centrul cultural dunarea de jos restituiri 2

MARIN SORESCU Iubim…

Grup “Fericit acela care a putut afla cauzele lucrurilor”. (Virgil)
Toatã pãtimirea omului este efectul natural sau denaturat al
marei legi: Iubirea.
Trãiau de mult Trecea timpul
timp ca pe apã Iubire ºi necaz, viaþã ºi pe noi înºine, sã ne facem
împreunã Voiau uneori durere! Fost-a vr’o datã viaþa datoria potrivit condiþiilor
ªi cam înce- chiar sã se lipsitã de durere, ca sã fie ºi de viaþã fiinþei noastre
puserã sã se sãrute, iubirea scutitã de necaz?… însãºi, dar se
repete: Dar îºi
Iubim… o floare, dar întâmplã de nu se potrivesc
El era ea, dãdeau seama
ªi ea era el, la un moment
intemperiile vremii au veste- condiþiile vitrege ale fiinþei
Ea era ea dat, jit-o mai înainte de a ne noastre, ºi, resemnaþi,
ªi el era tot ea, Cã amândoi îmbãta cu tot parfumul ºi bãtãtorim un drum obºtesc
Ea era, nu era, sunt ea, candoarea ei. ºi ne dã aripile unui zbor
ªi el era ele, Mai uºor de repetat. Iubim … Natura, dar avântat!
Sau cam aºa ceva. Atunci începeau de cufundaþi în proza lucrurilor Iubim… a trãi ca o
Dimineaþa mai ales, spaimã sã caºte, vieþii, nu mai gustãm din mediocritate de aur, cum dã
Pânã se alegeau bine, Un cãscat de lânã moale, vraja poeziei ei, iar mintea Dumnezeu, fãrã credinþã,
Care cine mai este, Care se putea ºi croºeta stãvilitã de graniþi netrecute fãrã principii, dar o vedere
De unde ºi pânã unde, În felul urmãtor: nu-i poate pãtrunde tot mai luminoasã de spirit
De ce aºa ºi nu alt- Una cãsca foarte atent
adevãrul ºi misterele ei! demonstreazã cã viaþa-i
minterea, ªi cealaltã þinea ghemul.
Trecea o groazã de timp,
Iubim…ªtiinþa, dar nedemnã fãrã raþiune
vastitatea ei, îngrãdirea pri- ºi ideal!
ceperii noastre ºi deosebitele Iubim… a fi naturali ºi
ocupaþii ale vieþii, nu ne lasã a ne-o însuºi atât pe modeºti, dar înfumurarea ºi fudulia noastrã nu ne
cât am dori ºi… ne lasã neºtiutori ºi pospãiþi. lasã de-a nu pãrea mai mult decât suntem ºi putem
Iubim…Adevãrul, Binele, Frumosul, a ne face sã devenim nesuferiþi ºi desmetici!
sfinþi viaþa cu aghiasma lor, dar neisbãvitele noas- Iubim… a
CENTRUL CULTURAL tre cusururi ºi patimi, lipsa adâncã de culturã fi sinceri, dar
“DUNAREA DE JOS” sufleteascã, ºi proasta organizaþie moralã ºi interesul ºi
activeaza ca institutie publica materialã a societãþii, ne rãsplãtesc cu minciuni ºi pisma sau pica
de interes judetean, tot felul de rele. ne stropesc cu
subordonata Consiliului Judetului Galati. Iubim… pe semenul nostru, a ne purta ipocrizie!
omeneºte cu el, a-i îndulci viaþa, ºi uºura Iubim… a
Institutie profesionista de specialitate având
suferinþele, dar neºtiind cum sã ne purtãm nici cu fi deºtepþi, dar
drept misiune cunoasterea, noi înºine, o smintim cu atât mai lesne faþã de p r o s t i a
crearea à si promovarea valorilor culturale alþii, iar neîndulcita noastrã viaþã, ºi suferinþele îmbrãzdatã-n
si artistice, nationale Ã
si universale, noastre proprii neînlãturate ºi nebiruite cu destulã noi ne dã de
CENTRUL CULTURAL “DUNAREA DE JOS” forþã moralã, nu ne dau rãgazul a ne interesa decât gol!
actioneaza conform principiilor libertatii de noi înºine ºi de…bestie! Iubim… o
spiritului creator, ale autonomiei actului Iubim… a ne încleºta de toate bunurile pipãite fiinþã de care
cultural, ale neangajarii politice Ãsi ale ale acestei lumi, a ne umplea de râvne ºi ambiþii, ochii ºi sufle-
primatului valorii produse ºi provocatoare ale îndãrãtnicului amor tul ne-au alipit
si Ã
sansei egale în cultura. propriu ºi aprigului spirit de plãcere, dar neputinþa adorând dra-
îndeplinirei tutulor dorinþilor noastre ºi fatalele gul odor al
CONSILIUL JUDETULUI GALATI decepþii ale vieþii, ne divulgã falºitatea ce-avem… inimei noas-
CENTRUL CULTURAL “DUNAREA DE JOS” ori n’avem despre lucruri, ne probeazã cã totul în tre. Dar iatã
falºificarea cã, fie schimbãciunea mintelor, fie potrivnicia
Director general: noastrã este lucrurilor, se pun în calea nevinovatei idile!
Sergiu DUMITRESCU
absurditate ºi Iubim… pe-acei de cari natura ºi soarta ne-au
Coordonator proiect:
Ion CORDONEANU goliciune, cã legat, întreþinând cel mai sfânt locaº al vieþii
Redactori: viaþa însãºi omeneºti. Dar teribila zãpãcealã moralã a timpu-
Florina ZAHARIA, Iulia COSTESCU e de netrãit lui ºi fatalitatea n-au cruþat acest altar. Cãci
Dragoº NEAMU, Daniel POPA, când cuvinte Familia în loc de a fi un cuib de îngrijire a binelui,
Cãtãlin CIOBANU, Vadim BACINSCHI triste nu le sanctuarul de fericire al omului, tinde a se zminti
(corespondent Ucraina)
Prezentare graficã: Doru Adrian NICA înviorezi c-o ºi pãgâniza tot mai mult, iar vremelnicia vieþii
Tehnoredactare: Eugen UNGUREANU, minte raþiona- pune un punct iubirii ºi dã curs amintirii!
Florina ZAHARIA lã ºi-un suflet Iubim… în sfârºit de toate, iubim chiar ºi
Fotoreporter: Nicolaie SBURLAN conºtiincios! Iubirea, dar simpla decepþie ce avem despre
ISSN: 1583 - 0225 Iubim… dânsa, se revoltã însãºi în contra tendinþelor
Redactia:
Strada Domneascã nr. 61 a ne explica noastre monarhice, ºi ne face sã n-avem parte
Galaþi 6200 raþiunea exis- de iubire!
tel/fax: 0236/418400; 415590 tenþii noastre
e-mail: ccdj@galati.astral.ro pe pãmânt ºi, Cezar OARD (Dunãrea de Jos nr. 7, 1910)
www.ccdj.ro educându-ne

anul II , nr. 12, februarie 2003 dunarea de jos

3 eveniment centrul cultural dunarea de jos
“CCS nu-i a mea, ci a celor care au Tãtuca – Statul EDITORIAL

investit în ea – sindicatele, dar este în de Ion Cordoneanu

primul rând a oraºului” Este cert cã românii încã nu s-au dezvãþat cã în capitalism
statul nu mai poate avea rolul pe care ºi-l exercita cu atâta mãiestrie
(Ioan Manole, Directorul Casei de Culturã a Sindicatelor) Casa de Culturã a înainte. Atunci, când totul era centralizat, Statul era o realitate mai
Sindicatelor a început importantã decât individul, un imens angrenaj condus dintr-un cen-
sã fie construitã în 1966, prin decrete semnate de con- tru, în care individul era doar mijloc în vederea generalului. De
ducãtorii zilelor de atunci. Însã, Uniunea Generalã a destinul fiecãruia dintre noi se îngrijea sistemul, dar acest destin era pus în slujba intere-
Sindicatelor, care este ºi acum proprietarul acestei insti- sului general. Atunci când interesele o cereau, ºi au cerut-o de multe ori, individul era
tuþii, a devenit stãpânã pe loc de la acel moment, prin pus în parantezã, dacã nu sacrificat, în numele unei Raþiuni superioare pe care numai
decretul Consiliului de Stat de la acea vreme, chiar din câþiva o cunoºteau. Omul de rând avea dreptul doar sã viseze ºi obligaþia sã creadã într-
1966. Lucrãrile au început în toamnã ºi s-au finalizat în un viitor mai bun. Utopia era valabilã doar pentru cei mulþi, fãrã posibilitatea de a o
1968. Edificiul este construit “la rãscruce de vânturi”
atinge vreodatã; ea era plasatã într-un viitor, nu se ºtie cât de apropiat (!). Cert e cã de
(cum spunea pe vremea aceea un activist de partid,
auzise ºi el de titlul romanului respectiv, dar nu-l ea, de utopie, se bucurau doar câþiva. Idealul egalitãþii fusese realizat, însã doar pentru
citise). În 1969, la 4 octombrie, a fost inauguratã cu unii, foarte puþini, iar Statul (cine o fi fost el?) veghea cu strãºnicie la aceasta. Vã
mare fast ºi, de atunci, a început sã funcþioneze în amintiþi? “Noi vrem egalitate, dar nu pentru cãþei.”
plenitudinea ei. Fãcând toatã aceastã descriere, am totuºi un sentiment straniu, chiar dacã lucrurile
Pânã la 6 mai 1972 s-au perindat, conform plãce- spuse sunt foarte limpezi. Stranietatea se naºte din faptul cã aº putea caracteriza apro-
rilor sadice ºi cinice ale unor exponenþi ai PCR, nouã ximativ cu aceleaºi idei ºi prezentul. Unii vor spune cã e limpede: la cel de dinainte de
directori, printre care pr.univ. Dimache, Marcel Ionescu … ºtie toatã lumea. Mi se pare cã aceeaºi descriere s-ar aºeza foarte bine ºi pe chipul
º.a. Eu eram profesor la ªcoala gen. nr. 30 din Galaþi ºi realitãþii de dupã … ºtim noi mai bine ce. Dovezi? Nu este zi lãsatã de Cel de sus în care
aveam funcþia de director adjunct. În culturã mai acti- cei de jos sã nu le furnizeze: birocraþia, fiscalitatea, hoþia, mediocritatea, “relaþiile”,
vasem; am fost ºi actor amator sub bagheta lui Gheorghe V. Gheorghe – veºnicul tânãr actor al corupþia – toate merg la noi mânã în mânã.
teatrului gãlãþean – în piesa “O casã onorabilã” de Horia Lovinescu ºi am interpretat cu aprox.
Atunci, însã, când acestea sunt prea evidente, se face apel la filosofie, mai precis
280 de replici. Am primit meritul cultural cl. a V-a la bienala “Caragiale” din 1968. Era un merit
deosebit de ridicat pentru un actor amator, aveam atunci 25 de ani ºi definitivat la o ramurã a ei care se cheamã hermeneutica. Se vede treba cã pe la scaunele ministe-
în învãþãmânt. riale au ajuns filosofi, adicã iubitori de înþelepciune, încât te întrebi dacã nu cumva sun-
Am fost cooptat în anumite brigãzi de control pe linie de învãþãmânt, la vremea aceea, tem în Republica lui Platon, care numai republicã nu era, unde conducãtorii cetãþii ar fi
chiar dacã erau brigãzi mixte de partid, de sindicat, de UTC. trebuit sã fie chiar filosofi. Numai cã filosofii mioritici n-au altã trebã decât sã dea legi
La 6 mai 1972 am fost numit ºi instalat director la Casa de Culturã a Sindicatelor. pe care, dacã aplicarea lor aduce prejudicii statului, se apucã sã le interpreteze pe buzu-
Acest edificiu de culturã a ajuns pe trepte înalte – se poate cerceta ºi vedea activitatea ei; narul nostru. Interpretarea o fi ea bunã, nu zic ba, dar taman toatã lumea sã fi înþeles pe
în 1975 am propus, la nivel naþional, prima Casã de Culturã din România care sã se autofi- dos? Inclusiv birourile din cadrul Caselor de Pensii, ai cãror angajaþi, acum, cu inter-
nanþeze ºi sã trãiascã pe picioarele ei, din motive evident capitaliste. Ce se întâmpla? Noi nu pretarea, sunt ºi mai dezorientaþi. ªi, aºa cum sunt, aºteaptã rãspuns tot de sus, direct de
puteam achiziþiona materiale de practicã culturalã decât din producþie indigenã ºi ele erau cele la ministru, care trebuie sã dea vreun ordin, o rezoluþie, ceva … Deci, tot de sus…
care se fãceau la Electrotimiº sau pe la Bucureºti, dar erau de calitate îndoielnicã, nu chiar Iar sãracul , tot sãrac: nãdãjduind cã statul îi propune, în sfârºit, o afacere care sã
proastã. În momentul în care aveai un capital al tãu, acesta era stimulentul la nivel central,
fie profitabilã ºi pentru el, sãracul se împrumutã, vinde din casã ori pur ºi simplu dã un
puteai sã achiziþionezi ºi marfã care pãtrundea din Occident. ªi atunci am putut achiziþiona pe
banii noºtri aparaturã strãinã – ºtie ºi domnul Sburlan de la Centrul Cultural Dunãrea de Jos; ban deoparte – face acum un efort ca s-o ducã bine mai târziu. Dar, ai vãzut? Dupã ce-
între altele, el era cel care aducea filme americane de la ambasadã. Puteam sã ne permitem, pen- a cotizat 6 luni de zile, Statul nu ºtie dacã se poate achita de obligaþii, conform con-
tru cã aveam banii noºtri. Plus cã el ºi echipa lui au realizat niºte filme de excepþie, care nu prea tractului de asigurare. Iar el, sãracul, este pus sã mai facã o hârtie – “pe care o vom trim-
plãceau oficialitãþilor de la vremea respectivã. Cu toate acestea, ele au ajuns ºi în exterior ºi ite chiar la minister” (ehei!, aºa de important este pãcãlitul pentru noi), “ca sã vedem
chiar sub deplasarea ºi bagheta lui Nicu Sburlan, am primit ºi premii în strãinãtate, în Bulgaria, dacã nu putem valorifica altfel banii” aruncaþi în vânt.
în Cehoslovacia, în URSS ºi Germania. Jurizarea acestor filme era, la vremea aceea, foarte Ce s-o mai lungim! Tãtuca i-a trãdat iarãºi pe fiii sãi! ªi asta cu acte în regulã,
democraticã, pentru cã, pentru premii semnau câte 20 ºi ceva de membri ai juriului pe diplomã. iubindu-i democratic, prin ceea ce putem numi, fãrã a greºi, Caritas-ul de Stat.
Am avut multe premii ºi medalii; activitãþile la acea orã erau atât de mari, încât Uniunea Te iubesc, Românie, þarã a tuturor posibilitãþilor!
Generalã a Sindicatelor din România a declarat Casa de Culturã a Sindicatelor fruntaºã câþiva
ani la rând. Se mai desfãºurau aici întâlniri cu directorii ºi bibliotecarii de la alte case de cul-
turã din þarã. Apoi, susþineam o activitate de mare þinutã artisticã, încurajatã ºi de publicul
gãlãþean, care, spre deosebire de prezent, era mai interesat de culturã. E drept cã la acest dez- INVITAÞIE LA LECTURÃ
interes pentru culturã concurã ºi globalizarea. Pãrerea mea este cã fiecare þarã, chiar dacã se
globalizeazã sau europenizeazã, trebuie sã-ºi aibã istoria ei, importanþa ºi respectul pentru cul-
tura proprie. Acesta este punctul meu de vedere. Eu ºtiam asta cu mult înainte de revoluþie, de
Antropologia alimentaþiei
prin anii 70, când am început sã ne autofinanþãm, cu condiþia respectãrii “indicaþiilor preþioase”. Prezenta lucrare troposferei; Probleme de ecologie umanã;
Ideile pe care le aveam atunci au contribuit la consolidarea instituþiei ºi la neînstrãinarea ei. apãrutã la Editura Alimentaþia ca factor de antropogenezã;
Dupã revoluþie au fost multe voci care au susþinut sã o transforme în altceva (expoziþie de “Academica” din Revoluþia neoliticã, catastrofã nutriþio-
mobilã, restaurant, casino etc.).
Galaþi (2002) este o nalã?; Animalul, oglinda ascunsã a mora-
În 1979 a trebuit ca eu sã plec cu sancþiune de partid, vot de blam cu avertisment, la prop-
unere de eliminare din partid. Înainte de revoluþie, un secretar de partid cu propaganda, Vasile “variantã extinsã (…) litãþii noastre; Interdicþiile alimentare
Bontaº, cu care am colaborat foarte bine, mi-a studiat dosarul ºi mi-a spus cã nu e nici un motiv a cursului Doamnei sociale ºi religioase; Educaþie ºi nutriþie.
ca sã nu mã facã sã revin în culturã. Mi-a propus atunci sã trec la comitetul judeþean de culturã Dr. ing. Gabriela Patru anexe ºi o bibliografie vin sã
ºi sã rãspund de universitãþile cultural ºtiinþifice sau ca director al Centrului Judeþean de Îndru- Iordãchescu – completeze tematica atât de variatã a
mare a activitãþii artistice de masã. Am ales a doua variantã. “Psihologia alimen- acestui volum.
Imediat dupã revoluþie, salariaþii m-au solicitat la CCS, unde am revenit prin aprilie 1990. taþiei”, curs susþinut la studenþii din anul În prefaþa volumului, d-l Emil
Am reluat o parte din activitãþi, cum a fost folclorul. Am avut un ansamblu folcloric foarte doi a Facultãþii de ªtiinþa ºi Ingineria Constantin, rectorul Universitãþii Dunãrea
puternic care a reprezentat România pînã în Olanda ºi Anglia. Activitatea de cercuri ºi cursuri Alimentelor”. Extinsã prin contribuþiile de Jos, este convins de “utilitatea acestei
o împãrþisem în trei sectoare: culturã generalã, artistice ºi tehnico-aplicative. La culturã gener- aduse de prof. Dr. ing. Mircea Bulancea, lucrãri în lãrgirea orizontului cultural ºi
alã aveam cu prioritate limbile strãine. La artistice aveam picturã, desen tehnic, balet pentru “…om de mare experienþã ºi largã viziune profesional, atât a specialistului în industria
copii, instrumente. La tehnico-aplicative, aveam dactilografie, contabilitate, stenografie, radio-
în domeniul de ansamblu al alimentaþiei ºi alimentarã” – Galaþiul este primul ºi, pânã
televiziune. Acum au apãrut cursuri de iniþiere pe calculator. În paralel facem ºi limbi strãine,
englezã ºi italianã. Artisticele au rãmas în marea lor majoritate. A apãrut estrada pentru copii medicul Nicolae Bacalbaºa, “…practician, nu demult, singurul centru universitar care
foarte agreatã în ºcoli, a rãmas biblioteca pe care am ºi dezvoltat-o. anestezist – reanimator care aplicã nutriþia a pregãtit specialiºti în acest domeniu – “cât
Am fãcut o statisticã: anul trecut, din 365 de zile, sala de spectacole a fost ocupatã 196 de pe bolnavul critic”. ºi pentru informarea generalã pe care orice
zile. Avem acum un partener destul de interesant în Teatrul Muzical care îºi desfãºoarã unele În “Cuvânt înainte”, Gabriela intelectual ºi-o datoreazã”.
activitãþi la noi. Asta demonstreazã cã instituþiile de culturã nu sunt proprietãþi personale; CCS Iordãchescu noteazã, printre altele Dan Cheþa, în Cuvânt Înainte noteazã:
nu-i a mea, ci a celor care au investit în ea – sindicatele, dar este în primul rând a oraºului. Sã “…Alimentaþia este legatã de elementele “Textul este deosebit de interesant, uneori
o folosim, deci, împreunã ºi sã o întreþinem împreunã. Eu nu doresc altceva decât ca aceastã fundamentale ale subconºtientului uman, chiar scânteietor”, cu subiecte incitante,
instituþie sã rãmânã ºi sã se dezvolte. Am un Consiliu de Administraþie foarte serios: din partea loc geometric de întâlnire a psihicului ºi informaþii surprinzãtoare, stil dezinvolt,
culturii ºi artei gãlãþene pe Vlad Vasiliu, din partea Federaþiei Siderurgiºtilor pe d-l Bobocea, somaticului, totul modulat de experienþa limbaj plãcut ºi atractiv, fãrã note
ºeful departamentului culturã, de la Uniunea Judeþeanã a Sindicatelor, d-l preºedinte Gabriel culturalã a colectivitãþii. Este un act home- disonante.
Mitu, un jurist de mare valoare în persoana d-lui Gheorghe Ciobotaru, pe Preºedintele Filialei
ostazic cu determinãri psiho-culturale. Pe Cartea s-ar fi putut numi “Alimentaþie
Blocului Naþional Sindical din teritoriu ºi Preºedintele Sindicatului ªantierului Naval, d-l
Gheorghe Valentin, oameni care la orice orã din zi ºi din noapte sprijinã CCS, ºi subsemnatul. planul încruciºãrii celor trei realitãþi vom ºi culturã” sau “Alimentaþie ºi naturã
Sprijinul material ºi moral al celor din Consiliul de Administraþie ºi din partea oficial- încerca sã tratãm problema complexã ºi umanã”, pentru cã ea stã, în opinia lui Emil
itãþilor, colaborarea cu instituþiile de culturã ºi artã sperãm sã fie benefice nu numai pentru insti- multifuncþionalã a antropologiei alimen- Constantin, sub semnul lui Terentiu cãruia
tuþia pe care o conduc, ci ºi pentru climatul cultural din aceastã regiune a Dunãrii de Jos. taþiei”. Concret, aceastã problematicã se îi aparþine afirmaþia “Nimic din ce este
A consemnat Ion CORDONEANU regãseºte în 33 de capitole, printre care: omenesc nu mi-e strãin”.
Nutriþia omului, verigã a ciclului Virgil GURUIANU

