierdut, stors, rãtãcit, relevând însã faptul (trist de adevãrat)
cã într-o societate dintotdeauna totalitarã, fiecare dintre noi
(dacã nu se controleazã îndeajuns) ar dori sã fie (ºi) Big Brother.
Adicã un soi de nemuritor gata sã taie capete… Sau, dacã vreþi,
un soi de Patapievici (fãrã nici un pic de rãutate distructivã ºi
cu tot respectul) cãutând mai mult
decât recentul, generalizând mai
fãrã spor decât în Omul recent,
molipsit (acolo) de o inexplicabilã
boalã dãdãcist – pedagogicã…
(desigur observaþia nu se referã la
întregul volum, ci mai ales la un anumit ton)
Cu alte cuvinte, ca sã avem ºi senzaþia cã ne mai ºi oprim,
nemurirea se vinde bine ºi astãzi, chiar ºi dacã, aºa cum descrie
plastic acelaºi Patapievici, suntem “zvârliþi nebuneºte în
centrifuga cãderii” în infinitul finitudinii… Adicã în ochiul
fermecãtor al marelui frate…
AN Bucureºti, Fond Schitul Buciumeni, Dosar 2/1861/.
Deci schitul de maici Buciumeni este ctitorie a “bunului” celor
trei fraþi Radovici, autorii scrisorii, care locuiau în Buciumeni.
Oare de ce dl. ªt. Andronache neagã cu energie faptul admis
de atâþia autori?
Nici în problema contribuþiei la monografia Sfântului
lãcaº, dânsul nu este mai inspirat, cãci multe din pretinsele
noutãþi se gãsesc ºi în cartea mea. Astfel faptul cã Schitul
Buciumeni era închinat M. Vãratec, cu redarea actului prin
care s-a hotãrât acest lucru, se gãsesc la pag. 48-49; Cererea
stareþei Olimpiada de la M.rea Vãratec, cãtre nacialniþa Vitalia
a Schitului Buciumeni, este menþionatã la pag.51; fondul M.rea
Vãratec, P VIII, a fost cercetat ºi de mine, inclusiv dosarul 43;
desfiinþarea Schitului Buciumeni, în 1860, este redatã în
paginile 55-58; problema vinului este enunþatã la pag. 58.
În atare situaþia pare hazardatã afirmaþia “cã
informaþiile prezentate în acest material înlãturã mãcar o parte
din multele incertitudini care planeazã încã asupra
începututrilor ºi evoluþiei în timp a lãcaºului de închinãciune
monahalã de la Buciumeni”/ DDJ nr. 13, pag.8.
Cât priveºte pretinsa noutate adusã prin cele douã
documente care fac trimitere la “o carte de la dom(nul) Mihaiu
Racoviþã vvd din 7212”, nu vãd ce legãturã au cu Schitul
Buciumeni, deoarece nu menþioneazã unde se afla Mãnãstirea
lui Buzdugan, familia aceasta locuind, probabil, la Tomeºti,
cãci în nici una din catagrafiile întocmite de primãria com.
Buciumeni nu apare un locuitor cu acest nume. Doar “pãrþile
lui Gheorghe Sendre ci ari di danii de la Buzdugan ºi de la
feciorii lui…” ajung “la Poianã (…) ci eºti în gura tecucelului,
la Mãnãstire(a) lui Buzdugan”. Dar gura Tecucelului este la
sud de Tecuci, nu lângã Buciumeni. Deci Mãnãstirea lui
Buzdugan nu trebuie cãutatã în pãdurea Buciumeni, unde era
Schitul familiei Radovici, ci undeva la sud de Tecuci. Nu cred
cã familia Buzdugan, care nu locuia în Buciumeni, a fãcut
mãnãstirea în codrii Cucuieþi, cum se spunea, odinioarã, pãdurii
de la nord de Buciumeni.
Îmi rezerv plãcerea ca, cu prima ocazie când voi
merge la Arhivele Statului Bucureºti, sã xerocopiez cele douã
documente, “descoperite” de dl. Andronache, spre a le studia
cu medieviºti cunoscuþi din Bucureºti ºi Galaþi.
Neculai I. STAICU - BUCIUMENI
anul 2, nr.14