dunarea de jos anul II , nr. 12, februarie 2003

centrul cultural dunarea de jos “...dãruind, vei dobândi...” 4

DUNÃREA DE JOS,
U N A N D E L A A PA R I Þ I E

Dan Lilion Gogoncea - Presedinte Consiliul Judetului Galati Emil Constantin – Rectorul
"OPTÃM PENTRU VICTORII ªI NU Universitãþii Dunãrea de Jos
PENTRU ÎNCERCARI" Revista Dunãrea de Jos a Centrului Cultural
Dacã m-ar întreba cineva " Care este misiunea revistei îºi face simþitã, din ce în ce mai pregnant,
Centrului Cultural Dunarea de Jos i-as raspunde: sa le prezenþa în spaþiul publicistic al Galaþiului.
reaminteasca galatenilor ca faptele vorbesc pentru noi mai Consider cã o colaborare strânsã între
mult decat orice, ca faptele celor alesi sa fie in frunte au Universitate, ca instituþie academicã, ºi Centrul
prioritate in fata discursurilor si declaratiilor de intentie. Ca Cultural este necesarã ºi sperãm cã aceastã
vocea politicului nu are substanta daca nu isi regaseste colaborare se va reflecta ºi în paginile revistei
roadele in evolutia sociala, economica si culturala a
noastre, a tuturor gãlãþeilor.
judetului.
As mai spune ca "Dunarea de Jos" este pe taramul de Vreau sã vã felicit pentru munca pe care o
la… Dunarea de Jos mesagerul obiceiurilor pastrate si al desfãºuraþi ºi doresc “Dunãrii de Jos”, acum, la
spiritului viu al oamenilor care strabat istoria si motiveaza, împlinirea unui an de la apariþie, viaþã lungã ºi sã devinã emblemã a acestui spaþiu
poate, pozitia de reala demnitate a judetului in multe cultural al euroregiunii omonime.
domenii. Prin actiunile sale, Consiliul Judetului Galati impartaseste aceeasi filozofie a faptelor
care raman si ne definesc. Credem ca "Suntem ceea ce facem" si de aceea optam pentru victorii Th. Parapiru – scriitor, redactor – ºef la
si nu pentru incercari. Iar statutul de lider in clasamentul judetelor din Romania cu cele mai revista Dominus
multe proiecte SAPARD finantate, de judet catre care se indreapta atentia din ce in ce mai Periodicul Dunãrea de Jos al Centrului Cultural
multor parteneri romani sau straini dar si factori de decizie nationala sau europeana, ne-a Galaþi “a crescut” într-un an cât alte publicaþii în mai
demonstrat ca exigenta functioneaza.Zecile de proiecte gandite de specialistii Consiliului mulþi. Reflectând activitatea laborioasã a instituþiei
Judetean spre a sustine cu fonduri europene dezvoltarea judetului, zecile de licitatii castigate,ºi abordând fenomenul cultural cu seriozitate, redac-
cautarea de noi solutii pentru problemele inca nerezolvate, au o singura tinta: o viata mai buna
torii ºi colaboratorii revistei au reuºit performanþa de
pentru locuitorii de la Dunarea de Jos.La a niversarea unei a 12-a aparitii, publicatiei care
a o impune cititorilor ca pe o lecturã interesantã ºi
comunica toate proiectele, dar si intreaga filozofie de actiune a Consiliului Judetului
Galati,Urarea noastra este: sa aveti cuvinte potrivite si cititori fideli! necesarã.
Urez celor implicaþi în aceastã remarcabilã
Radu Macovei – director la Viaþa Liberã acþiune revuisticã, sã-ºi apropie cât mai repede
“Dunãrea de Jos” este unul din lucrurile pe viitorul dorit.
care “le face” Centrul Cultural, demonstrând cã
existã cu folos pentru cei de astãzi ºi pentru Sergiu DUMITRESCU,
viitorime. Este o revistã care dacã îºi menþine Directorul Centrului Cultural “Dunãrea de Jos”
cadenþa, suflul ºi intenþiile poate atinge exem-
plaritatea. Spaþiul este generos, încãrcat de Împlinirea unui an de la prima noastrã apariþie
istorie, de întâmplãri ºi fapte atipice, dintre este un eveniment pe care se cuvine sã ni-l asumãm
acelea care indivudualizeazã o culturã ºi îi cu responsabilitate. Deschiderea paginilor acestei
valideazã locul în naþional. reviste a dorit sã constituie premisele cristalizãrii
Iniþiatorii revistei au har ºi tenacitate, vor sã unei noi voci culturale în regiunea “Dunãrii de
demonstreze ceva ºi chiar reuºesc acest lucru, Jos”, în caracterizarea cãreia, cu ani în urmã, cu
într-o vreme în care consecvenþa este floare rarã, greu îºi putea gãsi locul ºi cultura.
iar gestul cultural trezeºte surâsuri; ca sã le Îndrãznim sã credem, cu modestia începãtorilor,
apropiem însã este nevoie de luptã, de o baricadã ca aceastã “Dunãrea de Jos” sau ca dar cu orgoliul vârstei unei redacþii tinere, cã,
alte ºi alte reviste a cãror menire este în primul rând aceea de a þine flacãra aprinsã, de alãturi de alte reviste, idei, iniþiative ºi proiecte,
a face valorile, câte sunt, sã scânteieze împreunã. agãugãm ºi noi o linie în portretul cultural al
Va fi frumos ca la anul, tot în ianuarie, sã putem scrie despre traseul de la numãrul Galaþilor.
12 la 24…