Doamna Chiajna, o personalitate în istoria românilor Gândeºte cã Despot Vodã (Iacob Eraclit 1561 – 1563), domnul
Istoria societãþii omeneºti a evoluat prin participarea
conºtientã a indivizilor care, alãturi de factorii naturali, au
influenþat dezvoltarea relaþiilor social-politice. Pe o anumitã
treaptã de evoluþie politicã, alãturi de bãrbaþi, o contribuþie de
seamã au avut-o femeile care au reuºit sã contribuie la afirmarea
comunitãþilor din care fãceau parte. În acest sens sunt cunoscute
ca personalitãþi în istoria universalã: Cleopatra, regina Egiptului,
Teodora, împãrãteasa Imperiului Bizantin; Elisabeta a doua,
regina Angliei; Ecaterina a doua, împãrãteasa Rusiei, ca sã mã
refer la cele mai reprezentative.
În istoria României sunt cunoscute mai multe femei
care au avut o contribuþie importantã în dezvoltarea culturii, a
relaþiilor politice ºi de bunã vecinãtate sau au apãrat cu arma în
mânã principiile de drept ale þãrii.
Pentru început se remarcã, în secolul al XVI-lea
Doamna Chiajna. Fiica lui Petru Rareº, domnul Moldovei
(1527 – 1538; 1541 – 1546), nepoata lui ªtefan cel Mare ºi
Sfânt, s-a nãscut în 1525 din prima cãsãtorie a lui Rareº cu
Maria, care s-a stins repede din viaþã lãsând în urmã o fetiþã
micã. Petru s-a recãsãtorit cu Prinþesa Elena, din neamul
despoþilor sârbi, sorã cu Meliþa-Despina, soþia lui Neagoe
Basarab, domnul Þãrii Româneºti (1512 – 1521). Doamna
Elena s-a dovedit a fi o mamã bunã, cu credinþa în Dumnezeu
care se va ataºa de Chiajna ºi o va iubi ca pe copilul ei fãrã a
face deosebire. Micã fiind, Chiajna a împãrtãºit cu familia
chinurile grele ale exilului în cetatea Ciceului ºi apoi a
prizonieratului sub Ioan Zapolya, regele Ungariei, când tatãl
sãu ºi-a pierdut trenul în 1538. Revenit în Suceava va participa
cu atenþie la evenimentele de conducere a þãrii, alãturi de fraþii
ºi tatãl sãu. În 1546, anul morþii lui Petru Rareº s-a cãsãtorit cu
Mircea Ciobanu (fiul domnului Þãrii Româneºti, Radu cel Mare
1495 – 1508) domn între anii 1545 – 1552 ºi 1553 – 1554
alãturi de care se va implica în problemele de conducere politicã
internã ºi externã. Dupã numele soþului sãu Mircea, boierii au
numit-o Mircioaia. Mircea Ciobanul a avut o domnie tiranicã
ºi sângeroasã. Teama de a nu se rãzvrãti boierii, pe foarte mulþi
dintre ei i-a omorât, iar o parte au plecat peste munþi, în Ardeal
sau chiar în Turcia. Politica durã pe plan intern au determinat
– dupã pârile la poartã – sultanul sã-l mazileascã. Împreunã cu
toatã familia Vodã este dus la Stambul sub acuzaþia de trãdare.
Erau pasibili de a-ºi pierde viaþa, dar intrã în activitate Doamna
Chiajna care a început sã strângã probe de dezvinovãþire. În
paralel a intrat în legãturã cu diferite personalitãþi ce se bucurau
de mare influenþã pe lângã sultan. A fost foarte mult ajutatã de
Cãrþile universitarilor gãlãþeni
Conservarea Biodiversitãtii Speciilor Vegetale ºi Animale
(Coordonator Acad. David Davidescu)
Puþini termeni au fãcut o carierã mai fulgurantã decât
cel de biodiversitate.Termenul dateazã doar din 1986, introdus de
un profesor de entomologie de la Universitatea Harvard, E.O.
Wilson. Acelaºi Wilson care este considerat ºi pãrintele
sociobiologiei. Noþiunea a fost preluatã rapid de întreaga
comunitate ºtiinþificã, difuzatã în mare mãsurã de organizatiile
nonguvernamentale (ONG) îngrozite de cãile pe care a luat-o
omenirea, a fost amplu dezbãtutã la întâlnirea
mondialã de “la vârf” ale problemelor Pãmântului,
de la Rio de Janeiro 1992.
Conservarea biodiversitãþii a produs o convenþie
semnatã ºi ratificatã de 177 þãri.
Ce este biodiversitatea? Simplificând la extrem putem
spune cã este diversitatea tuturor formelor viului.
ªtiinþific aceastã “diversitate a tuturor formelor
viului” se etajeazã în trei nivele: ecosistemele, speciile
ce compun ecosistemele ºi genele ce se gãsesc la
nivelul fiecãrei specii. Gena este unitatea
fundamentalã cu care opereazã selecþia naturalã, deci
evoluþia. Din cele trei nivele cel mai accesibil
cercetãrii ºi monitorizãrii este specia - populaþiile de
indivizi biologici capabili a se reproduce între ei.
Fiecare din cele trei nivele de organizare are însã
legitãþi proprii, specifice, ce reprezintã o datã ce te
ridici pe aceste trepte, aspecte particulare ale
autoasamblãrii sistemelor complexe. Dacã la nivelul genetic
lucrurile sunt relativ bine înþelese la nivelul ecosistemelor, la nivel
ecologic, unde nivelul de complexitate este maximal, multe din
reguli însa ne scapi înþelegerii. Omenirea se aflã astãzi în faþa
unei catastrofe de amploare, cu scadenþã iminentã: la sfarºitul
secolului XXI vor dispãrea jumãtate din plantele ºi animalele
planetei.
Planeta a cunoscut în ultimele 5oo milioane de ani 5
catastrofe de extincþie a numeroase specii, ºi anterior cu 540
milioane de ani o a ºasea. Dupã fiecare din aceste catastrofe scena
vieþii biologice a rãmas goalã milioane de ani: restaurarea biologicã
necesitã deci un interval de timp imens, la scara geologicã. Toate
aceste catastrofe citate au avut cauze fizice. Ce ne aºteaptã este o
catastrofã rezultând din acþiunile unei singure specii vii, omul,
aprilie 2003
Kliosophia
Kliosophia
cadânele sultanului cu care s-a împrietenit. Prin vorbe mieroase
ºi linguºitoare la care s-au adãugat numeroase pungi cu bani a
reuºit sã “convingã” aducerea pentru a doua oarã a soþului sãu
pe tron, alungând pe Pãtraºcu cel Bun, rudã de-a lui Mircea,
tatãl lui Mihai Viteazul. Soarta le-a fost, de data aceasta,
potrivnicã deoarece dupã nici un an de zile de la reînscãunare
Mircea a decedat rãmânând Chiajna cu ºapte copii: Anca ,
Alexandra, Petru, Mircea, Radu ºi Dobra.
Conform rânduielilor feudale, bãiatul cel mare trebuia
sã fie domn. Petru, al treilea copil a fost înscãunat domn sub
numele de Petru cel Tânãr. Minor fiind, conducerea treburilor
din þarã a fost preluatã de Chiajna. Fire energicã ºi foarte
capabilã, trebuia sã conducã de aºa naturã încât sã nu supere
turcii ºi sã-ºi apere copiii, sã-i ajute sã se integreze în viaþã cu
demnitate. Avea o situaþie foarte grea generatã de duºmãnia ce
i-o purtau boierii scãpaþi de sabia lui Mircea. De aceea nu a
avut parte de multã liniºte pentru cã boierii refugiaþi în Ardeal,
cu o armatã puternicã au nãvãlit în þarã îndreptându-se spre
Bucureºti. Dând dovadã de un curaj deosebit, Chiajna a luat
conducerea armatei ºi a întâmpinat boierii la Româneºti.
Cu tot eroismul de care a dat dovadã armata Chiajnei nu a
putut face faþã ºi a determinat-o sã se refugieze la Rusciuc de
unde cu ajutorul turcilor a reuºit sã-i învingã ºi sã-i alunge
peste munþi.
ªi de data aceasta bucuria a fost de scurtã duratã.
Boierii s-au reorganizat, s-au întors cu o armatã mai numeroasã
cãreia Chiajna ºi fiul sãu, Petru cel Tânãr, nu i-au putut face
faþã. Paºa de la Rusciuc a refuzat s-o mai sprijine, iar marea
doamnã necãjitã a luat drumul Stambulului. Sultanul nu vedea
cu ochi buni situaþia creatã în þarã ºi gândeºte sã-l scoatã din
domnie pe Petru. Dar ºi de aceastã datã calitãþile diplomatice
înãscute au impus-o pe Chiajna. Prin intrigi, fel de fel de
promisiuni dar ºi pungile cu aur a reuºit sã îmbuneze sultanul.
Prietenele sale, Nurbani ºi Safigi, cadânele preferate ale
sultanului au reuºit sã-l determine sã-l trimitã pe Petru cel Tânãr
pe tronul þãrii unde va domni nouã ani (1559 – 1568). În aceastã
perioadã de relativã liniºte, se ocupã de viitorul fetelor
supraveghind cu strãºnicie domnia.
Anca, fiica cea mai mare a fost mãritatã dupã baronul
Neagoi, iar Alexandra dupã cãmãraºul Gheorghi Hrisoverghi.
Rãmâneau cele mici, Marina ºi Dobra, pentru care – ca preferate
ale ei – vroia sã le gãseascã ceva mai bun. În lipsa unor partide
boiereºti din þarã (cei mai mulþi fuseserã omorâþi, iar ceilalþi
au fugit) se orienteazã spre vecini.
reducerea suprafeþei unui ecosistem reduce dramatic numãrul de
specii ce îl alcãtuiesc: dramatic în termeni matematici înseamnã
logaritmic. Or noi astãzi asistãm - în numele unei rentabilitãþi
economice imediate, consecinþe - la o erodare rapidã a
ecosistemelor. Ce a adus omul planetei Pãmânt se ºtie cu
exactitate: nivelul de dispariþie a speciilor a crescut de cel putin
100 de ori ºi probabil de 10.000 de ori.
Cu cât un ecosistem este reprezentat de mai multe specii
cu atât acesta este mai stabil ºi se reface mai rapid în cazul în care
este agresat într-un mod sau altul (secetã, incendiu, etc). Pe de
altã parte, rolul speciilor nu este la fel de important, existã ºi în
bine ºi în rãu, specii cu rol cheie. Partea proastã pentru viitorul
nostru comun este cã nu cunoaºtem care sunt acele specii cheie.
Aflãm cã o specie a avut un rol cheie de abia când dispariþia
acesteia produce o catastrofã, asemeni castelului din cãrþi de joc
unde existã piese ce odatã extrase ruineazã ansamblul.
Longevitatea medie a unei specii este - în condiþii în care nu
intervine acþiunea rapace ºi distructivã a omului - un milion de
ani. Actuala crizã a biodiversitãþii are proporþii apocaliptice. Un
mare numãr de teologi se preocupã de aceastã crizã a biodiversitãþii
considerând cã în pãcatele sale, omul distruge Creatia Domnului.
Culmea cã interesele economice, care ruineazã biodiversitatea ºi
hai sã-i spunem ºi aºa Creatia, intervin paradoxal în conservarea
acesteia: în 1980 a fost brevetat primul organism viu obþinut prin
manipularea genelor, o bacterie ce degrada petrolul. Ingineria
-9-
Moldovei ar fi bun de soþ pentru fiica sa, deºi îi purta duºmãnie
pentru cã înlãturase de la tron pe Alexandru Lãpuºneanu,
cumnatul ei.
Despot Vodã a înþeles dorinþele Chiajnei, i-a apreciat
gândurile ºi a trimis la Bucureºti peþitori pentru a cere mâna
Dobrei. În luna iulie 1562 peþitorii s-au întors la Iaºi cu darurile
din parte soacrei; un inel cu briliante ºi portretul miresei.
Despot, de teama de a nu pierde prilejul cãsãtoriei, a trecut
imediat la pregãtiri fixând data oficierii ziua de 15 august,
zi de sãrbãtoare pentru moldoveni, Sfânta Maria.
A trimis crainici, ambasadori la suveranii Europei, la
vecini prin care-i invita la mãreþul eveniment ce urma sã
se petreacã.
Cu puþin timp înainte, Chiajna, prin iscoadele sale a
aflat nesinceritatea lui Despot Vodã, care nu renunþase la ideea
aducerii Munteniei în sfera puterii sale ºi a anulat nunta.
Eraclitul voia ca pe tronul Þãrii Munteniei sã aducã pe fratele
sãu adoptiv, Dumitru. Aceastã intenþie meschinã a lui despot a
dus la izbucnirea unei duºmãnii care va þine pânã dupã moartea
acestuia.
În toamna anului 1563, ªtefan Tomºa, cu sprijin din afarã a
pãtruns în Moldova, la Suceava, l-a prins pe trãdãtor ºi l-a
omorât. Dar nici Tomºa nu reuºeºte sã-ºi consolideze puterea
pentru cã Alexandru Lãpuºneanu se reîntoarce (1564 – 1568)
alungând pe Tomºa. În urmãrirea armatelor duºmane, Dumitru,
fratele adoptiv al lui Despot a fost prins ºi dus la Bucureºti,
cadou pentru doamna Chiajna. Aceasta voind sã dea o lecþie
celor ce ar mai dori sã comploteze împotriva ei, în aceeaºi
searã, dupã ce-l închisese în beciul palatului sub o puternicã
pazã a poruncit sã fie adus în faþa boierilor care benchetuiau la
masã ºi a pus sã i se taie capul. Pus pe o tipsie de argint l-a
rostogolit pe masã printre bucatele din tingirii dupã care l-a
ridicat de pãr scuipându-l în obraz pentru cã a vrut sã ia ceea
ce nu-i aparþinea de drept.
Pentru fiul sãu, Vodã cel Tânãr, gãseºte cã e bine sã-ºi facã o
familie (avea 16 ani) trimiþând peþitori la Sibiu pentru a cere în
cãsãtorie fata cãpitanului Cherepovici ce, cu ani în urmã,
participase ca sol al voievodului Ardealului, Ioan Zapolya, la
nunta sa cu Mircea Ciobanul. Cu mare fast a fost sãrbãtorit
evenimentul de la Bucureºti la care au participat înaltele feþe
bisericeºti, boierii credincioºi care au scãpat de sabia lui Mircea.
Numai cã bucuria a fost de scurtã duratã. La cinci luni dupã
eveniment tânãra domniþã a nãscut o fetiþã, fapt pentru care a
fost trimisã la maicã-sa acasã.
(va urma)
Ion DANILESCU
geneticã are nevoie de materie primã: ca atare devine apãrãtoare a
fondului genetic al lumii vii.
F.A.O., organizatie de alimentaþie a O.N.U. va trebui sã
hrãneascã peste 20 de ani, 8 miliarde de oameni: ca atare din 1983
a declarat resursele genetice ca patrimoniu comun al omenirii. De
aici un non concept - dezvoltarea durabilã, concept ce presupune
dezvoltarea economicã fãrã rupturã ecologicã. În acest vârtej de
interese contradictorii, pericole iminente, concepte noi ce se
dezvoltã cu repeziciune se înscrie lucrarea româneascã
“Conservarea biodiversitãþii speciilor vegetale ºi animale”, E.A.
Bucureºti, 214 pagini. Lucrarea, apãrutã la Editura Academiei
Române sub coordonarea academicianului David Davidescu este
opera a opt autori, între care semneazã prof. Univ.dr.
Nicolae Bacalbaºa. Lucrarea prezintã problemele
principale privind biodiversitatea cât ºi aspecte con-
crete privind prezervarea biodiversitãþii în România.
Este analizat conceptul de biodiversitate ºi relatia ei
cu agricultura. Un capitol aparte trateazã ecoregiunile
României ºi ariile protejate din þara noastrã. Sunt
prezentate bãncile de gene din România pentru resurse
vegetale (Suceava) ºi animale (Baloteºti - IIfov) cât ºi
centrele cu potenþial de colaborare în domeniul
biodiversitãþii, speciile reprezentative pentru evaluarea
acesteia. Nicolae Bacalbaºa prezintã o estimare a stãrii
de periclitare a speciilor de peºte din apele interioare
ale României (p. 173-203), subiect ce a constituit tema
de cercetare a Catedrei de Pescuit ºi Acvaculturã a
Universitãþii Dunãrea de Jos Galaþi ºi a Rezervaþiei
Biosferei Delta Dunãrii Tulcea.
Lucrarea prezintã ºi Organigrama Centrului
de Cercetãri pentru Conservarea Biodiversitãþii Speciilor Vegetale
ºi Animale din România. Fiecare capitol este prevãzut cu o
bibliografie bine întocmitã ce permite celui interesat o aprofundare
a problemelor. Ilustraþiile sunt îngrijit lucrate, harta ecoregiunilor
României este color. Editarea este elegantã, tipãrirea respectã un
standard european pe mãsura subiectului.
Densã în informaþie utilã, clar expusã, atingând
exhaustivitatea esenþialului, lucrarea se vrea nu un prohod
antefestum, ci un instrument de intervenþie decisã într-o problemã
fundamentalã cu caracter global dar în care se pot face foarte multe
ºi la nivelul României.
Conf. Dr. Nicolae Bacalbaºa
dunarea de jos
(
 file de dictionar
Calendar Cultural Dunãrea de Jos
Constantin Dimofte - artist plastic.
S-a nãscut la 2 aprilie 1934*.
Viorel Dinescu – poet, eseist, publicist.
S-a nãscut la 2 aprilie 1951, în satul Zãrneºti, comuna Jorãºti, jud. Galaþi*. În anul 2002 a
publicat volumele: “Cãlãuze arhaice” ºi “Zeii de pãmânt”.
Al. Lascarov – Moldoveanu – jurist, poet, prozator, traducãtor.
S-a nãscut la 5 aprilie 1885, la Tecuci*.
Fãnuº Neagu – prozator, dramaturg, scenarist, publicist.
S-a nãscut la 5 aprilie 1932, la Grãdiºtea de Sus, jud. Brãila. A
debutat în anul 1954, cu nuvela “Duºman cu lumea” în revista “Tânãrul
scriitor”. A publicat articole, reportaje, povestiri în ziare ºi reviste,
frecvent în “România literarã” – “tablete” sportive, în “Luceafãrul” ºi
“Amfiteatru”, unde a lucrat ca redactor, în revista “Literatorul” ºi
“Amfiteatru”, unde a fost redactor ºef în perioada 1990-1998. Debut
editorial în anul 1959, cu volumul de povestiri “Ningea în Bãrãgan”.
Alte volume publicate: prozã scurtã: “Somnul de la amiazã”, “Dincolo
de nisipuri”, “Cantonul pãrãsit”, “Varã buimacã”, “În vãpaia lunii”,
“Fântâna”, “Casa care se leagãnã”, “Pierdut în Balcania”, “Povestiri din
drumul Brãilei”; romane: “Îngerul a strigat”, “Frumoºii nebuni ai marilor oraºe. Fals tratat de
iubire”, “Scaunul singurãtãþii”, “Þara hoþilor de cai”, “Amantul marii doamne Dracula”; piese
de teatru: “Eclipsa de zgomote”, “Scoica de lemn”, “Casa de la miezul nopþii sau Paiaþa soseºte
la timp”; volume de publicisticã: “Cronici de carnaval”, “Cronici afurisite sau Poeme cântate
aiurea”, ambele cu “tablete” sportive, “Cutia cu prieteni.Poeme rãsãrite în iarbã”, “A doua
carte cu prieteni”, “Insomnii de mãtasã”, “Întâmplãri aiurea ºi cãlãtorii oranj”; cartea pentru
copii “Caii albi din oraºul Bucureºti”; a semnat singur, sau în colaborare, scenarii de film.