anul II , nr. 12, februarie 2003 dunarea de jos

5 eseu
PICTORUL NICOLAE MANTU, COLABORATOR
LA “MOFTUL ROMÂN”
Reluându-ºi activitatea gazetãreascã întreruptã în
1889, I.L. Caragiale scotea de sub tipar la 24 ianuarie 1893
primul numãr al revistei “Moftul român”, publicaþie cu
caracter satiric ºi literar ce va apãrea pânã la 23 iunic 1893,
iar mai apoi, într-o a doua scrie, între 1 aprilie -18 noiembrie
1901. Seria a III-a a cunoscut doar un singur numãr, acela
din 12 mai 1902. Frecvenþa apariþiei revistei a fost de douã
ori pe sãptãmânã, în paginile ei publicând alã-
turi de I.L. Caragiale (director) ºi Anton
Bacalbaºa ( primredactor), Alecu Urechia,
George Ranetti, Al. Cazaban, Emil Gârleanu,
D. Teleor, I. Petrovici, I. Al. Brãtescu-Voineºti
etc. Pictorul gãlãþean Nicolae Mantu este
prezent cu caricaturi ºi desene satirice în toate
cele trei serii. Dacã în prima serie revista a
fost ilustratã indeosebi de caricaturistul
Constantin Jiquidi, în seria a doua ºi a treia
desenele satirice ºi caricaturile aparþin cu
precãdere lui Nicolae Mantu (C. Jiquidi înc-
etase din viaþã în 1899, ros de ftizie).
Urmând linia revistei ºi în ton cu mate-
rialele publicate, Mantu, înzestrat cu un
excepþional simþ al observaþiei, înfiereazã în
lucrãrile sale de graficã publicisticã din
paginile revistei pe politicienii vremii, sati-
rizeazã monarhia, ºfichiuieºte cu incisivã
ironie demagogia patriotardã, cosmo-
politismul, veleitarismul gazetarilor, ambiþiile
nejustificate. În acelaºi timp el îºi manifestã compasiunea
pentru oamenii simpli, este atent la suferinþele ostaºilor
din armatã, evidenþiazã sãrãcia ºi lipsurile în care se zbãteau
truditorii ogoarelor.
Dintre politicienii timpului, unul care revine în multe
dintre desenele sale satirice din paginile “Moftului român”
este Dimitrie A. Sturdza, conu Mitiþã, cum i se spunea celui
care deþinea ºefia Partidului National Liberal încã din 1892.
Dacã acesta este cunoscut ca om de culturã cu merite
deosebite, fiind membru al Academiei Române din 15 sep-
tembrie 1871 la secþia istoricã, între 1882-1884 îndeplinind
funcþia de preºedinte al înaltului for ºtiinþific, iar mai târziu
pe cea de secretar general, în politicã a avut multe nereuºite,
persoana sa aflându-se în centrul hazului revistelor umoris-
tice ale vremii. Se spune chiar cã el a fost acela care a intro-
dus obiceiul de a sãruta mâna suveranului, fiind foarte loial
regelui Carol I ºi instituþiei monarhice constituþionale.
În “Mitiþã Sturdza cãlcând obosit peste trupurile
reduºilor ºi suprimaþilor” Nicolae Mantu surprine o imagine
profund dramaticã. Titlul, destul de semnificativ, este susþin-
ut de un desen simplu, prin care artistul contureazã chipul
dizgraþios al liderului liberal, cu un ochi mai mare ºi altul
mai mic, înfãþiºat cãlare pe o gloabã de cal, cu sabia în mâna
stângã, în contrast cu siluetele prãbuºite ale celor ce ºi-au
pierdut rostul. În “Incidentul Sturdza - Danieleanu”, domnul
decan al baroului Capitalei îi “administreazã un duº rece
ministrului de externe”. Alte lucrãri se intituleazã “Domnul
Sturdza filozofeazã în mijlocul armoniei din partidul liber-
al”, “Un vis oribil”, “Cel mai sigur echilibru pentru un
guvern naþional-liberal”, “Cursa cu obstacol unde toþi se
prãbuºesc”. În aceastã din urmã compozie obstacolul îl con-
stituie “echilibrul bugetar”, o temã care de altfel ºi astãzi este
de mare actualitate. Obedienþa liberalilor ºi comportamentul
supus, “cãlugãresc” al membrilor marcanþi ai acestui partid
faþã de liderul lor, cunoscut în epocã ca un om cu înfãþiºare
severã, distantã, ambiþios în politicã ºi chiar vanitos, fac
obiectul lucrãrii “Mãnãstirea liberalã”, în timp ce
neînþelegerile din sânul partidului de opoziþie, conservator,
sunt ridiculizate în “Balamucul conservator” ºi “Speranþe
conservatoare”. “Mãnãstirea liberalã” este poate ºi o aluzie
la atitudinea sa exagerat religioasã, ci începându-ºi fiecare
dimineaþã citind câte un pasaj din Biblia care zi ºi noapte
stãtea lângã patul sãu.
Antidinasticul I.L. Caragiale, care îºi exercitase verva
satiricã la adresa monarhului ºi a familiei regale în
“Ghimpele” ºi “Claponul”, se manifestã ºi-n paginile
“Moftului român”. Nicolae Mantu nu face exceptie. Într-o
lucrare ce poartã titlul “Þara lui Hübsch”, regele este prezen-
tat deasupra unui soclu, având în partea stângã, drept simbol,
dreptatea legatã la ochi, iar în dreapta, un personaj monstru-
os, cu un rânjet sardonic, sugrumând cu satisfacþie o femeie
firavã, neputincioasã ºi lipsitã de apãrare, personificare
graficã a þãrii. În alt desen satiric, “De 10 Mai”, Mitiþã
Sturdza, cãlare pe cal, îmbrãcat în uniformã militarã, se
adreseazã dispreþuitor þãranilor veniþi sã-ºi exprime nemulþu-
mirea cu prilejul paradei organizate în cinstea monarhului:
“În lãturi, sãrãcie, sã treacã paradia!”
Aglomeraþia din trenuri, nesiguranþa ºi condiþiile grele
în care se circula pe calea feratã nu scapã ochiului caricatur-
dunarea de jos
centrul cultural dunarea de jos
“Anestezia asta e magie.
Acum eºti - acum nu mai eºti”
glumea deunãzi, amar, unul din
colegii mei anesteziaþi, ºi el ca ºi
istului Mantu. În “Trenul de plãcere Bucureºti-Sinaia”, com- noi cu morþii lui “pe masã”
poziþie inspiratã dupã “Compartimenlui de clasa a III-a” a lui atârnându-i pe conºtiinþã.
Honoré Daumier, artistul înfãþiºeazã interiorul unui vagon de Ascultând peroratiile
clasa a III-a pe peretele cãruia, la intrare, stã scris 37 de umoristic-sinistre, m-a izbit un
locuri, dar în care domneºte o zãpuºealã ºi o înghesuialã de “deja connu”. Unde am mai auzit
nedescris. Printre personajele caricaturii se aflã ºi I.L. asta? Henri Hill Hickman!
Caragiale. Mergea probabil sã-ºi vadã soþia ºi pe cei doi Un englez care a trãit numai
copii, Luki ºi Þuºchi (Luca ºi 29 de ani. Nu a apucat sã atingã
Ecaterina), pe care nu-i plãcea sã-i nici vârsta rãstignirii lui Cristos.
þinã în timpul verii în Bucureºti. Hickman a murit în 1830.
Scriitorul este surprins în prim-plan, Un “nebun, utopic, extrava-
în dreapta, între douã persoane de sex gant”. Aºa l-a declarat a fi, cu
opus, foarte corpolente, care aproape ºase ani înaintea morþii sale pre-
cã-l sufocã. Într-o altã lucrare, mature, Asociaþia medicilor din
“Siguranþa pe C.F.R.”, la întrebarea Londra. Aceasta pentru cã, dupã
unui cãlãtor “Domnule, eu iau bilete, studiul experimental pe animal a
dar îmi garantezi cã nu deraiazã gazelor introduse de Priestley,
Scara la cer
trenul?”, casierul îi rãspunde: “Ma
parol, d’honneur, domunule, conduce
domnul ministru Ionel”.
Disperarea reporterului
Caracudi cã nu gãseºte nici o ºtire de
senzaþie pentru ziar îi conduce la Davy ºi Faraday (protoxidul
luarea deciziei de a-ºi înscena propria de azot ºi eterul), a propus
moarte prin spânzurare. Confraþii ºi anestezia generalã la om. Ideie pe
simpatizanþii aleargã ºi-i taie funia, care, cu doi ani înaintea morþii lui
râmânând ca el sã relateze în ziarul de Hickman, Academia Regalã
a doua zi despre senzaþionala-i sinu- Francezã de Medicinã a respins-o
cidere (“O sinucidere senzaþionalã”). Un alt reporter, tot cu indignare: “Ar fi o adevaratã
gândind la ce o sã scrie, adoarme visând scene de groazã: crimã sã expui mãcar un singur
deraieri de trenuri, incendii, dueluri, violuri, bãrbaþi spânzu- om unui asemenea pericol!” Chiar
raþi, moartea nãpustindu-se cu coasa asupra sa (“Frumosul dacã viitorul nu le-a dat dreptate
vis dintr-o noapte de varã al unui reporter român ). Cum sã nu ne grãbim sã înfierãm pe
Caragiale l-a ironizat în dese rânduri ºi nu l-a putut suporta “academicienii” timpului.
pe Alexandru Macedonski pentru aroganþa sa, pentru tend- “Somno imago mortis” este
inþele moderniste manifestate în poezie, N. Mantu nu-l iartã gravat pe blazonul Societãþii
nici el, publicând un portret-caricaturã intitulat “Poetul sim- Engleze de Anestezie. Un caveat
bolist improvizând pe harfa lui mãiastrã o odã macabrã”. pentru anestezistul de astãzi,
Alte caricaturi vizeazã justiþia (“Tribunalul din Chiºinãu”), adresându-se atât conºtientului
aºa-zisa “lume bunã” a Bucureºtiului (“Promenadã senti- cât ºi subconºtientului nostru.
mentalã”, “La grãdinã”, “Dupã dejun”, “La vitrinã”), iubir- “To sleep, to day..”
ile cumpãrate pe bani (“Revenind din Franzesbad”), atmos- balanseazã Hamlet pe tãiºul
fera penitenciarului (“La Vãcãreºti”), aspecte ale capitalei nehotãrârii. Câþi dintre noi nu
(“Ciºmigiul - singurul loc de petreceri convenabile pentru ascund în memorie episoadele
bucureºteni”, “Petreceri populare”). dureroase a alunecãrii bolnavilor noºtri din somn în moarte?
Atacând cele mai diverse straturi ale societãþii, Mantu Morton, unul din pãrinþii anesteziei, a denumit
se apropie din acest punct de vedere de Caragiale, care l-a anestezicul sãu “lethon” - uitare.
preþuit ºi de a cãrui prietenie s-a bucurat. Numai cã unul Numai ca Letha este fluviul morþii care desparte
opera cu mijloacele umorului zdrobitor oferit de cuvânt, iar tãrâmul celor vii de tãrâmul celor morþi. Caron, luntraºul,
celãlalt cu mijloacele graficii. Ca ºi Caragiale, Mantu mani- primea “obolul” - bãnuþul pentru trecere.
festã simpatie pentru þãrani, ia apãrarea celor flãmânzi, lip- De câte ori bolnavul întinde obolul anestezic
siþi de drepturile cele mai elementare. El se apleacã asupra mã gândesc involuntar la Caron ºi la cãlãul ce îºi lua
lor cu compasiune ºi înþelegere. În lucrarea “Solicitudine tradiþional bãnuþul.
pentru þãrãnime”, în prim-plan apare un þãran desculþ, cu Hickman a descris în experimentele sale anestezice,
hainele rupte, în faþa cãruia stã o femeie cu un copil în braþe anestezia ca o sintagmã de înaltã inspiraþie: “stare de
ºi alþi doi în dreapta sa, în picioare. Interiorul casei dezvãluie animatie suspendatã”. Bolnavul este un atârnãtor.
o sãrãcie lucie. La întrebarea femeii “Adus-ai mãlai, bãr- Care este cuiul atârnãrii sale? Dumnezeu? ªtiinþa?
bate’? cã leºinaþii aºtia de copii nu mai pot de foame”, aces- Predestinarea?
ta îi rãspunde, arãtându-i medaliile de pe piept: “Ce mãlai, Acum câþiva ani, murea Marin Sorescu, un mare poet
bre, muiere! Uite mai bine colea ºi te bucurã! Uite ce dico- al secolului ºi un om ce a contribuit mult la confortul
raþii mi-a dat alde dom’ Kalindroiu!” Starea ostaºilor din sufletesc al generaþiei mele prin ironia generos pãguboasã a
armatã, mizeria în care ei se zbãteau sunt surprinse în com- versurilor sale.
poziþia “În concediu”, ce prezintã un oºtean îmbrãcat într-o Murind în o epocã a “vremii scoase din þâþâni” moartea
uniformã demnã de plâns. Întrebat de soþie de ce este aºa de sa a trecut neobservatã.
“hãrtãnit”, bãrbatul îi rãspunde: “Asta-i uniformã dupã buge- Înainte de moarte, cu doar câteva zile înainte de a se
tul cel nou, Mitrano”. stinge, pe patul de suferinþã Sorescu a scris o poezie - testa-
Ceea ce se remarcã din punct de vedere artistic la ment, o mãrturisire a trecerii, care ar trebui sã fie prezentatã
grafica satiricã publicatã de Mantu în paginile “Moftului oricãrui rezident de anestezie-reanimare în prima sa zi de
român” cste cã ea, mai ales în lucrãrile din seria a doua a activitate.
publicaþiei, apare mai elaboratã, compoziþiile au claritate, “Un fir de pãianjen
precizie, concizie, incisivitate. Mijloacele folosite nu privesc Atârnã din tavan
atât deformãrile ºi exagerãrile formelor, schimbarea rapor- În fiecare zi observ
turilor dintre pãrþile trupului personajelor, cât mai ales pre- Cum se lasã mai jos
ocuparea pentru surprinderea specificului unor tipologii, Mi se trimite ºi
pãtrunderea în psihologia personajelor, gãsirea acelor ele- Scara la cer, zic
mente plastice care sã contureze cât mai sugestiv cadrul de Mi se aruncã de sus
desfãºurare a acþiunii. Chiar ºi fãrã legendele sau textele ce Deºi am slãbit îngrozitor de mult
le însoþesc, ele se susþin singure. Linia este mai tãioasã ºi Sunt doar fantoma celui ce am fost
valoratã, desenul este mai viguros, ceea ce reprezintã un pas Mã gândesc cã trupul meu
înainte pentru perioada când el, la München, va veni în con- Este totuºi prea greu
tact cu grafica satiricã a lui Lascãr Viorel sau a unor desena- Pentru scara asta delicatã
tori ca Bruno Paul, Thomas Theodor Heine ºi Olaf Suflete ia-o tu înainte
Gulbransson care colaborau la revistele satirice Pâs, pâs.
“Simplizissimus”ºi “Jügend”. La peste un secol ºi jumãtate, Sorescu aduce
completarea la noþiunea de “stare de animaþie suspendatã” a
CORNELIU STOICA lui Hickman: Scarã la cer.
NICOLAE BACALBAªA
anul II , nr. 12, februarie 2003
centrul cultural dunarea de jos trimbulinzii.ro 6

Georgiana BASALIC
Poemul si poema lunii
Ascult ºi privesc în acelaºi timp
Cum moartea îºi anunþã chemarea
ªi-o poartã cu ea în mii de hotare
Ana BLANDIANA
ªi chiar în viaþa mea;
Fraction of the second
Îmi apropii mirarea de glas
ªi-mi pãzesc cu rãstimp evadarea This poem lasts only while you read it:
Ce dã sã loveascã adânc Next time you read it it’ll be different
Rãstignindu-mi plãcerea.
For you will be different
*
And, surely, it’ll be utterly different
Cu mâna, steaua ce atârnã în camera de vise When someone else reads it.
Adunã în neºtire cenuºa din inima ce arde în
flãcãri It exists only for the fraction of the second
Fãrã ca sã existe, sã poatã face ceva. Of your state of mind
ªi glasul mi-a fost stins de omãtul rece It builds up
Ce fãrã de voie mã poartã spre somnul adânc ºi With what it can find in you.
rece!

* A transient work
Inima mi-e asemeni Sã simt mireasma crudã a apei Like a sheet of paper
Unei pãsãri rãnite ªi gustul amar al acestui pãmânt. On a stream
Ce se chinuie sã mai facã un zbor! Always changing directions.
Mocneºte în mine o aripã de foc
* Ce-amestecã învierea, ceara ºi mierea Pointless to know
Plãcut e somnul morþii în care te afunzi Cu umbra viitorului mormânt.
Who’s put the sheet there
Pãmânt ºi apã! Nimeni nu mã cunoaºte
Simt c-aº vrea sã mã scufund ªi nici n-ar vrea sã audã And whether they’ve written something on it…
Glasul trist ºi rece al acestui pãmânt
Pe care-l strâng în mâini ºi îl arunc în vânt. Traducere de Petru IAMANDI

Luminiþa DEDIU
Viforul verii
poezie de iarnã Ultima joi din ianuarie 2003, 16 h trecute fix, sala V. Onuþ a
gãzduit a VIII-a ediþie a Clubului “trimbulinzii.ro” din cadrul
Centrului Cultural Dunãrea de Jos.
La cinã Afarã, în deja un semiîntuneric ceþos, începuse o ploaie mãruntã cu vânt. Trimbulinzii au venit pe rând, cu întârziere.
Þi-am pregãtit Unii chiar au uitat sã vinã. D-na profesoarã Caprã Angelica de la clasa de pian a venit cu elevii care-au asigurat fondul
Anotimpuri pe tavã. muzical al întâlnirii noastre (Stavãr Cristian, Gheorghiþã Emanuel, Costin Bogdan, Jaleru Diana, Florea Diana, Gheorghi
Andreea). Am ascultat Shumann, Chopin, ªostakovici (n-ar fi trebuit sã aplaudãm, aveam senzaþia cã suntem la serbare).
Ce univers Am pus la cale Programul clubului pentru aproape tot anul. S-au fãcut propuneri ºi s-au exprimat pãreri de rãu pentru
Ar ºti mai bine “starea boemei gãlãþene”. Avem timp, avem spaþiu, avem idei, dar lipseºte ceva…
Ca mine
Luna viitoare vom avea Ziua Îndrãgostiþilor... de muzicã ºi poezie.
Sã îngenuncheze?
Afarã ploaia s-a transformat în ceaþã. Am mers pe jos spre casã sã schimbãm impresii cu noi înºine.
Premoniþie florina
Liniºte în cãmaºa de forþã

Durere caldã

Semnul mirãrii
Când lumina se spãrgea în milioane de particule fãcând
Pe strãzile infernului
loc nopþii, când zgomotele zilei trecute se refugiau în imag-
Umbra ta inile pe care le-au creat, fãcând loc ºoaptelor, cerul, parcã
Sub eºarfa alintãrii zdrobit de disperare a început sã plângã cu lacrimi mãrunte
Flori de pãcat! spre a spãla parcã greºelile noastre de peste zi.
Acum numai ecoul purta, de departe, freamãtul unei existenþe abia bãnuitã pentru majoritatea dintre noi.
Eºti ultima mea regãsire Creºteau din necunoscut forme ciudate a cãror umbrã le contura sensul cãlcând totul cu tãlpile groase ale bocancilor.
E lumea de care ne temem, e lumea pe care, din ignoranþã, am creat-o ºi de care acum fugim încercând sã o înþelegem. Aici
În lacrima nopþii – Dumnezeu. se ascund rãspunsurile la întrebãrile pe care nici nu îndrãznim sã le punem, aici avem sã aflãm care ne este drumul spre
ceea ce am negat atâta timp.
Strada
Tot ceea ce poate fi de fapt, nu este; tot ceea ce nu poate fi ne înconjoarã ºi copleºeºte. Plutim în oceanul îndoielilor
Mai trec
loviþi continuu de valurile deznãdejdii, ce sparg liniºtea aparentã cu sarcasmul brut nãscut din speranþe deºarte.
Pe strada inocenþei mele
Sã vindec sufletul Asta e lumea de care vrem sã fim mândri, asta e lumea pe care o meritãm pentru cã am plãsmuit-o singuri. Atunci de
Frunzelor. ce ridicãm ziduri înºelãtoare între noi ºi vrem sã ne separãm de reflexia noastrã crescutã pe ziduri?
Nimic nu poate fi mai periculos decât bastardul unei minþi bolnave, fiul întunericului, imaginea fricii din noi, simbolul
Aºtept pasului în prãpastie; lumea întreagã se minte pentru motive banale, mici ºi fãrã valoare, când ar trebui sã meargã spre ceea
Ultima noastrã ce, altfel, neagã cu disperare. Avem timp de alþii ºi altele ale lor, avem pãreri elevate despre toþi ºi toate, amestecãm sen-
Dragoste. surile cu înþelesurile pentru ca la sfârºit sã nu mai ºtim ce am vrut de fapt, de ce, pentru ce, uitând cã la rândul nostru
devenim subiect inutil în monologul altor genii creatoare de nimic.
Mirare Va veni oare vremea când vom renunþa sã mai întrebãm de ce?
Te regãsesc
Va veni vremea când universul se va confunda cu unitatea spre a se forma ºi înþelege?
În frânturile dimineþii.
Va veni vremea când nimeni ºi nimic nu va fi altfel decât ceilalþi sau celelalte?
Cu ce aripã
Ai zburat adn
Noaptea
În visul meu?
e-mail: trimbulinzii@yahoo.com

anul II , nr. 12, februarie 2003 dunarea de jos

7 litere centrul cultural dunarea de jos
În oraºul în care s-a ridicat
prima statuie a lui Eminescu în 1911
(realizatã de Frederic Stork), ziua de
Eminescu la Galaþi Cultural Dunãrea de Jos a organizat la
Centrul Militar începând cu orele 17.00
o searã muzical-literarã intitulatã “Mai
15 ianuarie s-a desfãºurat într-o liniºte aproape ciudatã. Oraºul era în semiîn- am un singur dor” prezentatã de Alice Dajboc. În program au fost intercalate ºi
tuneric, lumea grãbitã trecea prin Parcul Eminescu întrebându-se ce se întâmplã romanþe pe versurile poetului interpretate de elevi ai ªcolii Eminescu ºi muzicã
ºi încetinind pasul. folk oferitã de Viorel Tãutu. Iubirea dintre Eminescu ºi Veronica a fost dezvãluitã
Oficialitãþile oraºului în într-un moment poetic oferit de actriþa Ramona Anton (colaboratoare a Centrului
frunte cu primarul Dumitru Militar).
Nicolae au fost prezente ºi au ªi fiindcã toate acestea “trebuiau sã poarte un nume” acesta a fost sugerat
asistat încã o datã la o lecþie într-un spectacol de excepþie de cãtre trupa de “teatru în blugi” a Liceului
deschisã în aer liber despre Studium având
Eminescu. S-au depus jerbe de ca regizor pe
flori din partea Consiliului actorul Mihai
Judeþului Galaþi, a Primãriei, a Pãun.
ªcolii Eminescu ºi a Revistei Ziua de 15
Porto-Franco. P.S. Casian ianuarie a fost
Crãciun a realizat un dialog prilejul unor
frumos cu elevii ªcolii nr. 28 manifestãri cul-
“Mihai Eminescu” ºi cu cei care turale organi-
au venit sã omagieze aceastã zi zate de Centrul
recitând împreunã cu ei din Cultural pentru
poeziile poetului. a cinsti memo-
Au fost prezenþi scriitori din ria celui care a
oraºul nostru (din ce în ce mai dat un nume
puþini) care au spus un gând lui strãlucit poeziei
Eminescu (Angela Baciu, Valeriu noastre.
Valegvi, Coriolan Pãunescu). Florina
În aceeaºi zi, Centrul Zaharia

i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Când Preºedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, îi
spunea cã limba noastrã maternã este limba românã înmâneazã Ordinul Republicii, Universitatea din
(iar lingvistul aºa spunea), aceastã afirmaþie a sa ºi Bãlþi îi conferã titlul de Doctor Honoris Causa,
argumentele cu care venea în sprijinul ei aveau o devine cetãþean de onoare al Chiºinãului.
pondere deosebitã. Eugen Coºeriu a fost, am putea spune, savantul
Semnalând decesul lui Eugen Coºeriu, academi- total. Pentru el importanþã ºi prioritate avea doar
cianul Silviu Berejan de la Chiºinãu consemna argumentul ºtiinþific. Când, în timpul Colocviilor
dimensiunile enorme ale pierderii. “E trist sã rãmâi Filologice Gãlãþene a fost rugat sã comenteze faptul
tocmai acum fãrã acest sprijin, fãrã argumentul cã UNESCO a declarat anul 2001 An European al
suprem al maestrului, pentru cã el a fost o figurã Limbilor, el ºi-a exprimat nedumerirea în legãturã cu
impunãtoare pe plan mondial, nu numai pentru decizia UNESCO.
-Nu ºtiam
“Idealul de limbã al tuturor scriitorilor din Basarabia a fost totdeauna idealul tuturor românilor.
nimic despre
ªi la aceastã limbã exemplarã româneascã au contribuit ºi toþi scriitorii dintre Prut ºi Nistru, de la
aceasta ºi nici
Stamati, Russo ºi Haºdeu pânã la Grigore Vieru ºi la toatã splendida generaþie de poeþi români dintre
nu înþeleg bine
Prut ºi Nistru. De aceea spuneam “aºa – zisa limbã moldoveneascã”, fiindcã nu existã ca unitate la
ce este “Anul
nivelul graiurilor populare. E vorba numai de forme ale dialectului dacoromân, de graiuri care se
European al
întind ºi dincoace de Prut ºi nu existã nici o diferenþã serioasã, esenþialã, la nivelul limbii comune, nu
Limbilor” atâta
existã nici o diferenþã la nivelul limbii exemplare”.(Prof. dr. Eugen Coºeriu)
timp cât nu se
lingvistica ºi cultura româneascã. Având în faþã un specificã dacã e vorba de limbi istorice, de limbi pri-

Fãrã înaintemergãtor de mare calibru, ne simþeam mai mare. Rezultatul cred cã va fi cã se vor afirma tot
siguri. Acum, ne-a apãrut sentimentul de panicã felul de limbi mai mult sau mai puþin artificiale fãrã
interioarã. Azi, când suntem supuºi la tot felul de nici un fel de identitate istoricã ºi cã, de exemplu, se
Eugen Coºeriu represiuni spirituale din partea oficialitãþilor noastre, va pune în discuþie absurdã, fiindcã e vorba de
e greu ºi trist sã recunoºti cã rãmâi sã le suporþi fãrã nespecialiºti , ºi existenþa unei limbi moldoveneºti,
Eugen Coºeriu”. care nu existã…
În anul trecut, la Colocviile Filologice gãlãþene, …Eugen Coºeriu s-a nãscut în localitatea Aºa spunea Eugen Coºeriu. Astãzi ne dãm
marele lingvist Eugen Coºeriu a fost întrebat, într-un Mihãileni din judeþul Bãlþi. În ºcoala din sat, primul seama câtã dreptate avea. Sã ne aducem aminte cã în
interviu, despre planurile sale pentru viitor. “Când învãþãtor i-a fost tatãl lui Valentin Mândâcanu – 2001, anume în cadrul “Anului European al
suntem mai în vârstã – a rãspuns el – ne dãm seama cunoscut filolog basarabean. În 1940 se refugiazã la Limbilor”, la Prioziornoe, în raionul Chilia a avut loc
dintr-o datã cã viitorul este scurt sau poate fi foarte Iaºi. Cu o bursã de la Universitatea Alexandru Ioan “primul festival al limbii moldoveneºti”.
scurt. Aºa cã planurile de viitor la 80 de ani sunt mai Cuza de acolo pleacã la studii în Italia. La Padova ºi Nu mai este Eugen Coºeriu . Cu trei ani în urmã
curând planuri care se referã la terminarea mai Milano devine licenþiat în filologie ºi filozofie. Se a plecat în lumea celor drepþi Stanislav Semcinschi,
multor opere pe care nu le-am putut încã termina ºi cãsãtoreºte cu fiica unui mare lingvist italian, alt mare savant – filolog cu renume european, alt
planuri care se referã la viitorul publicãrii altor Bartolli. Ar fi putut sã-ºi facã acolo carierã ºi sã basarabean, profesor al Universitãþii din Kiev, luptã-
manuscrise, pe care, fãrã îndoialã, nu le voi mai activeze cu mult succes sub tutela socrului. Coºeriu tor pentru afirmarea numelui corect al limbii noastre
putea publica eu ºi le vor publica discipolii mei” alege, însã, altã cale. Împreunã cu soþia pleacã toc- materne. Cu bunã seamã, ne încearcã sentimente de
(revista Colinda, nr. 8, 2002) mai în America Latinã, în Uruguay, ºi de unul singur tristeþe ºi neliniºte odatã cu dispariþia omeneascã a
Profesorul Eugen Coºeriu a plecat din viaþã la îºi fãureºte biografia. Lucreazã ca profesor universi- unor personalitãþi de talia lui Eugen Coºeriu sau
7 septembrie 2002 în Germania, unde a locuit ºi a tar, devine director al Institutului de Lingvisticã. Stanislav Semcinschi. Fiind printre noi, cuvântul
activat la Universitatea din Tubingen. În sudul Avea cetãþenia Uruguayului, de care nu s-a despãrþit spus de ei întru afirmarea numelui corect al limbii
Basarabiei, pentru mulþi, trista veste a sosit cu nici când locuia în Germania. noastre avea o greutate aparte. Rãmân, însã, lucrãrile
întârziere. Sfârºitul pãmântesc al unuia dintre marii În Basarabia revine abia în 1991, la invitaþia lor, argumentele lor ºtiinþifice incontestabile ºi
lingviºti ai contemporaneitãþii nu poate trece Academiei de ªtiinþe a Moldovei, al cãrei membru rãmânem noi, pentru a mânui cu pricepere aceste
neobservat din mai multe motive. Eugen Coºeriu a de onoare devine atunci. Ajunge ºi pe la Mihãileni. argumente pe care ni le-au lãsat ca moºtenire.
fost o personalitate de primã mãrime în ºtiinþa filo- La vatrã i-au mai rãmas câþiva nepoþi. În 1998 Vadim BACINSCHI
logicã contemporanã. 36 de universitãþi din lume

dunarea de jos anul II , nr. 12, februarie 2003

centrul cultural dunarea de jos cuvânt si suflet 8

Scriptura Legei Vechi dzice la cartea Leviþilor(1), cã Moisi acela marele proroc ºi mai vîrtos Dumnedzeu cu dînsul, înveþase
ca, fie-ce muere ce va naºte prunc, sã facã patru-dzeci de dzile sã nu se apropie de bãrbatul seu ºi în Bisericã sã nu intre. Pentru
aceea spune noue sfînta Evanghelie de minunate lucruri ce s’au fãcut astã-dzi pentru Domnul Iisus Christos ºi dzice(2): Dacã s’au
umplut dzilele curãþeniei Mariei, atuncea duserã pruncul Iisus sã-l pue înaintea lui Dumnedzeu. Aveau obiceiu atunci de bãgau
pruncii cei mici în Bisericã de-I închina preotul, lui Dumnedzeu; cãci aºa scrie legea lui Moisi (3), cã fie-ce prunc ce-l naºte mumã-
sa întãiu, este sfânt ºi fãgãduit lui Dumnedzeu acel prunc. Pentru aceea ºi Maria Preacurata Feciora a adus pre Christos în Bisericã
fiind prunc de patru-dzeci de dzile. Avea ºi alt obiceiu, cã cu pruncul ducea în bisericã doue turturele sau doui porumbi. Deci ºi aces-
tã poruncã a Legei încã o a plinit Preacurata Feciora maica lui Christos, împreunã cu iosif carele se chema logodnicul sfinþiei sale
pentru vederea omenilor, cã duserã doue turturele în bisericã, ca dar preotului, pentru Domnul Christos.
Acolo în Ierusalim, dzice sfînta Evanghelie, era un om de-l chema Simeon, cãruia îi era fãgãduit de Duhul Sfînt sã nu morã
mai înainte pânã nu va vedea pre Domnul Christos cu trup pre pãmânt. Atunci când au adus pre Christos pãrinþii lui în Bisericã,
Simeon betrânul acela L’a luat pre Dînsul în braþele sale ºi a dzis: Acuma clobodzeºte, Stãpâne, pre robul Teu cu pace, dupã cuvân-
tul Teu ce ai grãit, ºi me slobodi din betrâneþe ºi din amarul ºi înºelãciunea lumei; cã iatã acum vedzurã ochii mei mântuirea Ta.
Lucru ca acesta fãcuºi, Christose Domnul meu, cã luminã arãtatã fu întru tote limbile pentru lumina Ta, ºi lucrul Teu fu laudã întru
toþi Israiltenii carii vor crede întru Tine.

Stretenia
Întâmpinarea Domnului cu lumea
Sf. Întâmpinare a Domnului de cãtre Simeon dreptul la
Templul Legii vechi din Ierusalim, la 40 de zile de la naºterea
Domnului din Sf. Fecioarã Maria capãtã, în sinteza teologicã
patristicã bizantinã a Sf. Biserici de Rãsãrit, semnificaþii ºi
proporþii cu adevãrat cosmice.
De fapt toate actele mântuirii neamului omenesc ce zãcea
în întunericul necredinþei pe care Mântuitorul ºi Iubitorul de
oameni Dumnezeu reprezintã una ºi aceeaºi faþã omeneascã a
Tatãlui nostru din ceruri, faþã cu care Pãrintele Atotþiitor
îmbrãþiºeazã în dragostea Duhului sãu Sfânt pe toþi oamenii,
fãcãtura Mâinilor Sale sfinte (cf. Ps. 118, “Mâinile Tale
m-au fãcut ºi m-au zidit, înþelepþeºte-mã ºi mã voi învãþa din
poruncile Tale”).
Cãci astãzi, Hristosul Tatãlui se oferã, El, Pantocratorul,
prin omenitatea Sa sfinþitã asumatã din Fecioara Maria,
Pãrintelui Sãu, ca Fiu din veci al lui Dumnezeu ºi Fiu al omului
nãscut sub Lege. Mântuitorul voieºte sã arate prin aceasta cã ºi
noi trebuie sã devenim jertfe vii oferite pascal Tatãlui etern,
zidind în toate zilele ºi în tot ceasul pe omul liturgic lãuntric din
noi înºine, pe omul tainic al inimii mystis Kardis authropos, Ep.
I soborniceascã a Sf. Ap. Petru, cap. 3,4). Aºadar întâmpinarea
Domnului la templul legii din ierusalim dupã 40 de zile de la
naºtere – rânduialã datã de Dumnezeu lui Moisie ºi poporului
Legii celei vechi pe Muntele Sinai – nu e doar primirea pruncu-
lui sfânt ºi sfinþitor de cãtre bãtrânul ºi dreptul Simeon din
braþele binecuvântate ale Sfintei Fecioare Maria, ci limpedea
prefigurare a Hristosului Domnului oferindu-se Tatãlui Sãu ca
fiu neprihãnit al lumii, cãci ca fiu al lui Dumnezeu ºi neschim-
bat ºi deofiinþã Dumnezeu ºade în sânul binecuvântat al Sf.
Treimi de viaþã fãcãtoare din eternitate, nãscându-se veºnic din
tatãl Sãu iubitor, izvor a toatã existenþa ºi harul ºi fãptura ºi
viaþa. Dreptul Simeon ºi preotul Legii îl preînchipuie, astfel
înþelegând, pe Tatãl, cel ce primeºte jertfa de bunã voie a Fiului
Sãu ºi a tot omul ce vine la Dânsul, Maica Domnului pe firea
cea neprihãnitã ºi ziditã a lumii, aducând în a 40-a zi rodul
sfinþit al naºterii sale. În înþelesul ei mai adânc sãrbãtoarea
Întâmpinãrii vorbeºte de neamul cel pãcãtoºit al oamenilor care,
prin pârga poporului ales din toate neamurile pãmântului iese
din sclavia iraþionalã ºi umilitoare a lui Faraon cel înþelegãtor ºi
din Egiptul întunecat al pãcatului învechit ºi trecând prin Marea
Roºie a botezului creºtin rãtãceºte 40 de ani prin pustia uscatã ºi
stearpã a lumii acesteia, ca într-un exil (2) (Petru 1, 17) pentru
îndãrãtnicia sa de a lepãda obiºnuinþele murdare ale pãcatului ºi
amintirea cãldãrilor cu carne ale Egiptului (belºugul fãþarnic ºi
înºelãtor al vieþii în pãcat, aparenþa sterilã a lumii cu spatele la
tatãl) iar mai apoi trece Iordanul fãgãduinþei ºi-al cunoºtinþei de
Dumnezeu în þara binecuvântatã a Liturghiei, în care curge
laptele Evangheliei ºi mierea rugãciunii de foc a inimii, adicã
intrã în Biserica Împãrãþiei slavei dumnezeieºti, în care îºi
înmulþeºte poporul gândurilor alese ºi bunã vieþuire, în pãmân-
tul Fericirilor fãgãduite. Zãmisleºte apoi neamul omenesc ºi
fiecare din noi pe Hristos Domnul – pârga mântuirii – din maica
sa, pârga neprihãnitã a firii noastre zidite, care rãsare, dupã ce
ne împãrtãºim din Sf. Liturghie, ca un soare isihast din mor-
mântul mistic al inimii noastre, transformatã din peºterã de tâl-
hari în Betleem binecuvântat ºi se jertfeºte El în numele nostru,
primit în mãdularele noastre Tatãlui din ceruri, în Templul
veºnic al Împãrãþiei. Simeon cere slobozenie pe pãmânt Tatãlui,
cãci au vãzut ochii sãi mântuirea pe care a gãtit-o înaintea feþei
tuturor popoarelor ºi lumina cea spre descoperirea neamurilor,
iar neamul omenesc cere slobozenie din trupul pãcatului cãci au
vãzut aceastã luminã – pe Hristos Împãratul – înãlþatã pe crucile
tuturor bisericilor lumii creºtine. Maica Sfântã Fecioarã
dãruieºte într-un act de supremã jertfelnicie maternã ºi
prosternare divinã – Tatãlui pe Fiul ei cel întâi nãscut ºi rodul
binecuvântat al aºteptãrii întregului neam omenesc iar firea
noastrã dãruieºte pârga sufletului nostru – bucuria dragostei –
fiul cel întâi nãscut între gândurile noastre spre închinare,
nãdejde ºi mântuire..
Întâmpinarea Hristosului la templu e Întâlnirea Tatãlui cu
lumea cea ziditã ºi cãzutã în neascultare, dar iarãºi înãlþatã prin
Hristos Domnul, pe care-l dãruieºte pentru cruce, rãstignire,
moarte, Înviere ºi Înãlþare Maica Fecioarã, prefigurarea ºi pârga
firii omeneºti logodite iarãºi cu Sf. Treime, pãrtaºã mai adevãrat
dumnezeieºtii firi ºi nemãrginirii.