Pentru unele dintre volumele de prozã scurtã, romane ºi piese de teatru, a primit, în anii 1964,
1968, 1976, 1988, premii ale Uniunii Scriitorilor. În perioada 1993 – 1997 a îndeplinit funcþia
de director al Teatrului Naþional I.L. Caragiale din Bucureºti. La 12 noiembrie 1993 a fost ales
membru corespondent, iar la 21 decembrie 2001 membru titular al Academiei Române.
Ileana Verzea – critic literar, traducãtoare
S-a nãscut la 7 aprilie 1942 la Brãila. Debuteazã în revista de istorie ºi teorie literarã
în anul 1967. Colaboreazã la revista la care a debutat, precum ºi la revistele: “Synthesis” (ºi
secretar de redacþie), “Cahiers roumains d’etudes litteraires”, “Secolul 20”, “Studii de literaturã
universalã”, “România literarã”, “Viaþa Româneascã”. Activeazã în domeniul literaturii române
comparate, cercetând, în special, relaþiile literaturii române cu cea englezã ºi cu cea americanã.
Debut editorial în culegerea “Studii de literaturã universalã” în anul 1970. A publicat lucrarea
“Byron ºi byronismul în literatura românã”; a contribuit, în calitate de coautor, la realizarea
unui “Dicþionar de termeni literari” (1976) ºi a sintezei “Literatura românã contemporanã”
(1980). A tradus din opera lui J.F. Cooper, James Barlow, George Golding, William Empson,
pentru unele din cãrþile celor traduºi, realizeazã ºi “prefeþe”, “note”.
Dan Mateescu – sculptor
S-a nãscut la 8 aprilie 1943, la Moineºti, jud. Bacãu. Stabilit la Tecuci, dupã absolvirea
Facultãþii de Arte Plastice din Iaºi, organizeazã, începând cu anul 1979, expoziþii personale la
Tecuci, Suceava, Bucureºti, Galaþi. Este prezent în expoziþii colective organizate de Filiala
UAP Galaþi, la Saloanele anuale (Tecuci, Galaþi, Bacãu), la alte expoziþii tematice (“Sculptura
româneascã contemporanã”), la alte expoziþii organizate în þarã (Galeriile de Artã Focºani, de
exemplu). Lucrãri monumentale ºi în aer liber (din ciment, bronz) ale artistului se gãsesc la
tecuci (“Elena Doamna”, “Calistrat Hogaº”, “Tudor Pamfile”, “Zbor”, “Monumentul
cercetaºului”, “Natalia Negru”) precum ºi la Lieºti, Þepu, Buciumeni, Iveºti (jud. Galaþi),
Stãnileºti (jud. Bacãu). Este autor / coautor al lucrãrilor: “Artiºti plastici din þinutul Tecuciului”,
“Peisajul – Grigorescu, Andreescu, Luchian, Iser, petraºcu, Palady”, “Spaþiu ºi stil la Petraºcu”.
ªtefan Buþurcã – pictor
S-a nãscut la 9 aprilie 1951 la Nicoreºti, jud. Galaþi*
Mirela Roznoveanu – critic literar, prozatoare, poetã, publicistã
S-a nãscut la 10 aprilie 1947 la Tulcea. Dupã absolvirea facultãþii (1970), redactor la
revista “Tomis” din Constanþa – unde semneazã cronica literarã ºi conduce cenaclul “Ovidius”
pânã în anul 1974. Din 1975 colaboreazã la emisiuni culturale ale Televiziunii Române; între
1978 ºi 1989 redactor la revista “Magazin” unde þine rubricile “Civilizaþii strãvechi” ºi “Cronica
ideilor ºtiinþifice”. Publicã articole de criticã literarã în “Luceafãrul”, “Contemporanul”,
“România literarã”, “Convorbiri literare”, “Viaþa Româneascã”, “Vatra”, “Argeº”, iar dupã
1991, când se stabileºte în Statele Unite, colaboreazã la “Lumea liberã” (New York), la posturile
de radio “BBC” ºi “Vocea Americii”, la emisiuni culturale. Debuteazã editorial în anul 1978,
cu volumul “Lecturi moderne”. A mai publicat: monografia “Dumitru Radu Popescu”, eseul
“Civilizaþia romanului”, romanele “Totdeauna toamna”, “Platonia”, “Viaþa pe fugã”, volumul
de poeme “Învãþarea lumii”.
Ioan S. Neniþescu – poet, dramaturg
S-a nãscut la 11 aprilie 1854 la Galaþi. A debutat în periodicul “Gardistul civic” din
Galaþi; a colaborat la “Convorbiri literare”, “Albina”, “Amicul copiilor”, “Revista nouã”,
“Românul literar”, “ªezãtoarea”, “Ziarul presei”; între 1884 ºi 1888 scoate, la Bucureºti,
publicaþia “Þara nouã” – unde publicã, mai ales, studii ºi articole de pedagogie, eticã ºi
sociologie. Editorial debuteazã cu volumul de versuri “ªoimii de la Rãzboieni”, “Pui de tei”,
“Poezii”, drama “Radu de la Afumaþi”, “De la românii din Turcia Europeanã” – studiu etnic ºi
statistic asupra aromânilor. A fost deputat de Covurlui, prefect al jud. Tulcea. În anul 1896 a
fost ales membru corespondent al Academiei Române. S-a stins din viaþã la 23 februarie 1901.
Gheorghe Zane – economist, istoric
S-a nãscut la 11 aprilie 1897 la Galaþi. Din anul 1921 îºi începe cariera didacticã la
Universitatea “Al.I. Cuza” din Iaºi, din 1946 la Institutul Politehnic din Bucureºti. A lucrat la
Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” ºi la Institutul de cercetãri Economice al Academiei Române.
A publicat, între altele, lucrãrile: “Instroducere în studiul problemei valorii”, “Un veac de
luptã pentru cucerirea pieþei româneºti”, “Probleme monetare”, “Sisteme monetare ºi monete
principale din veacurile trecute”, “Economia de schimb în Principatele Unite”, “Chestiuni de
economie politicã”. A editat opera lui N. Bãlcescu; a colaborat la elaborarea lucrãrii
“Bibliografia istoricã a sec. XIX”; a fost membru în colectivul de redacþie al revistei “Monde
en developpement”. La 3 februarie 1965 a fost ales membru corespondent, iar la 1 martie
1974 membru titular al Academiei Române. S-a stins din viaþã la 22 mai 1978.
Gheorghe Miron – artist plastic
S-a nãscut la 12 aprilie 1958, la Galaþi*
Aurel Manole – pictor
S-a nãscut la 17 aprilie 1953, la Adam, jud. Galaþi*
Calistrat Hogaº – prozator
S-a nãscut la 19 aprilie 1848, la Tecuci*
dunarea de jos - 10 -
(
))
Gheorghe Mihai Coron – pictor
S-a nãscut la 19 aprilie 1938*
Nicolae Mantu – pictor, grafician
S-a nãscut la 23 aprilie 1871 la Galaþi*
Grigore Sãlceanu – poet, dramaturg
S-a nãscut la 23 aprilie 1901 la Galaþi. A debutat în anul 1921 în “Analele Dobrogei”.
Debut editorial cu volumul de versuri “Flori de mare” în anul 1928. A mai publicat: volume de
versuri: “Fierbea as noapte marea”, “Basmul zmeilor”, “Feerie”, “Nopþi pontice”; piese de
teatru în versuri : “Furtuna”, “Întâia sãrutare”; “Iluzii”, “Ovidius”.
Ilie Tãnãsache – prozator, ziarist, autor de literaturã pentru copii
S-a nãscut la 29 aprilie 1931 la Independenþa, jud. Galaþi. A fost redactor la ziarul
local “Viaþa nouã” (1950 – 1968), secretar literar la Teatrul Dramatic Galaþi (1968 – 1969),
apoi publicist comentator la Bucureºti. Debuteazã în anul 1956 cu schiþa “Cafeaua”. Colaboreazã
la “Iaºul literar”, “Cronica”, “Luceafãrul”, “Tribuna”, “România literarã”. Debut editorial cu
volumul de schiþe ºi povestiri “Prin parbriz râdea o fatã”, în anul 1962. A mai publicat: volume
de prozã scurtã: “Ape fãrã maluri”, “Timpul fãrã cusur”, “Înaintea ultimei cãderi”, “Duminica
era ziua mea de plâns”; romanele: “Palmyra cere rendez-vous”, “Mâine, cu mare dragoste”,
“Sudul speranþelor”, “Doria, opreºte-te!”, “Un mincinos în plus”, “Roagã-mã orice”, “Þãrmul
tandreþei”, “Noapte bunã, iubite prinþ”; cãrþi pentru copii: “Bomba din fort”, “Azorel cel verde”,
“Amiralul ºi piraþii”, “Cu tata la volan”, “Pe urmele lui ªtefan ªtefan Colibri”; un volum de
reportaje: “Atitudinea curajului”. Este autorul scenariului filmului “Aºteptând în zori” – realizat
de D. Necºulea (1984). Este laureat cu Premiul literaturii pentru copii “Cutezãtorii (1972 –
pentru volumul “Azorel cel verde”), cu Premiul I pentru publicisticã acordat de Consiliul
Ziariºtilor din România (1982). Romanul “Mâine, cu mare dragoste” a fost tradus în anul 1979
în limba slovacã.
*Alte informaþii în revista “Dunãrea de Jos”, an I (2002), nr. 2 (aprilie)
Din presa gãlãþeanã de altãdatã
La 1 iulie 1908 începea sã aparã la Galaþi, sãptãmânal, revista
literarã ºi ºtiinþificã PAGINI LIBERE. Redactor: Barbu
Nemþeanu.
În nr. 4 (20 iulie) al revistei se publicã textul intitulat “Cuvântul presei”, în care redacþia constatã,
printre altele, faptul cã:
“Ziarele cari s-au ocupat, pânã azi, de revista noastrã, au þinut sã facã o dovadã mai mult cã
adevãrul este relativ. ªtim acest lucru ºi nu vom discuta aici afirmãrile ziarelor cari au privit ºi
privesc cu ochi buni apariþia noastrã ºi
cari ne atribue oare-cari merite. ªi,
iarãºi, nu vom discuta… minus-
pãrerile gazetarilor cari fac parte din…
conjuraþia tãcerii.
Ceea-ce, însã, e caracteristic ºi meritã
(…) e pãrerea contradictorie
exprimatã indirect de cronicarul unuia
din ziarele cotidiene din Bucureºti. Nu ne-
am gândit, fãrã îndoialã, niciodatã sã
polemizãm cu cronicarii tuturor
gazetelor, ori cât de multe însuºiri ar avea
ei; am risca sã ne mãrginim activitatea
numai la aceste polemici. Cum, însã,
pãrerea ziarului din Bucureºti rezumã mentalitatea mai multora, vom analiza aceastã pãrere
ºi-I vom rãspunde – odatã pentru totdeauna.
Cronicarul ziarului de care ne ocupãm gãseºte cã revista noastrã nu susþine o anumitã ºcoalã
literarã sau artisticã ºi cã nu are rolul de a face propaganda unei idei sau a unui principiu.
Eterna greºalã de a acuza pe cineva de ceea ce nu este; în loc de a discuta ceea ce e. dar
cronicarul, care în mod indirect, se ocupã de noi, n-a citit titlul revistei noastre? Mi-aduc
aminte de vremea când eram în ºcoalã. Se întâmpla adesea ca un elev, întrebat de profesor
despre titlul lecþiei curente, sã rãmânã extrem de încurcat. Învãþase, bietul, lecþia destul de
bine; dar titlul îl nesocotise… Or, titlul este, în cele mai multe cazuri quintezenþa unei lucrãri.
Dar cine nu recunoaºte în fraza stereotipã a cronicarului un cliºeu care de mai mulþi ani se
învârteºte, ca un parazit, în mijlocul nostru, un intrus pripãºit pe la noi odatã cu operetele
traduse sau localizate? Curent! ªcoalã! Principiu! Ce cuvinte bombastice! Ce vorbe sunãtoare
din coadã!
Oare, sã fie absolut necesar ca în prima paginã a unei reviste noui sã citeºti de zeci de ori
amenþãrile: vom face, vom drege! Etc? ªi, iarãºi, este inevitabil de a scoate o revistã, fãrã a te
pune la adãpostul unei firme înregistrate la tribunalul literar din Paris? Nimic mai uºor. Te
repezi, cu un bilet gratuit, pânã în capitala lumei; vezi ce operete ºi ce curente noui sunt en
vogue – ºi, iute, iute, te întorci în þara asta rãbdãtoare, traduci opereta sau o localizezi ºi,
urmând aceiaºi tacticã, scoþi o revistã ºi devii, de azi pe mâine, reprezentantul pentru România
al unui curent literar nou, nouþ!
Dacã acesta e idealul cronicarului gazetei bucureºtene – îl felicitãm (…) Dacã, însã, e vorba
sã ne mãrturisim cu orice preþ (…) declarãm cronicarului din Bucureºti cã tocmai pentru a
lupta împotriva importatorilor de curente ºi ºcoli am apãrut noi.
Este uºor, nu-I aºa, sã stai la Bucureºti ºi sã fabrici uºurele cronici de cabinet (…) Sã pofteascã,
însã, domnul cronicar din Bucureºti într-un oraº ca Galaþii, sã încerce de a porni pe aici o
revistã cât de modestã; ºi dupã ce, zãdarnic, îºi va fi prãfuit elegantele botine bucureºtene cu
colbul mahalalelor noastre ºi dupã ce se va fi izbit de rãspunsuri rãu crescute (…) ºi când va
constata câþi gãlãþeni nu ºtiu, nu vor, sau nu pot sã citeascã, ºi câþi privesc cu neîncredere o
revistã literarã din cauza escrocilor bucureºteni cari vin de încaseazã abonamente pentru
reviste cari nu existã ºi când, în sfârºit, va înþelege câtã dragoste de culturã ºi câtã putere de
sacrificiu ne însufleþesc pe noi (…) ºi când se va sili sã recunoascã, ori cât nu reprezentãm noi
vre un curent sau ºcoalã; cã aducem totuºi, ceva nou în literatura noastrã – cronicarul ziarului
din bucureºti, sperãm, se va abþine de a ne aplica eticheta revistelor de duzinã ºi se va feri de
a mai lansa cronici de cabinet în felul celeia de care ne ocupãm”.
Fãrã comentarii!
Paginã realizatã de Virgil GURUIANU
anul 2, nr.14
 la început...
Paºtele – Îndumnezeirea minþii omeneºti
ºi trecerea spre Împãrãþia Vieþii
Hristos, biruitorul morþii ºi al întunericului, Împãratul nehotãrnicit al Vieþii întru Duhul,
ne trece an de an, zi de zi, duminicã de duminicã ºi clipã de clipã din robia morþii spre libertatea
fiilor legitimi nãscuþi în har, ai Tatãlui; prin minunata Sa Înviere din morþi,
a ridicat firea cea cãzutã a neamului omenesc la cinstea nemaivãzutã a
Cerurilor Împãrãþiei Sfinte ºi neînserate. Fãcãtorul Cerului ºi al pãmântului
S-a milostivit pânã la zidirea Sa nemernicitã în þinuturile strãine ale
suferinþei ºi pãcatului ºi a suit acest pãmânt îndumnezeit la Ceruri, spre
a-L ospãta veºnic cu Dânsul, cu Însuºi trupul Sãu, dupã ce mai întâi l-a
strigat din neant ºi l-a binecuvântat cu suflarea atotsfinþitã a Duhului
Vieþii.
Iar chip al acestui exod gãtit tainic poporului ales, aflat în marº
spre Împãrãþie prin cimitirele lumii, este Moise ºi ieºirea din Egiptul
idolatru al poporului evreu, trecând Marea Roºie ºi pustiul spre Canaanul
promis cu 400 de ani în urmã pãrintelui Abraham, strãinul primitor de
îngeri ºi gãzduitor de Dumnezeu. Preînchipuire a Domnului se strãvede
acesta creºtinilor. Cãci Hristos Domnul, ca un alt Moise, a cãrui împlinire
este, a locuit în pântecele Maicii omenirii ca într-un alt rug aprins
dumnezeieºte ºi nemistuit, în pustia Horebului lumii acesteia, iar mai
apoi, la plinirea vremii, chemat fiind ºi chezãºuit la Iordan de Tatãl, ca
un alt Moise a cerut cu îndrãznealã poporului sãu cel nou de la Faraon
cel netrupesc, Stãpânitorul ucigaº de oameni al Egiptului lumii acesteia
pãcãtoºite ºi învechite în rãutãþi.
Împotrivindu-se egiptenii rãutãþii în vãzduhurile duhului ºi
minþilor omeneºti, dând rãzboiul nevãzut sufletului nepãzit la porþile
simþurilor sale cu trezvia atenþiei (nepsis-ul pãrinþilor sketici) mirul
milosteniei ºi focul mirific al dragostei dumnezeieºti, Domnul învaþã pe aceºti nemiloºi luptãtori
fãrã de trupuri pedepsind existenþele scoase din neant ºi sãlãºluite în Goºenul roditor al raiului
pãmântesc al Zidirii Sale, ispitiþi, cãlãuziþi ºi educaþi fiind cu dragoste la rândul lor de Tatãl
firilor vãzute ºi nevãzute prin înºeptita ispitire a trupurilor celor ispitiþi ºi chinuiþi zilnic de
dânºii, pentru ca astfel bunul Pãrinte sã câºtige prin iubire curatã, nefãþarnicã ºi înduioºatã pe
amândoi fiii sãi cei deopotrivã risipitori ºi nu deopotrivã cãiþi iubirii rãnite a Tatãlui. Tainã
înfricoºatã ºi sfântã este lor ºi nouã, cã unii sfârºesc înecaþi în marea lumii acesteia. Dar
netrupescul Faraon nu se îndurã sã slobozeascã pe copii Domnului decât dupã ce asupra Egiptului
desfrânat ºi idolatru al lumii de aici (cf. În 15,18 – 21, 16,20,33) Hristos
abate cele ºapte plãgi asuprã-i, cele ºapte veacuri (aionos) ale despãtimirii
sufletului omenesc prin înºeptita Tainã a Sf. Biserici – Mireasa sfinþitã a
Fiului.
Iar omorârea întâilor nãscuþi în mintea nemaistrãbãtutã de patimile
porceºti ale firii- depãºite prin ipostasierea ei întreagã ºi rãstignitã/
adusã pe crucea (“ale Tale dintru ale Tale”) despãtimirii drept jertfã
curatã Tatãlui, pe altarul inimii (cf 1 Ptr 3,4 - mystis Kardia anthropos)
– e încordarea înfricoºatã a voinþei de zi cu zi pe care au mãrturisit-o
sfinþii Pãrinþi ai pustiei înflorite a Duhului, zãmislind fericiþii aceºtia pe
Mângâietorul Împãrãþiei, dupã cuvântul Psalmistului Prooroc ºi Împãrat
– Ps. 136, 8-9. Cãci fiica Babilonului (amestecare, confuzie) e firea cea
urâtã a omului cãderii, a adamah-ului, pãmântului confuziei, a idolatriei
ºi întunericului pãgânãtãþii ºi fericit e cel ce va apuca neîncetat ºi treaz
va lovi pruncii ei cei întâi nãscuþi – gândurile semãnate ca neghina de
ispititorul ºarpe viclean mai întâi-nãscut între îngeri – de Piatra nebãgatã
în seamã de ziditorii liberi ai casei comune a lumii acesteia osândite, de
Hristos, Piatra din capul unghiului, cheia de boltã a Împãrãþiei strãine
pãcatului.
Trecând mai apoi Domnul pe poporul sãu prin Marea Roºie ca printr-
un botez sfinþit, l-a zãmislit Vieþii celei noi în Duhul Cãlãuzitor prin
pustia vieþii acesteia, dupã ce mai înainte i-a dat lege ºi poruncã în Sinaiul
conºtiinþei, rânduindu-i sã pãzeascã neamul gândurilor ºi faptelor spre
a-l trece Iordanul morþii/Învierii spre Canaanul Împãrãþiei Cerurilor, la Ierusalimul înalt prevestit
ºi contemplat de Apostolul Iubirii ºi vulturul teologiei celei tainice, întru slava dezmãrginitã a
Tatãlui, la ospãþul cel nehotãrnicit cu Trupul Hristosului sãu preamãrit, spre moºtenirea prin
Duhul Vieþii ºi Atotsfinþeniei a marelui nostru Dumnezeu ºi Tatã.
Cãtãlin CIOBANU