Stretenia – o veche sãrbãtoare protoromânã
De-a lungul a 2000 de ani de creºtinism, sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului – aducerea
pruncului sfânt la Templu, la 40 de zile dupã naºtere de cãtre Fecioara Maria – nu a reuºit pe
deplin sã întunece notele precreºtine ale unei mai vechi sãrbãtori romane preluate de daci sub
ocupaþia din timpul Daciei Felix.
Introdusã de Împãratul Justinian în 540 în întregul imperiu bizantin în cultul Bisericii de
Rãsãrit, aceastã sãrbãtoare a purificãrii (numele ei latin adoptat de papa Gelasie cu 45 de ani mai
înainte era chiar Purificationis Beatae Mariae festum) a contracarat Inmpercaliile romane,
ancestral motiv de orgii nocturne.
La originea sa dacicã, o ºi mai strãveche tradiþie dedicã aceastã sãrbãtoare a întâmpinãrii
iernii cu primãvara animalelor totemice binecunoscute – lupul ºi ursul. Pe stilul vechi, sãrbãtoarea
cãdea în 15 februarie, adicã în “cumpãna” dintre anotimpul hibernal ºi anotimpul semãnatului ºi
reitera vechi funcþii augurale, propiþiale ºi ferilizatoare, toate practici normale, dacã avem în
vedere ocupaþiile agropastorale ale populaþiilor daco-trace. Astfel, prin intermediul ursului, ieºit
din bârlog ºi din hibernare, se fac importante previziuni privitoare la vremea din cursul întregu-
lui an, dupã principiul pars pro totum. Funcþia fertilizatoare a animalelor folosite la munca
câmpului este activatã în contextul protecþiei deosebite pe care o primesc în vederea apropierii
semãnatului, pentru a nu fi atacate de urs sau de lup – dovadã paremiologii de de tipul “unde
calcã boul, izvorãºte apa”. De asemeni, boul capãtã ºi funcþii oraculare, “dacã bea boul apã în
urma lui, anul va fi mãnos”. Gospodarii “dau astãzi fân cu braþul, nu cu furca”, tratând cu mult
respect vitele ce le vor asigura hrana ºi utilitãþile casnice ale gospodãriei tradiþionale precum ºi
transportul fâneþurilor ºi a cerealelor.
Tot de Stretenie avea loc ºi târcolitul viilor – ocol ritual al viþei de vie, strãveche cutumã
marcând începutul noului an viticol, în care bãrbatul poartã un inedit dialog cu viþa de vie ºi cu
Dumnezeu, oficiind, dupã ce taie câteva coarde din butuci, o masã ritualicã cu vin ºi bundãrete
(caltaboº), spunând: “Cum este bundãretele de mare aºa sã se facã strugurii de mari!”, atestând
aºadar un vechi ritual de magie simpateticã.
Existã ºi semne de personificare în panoplia largã a imageriei populare, a sãrbãtorii,
închipuitã în popor dupã arhetipul divinitãþilor naturale feminine (matrix gea, þãrâna mamã –
materia primordialã lichidã). Mentalitatea arhaicã denunþa faptul cã Stretenia e rea, capricioasã,
mai totdeauna mânioasã: (…) “Dacã trece Stretenia peste apã ºi apa e dezgheþatã, atunci se mânie
ºi-ºi face pod peste dânsa ca sã treacã, dã viscol ºi îngheþ” (S.Fl.Marian – Sãrbãtorile la români,
p. 247). La fel ca ºi în ziua precedentã, dedicatã lui Trif Nebunul, numele sãrbãtorii are o însem-
natã forþã generatoare asupra semnificaþiei mitologice în mentalul popular. Deºi aparent
complexul de practici ºi manifestãri dezvoltat de actanþi în ziua de Stretenie focalizeazã pe
Fecioarã, întâlnim un mare numãr de tradiþii ºi legende ce au ca personaj central pe vechea divini-
tate femininã Stretenia, o femeie rea, deosebit de periculoasã, ofensatã de Trifon, bãrbat cu trãsã-
turi clare de nebunie ireverenþioasã. Pedeapsa pentru Trif nebunul, care o “tuºeºte” pe Fecioarã în
drum spre Templu – legende post încreºtinate – este intrarea haitelor de lupi în oile gospodarilor,
jertfã necesarã pentru îmbunarea zeiþei mânioase, simbol pentru meteorologia capricioasã a lui
februarie (pe stil vechi). În Hotãrani, Romaneºti, gunoiul nu se scoate din casã pentru ca lupii sã
nu afle în el vreun cãrbune: “cu deosebire la Stretenie grija este aºa de mare cã se crede cã în
nopþile acestor zile nu e lupoaicã cãreiã sã nu-I dea piciorul prin sat sã fure cãrbuni prin gunoi;
cã dacã nu furã rãmâne stearpã cu care ocazie dã iama prin ocoale sã ia ceva de conãcealã”.
În comunitãþile locuite între Siret, Prut ºi Dunãre sunt observate ºi alte obiceiuri, acum, de
Stretenie. “Ca sã nu mãnânce fiarele vitele, se þin Cîrcovii ºi Filipii” în Bãneasa, plasa Covurlui,
noteazã I.D. Arghirescu pe la 1894, informator popular din judeþul nostru ce apare în ches-
tionarele lui Nicolae Densuºianu (A. Fochi – Rãspunsuri la chestionarele lui N. Densuºianu).
În Cudalbi, plasa Covurlui, “dacã a avut mai multe fete, mama rãmâne fãrã de Filip” – un
rest ritualic pentru tarii familiei, strãmoºii totemici rãmaºi din moºtenirea romanã; Filipii de iarnã
este un alt nume pentru Stretenie, la fel ca ºi Cîrcovii (informator M. Dobreanu, 1893). La Poiana,
plasa Tecuci, se crede cã “dacã curg streºinile la Stretenie, se pãstreazã ogrinjii rãmaºi de la vite
cãci vor fi buni dupã Sf. Gheorghe”, informeazã A. Iuga la sf. sec. trecut. Meteorologic vorbind,
în ziua de Stretenie se produc observaþii cu caracter augural fiind cumpãnã între iarnã ºi primã-
varã. Astãzi “iese ursul din vizuinã; dacã intrã iarã, iarna va fi mai grea; dacã pleacã în pãdure,
începe primãvara; dacã râul va fi “cusut” (îngheþat, n.n.), îl descoase; de va fi descusut, îl coase
la loc; de va fi vreme rea în aceastã zi, nu va mai þine iarna mult, iar de va fi frumos, iarna va fi
lungã”” În Poiana Lungã (Botoºani) se crede cã “dacã vine lupoaica ºi furã din gunoi, rãmâne
grea”; “din ce casã vor apuca ceva cãrbuni, de acolo vor mânca toate vitele” (A. Fochi, Datini ºi
eresuri pop. De la sf. sec XIX).
Sãrbãtoarea Streteniei, în concluzie, aºa cum o aratã ºi numele împrumutat de pe terenul
lingvistic bulgar (Stretenie – întâlnire, întâmpinare) ºi cum o aratã textele liturgice în limba
slavonã a sec. XVII, reprezintã mascat încheierea ciclului orgiastic iniþiat la solstiþiul de iarnã prin
Saturnaliile romane ºi rezoneazã simbolic la apariþia creºtinismului, cu mentalitatea totemicã a
ancestorilor – lari, urs, lup precum ºi alte animale obiºnuite în bestiarul geto-tracic.
De asemeni, fapt important, ciclul anotimpurilor, având în vedere poporul agro-pastoral de
origine indo-europeanã aºezat de la Iafet încoace între Carpaþi ºi Nistru ºi Tisa, îºi impune
calendarul sãu augural – propiþial – cum s-a arãtat mai sus – protecþia vitelor de nãvala lupilor,
târcolitul viilor, magia simpateticã, practicile apotropaice referitoare la scosul gunoiului ºi
prãsirea lupoaicelor. Rãzbat încã ecouri ritualic – oraculare ale unei vechi divinitãþi feminine a
naturii la traci atestate de personificarea involuntarã în imageria popularã arhaicã a Streteniei,
numele creºtin al sãrbãtorii creºtine a Întâmpinãrii Hristosului la templu, Fecioara devenind pre-
textul modern pentru manifestarea ei cu putere (cf. Jocul semantic între Întâmpinare ºi
Întâmpinãturã – boli, pareze, schimonosiri, sperieturi provocate de aceastã enigmaticã zeiþã
mânioasã acoperitã sub numele Streteniei – totul pe fundalul coliziunii celor 2 anotimpuri în
perioada pre-echinocþialã, eveniment astronomic transpus, asemeni, în Babele lui Martie).
Un ultim mitologem al acestei strãvechi sãrbãtori protoromâneºti cu substrat tracic, pe vec-
tor geto-dacic îl reprezintã cedarea zilei de sãrbãtorire a Sf. Trifon de cãtre mânioasa Stretenie,
camuflatã uneori în legende sub chipul Fecioarei Maria ofensate pe când mergea cu pruncul la
Templu, - vezi tradiþia zicãtorii “Trif nebune! Fie ziua ta azi, c-a mea a fi mâne!” (Speranþia VIII,
f. 123, apud. A. Olteanu – Calendarele pop.rom., p. 89)
Rãzbate nici mai mult nici mai puþin decât ecoul vechiului conflict matriarhal manifestat în
neoliticul târziu ºi în spaþiul nostru pe fondul schimbãrii centrului de greutate pe muncile câm-
pului ºi, deci, pe ocupaþiile bãrbãteºti, altfel spus, trecerea la patriarhat ºi rãzboaiele inter-tribale,
odatã cu schimbarea relaþiilor comunitare – cf “mãrinimia” Streteniei, care pune în evidenþã
mentalitatea arhaicã plinã de teamã la adresa mâniei zeitãþii feminine, capricioase, îmbunatã prin
acordarea ajunului (1 febr) bãrbatului (în speþã Trif Nebunul, pedepsit pentru o vinã imaginarã),
dar care îºi alocã sãrbãtoarea principalã (2 febr) fãcând “concesia” zilei precedente – evident un
comportament ritualic matriarhal rãmas sub aparenþa sãrbãtorii Streteniei creºtine.
Paginã realizatã de Cãtãlin CIOBANU