Paºtele la români Floriile - Sãrbãtoarea Stâlpãrilor

1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim ºi au venit la Betfaghe la Muntele inimii pentru ca de acolo s-o învieze slavei dezmãrginite a Împãrãþiei,
Mãslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, lãrgind-o negrãit spre hotarele nehotãrniciei dumnezeieºti, spre sânurile
2. Zicându-le: Mergeþi în satul care este înaintea voastrã ºi îndatã veþi Tatãlui.
gãsi o asinã legatã ºi un mînz cu ea; dezlegaþi-o ºi aduceþi-o la Mine. Intrarea istoricã a Domnului în Ierusalim a miºcat inimile evreilor spre
3. ªi dacã vã va zice cineva ceva, veþi spune cã-I trebuie Domnului; ºi le laudã, astfel cã ºi pruncii mai jos de 2 ani de la sânul mamelor au
va trimite îndatã. strigat “Osana, Fiului lui David, binecuvântat este cel ce vine întru
4. Iar acestea toate s-au fãcut, ca sã se numele Domnului” (Ps 8,3), chip ºi icoanã a gândurilor
împlineascã ceea ce s-a spus prin noastre prunceºti, abia nãscute de mintea noastrã tãiatã
proorocul, care zice: împrejur de patimi de cãtre botezul lui Hristos, care înalþã
5. “Spuneþi fiicei Sionului: Iatã plãpânde slavã ºi doxologie Ziditorului a toatã existenþa.iar
Împãratul tãu vine la tine blând ºi apostolii, deprinderile cele bune ºi sfaturile evangheliceºti,
ºezând pe asinã, pe mînz, fiul celei de poruncile pãstrate cu sfinþenia postului de mintea ieºitã
sub jug”. din ferestrele simþurilor, aºtern pe calea Domnului spre
6. Mergând deci ucenicii ºi fãcând dupã Ierusalimul sufletului nostru hainele faptelor bune cu care
Glas de clopot din aramã, pruncul lui Iisus îi era dor sã fie îmbrãcat, dupã frumoasa
cum le-a poruncit Iisus,
Pe creºtini acum îi cheamã. 7. Au adus asina ºi mînzul ºi deasupra spusã a colindului (“N-are scutec de-nfãºat/ pentru pruncul
Sã se ducã cu plãcere, lor ºi-au pus veºmintele, iar El a ºezut de-mpãrat/ nici hãinuþe de-mbrãcat”) ºi cu care sfinþii îl
Mare, mic la Înviere. peste ele. îmbracã pe Adam cel vechi dintr-înºii, ce stã ascuns, gol,
8. ªi cei mai mulþi din mulþime îºi în grãdina Împãrãþiei, în lãuntrul cel mai tainic al fiinþei
aºterneau hainele pe cale, iar alþii tãiau omeneºti. Gloata plinã de noroi a pornirilor noastre
Merg ºi tineri ºi bãtrâni, murdare, (cugetele, lãtrãturile necuviincioase ale fiinþei,
ramuri din copaci ºi le aºterneau pe
Aducând ce pot în mâini, cale, dupã Sf. Maxim Mãrturisitorul, Filoc, vol 3, “Rãspunsuri
Sacoºe ºi coºuleþe 9. Iar mulþimile care mergeau înaintea cãtre Talasie”) cu inima miºcatã de Duhul Sf. spre a aduce
Alþii cu paneri din beþe. Lui ºi care veneau dupã El strigau cu îngerii împreunã osana Domnului, întâmpinã cu
zicând: Osana Fiului lui David; stâlpãrile biruinþei asupra gândurilor de la vrãjmaºul, pe
binecuvântat este Cel ce vine întru Hristosul Împãrat, cu harul cãruia mintea, împãrãteasã
Aduc din sudoarea lor, raþiunii, preot Creaþiei, luptã rãzboiul nevãzut ºi ontologic
numele Domnului! Osana întru cei de
La altarul jertfelor. sus! al Vieþii spre Împãrãþie, sprijinitã de Duhul Tatãlui.
Ouã roºii, cozonac, 10. ªi intrând El în Ierusalim, toatã cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine Era obiceiul la vechile popoare ca biruitorii pe câmpurile de bãtãlie sã
ªi pãscuþã ºi colac. este Acesta? fie întâmpinaþi cu stâlpãri de finic, ramuri desprinse dintr-un arbore pe
11. Iar mulþimile rãspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul care Duhul Vieþii l-a rânduit drept ca o lumânare ºi îndelungat în zile,
Galileii. chip al verticalitãþii dorului spre Dumnezeu ºi chip al nestricãciunii
ªi au în acelaºi loc, viitoare a Împãrãþiei (Sf. Chiril al Alexandriei, “Glafire la Cartea
Vinul roº, din poloboc. Domnul Hristos, Fãcãtorul Cerului ºi al pãmântului, venind cãtre Ierusalimul Exodului, PSB. 31).
Aºteptând sã se iveascã, distrus al sufletului nostru, se aratã minþii noastre tãbãcite de materia De aceea ºi evreii l-au primit pe Împãratul pe care aveau sã-L
Preotul sã le sfinþeascã. patimilor domnitoare pe mânzul curat ºi smerit al asinei, chip al firii noastre rãstigneascã ºi sã-L ucidã, cu stâlpãri, ca pe un biruitor al morþii, ca pe
omeneºti deprinse cu jugul satanei, stãpân neîndurat. Dar mânzul, spre un Dumnezeu al Vieþii ºi Învierii ºi ca pe Ziditorul ce l-a surpat dintru
deosebire de maica sa umilitã ºi zdrobitã sub poverile pãcatului nu e încã înalturile trufiei pe balaurul stricãtor de suflete, pe omorâtorul de oameni
ªi cu lumânãri în mânã,
deprins cu jugul. La fel firea curatã ºi restabilitã a omului, în Hristos se ºi duºmanul etern al Împãrãþiei. În scurt, Duminica sfântã a stâlpãrilor,
Merg pe rând sã ia luminã îndumnezeieºte progresiv de la zãmislirea Bunelor Vestiri de bucurie, în dupã sâmbãta lui Lazãr cel Înviat a patra zi din moarte recapituleazã
Liniºtiþi ºi bucuroºi pântecele Maicii Sale, pânã la Înãlþarea ºi ºederea de-a dreapta lui Dumnezeu întâlnirea lui hristos cu sufletul omenesc ºi intrarea în cãmara de nuntã
C-a-nviat Iisus Hristos. ºi Tatãl, întru slava Sa de Fiu al lui Dumnezeu din veci. Asemenea se a inimii unde, dupã rãstignitoarea despãtimire ºi mucenicia ascezei, –
întâmplã ºi cu mintea omeneascã, atunci când se apropie Domnul de ea ºi izvorãºte din mormântul Învierii viaþa eternã ºi infinitã a Împãrãþiei.
o cerceteazã rãstignind-o patimilor, pogorând-o în mormântul lãuntric al Cãtãlin CIOBANU
Toma MUNTEANU

aprilie 2003 - 11 - dunarea de jos

(
 homo europaeus
30 mai 2003- data limita de depunere a proiectelor
pentru Subprogramul „Investiþii în Servicii Sociale”