anul II , nr. 12, februarie 2003 dunarea de jos

9 cuvânt si suflet
CUZA VODÃ ºi UNIREA
CUZA VODÃ ºi UNIREA
Demult, aºa cum ni-i dat din fire,
Doreau românii o viaþã în unire.
Aceasta o doreau, aceasta le e vrerea,
ªtiind cã numai Unirea le va da puterea.
ªi-ntr-un Ianuarie cu ger cumplit
Alexandru Ioan Cuza a ºi reuºit,
Sã facã prin pravila domneascã,
Unirea Moldovei cu Þara Româneascã.
Moldovenii au fãcut chiar primii paºi
În capitala acestora. La Iaºi
Aceiaºi paºi au fost fãcuþi, dacã doreºti
ªi de cãtre cei din Bucureºti.
ªi uite-aºa în ziua douãzeciºipatru,
Din Ianuarie a anului 1859 ºi nu-naltu
A realizat Cuza, fãrã nici o fricã,
Unirea Românilor, Unirea cea Micã.
Dar patrioþii de-atunci îºi doreau tare,
Sã realizeze Unirea cea Mare
A celor de o limbã, port ºi grai
Cum a fost fãcutã de Voevodu Mihai.
Pânã-n 1918, la Unirea cea Mare,
Au fost bucurii, lupte, dar ºi jale.
Iar dacã totuºi ea s-a realizat
ªi pârcãlabului Cuza i s-a datorat.
În aceastã zi de 24 Gerar,
Unirea pe care am primit-o în dar,
Noi, generaþia de azi, cu toþi jurãm
Ce Cuza a înfãptuit sã apãrãm.
Dupã cum Cuza a fãcut-o fãrã fricã,
Atunci, când a realizat Unirea Micã,
ªi noi vom lupta, cu mic cu mare,
Ca sã trãim uniþi în vechile hotare.
Toma MUNTEANU
dunarea de jos
Iordache Novac – poetul popular
care nu ºtie sã se iscãleascã
În satul Rãdeºti din comuna Bereºti trãieºte un
om care se diferenþiazã cu mult de ceilalþi oameni.
Înainte, când se fãceau clãcile, veneau oamenii din
sat ºi îl rugau sã meargã ºi el. Nu ar fi avut nici un
farmec o ºezãtoare sau o clacã fãrã Iordache Novac.
Acest om a rãmas orfan de mamã la vârsta de un
an ºi trei luni, cum el însuºi o spune:
“Într-o bunã dimineaþã
Ai plecat, maicã, din viaþã
Ne-ai lãsat ai nimãnui
Ca pe puii cucului
În mijlocul codrului
Într-o crangã de gutui.”
Toate momentele importante din viaþa sa au fost
versificate prin poezii populare. Versificaþia este
simplã, cu metricã popularã. Se remarã în mod
deosebit o sensibilitate a sufletului, care se con-
cretizeazã în metafore ºi comparaþii de o deosebitã
frumuseþe.
“Mama noastrã nu mai vine
C-a pus-o Dumnezeu bine…”
“Într-o zi de sãrbãtoare
Ne-o bucurat sfântul soare
Fãrã sã ne dãm noi samã
Ne-o adus Dumnezãu mamã.”
Geniul creator þãrãnesc nu a funcþionat doar în
cazul faptelor ºi întâmplãrilor proprii versificatoru-
lui. Tot ceea ce l-a impresionat pe moº Iordache,
cum ar fi întâmplãrile celorlalþi sau marile eveni-
mente ale societãþii, a fost pus în versuri. Nu am
aflat de la Iordache Novac numai poeziile sale, ci ºi
cântece din bãtrâni. Ne-a mãrturisit cã la vârsta de
12 ani ºtia 105 poveºti ºi nu a trebuit sã ne rugãm
mult ca sã ne spunã o poveste frumoasã.
“Un boier avea o fatã mare ºi când semãna fata,
un bob sãrea înapoi.
- Bobule, eu am sã te mãnânc, îi spunea fata.
Bobul iar sãrea înapoi.
- Bobule, eu am sã te mãnânc.
El iar sãrea înapoi.
Atunci fata a mâncat bobul ºi a rãmas gravidã.
Boierul, când a vãzut cã-i creºte burta fetei, a înjugat
centrul cultural dunarea de jos
douã vaci negre la cãruþã, i-a pus de mâncare, dupã
care i-a spus fetei:
- Unde s-or opri vacile, acolo sã te opreºti ºi tu.
La mine sã nu mai vii.
Fata s-a urcat în cãruþã ºi a dat bici la vaci ºi
vacile s-au oprit în pustietate.
Pe atunci, Dumnezeu ºi Sfântul Petru umblau pe
faþa pãmântului.
Fata a terminat ce avea de mâncare, pânã a
nãscut...”
Vom continua aceastã
poveste, pre numele ei
“Povestea lui Ioanicã Fãt
Frumos, finul lui
Dumnezeu.” Cel mai impor-
tant lucru pe care ni l-a spus
moº Iordache Novac, sunt
aceste basme vechi învãþate
de el pe la clãci.
Pentru cercetãtorii de
folclor este foarte important
faptul cã cel care ºtie astfel
de lucruri nu are ºcoalã
fãcutã, dupã cum el însuºi
spune: “nu ºtiu carte, nici sã
mã iscãlesc.” Aceasta este o
garanþie a faptului cã nu ºi-a
însuºit prea multe elemente
de ºtiinþã, care ar fi distrus aceste minunate idei
populare.
Ne-a mai spus moº Iordache multe poveºti, cu
balauri, cu fete de împãrat, cu soarele ºi luna, dar ºi
cu oameni nevoiaºi sau cu necazuri.
Toate acestea contureazã cadrul lumii sãteºti,
iar în gândirea popularã basmul este o sintezã
tipologicã de fapte ºi personaje evocate într-un mod
metaforic.
Dacã v-a impresionat ceva din cele povestite de
la moº Novac, atunci când treceþi prin Rãdeºti
vizitaþi-l pe acest om care este oricând gata sã vã
spunã o poezie sau chiar sã vã compunã una.
Daniel POPA
anul II , nr. 12, februarie 2003
centrul cultural dunarea de jos
Sfânta Mãnãstire
Buciumeni se aflã în partea de
nord-vest a actualului judeþ
Mãnãstirea Buciumeni
Galaþi, în cadrul cel mai frumos
al puþinelor pãduri seculare Contribuþii la monografia Sfântului lãcaº
care s-au mai pãstrat în Þara de
Jos a Moldovei.
În ciuda numeroaselor vicisitudini care s-au abãtut
asupra sa marcându-I existenþa, vechea aºezare monahalã
cunoaºte astãzi o adevãratã înflorire. Puternica credinþã în
Dumnezeu, înaltele calitãþi morale, dar ºi râvna neîntre-
cutã a maicii stariþe ºi a monahiilor (pe care aceasta le
pãstoreºte cu înþelepciune) au transformat Mãnãstirea
într-un predilect loc de rugãciune ºi meditaþie spre care se
îndreaptã cu încredere toþi cei dornici de izbãvitoarea
mângâiere duhovniceascã. Dar câþi dintre aceºtia cunosc
istoria Sfântului Lãcaº înãlþat în pãdurea Buciumenilor?
Pentru a le satisface curiozitatea, cât ºi pentru a evita
perpetuarea unor posibile erori (aºa cum s-a întâmplat
pânã acum), ne propunem ca, în rândurile de faþã, sã real-
izãm o scurtã incursiune în trecutul mai îndepãrtat al aces-
tuia, având drept cãlãuzã nu numai informaþiile vehiculate
prin intermediul unor scrieri, ci ºi pe cele identificate în
documentele autentice xe se pãstreazã în arhivele din
Bucureºti, Galaþi sau Tecuci.
Prima relatare despre existenþa “Schitului de maici”
o face Theodor N. Ciuntu în “Dicþionarul geografic, sta-
tistic ºi istoric al judeþului Tecuciu” apãrut în anul 1897 la
Bucureºti. Acesta susþine cã “Biserica a fost fãcutã de (!)
lemn în anul 1700 dupã cum se vede din o inscripþie (!).
fondatorul este serdariu Manolache Radoviciu, în urmã s-
a refãcut de Monastirea Rãchitoasa de care depindea”
(Th. N. Ciuntu, op.cit., p. 32).
Ulterior, toþi cei preocupaþi de elaborarea unor lucrãri
cu caracter monografic, dedicate judeþului Tecuci sau
Buciumenilor, au acordat deplinã credibilitate afirmaþiilor
lui Th.N.Ciuntu fãrã a se implica ei înºiºi în realizarea
unor investigaþii.
Mai mult chiar, scriitorul Nicolae Staicu-Buciumeni,
autorul recentei monografii “Monumentul istoric:
Mãnãstirea Buciumeni” (Bucureºti, Ed. Vasile Cârlova,
1999), afirmã cã “informaþia (lui Th. N. Ciuntu, n.n.) tre-
buie luatã în considerare”, cei care I-o comunicase
neavând nici un motiv “sã inventeze o inscripþie care nu a
existat”, motiv pentru care conchide spunând “cã nu
putem pune la îndoialã buna lor credinþã” (p.39).
Nu credem cã dacã Th. N. Ciuntu menþioneazã
cuvântul inscripþie, noi trebuie sã acceptãm ºi existenþa
acesteia, mai ales a conþinutului sãu, de moment ce el
însuºi, în fraza urmãtoare, ajunge sã susþinã, deja, o aber-
aþie, aceea precum cã Schitul depindea de Mãnãstirea
Rãchitoasa!
Concluzia, oarecum forþatã, îi permite lui Nicolae
Staicu-Buciumeni sã dea frâu liber propriei fantezii. În
cartea sus-menþionatã, cercetãtorul – pasionat de istoria
propriilor sale meleaguri natale – afirmã cã biserica schi-
tului “construitã din bârne de lemn de stejar”, data “din
prima jumãtate a secolului al XV-lea” (Ibidem, p. 33),
deci tocmai din timpul domnitorului Alexandru cel Bun!
Apoi, adaugã cã, “pe temelia primei biserici, s-a ridicat o
a doua bisericã creºtinã”, “aceasta fiind sfinþitã, în anul
1718, de episcopul Sava al 3-lea al Romanului” (Ibidem,
p. 34, 42).
Referindu-se la ctitori, realizatorul monografiei
inventeazã pe “soþii Manolache ºi Ana” (inspirat fiind
probabil de legenda “Meºterului Manole”!) care,
chipurile, la începutul secolului al XVIII-lea, ar fi “con-
struit schitul din poiana liniºtitã întru pomenirea lor ºi a
înaintaºilor adormiþi întru Domnul” (Ibidem, p. 41), pret-
inzând (fãrã a susþine ºi cu probe concrete) cã Ana s-ar fi
înrudind chiar “cu Bucium stolnicul, mort la 1653”
(Ibidem, p. 42), considerat, pe nedrept, ºi întemeietorul
satului Buciumeni din þinutul Tecuciului. iPotezele –
deduse din aºa-zisele “relatãri dintr-o lucrare mai veche”
(Ibidem, p. 37), care acum este de negãsit, sau informaþi-
ile transmise “pe cale oralã” de cãtre bunici sau pãrinþi
(ibidem, pp.39,40) – ºtim prea bine cã nu pot cãpãta nicio-
datã consistenþa ºtiinþificã necesarã.
Nicolae Staicu-Buciumeni semnaleazã ºi “o
greºealã” (de fapt inexistentã) în “Anuarul Eparhiei
Romanului” din anul 1936 care ar afirma cã “biserica
schitului de cãlugãriþe Buciumeni a fost mutatã la 1750 de
cãtre shimonahul Isaia Orbul la mãnãstirea Bogdana” din
þinutul Bacãului. Într-adevãr, fusese adusã o bisericã din
anul II , nr. 12, februarie 2003
lemn în cimitirul mãnãstirii
menþionate, numai cã
aceasta provenea de la des-
fiinþatul Schit Buciumi (ºi
nu Buciumeni, cum încã se
mai confundã) din þinutul
Bacãu (Nicolae Stoicescu.
“Repertoriul bibliografic al
localitãþilor ºi monu-
mentelor medievale din
Moldova”, Bucureºti,
Direcþia Patrimoniului
Cultural Naþional, 1974,
p. 129).
În fine, neavând deplinã încredere în cifra vehiculatã
de Th. N. Ciuntu, 1700, ca datã a întemeierii schitului, N.
Staicu – Buciumeni ajunge la concluzia cã: “La 1800 ser-
darul/general (!) Manolache Radovici, cu soþia sa
Smaranda au ridicat actuala bisericã din zid cu hramul
“Sf. Treime”, sfinþitã de episcopul Romanului, Meletie
Brandaburul” (Ibidem, pp.34, 46). Atribuirea gradului de
general, serdarului Manolache Radovici, ni se pare de-a
dreptul neinspiratã. A existat un general de brigadã cu un
astfel de nume, numai cã acesta se nãscuse la Iaºi, cu vreo
4-5 ani dupã moartea lui Manolache ºi se numea
Alexandru Radovici (“Bãrbaþi ai datoriei 1877 – 1878”.
Mic dicþionar. Bucureºti, Ed. Militarã, 1979, p. 220). De
asemenea, este greu de crezut cã biserica schitului fusese
fãcutã din zid încã de la începutul secolului al XIX-lea,
atâta vreme cât în Tecuci, deci în reºedinþa judeþului,
prima bisericã din cãrãmidã s-a construit de abia în anul
1813 (“Monografia municipiului Tecuci”, Galaþi, Geneze,
1999, p. 265).
Având în vedere faptul cã autorul celui mai vast
studiu monografic dedicat pânã acum Mãnãstirii
Buciumeni susþine cu înverºunare cã Radovicii ar fi de
fapt ctitorii acesteia, ne simþim datori sã facem câteva pre-
cizãri.
I. Persoanele cu numele de familie Radovici sunt
...istorii si ...interpretari 10
menþionate în Moldova
doar spre sfârºitul veacu-
lui al XVIII-lea, mai pre-
cis spus în anul 1798 ºi la
19 decembrie 1799, când,
pentru prima datã, apar:
Constantin Radovici, vechil pe moºia Ionãºeºti, þinutul
Tecuci (Arhivele Naþionale, Sediul Central – Bucureºti,
Fond Documente istorice CCLXV/175), ºi Manolache
Radovici (probabil, fiul celui dinainte) în calitate de cãpi-
tan (Constantin Solomon; C.A. Stoide. Documente
tecucene, vol 2, sec. XVI-XIX, Bârlad, 1939, doc. LXV ºi
LXVII, pp.61,63). În octombrie 1804 ºi, respectiv, în mai
1805, Isprãvnicia îi porunceºte cãpitanului Radovici sã
punã pietre de hotar la moºia Sclipoteºti a Ruxandei Jora
(ANB, DI, CDXLV/263, 265).
Din documentele consultate am mai aflat cã serdarul
Manolache Radovici trimite în 1815 o jalbã domnului
(ANB, DI, CLXIV/139), pe 25 octombrie 1816 face o
mãrturie hotarnicã unui vad de moarã de pe apa
Tecucelului (ANB, DI, MCIV/53), pe 20 decembrie 1816
a fost implicat într-un schimb de pãmânt cu sachelarul
Iancu Berza (ANB, DI, XXXVII/25), pe 15 mai 1818,
alege pãrþi din moºia Poiana, partea dinspre Brãhãºeºti
(Const. Solomon, op.cit., vol 3, sec XVII-XIX, 1941,
doc.CL, pp.137,138).
Se mai ºtie faptul cã Manolache Radovici a îndeplin-
it ºi atribuþiunile de vechil pentru vornicul Costache
Conachi (ANB, DI, XXXVI/50) ºi, respectiv, de ispravnic
al þinutului Tecuci, în anul 1820 ºi în perioada 1823 –
1825 (Const. Solomon, op.cit., vol 2, doc.LXXXV, p.84,
vol 3, doc CXXXVII, p. 122).
Dar din niciunul din documentele menþionate nu
reiese faptul cã Manolache Radovici ar fi fost ctitor al
schitului de lângã satul Buciumeni. Dimpotrivã din
“Tabloul de monastiri, chinovii ºi schituri aflãtoare în dis-
trictul Tecuci”, întocmit spre sfârºitul anului 1864, rezultã
cât se poate de clar, în cazul acestuia (în timp ce la cele-
lalte se cunoºteau datele solicitate!) cã anul fondãrii “nu
s-a putut constata”, afarã (de faptul, n.n.) cã biserica actu-
alã e clãditã prin agitorulu mai multora la 1824” (Arhiva
Naþionalã, Filiala Galaþi, Fd. Prefectura judeþului Tecuci,
730/1864, f. 9/10).
Anul 1824, indicat ca an al ridicãrii primei biserici
din cãrãmidã, corespunde, într-adevãr, perioadei în care
serdarul Manolache Radovici îndeplinea ºi funcþia de
ispravnic al þinutului. Este posibil ca cel ce I-a furnizat
informaþiile lui Th. N. Ciuntu, (dacã nu, cumva, în mod
intenþionat vroise sã denatureze adevãrul) sã-ºi fi amintit
de acest lucru ºi sã-l fi considerat a fi, în calitatea sa de
reprezentant al autoritãþii administrative din acea vreme,
“implicat” ºi în realizarea edificiului.
Anul 1840, vehiculat de “Anuarul Eparhiei
Romanului” (p.357), trebuie luat ºi el în consideraþie pen-
tru cã, între timp, avusese loc douã cutremure de pãmânt
destul de puternice, pe 26 noiembrie 1829 ºi 23 ianuarie
1838, care, în mod sigur, afectase vechea construcþie din
zid impunându-se ulterior refacerea din temelii a acesteia.
Deci, informaþia cu carcter oficial, furnizatã de cãtre
Prefecturã – dupã consultarea prealabilã a protoiereului
de Tecuci, fiind mai veche cu 33 de ani faþã de cea intro-
dusã de Th. N. Ciuntu în dicþionarul sãu, - este destul de
credibilã, ea fiind mult mai apropiatã de perioada începu-
turilor aºezãmântului monahal. Singurele lucruri certe
care îl leagã pe serdarul Manolache Radovici de
Buciumeni ºi, implicit, de schitul de aici sunt: - alegerea
fãcutã, în calitate de hotarnic, pe 15 mai 1818, a celor 33
stânjeni din “Codrul Buciumenilor, pe din gios de Poiana”
ºi “8 din sat din Buciumeni” pe care îi aveau de “baºtinã
ºi cumpãrãturã” unii rãzeºi ce se trãgeau din toderaºc ºi
Grigore Corban (Const. Solomon, op.cit., vol 3, doc. CL
pp.137-138); - mãrturia hotarnicã, din 15 mai 1819, în
care este menþionat schitul Buciumeni cãruia îi alege
“patru suti cinsprezece atãnjãni de moºie din cuprinsu<l>
codrului Buciumeni undi esti fãcut schitu<l> , ci esti
acum închinat Sfintii Mãnãstiri Vãraticu<l>, cari o sutã
de stãnjãn<I> I-am din doi bãtrâni, adicã 313 stãnjãni din
bãtrãnu<l> Cãrbunesc ºi 102 din bãtrãnu<l> Tomescul
pol bãtrân de pe <Sfintiia> sa popa Tãtaru” (ªt.
Andronache. Documente istorice tecucene. Vol 3, sec. Al
XIX-lea, doc.66, pp.90-91).
(va urma)
ªtefan ANDRONACHE
dunarea de jos
11 etnos centrul cultural dunarea de jos

Activitãþi ºi premii:
1983 – debut ca artist amator în cadrul
orchestrei de muzicã popularã “Flacãra Prahovei”
a Filarmonicii de Stat din Ploieºti
1991 – premiul III la “Corabia de aur” ºi
debut la Televiziunea Românã cu melodia
“Mãrioarã din Iveºti”
1992 – înregistrãri radio cu orchestra de muz-
icã popularã a Radiodifuziunii române dirijatã de
C. Nãstase
1992 – 2002 – înregistrãri pe casetã audio ºi
CD cu formaþia de muzicã de petrecere “Divertis”
din Galaþi condusã de Viorel Ursu
1994 – primul material înregistrat la Casa de
Discuri “Eurostar” din Bucureºti
1996 – participare la emisiunea concurs
“Pasãrea mãiastrã” ºi la alte emisiuni televizate
realizate de Valeria Arnãutu2001 – solist la
Ansamblul folcloric “Doina Covurluiului” al
CCDJ.
S-a nãscut în comuna Smulþi ºi a absolvit ªcoala Popularã de Artã din
Galaþi. Începutul activitãþii sale ca interpret de muzicã popularã ºi de petre-
cere l-a fãcut la Clubul Grupului ªantiere de Construcþii Industriale ºi
Agrozootehnice din Galaþi, descoperit de actorul Lucian Temelie care l-a
îndrumat spre Casa Armatei, unde a început în 1980 sã cânte într-un cadru
organizat. Adevãratul debut însã s-a produs la orchestra “Flacãra Prahovei” a
SF. TRIFON ,
A P Ã R ÃTORUL LIVEZILOR
Sf. Trifon este în mentalitatea popularã a
locuitorilor comunitãþilor dintre Siret, Dunãre ºi
Prut apãrãtorul viilor ºi livezilor de invazia vier-
milor, gândacilor ºi lãcustelor. Personaj din
mitologia popularã româneascã, rezultând prob-
abil din contopirea cultului sfântului creºtin
Trifon, mucenic din pãrþile Frigiei, ºi a unei
divinitãþi autohtone a naturii cu ritualicã
predacicã, Trif, Trif Nebunul, Trifonul
Viermilor ºi al Lãcustelor, Arezanul
(Gurbanul) Viilor, Martinul de iarnã se ser-
beazã – spune marele nostru folclorist din Þepu,
Tudor Pamfile (Agricultura, p.15) – “pentru ca
viermii ºi lãcustele sã nu strice semãnãturile; iar
unii plugari fac slujbe cu preoþi pentru sfinþirea
þarinilor”. Simion Florea Marian (Sãrbãtorile, I,
80) noteazã cã în sudul þãrii sãrbãtorirea lui e
legatã aici mai ales de apãrarea viilor:
“Podgorenii merg cu preotul la vii ºi fac
sfeºtanie viilor”.
Cu alte cuvinte, ziua de Sf.Trifon este
prima mare sãrbãtoare a calendarului agricol,
pomicol ºi viticol. Fiind patronul insectelor de
tot felul, care pot ataca vegetaþia, zilei i se dã în
Adrian Fochi: Rãspunsurile la
Chestionarele lui Nicolae Densuºianu (1893)
- pentru plasa Covurlui
-“se mai numeºte Trif al lãcustelor” –
Vârlezi
-“mai mare peste gândaci” – Cavadineºti
(V.Duma, 1893)
-“mai mare peste lãcuste ºi gângãnii” –
Poºcani-Vlãdeºti
-“se fac ºi rugãciuni” – Cavadineºti
(V.Duma)
Ion Muºlea, Ovidiu Bârlea: Tipologia
folclorului din Rãspunsurile la Chestionarele
lui B.P.Haºdeu
-“e mai mare peste viermi ºi gândaci” –
Smulþi, plasa Siret, pr.T.Sirieanu 1884
-“unii cheamã preotul ca sã stropeascã
pomii ºi semãnãturile cu agheazmã” ºi “Sf.Trif e
izbãvitor de tot felul de jigãnii” – Moscu, plasa
Prut, înv.D.Arghirescu, 1885
În ziua de Sf.Trifon podgorenii se duc cu
preot la vii, de fac sfeºtanie viilor, ca sã fie rodi-
toare ºi pãzite de grindinã ºi manã (Gorovei,
1995, p.19).