Programul urmãreºte stimularea înfiinþãrii ºi modernizãrii unor a. sã fie primãrie, consiliu local sau consiliu judeþean;
b. sã fie direct responsabili de pregãtirea ºi managementul proiectului ºi
servicii sociale/promoveazã parteneriatul dintre administraþia sã nu acþioneze ca intermediar;
judeþeanã sau localã ºi societatea civilã/ajutorul financiar c. sã aibã surse de finanþare stabile ºi suficiente pentru a asigura derularea
nerambursabil aferent unui proiect care poate fi finanþat, are ºi continuitatea proiectului;
valori cuprinse între 300 milioane ºi 3 miliarde de lei d. sã aibã experienþã ºi sã poatã demonstra capacitatea lor de a gestiona
Începând cu anul 2000, Guvernul României a elaborat ºi implementat activitãþi de amploarea proiectului pentru care este cerutã finanþarea
o serie de mãsuri în scopul prevenirii, limitãrii sau înlãturãrii efectelor nerambursabilã.
temporare sau permanente ale unor situaþii care pot genera marginalizarea sau În cadrul prezentului program, se finanþeazã investiþiile în
excluderea socialã a unor persoane. înfiinþarea, reabilitarea ºi/sau dotarea urmãtoarelor unitãþi pentru
În temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 758/2002, cu modificãrile ºi asigurarea serviciilor sociale:
completãrile ulterioare, Ministerul Dezvoltãrii ºi Prognozei aplicã politicile - Centre educative pentru copii sãraci (de exemplu: copii care au abandonat
de dezvoltare economicã ºi socialã pe ansamblul þãrii, pe regiuni, ºi zone de ºcoala sau care fac parte din familii aflate în situaþii de crizã);
dezvoltare. Pentru realizarea acestor obiective, alãturi de alte acþiuni întreprinse, - Unitãþi de promovare a sãnãtãþii: planificare familialã, educaþie sanitarã;
Ministerul Dezvoltãrii ºi Prognozei elaboreazã ºi implementeazã programe - Centre sociale pentru copii ºi adulþi;
multianuale de sprijin a regiunilor. Alãturi de programele de dezvoltare privind - Centre de integrare socialã pentru tinerii aflaþi în situaþii de risc
stimularea investiþiilor în activitãþi economice generatoare de profit pentru (potenþiali ºi/sau actuali delincvencþi, cu comportament deviant ºi/sau anti-
creºterea calitãþii vieþii pe ansamblul þãrii este necesarã derularea unor programe social);
de investiþii în servicii sociale care sã sprijine realizarea Planului naþional - Centre de ocrotire pentru persoane cu handicap;
antisãrãcie ºi de promovare a incluziunii sociale, aprobat prin Hotãrârea - Centre temporare pentru tinerii de 18 ani care nu mai sunt
Guvernului nr. 829/2002. instituþionalizaþi datoritã depãºirii limitei de vârstã;
În prezent, reducerea sãrãciei ºi integrarea efectivã pe piaþa - Centre sãptãmânale pentru copii sãraci din comunitãþile urbane sau rurale
muncii a grupurilor sociale vulnerabile, se realizeazã printr-o sãrace în care accesul la ºcoli este dificil;
- Centre de ocrotire pentru persoane dependente de alcool ºi droguri;
schemã de finanþare cuprinsã în cadrul Programului Phare 2001 - - Centre de ocrotire pentru femei ºi copii victime ale violenþei la domiciliu;
Coeziune Economicã ºi Socialã, implementatã în zonele de - Cãmine de bãtrâni.
restructurare industrialã cu potenþial de creºtere economicã, Ajutorul financiar nerambursabil aferent unui proiect care poate fi finanþat,
aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 399/2001, cu un grad de are valori cuprinse între:
acoperire a teritoriului þãrii de circa 30%. Suma minimã: 300 milioane lei
Luând în considerare problemele sociale recunoscute ºi în celelalte Suma maximã: 3 miliarde lei.
zone ale þãrii, prin subprogramul „Investiþii în servicii sociale”, aprobat prin Finanþarea nerambursabilã nu poate depãºi 90% din costurile eligibile totale
Hotãrârea Guvernului nr. 93/2003, se intenþioneazã stimularea înfiinþãrii ºi ale proiectului. Diferenþa trebuie sã fie finanþatã din sursele proprii ale
modernizãrii unor servicii sociale. solicitantului, ale partenerilor acestuia sau din alte surse decât cele provenind
Subprogramul „Investiþii în Servicii Sociale” susþine financiar serviciile sociale, de la prezentul program. Fiecare solicitant trebuie sã contribuie cu un aport
promovând parteneriatul dintre administraþia judeþeanã sau localã ºi societatea propriu de cel puþin 10% din costurile totale eligibile ale proiectului, integral în
civilã. numerar. Contribuþia în naturã nu este eligibilã.
Solicitanþii trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii: Termenul limitã de depunere al proiectului este 30 mai 2003, ora 16.00, la
Ministerul Dezvoltãrii ºi Prognozei.

dunarea de jos - 12 - anul 2, nr.14

(
 homo europaeus
La 1 martie 2003 a fost lansat
Programul Phare pentru micro - proiecte ( B7-030 )
Pot solicita finantare organizatii non-profit/ finantarea
nerambursabila poate fi de maximum 80% din costurile eligibile
ale proiectului/ termenul limita de depunerea proiectelor este 25
aprilie 2003
Obiectivele generale ale proiectului sunt imbunatatirea nivelului de
cunoastere a integrarii europene si a procesului de extindere in tarile candidate
din Europa Centrala si de Est, sprijinirea si mediatizarea eforturilor acestor
tari candidate de aderare la Uniunea Europeana, sporirea vizibilitatii Uniunii
Europene in aceste tari candidate.
În ceea ce priveste obiective specifice pentru anul 2003 acestea sunt
implementarea si aplicarea acquis-ului referitor la Piata interna, consolidarea
sistemului juridic, inclusiv cresterea rolului acestuia in implementarea si
aplicarea acquis-ului.
Iata si activitatile eligibile: conferinte, seminarii, congrese, simpozioane,
targuri sau sesiuni de lucru privind extinderea Uniunii Europene si in special
criteriile de aderare definite de Consiliul European de la
Copenhaga, din 1993.
De subliniat ar mai fi faptul ca toate activitatile trebuie sa indeplineasca o serie
de conditii cum ar fi: participantii si grupurile tinta trebuie sa fie din minim 5
tari Phare si din minim un stat membru al Uniunii Europene; participantii
trebuie sa fie (1)oficialitati sau reprezentanti ai organizatiilor private sau para-
guvernamentale direct implicate in implementarea acquis-ului comunitar sau
(2) agenti economici asupra carora acquis-ul comunitar are o influenta directa
sau (3) reprezentanti ai unor grupuri de interes similare din statele membre si
din tarile Phare.
Cine poate solicita finanþare?
Organizaþii non-profit:
- organizaþii neguvernamentale, non-profit înregistrate legal, inclusiv fundaþii, asociaþii
ºi organizaþii de caritate;
- autoritãþi regionale ºi locale, precum ºi asociaþii ale acestora,
- organizaþii profesionale, inclusiv sindicate ºi camere de comerþ;
Management în administraþia publicã prin intermediul cursului
Management Strategic si Leadership
Cursul este parte din proiectul “Formarea funcþionarilor publici – componentã a procesului de
aderare a României la Uniunea Europeanã”/ la curs au participat 16 funcþionari publici din
cadrul Consiliului Judeþului Galaþi, Prefecturii, Primãriei Municipiului Galaþi, Inspectoratului
Judeþean pentru Protecþia Mediului, Direcþiei Generale pentru Agriculturã ºi Industrie Alimetarã
ºi din cadrul Primãriei Tulcea/ Lector în cadrul cursului a fost dl John Nielsen, director al
Departamentului de Strategii ºi Resurse Umane din cadrul Colegiului EUC NORD
În perioada 10 – 12 martie 2003, a avut loc la Galaþi, în cadrul Centrului Cultural “Dunãrea
de Jos”, cursul “Management Strategic ºi Leadership”. Cursul amintit este parte din proiectul
“Formarea funcþionarilor publici – componentã a procesului de aderare a României la Uniunea
Europeanã”. Proiectul amintit este o iniþiativã bilateralã româno – danezã, finanþatã de cãtre Ministerul
de Externe al Danemarcei. Aplicantul principal este Colegiul EUC NORD, Hjoering, Danemarca,
având ca principal partener în România ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative. De
asemenea, parteneri în proiect sunt Consiliul Judeþului Galaþi, Consiliile Judeþene Braºov ºi
Teleorman, Prefectura Braºov ºi Primãriile Municipiilor Bucureºti ºi Tulcea.
Obiectivul principal al proiectului este sã contribuie semnificativ la dezvoltarea capacitãþii
aprilie 2003 - 13 -
-institutii de învãþãmânt superior, inclusiv universitãþi,
- institute de cercetare – dezvoltare ºi unitãþi organizaþionale ale acestora din Uniunea
Europeanã sau dintr-una din cele 10 þãri eligibile pentru finanþare prin programul
Phare.
Conditiile de finanþare sunt foarte avantajoase; spre exemplu, finantarea
nerambursabila poate fi de maximum 80% din costurile eligibile ale proiectului, restul
fiind acoperit de beneficiar. In al doilea rand numarul maxim de finantari
nerambursabile este 140. Proiectele trebuie sa fie implementate pe teritoriul Uniunii
Europene sau al uneia din cele 10 tari eligibile pentru proiecte finantate prin programul
Phare, respectiv: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania,
Slovacia, Slovenia si Ungaria.
În ceea ce priveste durata proiectului, aceasta nu trebuie sa depaseasca 12
luni toate proiectele uramand a se derula intre 31 iulie 2003 si 31 iulie 2004.
Cererile de finanþare (original cu semnatura + 4 copii) se trimit:
-prin poºtã la:European Commission DG Enlargement - Implementation and Con-
tracts Unit For the attention of Mrs. Benedicte Bronchart 1049 Brussels
-sau curier la: European Commission DG Enlargement - Implementation and Con-
tracts Unit (C80 3/05) Central Mail Department Rue de Geneve 1 B-1040
Brussels(Evere)Belgium
Solicitarile de finanþare trebuie trimise folosind formularul standard de cerere
atasat Ghidului solicitantului, respectând cu stricteþe formatul ºi instrucþiunile. Cererile
trebuie sã fie semnate în original ºi însoþite de patru copii.
Termenul limitã de depunere a proiectelor este 25 aprilie 2003, ora 16.00
(ora Europei Centrale). Trebuie spus cã cererile primite dupã termenul limitã vor fi
automat respinse, chiar dacã data poºtei este anterioarã termenului limitã.
Formularele de cerere ºi celelalte documente necesare, specificate în Ghidul
solicitantului, pot fi gãsite (sub referinþa EuropeAid/115503/C/G/Multi) la adresa de
Internet:http://europa.eu.int/comm/europeaid/cgi/frame12.pl
Daca aveþi întrebãri privind acest apel de proiecte, le puteþi adresa prin e-mail
indicând numãrul de referinþã al Apelului pentru propuneri,
la:benedicte.bronchart@cec.eu.int, sau prin fax, la numãrul: +32.(0)2.295.95.40.
ºi a competenþei administrative a României de a adopta ºi implementa acquis-ul comunitar. În cadrul
proiectului au fost desfãºurate 5 module de curs: Dezvoltarea Resurselor Umane, Managementul
Proiectelor în U.E., Dezvoltare Regionalã, Fonduri Structurale ºi Management Strategic ºi Leader-
ship.
Lector în cadrul cursului a fost dl. John Nielsen, director al Departamentului de Strategii
ºi Resurse Umane din cadrul Colegiului EUC NORD, secondat de doi co-traineri din cadrul Direcþiei
Generale de Dezvoltare Regionalã ºi un co-trainer din partea Primãriei Tulcea.
La curs au participat 16 funcþionari publici din cadrul Consiliului Judeþului Galaþi, Prefecturii,
Primãriei Municipiului Galaþi, Inspectoratului Judeþean pentru Protecþia Mediului, Direcþiei Generale
pentru Agriculturã ºi Industrie Alimetarã ºi din cadrul Primãriei Tulcea.
Cursul a abordat principalele elemente legate de management în administraþia publicã,
atât din punct de vedere teoretic, cât ºi din prisma experienþei partenerilor danezi. Au fost prezentate
rolul managerului, sarcinile acestuia, managementul ºi leadership-ul ca elemente necesare în
activitatea managerilor din sectorul public, importanþa delegãrii atribuþiior. Cunoºtinþele teoretice
au fost întregite de aplicaþii practice care au permis cursanþilor sã foloseascã informaþiile primite în
cadrul cursului.
Putem afirma cã, atât cursul cât ºi întreg proiectul derulat de cãtre Consiliul Judeþului
Galaþi împreunã cu Colegiul EUC NORD, au reprezentat un succes. Acest fapt se datoreazã calitãþii
cursului, metodelor pedagogice folosite de lectorii danezi, bazate pe spontaneitate ºi interactivitate,
dar ºi faptului cã acesta a acoperit domenii de mare interes pentru funcþionarii publici gãlãþeni.
Tocmai de aceea, se doreºte derularea în continuare a unor asemenea iniþiative, prin proiecte comune
care sã vinã în întâmpinarea nevoilor de pregãtire ale funcþionarilor publici.
Pagini realizate de Iolanda STOICA
dunarea de jos
(

Consideraþii despre zonarea toponimicã a comunei Pechea – terminologii geografice populare
(continuare din DDJ nr. 13)
Comanduri – “Un loc a lui Zaharia Soare care a avut
trei fete ºi le-a mãritat cu niºte ofiþeri care trãiau la Bucureºti.
Comandurii au vândut o parte de pãmânt care se mãrginea cu
Mânjina ºi l-au cumpãrat oamenii mai înstãriþi ºi dupã 23 au-
gust s-a numit “Locul chiaburilor”.
Modoranu – a fost un þigan foarte urâcios care a
cumpãrat o bucatã de pãmânt de 30 de hectare. Cumpãrase
pãmântul cu bani de argint pe care îi avea cusuþi la jiletcã
(vestã). A luat pãmântu de la un fost proprietar, boieru Antoniu”.
Movila lui Savin – “Este o movilã în colþul moºiei
Pechii, între Mânjina ºi ªoseaua militarã care merge la Satu
Suhurlui. Nu se ºtie de ce îi zice “Savin”.
La Vulpea – Pãmântu care pleca din moºia
Comandurilor ºi care îl posedau Dobreºtii, Modoranu ºi
Antoniu. Se chema “Pãmântu de la Vulpea” cã erau mãrãcini
cât casa ºi se aciuau vulpile pe acolo”.
Valea Rea – “Este o vale care se formeazã în direcþia
comunei Mãciºeni ºi se varsã în Suhurlui. Îi zice aºa cã vine
prea forþat de huie dealurile. Îi zice aºa cã e aºa de lungã ºi
strâmtã ºi vine tare ºi face mai rãu ca una mare; stricã”.
La Antoniu sau La Bursuci – “A fost proprietatea
lui pe coastã. Avea un beci mare ºi aveau bursucii vizuini pe
acolo”.
La Mircea Gheorghiu sau La Bursuci – “Ghiþã
Bejan (Alexandru, familia) a fost un om care a venit de la
Breþen. Mircea Gheorghiu a avut niºte pãmânt de la Antoniu ºi
l-a posedat cam 20 de ani. A avut conac acolo pânã în 1944.
Ghiþã Bejan a fost slugã la Antoniu ºi i-a dat ca donaþie, cã a
îngrijit o bãtrânã ºi acolu la pãmântu ãla i-a pus numele Bejan.
Casele le-a donat bisericii”.
Pârâul Suhurlui – “Curge permanent; vine din sus,
din nord, de pe la Bârlad ºi se varsã într-un crac al Bârladului
ºi apoi în Siret”.
obicei ,si taraf
Iazul – “Fãcut de niºte greci latifundiari. Toate vãile
le-a oprit pentru apa animalelor, cã nu erau fântâni ca sã adape
vitele. Se vorbeºte cã pe vremuri se scotea peºte de aici. A
avut 4 m adâncime, dar numai apã. Creºte iarbã pe unde a fost.
A fost un iaz ºi pe Valea Lozovei”.
La Opiºte – “Este o porþie de pãmânt care nu s-a dat
atunci când s-a fãcut împroprietãrirea în 1916; l-a arendat la
popi primãria. Erau þãrani mai mulþi care îl munceau”.
Râpa Nemeºului – “Este între moºia spitalului ºi
Sarandei ºi se varsã în Suhurlui. Era o curte boiereascã pe
vremuri, unu care îi zicea Radovici. S-a format o râpã acolo
din cauza apei.
Moºia Sarandei – pleacã din râpã ºi se terminã la
hotarul cu osãnii. Era un grec, Sarandea; Avea moºia de la
Ghica Mavrocordat”.
Moºia Spitalului – “Acest pãmânt aparþinea lui
Vasiliu, care l-a donat spitalului – 300 fãlcii. În urma rãzboiului
din 1916 a fost împãrþit þãranilor”.
Chiraiceasca – “A þinut o lizierã de moºie Marin
Chiricescu în arendã. Dupã moartea sa, numele a rãmas de la
femeia sa, Chiriceasca”.
Moºia lui Ghiþã Vasiliu – “Ghiþã Vasiliu a fost cu
conacu aici, Valea Lozovei, zis Lupele. El, fiind singur ºi având
pãmânt, s-a dus într-un sat di pi la Breþcu, la munti; a cumpãrat
trei, patru familii ºi I-a adus pe moºia lui. Ei ºi-au fãcut bordeie
în pãmânt ºi munceau ani de-a rândul pe moºia sa. I-a numit pi
oamenii aceia “lupeni” ºi locul s-a numit Lupili. Azi îi satu
Lupili”.
Valea Þãrnei – “Pe moºia lui Vasilache ºi vine în
Valea Lozovei. A fost pãduri mari, copaci – stejari de nu-i
cuprindeai ºi s-a distrus în rãzboiu lui 16. În locu pãdurilor a
rãmas þãrnã”.
Valea Lozovei – “Pleacã din sus, cam di pi la Bereºti,
trece prin Cuca ºi merge ºi se varsã în Siret. Trec pe lângã
satele Lupili ºi Catargiu (Sebela)”.
Avereºti – “Când s-a fãcut împroprietãrirea în 1916,
s-a dat loc de casã la vreo 20 de familii. Este în susul Pechii,
cam la 2 Km, de la ieºirea spre Oasãle, chiar pe malu
Suhurluiului. Satului I-a zis Averescu case împroprietãrite”.
Lupele – “A fost niºte slugi de ale lui Vasiliu. Au
fãcut un sat întreg. Erau ciobanii lui Vasiliu”.
Valea Bobi – “Aici în sus de sat, unu Bobi Mareº. A
avut o sfoarã de pãmânt. El a primit-o de la pãrinþi. A stat aici
pânã în timpu rãzboiului. Saivanili di oi le-a luat C.A.P.-ul”.
Movila Cetãþuia – Este sus, pe dealu de la Valea lui
Bobi. S-a fãcut tot pentru semnale”.
Praja – “Este o vãleicã micã pe Valea Lozovei”.
Humãria – “S-a fãcut o râpã ºi e numai humã”.
Moºia Mãriºoaia – Mareº a fost un boier cu moºie
multã. A avut un bãiat, Bobi, ºi trei fete”.
Moºia Mandrea – “E un ginere a lui Mareº”.
Titi Riza – “A fost un boier care a vut conac în Valea
Pechii, în centru, unde-i acu depozitu de cherestea, lângã
Suhurlui. Avea grãdinã de zarzavat în susu satului, tocmai la
hotaru cu osãnii. Scotea apa din Suhurlui cu roata mânatã de
cal. Pi coasta dealului avea semãnãturi”.
Locul Pochilor – “Lotul bisericii. O fâºie de 30 hect-
are de pãmânt pe care o munceau pechenii cu dijmã”.
Valea Oticului – “E dincolo de Lozova. Este o vale
micã ºi se varsã în Catargiu ºi de acolo în Siret. I se trage numele
de la un fier pe care l-au numit oamenii OTIC. Cu el curãþau
cumaua plugului sau mai tãiau iarba mare; era ca un hârleþ mai
mic”.
Valea Bãlþatului – “Este o vale care trece prin pãdurea
Bãlþatului, mare de vreo 400 ha de stejar ºi de salcâm. Valea
Bãlþatului varsã în Otic ºi de aici în Siret”.
Moºia lui ªerban – “Un proprietar, ªtefan ªerban cu
vreo 20 de hectare de pãmânt. Este deasupra la Cuza-Vodã”.
Dealu Satului – “Erau date loturi veteranilor din
1877. Se întinde din vatra satului la Rãsãrit ºi pânã în pãdurea
Bãlþatu”.
Târfãloaga – “Cartier nou cu case ºi terenuri date de
primãrie tinerilor, dupã 23 august. A fost acolo o lizierã de
puieþi de salcâmi. Începea chiar de lângã spital. Brigadierul
care îngrijea acea lizierã de puieþi de salcâmi aducea la muncã
þigãnci din cartier. Þigãncile se mai certau între ele ºi fãceau ºi
glume cu brigadieru care se sãtura de hazu lor. Când le certa,
le spunea: Ia mai tãceþi, târfãloagilor!”. De aici se trage numele
cartierului Târfãloaga. Începe, cum v-am spus, de la spital ºi
pânã în C.A.P. 7 noiembrie.
Pãi prin 55, 56, 57 tot dealu dinspre Rãsãrit pânã dincolo de
Slobozeni a fost împãdurit de pecheni, de elevii de la ºcoalã.
Era o frumuseþe de pãdure deasupra satului. Acu s-a mai tãiat
din ea, nu vedeþi cã au cam început s-o ia dealu din nou la vali.
Mai târziu pe acel teren unde a fost pepiniera de puieþi s-a
fãcut un sat întreg de o parte ºi de alta a ºoselei. Cartierul
Târfãloaga. S-a construit ºcoala nr. 4, apoi Centrul de vinificaþie
ºi autobaza. Mai sus – puºcãria”.
Drumu’ lui Vârlez – “Merge spre Valea Gerului, se
întinde în partea de Sud-Vest a satului, aproape de Boiu. Trece
prin faþa casei lui Ion Vârlez ºi de aceea îi spune drumului
aºa”.
(va urma)
Steriana FRIGIOIU

Calendar popular doare, între gingie ºi obraz, având grijã ca slãnina rior, în aceste locuri cresc o mulþime de ciuperci Dupã Sân Gheorghe, turmele de oi urcã la
sã treacã pe deasupra mãselei, învelind-o. Durerea din specia “lingura zânei”. Legãtura cu ciupercile, munte. Dacã aceastã zi cade în post, tot anul laptele
1 aprilie
trece în mai puþin de o jumãtate de orã ºi, de ca ºi credinþa cã Ielele provin din sufletele fetelor va fi slab. Pânã la Rusalii oile trebuie tunse.
Zi destul de slab reprezentatã în
obicei, nu mai revine. Se ia o rãdãcinã de care au murit înecate înainte de a se mãrita, indicã Mai era obicei ca toþi oamenii sã se cântãreascã de
calendarul popular, 1 aprilie înregistreazã
pãtlaginã, se curãþã bine ºi se pune în urechea aparteneþa lor la spiritele feminine ale strãmoºilor. Sân Gheorghe. Pentru a pãstra sãnãtatea pe tot timpul
prescripþii valabile pentru calendarul agricol.
aflatã de partea dintelui/mãselei dureroase. Se þine De obicei, sunt fete tinere, cu pãrul anului, se spunea cã e bine sã se mãnânce cãpºuni,
Mai târziu este menþionatã ºi apariþia zilei
pânã la dispariþia durerii, care se produce, de despletit, mai rar cu veºmânt de zale sau fragi ºi, mai ales, carne de pasãre.
pãcãlelilor, fãrã a constitui totuºi un element
obicei, pânã-ntr-o orã. Un macerat cu mari puteri înfãºurate în vãluri transparente ºi cu clopoþei la Busuiocul se seamãnã de dragoste, în
autentic al calendarului popular.
calmante, ce se poate folosi în gargare sau clãtiri picioare. Ele danseazã ºi cântã, iar cântarea lor aceastã zi, în zori, ºi-l stropesc din gurã. Cu acela se
Se þine pentru pãcate ºi ispite. De ziua
locale este urmãtorul: în 60 ml rachiu de vin se de frumoasã ce este, nu se poate asemãna cu nici gãtesc fetele când merg la joc, punându-l în cap sau
pãcãlelilor se fac glume, se spun minciuni, se
pun 3 zile la macerat (într-un recipient bine închis) o cãutare de pe pãmânt. Sunt nãluciri imateriale în brâu.
amãgesc unii pe alþii. Din aceastã zi puteþi sã
câte 15 g smirnã, frunze de hrean, frunze de zmeur sau fiinþe invizibile ce nu se pot zãri decât în Dacã în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouã
semãnaþi in, ovãz, linte, mãzãriche, fasole, mei,
tocate, frunze de izmã creaþã, de asemenea tãiate anumite ore ale nopþii ºi de anumiþi oameni. multã ori va fi pâclã, e semn de an bogat.
lucernã, cartofi. Se freacã vitele la gurã ºi la
fin, ºi frunze de poroinic. Se mai adaugã 30 ml Pedepsesc pe cel ce le-a vãzut dansând. Dacã e ploaie - se face grâu ºi fân.
picioare cu sare ºi cu funingine; daþi vitelor cu
oþet de vin. Îl adorm cu cântecele lor ºi îl zãpãcesc cu vârtejul
încetul nutreþ verde, începând mai întâi cu urzici
Dupã cele 3 zile se strecoarã prin horei jucate în jurul lui ºi îl pocesc la chip sau îi Credinþe despre PAªTI
ºi buruieni amestecate cu paie tãiate. Pomii
stoarcere ºi se pãstreazã bine închis la temperatura iau minþile. În ziua de Paºti sã nu dormi, cã-þi plouã la
altoiþi se lipesc cu lut. Cei care sunt ameninþaþi
camerei. Cangrenele se clãtesc cu macerat cãlduþ, prãºitori ºi se fac viermi în straturi ºi-þi mãnâncã ce
de multe furnici, se înfãºoarã cu blanã, lãsând
iar pentru durerea de dinþi sau mãsele, leacul se Sf. Mare Mc. Gheorghe semeni sau nu creºte frumos. Cine nu doarme în ziua
în jos partea cea cu pãr.
foloseºte fierbinte. Sf. Antipa e vindecãtor de dinþi Din calendarul ortodox, cei mai cinstiþi de Buna-Vestire, de Paºte ºi în ziua când se
Dacã este ger noaptea pe vremea când
ºi de mãsele. de cãtre români sunt Sfântul Gheorghe ºi Sfântul împãrtãºeºte e tot anul treaz, nu e somnoros ºi, unde
înfloresc pomii, faceþi foc cu mult fum; se vor
Dumitru, doi sfinþi rãzboinici. În cadrul anului se duce, are vreme frumoasã, nu-l plouã. De dorm
curãþa pomii de omizi. Dacã în aprilie cade
Ielele tradiþional, se spune cã Sân Gheorghe ºi Sân femeile în ziua de Paºti, n-au vreme la înãlbit pânza,
neaua, atunci se îngraºã pãmântul mai bine
La 16 aprilie, ielele se prind în horã Medru au primit de la Dumnezeu cheile vremii plouã. În ziua de Paºti sã nu umbli cu sare pe mâini,
decât de gunoi.
ne-ncheiatã ºi joacã pe verdeaþã; verdeaþa pe unde ºi ei fac schimbarea anotimpurilor. Sân Gheorghe cã-þi asudã mâinile.
au jucat ielele se topeºte ca ºi cum ar fi arsã de închide iarna cu cheia ºi dã drumul primãverii În ziua de Paºti, cum te scoli, sã te uiþi în
11 APRILIE 2002 - Sãrbãtoarea
foc, apoi târziu rãsare iarãºi iarbã în acel loc, de când aude broaºtele cântând, iar Sân Dumitru, cofa cu apã, cã vezi bine peste an. Cine n-are noroc
dinþilor. Sf. Ierarh Calinic de la Cernica; Sf.
o frumuseþe rarã, dar nemâncând-o nici un când pleacã pãsãrile cãlãtoare, închide vara ºi dã la copii vinde de Paºti copilul ce-l mai are la cineva
Mc. Antipa; Cuv. Trifina.
dobitoc. drumul vremii rele, iernii. cu noroc la copii - ca sã trãiascã, cãci de Paºti a
Leacuri pentru durerile de dinþi ºi
Ielele locuiesc în vãzduh, în pãduri sau În aceastã zi se serbeazã Moºii de Sân înviat Domnul Hristos. Nafura, pasca sau crucea de
mãsele. Vara, sucul proaspãt stors dintr-un fir
peºteri, pe malurile apelor, scãldându-se în Gheorghe, se pun crengi verzi ori smocuri de la pascã e bunã de friguri. Cu ºtergarul de pe pascã,
de ºovârv ºi picurat cu pipeta în mãseaua
izvoarele cu apã purã. Apar mai ales noaptea la iarbã, ramuri de fag sau salcie în poartã, în dacã baþi vita de 3 ori, nu se deoache. În cele trei zile
dureroasã calmeazã rapid cea mai chinuitoare
lumina lunii, când organizeazã “Hora ielelor”. ferestre ºi în uºile caselor ºi staulelor cu vite. La ale Paºtelui, masa stã întinsã ºi cine îþi intrã în casã îl
durere. Se ia o felie subþire de slãninã de porc
Acolo unde joacã Ielele, iarba rãmâne pârjolitã, bisericã se împãrþea liliac, iar în alte pãrþi, pofteºti la masã. Cine moare în sãptãmâna mare se
nesãratã ºi se plaseazã în dreptul mãselei care
iar ramurile copacilor din jur sunt pârlite. Ulte- leuºtean. crede cã a fost tare pãcãtos.