Auricã Totolici – 20 de ani de activitate
Filarmonicii de Stat din Ploieºti în ianuarie 1983. “Dintr-o joacã”, mãr-
turiseºte Auricã, am ajuns sã fac ceva profesionist”. De unde-ºi culege cânte-
cele? “De peste tot! Am colindat cam toate satele din judeþ”. Arealul de val-
orificare folcloricã este mai larg decât judeþul, extinzându-se ºi în zonele de
interferenþã cu Vrancea, Buzãu, Vaslui ºi Republica Moldova. “Mai puþin
Dobrogea, cu toate cã aceste melodii au ºi influenþe munteneºti”.
Cântecul care-i place cel mai mult este ºi ºlagãrul care l-a adus, de altfel,
în atenþia specialiºtilor – “Mãrioarã din Iveºti”. Cu el s-a prezentat la festi-
valuri ºi concursuri, a obþinut premii ºi chiar i-a adus un debut radiotelevizat
– în 1991, premiul la Creanga de Aur în emisiunea Niculinei Merceanu,
precum ºi invitaþia de a înregistra acest ºlagãr pentru Radio-difuziune, alãturi
de Orchestra Radioteleviziunii ºi dirijorul Cristian Nãstase.
O altã laturã a activitãþii sale o reprezintã muzica de petrecere, prin inter-
mediul cãreia a scos peste 20 de titluri de casete audio ºi CD-uri alãturi de
formaþia “Divertis” din Galaþi sub conducerea lui Viorel Ursu. Ca o încu-
nunare a 20 de ani de activitate, Auricã Totolici îºi doreºte un album folcloric
adevãrat alãturi de Ansamblul profesionist Doina Covurluiului, al cãrui solist
este în prezent, cu folclor autentic de pe dealurile Covurluiului care sã-l
lanseze în marea arenã a creaþiei populare interpretative româneºti. Din toatã
inima, la mai mulþi ani ºi multe albume!
Cãtãlin CIOBANU
popor o atenþie deosebitã, mai ales prin inter-
mediul practicilor apotropaice prin care se poate
influenþa starea vegetaþiei pentru tot anul. Acum
sunt celebrate sãrbãtori viticole de tipul
Arezanului viilor, în care sunt aduse ofrande ali-
mentare - un cãuº, gãvan de mãlai la cerºetorii
satului, de cãtre gospodinele care nu lucreazã în
acea zi. Sunt realizate practici apotropaice pen-
tru bunul rod al viei.
În calendarul pastoral în intervalul 1 – 3
februarie (cuprinzând Stretenia – Întâmp-
inarea Domnului) este celebrat alt ciclu de trei
zile de sãrbãtori ale lupului – dupã unele cred-
inþe Sf.Trifon este chiar patronul lupilor, aºa
cum aratã numeroase legende populare cu sub-
strat dacic care îl pun pe Trifon în legãturã cu
Sf.Petru ºi cu lupii acestuia.
Deºi ziua mai este numitã ºi Viermãritul,
pentru practicile apotropaice dedicate viilor ºi
livezilor (Arezanul viilor) mitologemul popular
legat de sãrbãtoarea Sf.Mc.Trifon este mai com-
plex, în mentalitatea arhaicã ziua fiind respectatã
(þinutã) de femeile satului pentru a nu înnebuni,
asemeni lui Trif Nebunul care, prin ofensele
repetate aduse Sf.Fecioare – reflex mai general
al conflictului care a avut loc la toate popoarele
Europei între noua religie creºtinã ºi vechile
zeitãþi pãgâne – îºi meritã astfel pedeapsa
(tãierea nasului – zãrezan în bulgarã înseamnã
tãiat - mâncarea oilor de cãtre lupi etc).
De Sf.Trifon oamenii merg în dealul cu vii,
acolo taie câte douãzeci-treizeci de viþe de vie ºi
zic cã strugurii nu se mai mucezesc ºi vinul din
anul viitor e bun (Speranþia, I, f.212 v).
Podgorenii se duc la vie, taie coarde de viþã în
patru locuri, în formã de cruce, iar deasupra
toarnã vin (pe coarda tãiatã), pun sare ºi frig o
bucatã de slãninã ºi una de pâine, ca sã spore-
ascã rodul. În alte pãrþi se mãturã coºul în ajunul
lui Sf.Trifon, se ia aceastã funingine, cu cea din
ajunul Bobotezei ºi lui a Sf.Vasile ºi se presarã
prin vie. Apoi se boteazã via cu aghiazmã de la
Boboteazã, ca sã fie feritã de manã, de piatrã, de
ger ºi sã aducã rod mult (“Ion Creangã”, an
VIII, nr.4, 1915, p.121)
Cu agheazma din aceastã zi e bine sã se
ude copacii care nu fac roade, cãci atunci încep
sã rodeascã (Speranþia, III, f.128)
Sf.Trifon este o sãrbãtoare în cinstea ºi
folosul rodirii pomilor ºi a viei. Cei ce serbeazã
ºi prãznuiesc pe Sf.Trifon, sacrificându-i bãu-
turi din pomii sãi, au norocul ca pometul lor sã
fie apãrat de viermi, omizi ºi alte gângãnii
vãtãmãtoare. În aceastã zi delurenii întind mese-
le (fac cramã) pe sub pometuri, la conace pe
dealuri, în onoarea Sf.Trifon, spre a revãrsa
roade din belºug asupra pomilor, iar popa satului
boteazã de-a rândul ogrãzile ºi dealurile cu pruni
ºi meri (Speranþia, I, f.144v)
Cãtãlin Ciobanu

Dragobete versus St. Valentine Credinþe despre vreme

Sub egida „ªi noi avem, nu numai alþii!” vom pune faþã în faþã douã sãrbãtori: Dragobetele vs. St. Valentine. Februarie
Dragobetele, sãrbãtoare româneascã, uitatã de toþi ºi de toate, trebuie sã renascã!? Ce facem pentru a reînvia tradiþia?! Mai nimic... Fãurar - Zãpada în Faur întãreºte
Cu siguranþã vom vedea pe ecranele televizoarelor un scurt documentar, fãcut de un realizator grãbit sau poate un invitat de seamã ne semãnãturile. Faur urât ºi luna mai fru-
va spune câteva cuvinte despre însemnãtatea pe care Dragobetele a avut-o cândva… Ce fac alþii pentru St. Valentine…?! O explozie de moasã e an mãnos, dacã nu-i îngheþul prea
imagini invadeazã televizoarele, tinerii se vor pupa în direct, îºi vor ura îndrãcit dragoste eternã. Piaþa va mai cãpãta un plus de kitsch, mare. Apele curgãtoare calde vestesc ger.
inimioare de diferite culori ºi mãrimi vor zãcea pe tarabe aºteptând amorezaþii sã investeascã 10.000 de lei… ªi nu uitaþi, St. Valentine Dacã în ziua de 2 februarie este cald ºi umed,
vine „din afarã” ºi numai pentru asta tot ar trebui sã fie mai bun, chiar dacã deja mulþi au simþit gustul amar al „fericirii” din þãrile atunci este semn cã va urma o varã cãl-
strãine… duroasã ºi îmbelºugatã. Dacã este frig sau
Cine a auzit de Dragobete?! Tinerii dacã îi întrebaþi vã vor spune cã parcã, undeva, într-o orã de literaturã românã le-a spus ceva viscol, vara va fi friguroasã ºi neroditoare.
doamna profesoarã, „când s-a fãcut despre folclor…”, dar cu exactitate nu ºtiu dacã era vorba despre Drãgaicã ori Dragobete; un fel de Dacã ziua de 16 va fi cu soare, va urma
Budapesta capitala României… În replicã, despre St. Valentine îþi vor spune cã e „Ziua Îndrãgostiþilor”, cã… câte în lunã ºi în stele ºtiu încã iarnã în putere. Viforele ce nu vin în
despre, iar de nu ºtiu îþi vor nãscoci… faur se rãzbunã la Paºti. Negura din apus
Sã fi interzis „a iubi” regimul de dinainte de ‘89!? Oare nu existau atunci, ca ºi acum, tineri care sã se iubeascã!? De ce s-a pier- aratã ger. La Dragobete (24 feb.) iese ursul
dut oare aceastã sãrbãtoare, a interzis-o regimul?! Poate indirect, prin urbanizarea excesivã, dar oamenii, cu siguranþã s-au iubit – legal din bârlog ºi de-ºi va vedea umbra intrã
sau ilegal – ºi atunci, fie cã erau la sat fie la oraº… iarãºi în culcuº ºi doarme încã ºase sãp-
Sã fie vorba de finanþare?! St. Valentine este totuºi o afacere: cineva-ceva a investit cândva-undeva niºte bani în aceastã poveste, tãmâni, în acest caz, chiar atât mai dureazã
ºi pesemne pe alocuri încã se mai investeºte… Iar acum se poate vorbi despre o adevãratã industrie „St. Valentine”, pentru cã ciocola- iarna. Iar dacã nu-ºi vede umbra, atunci
ta, felicitãrile, cadourile costã, iar preþul diferã dupã buzunarul fiecãrui cumpãrãtor. Poate ar trebui sã investim ºi noi ceva paralele în rãmâne afarã ºi iarna se sfârºeºte. Dacã în
Dragobete, dar trebuie sã recunoaºtem cã ar fi mulþi ce s-ar ridica sã urle de la tribunã cã e inadmisibil sã faci o industrie dintr-o sãr- ziua Întâmpinãrii Domnului va fi luna lumi-
bãtoare naþionalã a iubirii. Nu trebuie sã ne mirãm cã cei ce vor þipa n-au avut pânã atunci habar de Dragobete, însã ei ºtiu cã „nu-ºi noasã, bun ºi roditor va fi acel an ºi zãpadã
vând neamu’”, deoarece zãu de pot „controla” profitul… va cãdea.
Sorin STOICA În ziua precuviosului Martinian, de va
fi frig ºi ger, 40 de zile va fi frig ºi ger.

dunarea de jos anul II , nr. 12, februarie 2003

centrul cultural dunarea de jos homo europaeus 12

CU 19 PROIECTE CªTIGATE DIN 36, CONSILIUL JUDEÞULUI GALAÞI

PRIN DIRECÞIA GENERALÃ DE DEZVOLTARE REGIONALÃ - SERVICIUL PROGRAME

GALAÞIUL- LOCUL 1 PE ÞARÃ

în ceea ce priveste finanþare în cadrul Programului SAPARD,
Mãsura 2.1. „Dezvoltarea ºi îmbunãtãþirea infrastructurii rurale”
Din 36 de proiecte lucrate de specialistii Directiei Judetene de Dezvoltare Regionala a Consiliului Judetului
Galati 19 au fost castigate. Asta face ca judetul Galati sa fie primul intr-un top al judetelor din Romania care
au reusit sa convinga prin forta argumentelor expuse in proiecte bine concepute si intocmite cu acuratete,
ca Galatiul merita toata atentia, in cazul de fata exprimata in Euro… Caci ce ar insemna strategiile de dez-
voltare si obiectivele de perspectiva fara sustinere financiara. Iata, prezentate in cele ce urmeaza cele 19
proiecte , cu ceea ce vor insemna ele pentru locuitorii zonelor respective si aportul financiar care va face posi-
bile aceste investitii.

Proiectul “Alimentare cu apa în comuna
Bãlãbãneºti” are un buget total de 901.417,2 Euro,
din care 746.938 de Euro sunt bani primiþi din
fonduri Phare iar 154.479,2 reprezintã cofinanþare.
Prin acest proiect este vizatã introducerea alimentãrii
cu apã în sistem centralizat în comuna Bãlãbãneºti.
Acesta constã în execuþia a 2 puþuri forate cu
H=180 m, situate unul în satul Bãlãbãneºti ºi altul în
satul Rãdeºti. Tot acest proiect prevede construirea a
2 drenuri, a unor conducte de aducþiune cu o lungime
de 1.8 km si a unei gospodãrii de apã compusã din
1 rezervor de 300 mc situat în satul Bãlãbãneºti,
1 rezervor de 200 mc situat în satul Rãdeºti, 1 cabinã
foraj, 1 atelier mecanic, 1 staþie de pompare situatã
în satul Bãlãbãneºti, 2 staþii de clorinare, una în satul
Bãlãbãneºti ºi una în satul Rãdeºti. Totodata,
proiectul conducte de distribuþie cu o lungime de
17.5 km situate în satele Bãlãbãneºti, Rãdeºti ºi
Cruceanu.
***
Printr-un alt proiect s-a obþinut finanþare pentru cã în
comuna Cerþeºti sã se introducã alimentarea cu apã.
Cu un buget total de 955.905,66 Euro din care fon-
duri Phare 802.520,42 de Euro, lucrarea presupune
captarea unor izvoare în lungime de 260 ml
realizarea unor conducte de legãturã ºi conducte de
aducþiune cu o lungime de 2,1 km ce vor fi amplasate
în satele Cerþeºti ºi Cotoroaia, 1 camerã de colectare,
1 staþie de pompare, gospodãria apei compusã din 2
rezervoare de 200 mc, o staþie de tratare, si un atelier
mecanic ºi, nu in cele din urma conducte de
distribuþie cu o lungime de 10,95 km.
***
ªi comuna Fârþãneºti va beneficia de bani Phare.
Astfel, în limita a 916.000 de Euro din care
763.307,4 sunt bani din fonduri europene aici se va
pune în funcþiune un sistem de alimentare cu apã
prin executarea a trei foraje având H-120 m,
amplasarea unor conducte de legãturã cu o lungime
de 250 m, a unei conducte de aducþiune cu o lungime
de 550 m ºi a unei gospodãrii a apei ( compusã din
douã rezervoare de 300 mc, o staþie de tratare
comunã cu un atelier mecanic) si a unei reþele de
distribuþie cu o lungime de 16.4 km.
***
Consiliul Local al comunei Grivita a depus ºi
câºtigat proiectul cu tema “Alimentare cu apã
potabilã în comuna Griviþa”. Este vorba de
519.885,64 de Euro (din care 444.470,4 sunt fonduri
Phare) bani ce vor fi folosiþi pentru executarea unui
foraj, având H - 120 m lîngã cel existent, amplasarea
unor conducte de legãturã cu o lungime de 200 m
ºi a unei conducte de aducþiune cu o lungime
de 550 m.
***
Tot cãtre o lucrare pentru alimentare cu apã s-a
orientat ºi Consiliul Local al comunei Munteni.
Pentru lucrare vor fi necesari 988.208,2 de Euro
(820.234 dintre aceºtia fiind fonduri Phare).
Lucrarea presupune introducerea alimentãrii cu apã
în sistem centralizat ºi constã în execuþia a 3 puþuri
forate cu H = 130 m, situate în satul Munteni,
a 3 cabine de puþ forat, amplasarea unor conducte de
aducþiune cu o lungime de 0.45 km. Se va construi ºi
o gospodãrie de apã situatã în satul Munteni
( compusã din 1 rezervor de 500 mc, o staþie de
clorinare, o staþie de pompare, un punct exploatare,
conducte de distribuþie cu o lungime de 29.5 km
situate în satele Munteni, Frunzeasca ºi Þigãneºti)
***
Rãmânem tot la capitolul “Alimentari cu apa” ºi
când e vorba de comuna Nãmoloasa, pentru ca ºi
aici, cu un buget de 646.862 de Euro( 541.205 fiind
fonduri Phare) se vor executa douã foraje, având
înãlþimea de 100m, se vor amplasa conducte de legã-
turã cu o lungime de 200 m ºi o conductã de
aducþiune cu o lungime de 400 ml ce va face
legãtura între frontul de captare ºi gospodãria apei
pentru o reþea de distribuþie cu o lungime
de 12,050 km.
***
În ceea ce priveºte Consiliul Local al comunei Piscu,
lucrarea de alimentare cu apã potabilã ce va fi
executatã aici va necesita 988.528,87 de Euro,
824.910,31 dintre aceºtia fiind furnizaþi de Phare.
Alimentarea cu apã din comuna Piscu, prevãzutã în
proiect, constã în: 4 puþuri forate cu înãlþimea
de 100 m, trei amplasate în satul Piscu ºi unul
amplasat în satul Vameº. Se va amplasa ºi o
conductã de legãturã - aducþiune cu o lungime de
1,7 km, o gospodãrie a apei, un rezervor de 500 mc
cu staþie pompare cu hidrofor, un rezervor de 200 mc
cu staþie pompare cu hidrofor, douã staþii de
clorinare cu atelier mecanic ºi conducte de
distribuþie cu o lungime de 7,67 km.
***
Consiliul Local al comunei Scânteiesti a depus
proiectul “Extindere alimentare cu apã comuna
Scânteiesti”, proiect cu un buget total de 611.771,5
de Euro ( 503.616,64 fonduri Phare)
Lucrãrile de extindere a alimentãrii cu apã în sistem
centralizat, prevãzute în proiect constau în: execuþia
unui puþ forat cu înãlþimea de 300 m, o cabinã de puþ
forat amplasat în satul Fîntînele, dotarea clãdirilor
gospodãriei de apã existente ce este compusã din o
clãdire, rezervor de 300 mc, o clãdire staþie pompare,
o clãdire staþie clorinare ºi un atelier mecanic, cu
instalaþii electrice ºi utilaje tehnologice conducte de
aducþiune cu o lungime de 3.5 km; conducte de
distribuþie cu o lungime de 16.6 km. Reþeaua de
aducþiune va fi realizatã în satele Scînteieºti ºi
Fîntînele, iar reþeaua de distribuþie va deservi
populaþia din satul Fîntînele. Beneficiarii finali ai
proiectului vor fi, ºi datoritã înlocuirii reþelei de
aducþiune din satul Scînteieºti, cei 3091 locuitori ai
comunei Scînteieºti, iar, în plan instituþional, vor
beneficia douã biserici, douã ºcoli, douã grãdiniþe,
douã dispensare, primãria, douã brutãrii, zece unitãþi
comerciale, ºase asociaþii agricole ºi zootehnice.
***
Încheiem prezentarea proiectelor ce au ca obiect
lucrãri de alimentare cu apã, cu cel depus de
Consiliul Local al comunei Tuluceºti. În acest caz
s-a optat pentru o lucrare de extindere a alimentãrii
cu apã existente. 963.320,9 de Euro este bugetul
total al acestui proiect ºi 798.572,9 va fi suma ce va
fi susþinutã de Phare.
Extinderea alimentãrii cu apã în sistem centralizat,
prevãzutã prin proiect, constã în execuþia a 4 puþuri
forate cu inaltimea de 120 m, douã puþuri situate în
satul Tuluceºti ºi douã puþuri situate în satul ªiviþa.
Se mai are in vedere construirea unei gospodãrii de
apã (compusã din 3 rezervoare, un rezervor situat în
satul ªiviþa cu o capacitate de 500 mc ºi douã
rezervoare situate în satul Tuluceºti cu o capacitate
de 300 mc fiecare, 1 staþie de pompare, o staþie de
clorinare ºi un punct de exploatare;) a unor conducte
de aducþiune cu o lungime de 3.67 km si a altora de
distribuþie cu o lungime de 16 km. Beneficiarii finali
ai proiectului sunt 7737 persoane, locuitori ai satelor
Tuluceºti, Tãtarca ºi Siviþa.
Nu vom omite menþionarea proiectului, de asemenea
câºtigat, depus de Consiliul Local al comunei Corod.
În acest caz pentru reabilitarea reþelei stradale
comunale se vor pune la bãtaie 933.189,53 de Euro,
prin Programul Sapard fiind obþinute 780.966 de
Euro, fonduri nerambursabile.
Pagini realizate de Iolanda STOICA

anul II , nr. 12, februarie 2003 dunarea de jos

13 homo europaeus centrul cultural dunarea de jos
9 proiecte au obþinut finanþare în cadrul componentei Dezvoltarea Resurselor Umane
în contextul restructurãrii industriale din cadrul
Programului de Coeziune Economicã ºi Socialã Phare 2000, Licitaþia I si II
Victorii pe toata linia pentru Consiliul Judetului Galati la licitatiile împletituri manuale, vechi meºteºug popular tot mai rar practicat.