dunarea de jos - 14 - anul 2, nr.14

(

Mariana CHIRIÞÃ:
Biserica strãmoseascã ºi sfinþii romani în folclor
Componenta primordialã a culturii naþionale,
folclorul este, datoritã oralitãþii, labil ºi vulnerabil. Caracterul
sãu traditiþional si sincretismul compenseazã aceste neajunsuri
fãcând ca riturile si formele lor de manifestare sã conserve
uneori relicte culturale de exceptie, pattern-uri atitudinale ºi
informaþii istorice.
Date fundamentale despre creºtinarea apostolica a
geto-dacilor se pastreazã în putine izvoare scrise, dar ºi în
tradiþia oralã. Misiunea Sfântului Apostol Andrei în Sciþia, în
nordul Mãrii Negre, între anii 30-67 estc atestatã de toponimele
dobrogene: Pârâul Sfântului Andrei sau Peºtera Sfântului
Andrei, din hotarul comunei Ion Corvin. Un fragment de colind
cules la Barcea în 1970 Se constituie într-o cronicã vorbitã a
evenimentelor:
“ Intr-o joi de dimineatã, Sânt Andrei
S-a spãlat pe ochi pe faþã, Sânt Andrei
Vinerea o ajunatu .
Si la Domnu’ s-o-nchinatu / Sânt Andrei
Sâmbatu s-o apucatu / Sânt Andrei
S-o sãpat altar în stei I Sânt Andrei
Duminica s-o rugatu
Oamcni multi o butezatu / Sânt Andrei”
(inf. Pr. Teodor Brãescu n. 1884 )
Procesul trecerii de la cultul geto-dac al soarelui, sau
de la lycantropia de sorginte totemicã la creºtinism, trebuie sã
fi fost îndelungat ºi anevoios. Asocierea practicilor strãvechi
de venerare a “soarelui aflat în regres ºi de îmbunare a lupului
considerat ipostaza umanã reversibilã, sãrbãtorii creºtine a Sf
Apostol Andrei de la 30 noiembrie, probeazã transferul de
autoritate realizat în mentalitatea colectivã a strãmoºilor
dinspre riturile pãgâne cãtre creºtinism. Aceastã mentalitate
arhaicã dãinuie ºi astãzi în folclorul zonal. Copiii nou nãscuþi
sunt numiþi lup sau lupoaicã (reminescenþã a totemismului)
pânã când sunt creºtinaþi prin sfântul botez ºi puºi sub protecþia
patronului creºtin, moment în care acest tabu înceteazã.
Auzim ºi astãzi când adulþii cenzureazã
comportamentul copiilor o expresie popularã aparent absurdã:
“îþi taie popa limba”, “Popa”, niciodatã preotul sau pãrintele.
Numai cã în folclor nimic nu dãinuie dacã nu are suport moral,
istoric sau simbolic.
Se ºtie cã în noul stat bulgar întemeiat în Balcani
populaþia românã creºtinã din nordul ºi sudul Dunãrii a suferit
prigoniri din partea hanului Krum (803-814) ºi a administraþiei
sale. Cronica preotului din Diocleea stã mãrturie pentru
suferinþele creºtinilor: Crearea alfabetului slavon de cãtre fraþii
cãlugãri Ciril si Metodic, cucerirea în 917 a Bulgariei de
Rãsãrit ºi a Dobrogei a amplificat presiunea slavonã asupra
cultului creºtin în limba românã oficiatã oral.
P.P. Panaitescu studiazã acest fenomen care constã
în constrângerea preoþilor sã oficieze sfânta liturghie în limba
slavonã, constrângere care a cãpãtat uneori forme violente
mergând pânã la mutilarea unor preoþi nord-dunãreni ºi în
tãierea limbii. Asemenea atrocitãþi vor fi marcat conºtiinþa
colectivã care ºi-a cenzurat manifestãrile religioase publice
de teama “popilor slavi”: “Taci cã-þi taie popa limba!”. Atunci
românii creºtini au fãcut ceea ce au fãcut milenii, au
marginalizat popa slav ca pe un intrus imprimând termenului,
de altfel sinonim cu preot, un sens peiorativ. S-au adunat mai
strâns în jurul preotului numit tot cu un termen latin pãrinte ºi
au continuat sã se roage în limba românã oralã respingând
vremelnica intruziune a limbii ºi a alfabetului slavon în biserica
ºi cultura româneascã. O expresie aparent absurdã
consemneazã un moment tensionat de istorie a bisericii
strãmoºeºti ºi menþine un strãvechi pattern atitudinal.
Spiritualitatea popularã are un sistem de valori mo-
rale imuabil. Aceasta constituie motivaþia fundamentalã pentru
stabilirea unei ierarhii valorice proprii, independente de
contextul social.
De aceea imaginea Sfântului Daniil Sihastrul apare
în legende superior spiritual domnului ªtefan cel Mare. Fiu
de þãrani, Dumitru ºi-a asumat de tânãr privaþiunile vieþii
monahale la mãnãstirea de la Rãdãuþi, primind numele David.
Devenit sihastru, Daniil adãposteºte ºi sfãtuieºte cu
înþelepciune pe domnul ªtefan, conform tradiþiei, începând
din anul 1451, când Bogdan-Vodã Muºat piere nãprasnic la
Reuseni din porunca fratelui sãu Petru Aron. Ajuns domn al
Moldovei ªtefan cel Mare nu a încetat sã primeascã lumina
înþelepciunii sihastrului. Tot tradiþia spune cã el l-ar fi sfãtuit
pe domnitor sã înalþe mãnãstirea necropolã de la Putna în
preajma chiliei în care vieþuia. În vara anului 1476 când oastea
Moldovei este învinsã la Valea Albã, Rãzboieni de turcii
conduºi de însuºi Mahomed al II-lea, înþelepciunea sihastrului
aprilie 2003
legenda
Daniil i-a fost domnitorului sprijin de nãdejde. Episodul dra- spiritualitatea popularã:
matic ºi înãlþãtor este consemnat de cronicarul Ion Neculce în “Veste-n lume cã s-a dus
legenda 4 din “O samã de cuvinte”. De la rãsãrit l-apus
ªi bãtând ªtefan-Vodã în uºa sihastrului, sã-i descuie, Veste peste nouã mãri
au rãspuns sihastrul sã aºtepte ªtefan-Vodã afarã pânã ºi-a istovi Veste peste nouã þãri,
ruga. ªi dupã ce ºi-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în De Brâncoveanu Constantin
chilie pe ªtefan-Vodã. ªi s-au spovedit ªtefan-Vodã la dânsul. Domn român ºi domn creºtin”.
ªi au întrebat ªtefan-Vodã pe sihastru ce va mai face, cã nu Nestrãmutata credinþã în Dumnezeu l-a fãcut sã rosteascã
poate sã se mai batã cu turcii: închina-va þara la turci au ba? confrom tradiþiei, dupã execuþia fiecãrui fiu ca un iov român:
Iar sihastrul au zis sã nu o închine, cã rãzboiul este al lui, numai “Doamne, fie voia ta”, întãrindu-ºi în credinþã mezinul
dupã ce va izbândi sã facã o mãnãstire acolo, în numele înspãimântat:
Sfântului Gheorghe…” “Mare-i Domnul Dumnezeu
Oamenii locului deopotrivã beneficiari ai înþelepciunii Creºtin cum m-am nãscut eu
ºi harului Sihastrului Daniil l-au sanctificat încã de la moarte. Creºtin bun a muri vreu…
Genialii pictori þãrani l-au înfãþiºat în frescã la mãnãstirea Taci, drãguþã, nu mai plânge,
Voroneþ încã din 1457 purtând aureola de sfânt. Taci ºi mori în legea ta
Personalitatea excepþionalã a domnitorului ªtefan cel Cã tu ceru-i cãpãta”.
Mare a impresionat deopotrivã pe contemporani fie aliaþi, fie Ultimele cuvinte ale domnului martir s-au constituit
inamici. Cronicarii moldoveni ºi strãini au consemnat abilitãþile în mentalitatea popularã într-un testament exemplar:
sale de strateg ºi diplomat care au asigurat Moldovei 47 de ani “Sã ºtii c-a murit creºtin
de stabilitate iar Europei statornic scut împotriva invaziei Brâncoveanu Constantin”.
otomane. Brâncovenii sunt veneraþi pânã astãzi în balade,
Legendele îi atribuie domnitorului, încã de copil, legende ºi teatru popular, care nu pregetã sã aducã în clipe de
calitatea de ales a lui Dumnezeu. Crescut de doi sihaºtri copilul sãrbãtoare în conºtiinþa comunitãþii, modelul de credinþã ºi
ªtefan se comportã exemplar fiind binecuvântat de pãrinþii patriotism al martirilor.
adoptivi: “Mergi, darul lui Dumnezeu sã te lumineze în toate Desigur, mãrturiilor folclorice le lipseºte adesea
cãile tale. Nu uita însã niciodatã cã nimic fãrã Dumnezeu ºi cã rigoarea ºtiinþificã, dar ele conservã ºi transmit nu numai din
unde primejdia îi mai mare acolo e ºi Dumnezeu mai gurã în gurã dar ºi de la suflet la suflet valori morale ºi estetice
aproape…” Atunci auzi un glas din cer, numai de el înþeles de excepþie, atitudini ºi mentalitãþi ancestrale care au constituit
prin care Dumnezeu îi binecuvânta paºii” (Culeg. Bogdan T. ºi menþinut în timp bunul cel mai de preþ, fiinþa naþionalã,
Reghin – Mureº). luminatã de credinþa creºtinã.
Momentul încoronãriii ca domn al Moldovei este Bibliografie
privit de popor ca un miracol divin: “Iar coroana lui venea Ivãnescu George: Istoria limbii române, editura
jucând pe sus ºi norod mult pe sub dânsa umbla. Dar când o Junimea, Iaºi 1980
ajuns la ªtefan Vodã unde ºedea el culcat sub car, ªtefan s-o Prof. Dr. Pãcurariu Mircea: Istoria Bisericii Ortodoxe
ridicat ºi coroana s-o pus la dânsul în cap” (N. Densusianu – Române, Editura Institutului Biblic ºi de misiune al BOR,
Chestionar istoric). Bucureºti 1980
Oamenii de rând au vãzut în domnitor un model uman Prof. Dr. Pãcurariu Mircea: Sfinþii daco-romani ºi
numindu-l în legende ºi balade “ªtefan – Vodã cel Bun”, romanii, Editura Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei, Iaºi 1994
domnitorul care a þinut dreapta cumpãnã judecãþii sale: “Deci Elena Niculiþã – Voronca: Datinile ºi credinþele
ªtefan Vodã au luat plugul fratelui celui bogat ºi l-au dat fratelui poporului român, editura Polirom Iaºi 1997
celui sãracu sã fie a lui… Aºe trebuie ºi acu sã se afle slugi sã ***Colindã-mã, Doamne, colindã, editura Minerva
slujeascã stãpânului ºi stãpânul sã miluiascã pe sluga ase” (I. 1992
Neculce “O samã de cuvinte”). ***Balade istorice, Editura Minerva 1975
Baladele îl numesc pe binecredinciosul domn ctitor ***Brâncovenii, teatru popular, Editura Minerva
de biserici “ªtefan omul lui Dumnezeu”: “…Zice cã ªtefan 1984
cel Mare a fost pus gând la Dumnezeu sã facã o mãnãstire ***Legende Populare istorice româneºti, editura
dacã va frânge pe turci. ªi Dumnezeu a dat aºa o pâclã cã Porto-Franco, Galaþi 1993
turcii nu se mai vedeau unii cu alþii s-au prins a se tãia între
dânºii fiind vrerea lui Dumnezeu pre gândul lui ªtefan Vodã”
consemneazã o legendã culeasã în Bucovina de Elena Niculiþã
Voronca.
Veneraþia de care s-a bucurat ªtefan cel Mare în rândul
supuºilor sãi culmineazã cu înãlþãtoarele cuvinte ale lui Grigore
ureche care consemneazã faptul cã tradiþia oralã l-a sanctificat
pe domn încã de la moartea sa: “Iar pe ªtefan Vodã l-au îngropat
þara cu multã jale ºi plângere în mãnãstirea Putna, care este
ziditã de dânsul. Atâta jale era de plânge toþi ca dupã un pãrinte
al sãu, cã cunoºtea toþi cã s-au scãpat de mult bine ºi de multã
aparaturã. Ci dupã moartea lui pânã astãzi îi zicu sveti ªtefan
Vodã, nu pentru suflet, ci este în mâna lui Dumnezeu, cã el
încã au fost om cu pãcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeºti
carile nimeni din domni nici nainte nici dupã aceea l-au ajuns”.
Domnia binecredinciosului domn Constantin Brâncoveanu a
marcat hotãrâtor istoria si cultura româneascã.În calitate de
mare logofãt a fost “ispravnicul” care a coordonat tipãrirea în
1688 a monumentalei Biblii de la Bucureºti.A fost apoi
sprijinitorul osârdiei mitropolitului Antim Ivireanul,care a dat
culturii naþionale peste 70 cãrti de cult.
Întemeietor al stilului arhitectonic brâncovenesc,
domnitorul a fost luminatul ctitor a numeroasae locaºuri de
cult si al Aºezãmintelor Brâncovenesti.
Ceea ce a uimit Europa a fost însã moartea
muceniceascã a binecredinciosului domn împreunã cu fiii sãi :
Constantin,ªtefan,Radu , Matei alãturi de sfetnicul Enache
Vãcãrescu.
Antonio Maria del Chiaro consemna demnitatea ºi
credinta exemplarã a domnitorului în faþa cumplitei
tragedii:”Copiii mei,fiþi cu curaj! Am pierdut tot ce aveam pe
lumea aceasta!Sã ne salvãm cel puþin sufletul spãlându+ne
pãcatele în sângele nostru.”
Jertfa Brâncovenilor a impresionat adânc
- 15 - dunarea de jos
(
 cuvintele si
, lucrurile
Frunzãritorii de reviste culturale
1. Dominus nr. 38 are pe copertã un omagiu adresat omului, ziaristului
ºi personajului Radu Macovei ºi o continuare a rãzboiului dus de cãtre
Th. Parapiru cu reprezentanþii unui anumit tip de fundamentalism literar,
reprezentanþi localizaþi prin ograda României literare…
Rubrica “Viaþa imitã arta” nu este (în continuare) decât o rubricã
savuroasã a unor cârcotaºi la fel de stimabili ºi de simpatici care, fãrã a cãuta
prea mult gãsesc gogomãnii prin presa (culturalã) ºi viaþa noastrã cea de toate
clipele… Doru Nica, un om care crede straºnic de convingãtor
în minuni, filozofeazã pe marginea (de)valorizãrii mãrþiºorului
tãind uneori cu ironie, alteori cu tristeþe firul alb în patru ºi pe
cel roºu (tot) în patru… Fiind luna martie, Constantin Vremuleþ
scrie despre EA, Femeia, dar ºi despre EA,
vremea comuniºtilor când se poleia realitatea
ºi se farda “adevãrata condiþie a femeii”…
Bodgan Rusu, cu mult respect, ajutã
doi bãtrânei celebri (cu sau fãrã bascã) sã
treacã peste un anume prag al unor idei, meditând ºi asupra stãrii
filozofiei ºi miturilor (culturii) româneºti…
Florina Zaharia, în versuri rupte magnific pare a fi mai
îndrãgostitã ca niciodatã, aproape periculos de îndrãgostitã…
Eleonora Stamate constatã cât de triste-s orele fãrã Nichita, Ivan
Ivlampie ni-l restituie pe Vasile Bãncilã cu al sãu studiu despre
sensul culturii, Cãtãlin Bãlan se strãduieºte sã arate cã nu este un
om vidat de cãtre multele pãrþi rele ale televiziunii, S. Langu
zâmbeºte despre imperialismul românesc, Alexandra Vrânceanu se
împacã biniºor de disperatã cu întrebarea “Ce faci?”… Interesante
sunt, de asemenea, interviurile cu Florinel Iftode, comandantul
Centrului Militar Judeþean Galaþi ºi Radu Macovei, documentarul
cronologic realizat de Virgil Guruianu despre publicaþiile periodice gãlãþene,
studiul lui Paul Pãltãnea asupra unui comentariu francez necunoscut din 1894,
comentariu care se referã la o carte a lui V.A. Urechia… Mai semneazã Mariana
Tomozei Cocoº, Elena Parapiru, Dan Plãeºu, Ion Avram, Sergiu Tofan, Mihaela
Popa ºi Angela Ribinciuc…
2. Lãudabilã iniþiativa redactorilor de la revista Akademia, care Viorel Dinescu), Onoriu Colãcel (despre un fals tratat de convieþuire româno-
în nr. din februarie 2003 îºi propun sã se rãfuiascã quasi decisiv cu prostia maghiarã), Angela Furtunã, Gh. Giurcã, Paul Silvestru, Cãlin Horia Bârleanu
omeneascã… Îºi încearcã norocul (sic!), fãrã mari regrete Rãzvan Postolache, (la “Cãpcãunii anonimi” de Pascal Bruckner)…
demonstrând cã prosti(me)a face politica rãului, Victor Matei (cu o Elucubraþie
intelectualã – aºa se numeºte articolul, ce credeaþi?!), Adrian Teodorov (cu un
savuros necrolog…de o clipã…care nu se mai terminã), Codrin Smirnoff scriind
despre cel mai in-vi-di-at dintre vicii (constatând “ce enervant e pentru oamenii
inteligenþi faptul cã inteligenþa lor nu face douã parale fãrã Dumnezeu”),
Bogdan Silion (bãnuind prostia ca înþelepciune, atent la simþul comun al
utilizãrii comune), Sorin Gabriel Manicã aproape imitându-l pe Robbie
Williams când l-a cunoscut pe David Beckham, Paul Blãnaru plecând neserios
la scris (cãutând virtutea în prostie) recunoscând legea lui Zappa: “pe
pãmânt sunt douã lucruri omniprezente: hidrogenul ºi
proºtii” ºi… Irina Iordãchescu, care, spre finalul
articolului, aproape cã promite sã afle ce fel de
inteligenþi sunt cei care schimbã anual programa
de bacalaureat…
În afara tematicii, paginile de literaturã
ºi cronicã sunt aproape monopolizate (meritat) de
cãtre Alexandra Vrânceanu… Mai sunt de citit: Iulian
Grigoriu scriind despre cartea Genei Geamãnu,
Spovedanie neterminatã, Costin Pãun ºi Daniela Alexã
cu versuri, Eugen Holban (despre datini de Sf. Andrei cu
accentul pus pe cei care-ºi schimbã pãrul) ºi Sergiu Tofan,
cu fragmente din dicþionarul apologetic al ereziilor evului
patristic…
3. Semnalãm ºi sãptãmânalul cultural, social-politic ºi
economic pentru românii din Ucraina (Concordia) avându-l re-
dactor-ºef pe Simion Gociu, care atrage atenþia în nr. 376 cã
anul acesta se vor împlini 1950 ani de la naºterea împãratului
Traian, la 18 septembrie…
Remarcãm articolul lui Vadim Bacinschi (Povara identitãþii)
speculaþiile lui Valeriu Cojocaru privind urmele potopului în unele regiuni din
sudul Basarabiei, poeziile Eufrosiniei Cojocaru ºi ale lui Anatol Manole.
4. Din Bucovina Literarã nr. 143, amintim interviul realizat de Ion
Beldeanu cu George Vulturescu, interesanta anchetã “Spiritul polemic în
presa literarã”, cronicile semnate de Theodor Codreanu (la Confluenþele lui
A. G. S.

bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj
clasicã (prof. Carol Pavel) ºi Clasa de Actorie (Prof. de membrii fotoclubului “Dunãrea de Jos” din cadrul

. Picturã ºi graficã
Centrul Cultural Dunãrea de Jos în colaborare
cu Inspectoratul ªcolar Judeþean a organizat la ªcoala
Nichita Stãnescu în ziua de 17 martie o expoziþie de
graficã ºi picturã cu lucrãrile realizate de elevii ªcolii
de Arte de la Clasa de Picturã coordonatã de prof.
Grig Dristaru) au organizat spectacolul intitulat “Con-
cert de primãvarã”. Spectacolul a fost încheiat de grupul
vocal instrumental “Trubadurii” de la Centrul de
Plasament Negru Vodã, coordonat de Cãtãlin Fãlcaru.
. Muzicã uºoarã ºi primãvarã
Centrului Cultural care a avut loc în data de duminicã, 6
aprilie 2003 la orele 11.00 în holul Universitãþii Dunãrea
de Jos. Autoarea, Any Vârlan a fost prezentatã de
coordonatorul fotoclubului, Nicolaie Sburlan ºi de con-
sultant dr. ing. Anca Nicolau de la Facultatea de ªtiinþa
ºi Ingineria Alimentelor.

Adrian Andone. Au expus: Nicoleta Oanca, Ciprian

Isac, Anca Boldea (graficã) ºi Silviu Pasargiu, Daniela
Crãciun, Iulia Cristea (picturã).
Joi, 20 martie 2003 elevii de la Clasa de Canto
Muzicã Uºoarã din cadrul Centrului Cultural Dunãrea
de Jos, coordonatã de prof. Sofia ºi Ion ªerban au
realizat un lucru inedit: Sub genericul “Solistul de
. Scrumbie ºi flori
Luna aprilie este într-adevãr, o lunã plinã de
evenimente pentru membrii Fotoclubului Dunãrea de Jos

. Concerte de primãvarã
În ziua de 28 martie 2003 Centrul Cultural
Dunãrea de Jos a organizat o serie de spectacole
oferite de elevii claselor de Canto muzicã uºoarã,
Actorie ºi Dans modern la ªcoala generalã Nichita
Stãnescu din Galaþi sub genericul “Bine-ai venit,
primãvarã!”
Tot în ziua de 28 martie la Grupul ªcolar
Traian, în cadrul Clubului Leonardo da Vinci, elevii
clasei de pian coordonaþi de prof. Caprã Angelica ºi
Prisecaru Monica, împreunã cu elevii clasei de chitarã
muzicã uºoarã – Artist total” a avut loc o lecþie deschisã
la care au fost invitaþi elevi de la toate ºcolile din oraº.
Aceeaºi clasã de Canto Muzicã uºoarã a susþinut
duminicã, 6 aprilie 2003, la orele 16.30 la Clubul CFR
un concert de muzicã uºoarã împreunã cu Ansamblul
Doina Covurluiului, cu ocazia sãrbãtoririi Zilelor
Basarabiei.
. Ce culoare are mucegaiul?
Au aflat rãspunsul la aceastã întrebare toþi cei
care au venit la vernisajul expoziþiei de fotografie cu
titlul “Mucegaiul, între culoare ºi imagine” realizatã
din cadrul Centrului Cultural. Ei organizeazã, începând
cu data de 19 aprilie douã expoziþii: la Tecuci, la
Biblioteca Municipalã ªtefan Peticã are loc expoziþia
intitulatã “Interferenþe”, ediþia a doua, ce va fi deschisã
vizitatorilor pânã la data de 20 mai.
“Scrumbie ºi flori” se numeºte cea de-a doua
expoziþie din Galaþi de la Restaurantul Pescarul ce va fi
vernisatã în ziua de 20 aprilie. Timp de o lunã, vizitatorii
vor putea admira creaþiile membrilor fotoclubului,
bucurându-se de aerul de primãvarã pe care îl conferã
aceastã combinaþie.
f.z.

dunarea de jos - 16 - anul 2, nr.14

(