Phare-Programului Coeziune Economica si Sociala Phare 2000 SPECIALIZARI SI STUDII RECUNOSCUTE LA NIVEL EUROPEAN
Un domeniu de interes pentru instituþiile gãlãþene este cel al instruirii ºi specializãrii. Iata de
Tradiþie ºi reintegrare socialã
ce, Universitatea “Dunãrea de Jos” Galaþi în parteneriat cu Consiliul Judeþului Galaþi dar ºi cu cele ale
În cadrul primei licitaþii a componentei Dezvoltarea Resurselor Umane în contextul restructurãrii
judeþelor Brãila, Buzãu ºi Tulcea, cu Camera de Comerþ ºi Industrie Galaþi, Universitatea Maritimã
industriale din cadrul Programului de Coeziune Economicã ºi Socialã Phare 2000, Episcopia Dunãrii
Constanþa, Pacificstream Com Ltd. UK, Instituto de Materiais, Manutancao, Ambiente e Siguranca,
de Jos, având ca parteneri, Centrul Cultural “Dunãrea de Jos” Galaþi a depus ºi câºtigat- a se înþelege
Portugalia, Instituto Superior Tecnico, Portugalia ºi AJOFM Galaþi au pus pe hârtie “REFORM » - un
cã va primi finanþare Phare- proiectul cu titlul “Tradiþie ºi reintegrare socialã”. Cu un buget total de
proiect ce vizeazã instituirea unei reþele regionale de Centre de Formare Continuã ºi Managementul
29.507 Euro, din care grant-17.571 Euro ºi 11.936 Euro - co-finanþare, proiectul vizeazã organizarea ºi
Calitãþii Totale. Bugetul total al proiectului- 375.000 de Euro. Ce va fi , în fapt REFORM? O reþea
funcþionarea a douã centre de instruire ºi calificare în arta ºi tradiþia popularã localã în specilizãrile þesã-
regionalã de centre care va asigura pentru personalul IMM-urilor ºi a celui din administaþia publicã for-
torie tradiþionalã ºi, respectiv croitorie - broderie manualã. Aceste centre vor fi gãzduite ºi îºi vor
marea continuã prin specializarea în tehnologii de vârf, reinstruirea periodicã cu noutãþile în domeniu,
desfãºura activitatea în cadrul mãnãstirilor Adam ºi Adormirea Maicii Domnului din Judeþul Galaþi.
instruirea privind Sistemul de Asigurare a Calitãþii, Managementul Calitãþii Totale ºi sistemul de asig-
urare a Eco-managementului, avantajele ºi modul de implementare.
În ceea ce priveºte a doua licitaþie a aceluiaºi program, 8 din proiectele depuse de Consiliul Judeþului
Dacã tot am vorbit de instruire, iatã un proiect care se adreseazã celor care doresc o instruire superioarã,
Galaþi au întrunit condiþiile necesare pentru a convinge factorii de decizie europeni sã le accepte spre
recunoscutã european. Universitatea “Dunãrea de Jos” Galaþi susþinutã de Consiliul Judeþului Galaþi,
finanþare.
Consiliul Judeþean Brãila, Consiliul Judeþean Buzãu, Consiliul Judeþean Tulcea ºi Consiliul Judeþean
Vrancea dar ºi de Camera de Comeþ ºi Industrie Galaþi ºi AJOFM Galaþi a prezentat la licitaþie ºi a
Cultura - un domeniu de interes pentru administraþia gãlãþeanã
câºtigat proiectul cu titlul ”EUROMASTER” Cursuri postuniversitare cu recunoaºterea reciprocã a
Fundaþia pentru Promovarea Întreprinderilor Private Mici ºi Mijlocii în parteneriat cu Consiliul
douã diplome, cu un buget toatal de 190.910 Euro. Astfel se va realiza perfecþionarea prin pregãtirea
Judeþului Galaþi a câºtigat proiectul “Calitatea serviciilor în administraþia publicã”, care beneficiazã de
postuniversitarã în domeniile: Administraþia Publicã Localã ºi Gestiunea IMM-urilor, finalizatã prin
un buget de 62.500 de Euro. Documentul vizeazã implementarea sistemului de management al calitãþii
acordarea a douã diplome – MASTER ºi DESS – reciproc recunoscute în Franþa ºi România.
în consiliile judeþene din Regiunea Sud-Est, precum ºi asigurarea de cursuri de specializare ca auditori
de calitate a personalului din cadrul consiliilor, pentru a oferi comunitãþilor ºi administraþiilor locale
Un alt proiect are drept solicitant Universitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºti si ca parteneri
servicii de înaltã calitate.
Consiliul Judeþului Galaþi si Consiliul Judeþean Tulcea. “ Dezvoltarea resurselor umane în domeniile:
Tot Fundaþia pentru Promovarea Întreprinderilor Private Mici ºi Mijlocii, de aceasta data în partener-
construcþiilor, urbanismului ºi amenajãrii teritoriului” are un buget de 230.160 Euro si prevede organi-
iat cu Direcþia Judeþeanã pentru Protecþia Drepturilor Copilului Galaþi au pus la punct un alt proiect
zarea unor cursuri postuniversitare de perfecþionare continuã ºi a celor de pregãtire profesionalã con-
care a câºtigat finanþare. “ Protecþia drepturilor copiilor instituþionalizaþi asiguratã prin servicii de cal-
tinuã prin care se asigurã un transfer de cunoºtinþe în domeniile construcþiilor, urbanismului ºi amena-
itate” este un proiect care îºi propune ca din bugetul de 62.500 de euro sã implementeze sistemul de
jãrii teritoriului, astfel încât absolvenþii îºi vor putea consolida baza de cunoaºtere în aceste domenii
management al calitãþii în Direcþiile Judeþene pentru Protecþia Drepturilor Copilului din Reg. Sud-Est,
sau vor dobândi altele noi, reuºind în acest fel sã rezolve problemele din activitatea pe care o
precum ºi organizarea de cursuri de specializare ca auditori de calitate a personalului din cadrul aces-
desfãºoarã.
tor instituþii, pentru a oferi servicii de calitate comunitãþii ºi copiilor instituþionalizaþi.
Consiliul Judeþului Galaþi impreuna cu Direcþia Judeþeanã de Protecþie a Drepturilor Copilului Galaþi
Muzeul de Istorie Galaþi, în parteneriat cu Centrul pentru Formare, Educaþie Permanentã ºi
si AJOFM Galaþi au mai fost parteneri si intr-un alt proiect in care solicitantul al fost Consiliul Judetului
Management în Domeniul Culturii Bucureºti, Direcþia Judeþeana pentru Cultura, Culte ºi Patrimoniu
Vrancea. “ Reþea Regionalã de centre de instruire pentru tineri proveniþi din instituþiile de ocrotire” ben-
Cultural Naþional Galaþi a câºtigat proiectul «RESTAURO – cursuri de instruire pentru restauratori de
eficiaza de un buget de 165.565 de euro si vizeaza infiinþarea ºi dotarea unei reþele de centre judeþene
monumente istorice ºi de arhitecturã». Cu un buget total de 33.288 se prevede instruirea în vederea
de pregãtire profesionalã, în vederea includerii sociale a tinerilor proveniþi din instituþiile de ocrotire.
dobândirii de cunoºtinþe ºi abilitãþi în domeniului restaurãrilor monumentelor istorice ºi arhitecturale a
personalului muncitor din cadrul firmelor de restaurare ºi a persoanelor ºomere aflate în evidenþa
Proiectul se adreseazã tinerilor aflaþi în cãutarea unui loc de muncã, a cãror pregãtire profesionalã nu
AJOFM.
este corespunzãtoare cerinþelor de pe piaþa forþei de muncã ºi care necesitã calificare-recalificare.
Proiectul vizeazã de asemenea ºi promovarea includerii sociale a tinerilor proveniþi din instituþiile de
Rãmânem în zona culturii pentru un alt proiect: cel câºtigat de Centrul Cultural “Dunarea de Jos” Galaþi
ocrotire din judeþele Vrancea ºi Galaþi, prin pregãtire profesionalã permiþându-le accederea la un loc de
care în parteneriat cu Primãria Tuluceºti a pus la punct lucrarea ”Reintegrarea socialã prin meºteºug”
muncã.
care va presupune un efort financiar de 73.503,5 Euro. Cu aceºti bani, solicitanþii vor organiza în comu-
na Tuluceºti un centru de instruire ºi calificare în arta popularã tradiþionalã, specializarea rãchitãrie –

Proiecte care au obþinut finanþare în cadrul Programului RICOP

Componenta Lucrãri publice

Nr. crt. Comuna Titlul proiectului Bugetul total Grantul Cofinanþare

(Euro) (Euro) (Euro)
1. Bãlãºeºti Sistem alimentare cu apã 279.200 251.000 28.200
2. Bãleni Extindere sistem alimentare cu apã 185.731 166.920 18.811
3. Cavadineºti Reparare ºi consolidare ºcoalã 289.170 260.253 28.917
4. Cerþeºti Reabilitare sistem alimentare cu apã 281.400 253.100 28.300
5. Corod Sistem alimentare cu apã 297.438 267.640 29.798
6. Folteºti Reabilitare sistem alimentare cu apã 290.100 261.100 29.000
7. Iveºti Optimizare alimentare cu apã 285.400 248.750 36.650
8. Nicoreºti Refacere pod de beton armat 101.008 90.908 10.100
9. Pechea Optimizare sistem alimentare cu apã 285.415 247.317 38.098
10. Rediu Reabilitare drum rural 74.517 64.638 9.879
11. Scânteieºti Extinderea reþelei de alimentare cu apã 157.426 141.592 15.834
12. Slobozia Pod peste pârâul Suhurlui 106.465 89.694 16.771
Conachi
13. Tg. Bujor Centralã termicã pentru spital 76.147 68.339 7.808
14. Þepu Extindere alimentare cu apã 289.000 221.000 68.000
15 Fundeni Pietruire uliþã sat Hanu Conachi, comuna 111.095 78.858 32.237
Fundeni, judeþul Galaþi
16. Valea Consolidare ºi modernizare ºcoalã generalã Valea 242.800 193.519 49.281
Mãrului Mãrului
17. Slobozia Centru de formare profesionalã, comuna Slobozia 71.299 51.044 20.255
Conachi Conachi, judeþul Galaþi
18. Nicoreºti Reabilitarea instalaþiilor de aducþiune ºi 187.650 157.312 30.338
înmagazinare apã potabilã pentru satul Nicoreºti
19. Barcea Asfaltare drumuri rurale 273.602 240.443 33.159
20. Suceveni Dezvoltare ºi modernizare drumuri rurale, 279.929 223.470 56.459
comuna Suceveni

dunarea de jos anul II , nr. 12, februarie 2003

centrul cultural dunarea de jos interculturale 14

Sã vezi Italia ºi …
ªtefan Andronache
Como, Veneþia, Padova, Milano ºi Florenþa.
Cinci “flori” prinse-n buchetul celor peste 80 de
lucrãri fotografice pe care ni l-a oferit ªtefan
Andronache grupate în expoziþia sugestiv intitu-
latã “La bella Italia”.
Vibraþiile cromatice ale valurilor lagunei
veneþiene, îngemãnate cu “Rafinamentul” din
Bergamo nu pot egala “Domul din Milano” sau
“Turnul din Pisa”.
Mai bine de zece zile, cum ne mãrturisea,
ªtefan Andronache nu a obosit a strânge imagine
dupã imagine de la locurile pe care le-a vizitat. Ne-
a oferit, cum spuneam mai sus, un buchet.
Nu ºtii în faþa cãreia sã stai mai mult ºi sã te
duci acolo tu, privitor, acolo unde el a fost. Artistul
fotograf tecucean, ªtefan Andronache a
“colecþionat” zeci de ilustrate italiene pe viu. El,
un neobosit cãutãtor de ilustrate vechi ne-a oferit
un buchet de ilustrate noi cu imagini… vechi. Au
trecut zeci de ani, chiar sute, peste locurile pe care
le-a imortalizat în imagini italiene aduse nouã în
aceastã expoziþie.
De altfel, lista expoziþiilor foto realizate de
ªtefan Andronache ºi-a prezentat lucrãrile prin
þarã ºi pe-afarã. (dincolo de hotare) ºi a fãcut-o cu
succes. A colecþionat chiar ºi premii. Importante.
(nu întâmplãtor este vicepreºedintele Fotoclubului
Dunãrea de Jos). Vernisajul de astãzi vine sã aducã
o nouã ilustratã la colecþia importantã pe care ºi-a
îmbogãþit-o an de an. Notãm numai atât: de fiecare
datã este altceva. Altceva din frumosul care ne
înconjoarã, pe care “ochiul fotografic” al lui
ªtefan Andronache ni-l aduce nouã, privitorilor.
Ni-l aduce spre a fi martori ºi noi la ceea ce el a
trãit ºi simþit la momentul dat. ªi, credeþi-mã, o
face cu mãiestrie.
Tecucenii s-au bucurat de imaginile aduse de
prof. ªtefan Andronache este mare. Ne-ar trebui o ªtefan Andronache. Acestea vor cãlãtori ºi la
paginã sã o notãm. Nu o vom face, nu din invidie, Galaþi ºi la Brãila ºi cine ºtie unde. Acolo unde cei
ci pentru faptul cã foarte mulþi dintre dvs la timpul ce vor sã cãlãtoreascã pentru o clipã, în Italia, o pot
respectiv aþi fost prezenþi la vernisaje. face privindu-le.
Nicolaie SBURLAN

Aniversare:
Tr ei ani de... antipr ovincialism
În atmosfera primitoare a Muzeului de Istorie
din Galaþi s-au aniversat cei trei ani de existenþã a
revistei de atitudine în literaturã, artã, politicã ºi
social. La numãrul 37, revista Dominus ºi-a fãcut
examenul de conºtiinþã în raport cu conºtiinþa cul-
turalã a Galaþilor: dacã a
schimbat ceva, dacã a adãu-
gat, dacã a împlinit…
S-au întâlnit ºi reîntâlnit
intelectuali ºi profesori,
oameni de litere ºi ziariºti.
D-l ªtefan Stanciu, direc-
torul Muzeului de Istorie ºi
gazda, a deschis aceastã
manifestare avându-i alãturi
pe d-l Sergiu Tofan,
conf.dr.univ.la Universitatea
Dunãrea de Jos ºi primul
redactor-ºef al revistei, pe d-
l prof. Teodor Parapiru,
actualul redactor-ºef ºi pe d-
l Lili Dediu, directorul pub-
licaþiei ºi cel care ºi-a luat
foarte în serios rolul de
Mecena al culturii gãlãþene.
Sergiu Tofan, în intervenþia domniei sale a
identificat douã etape în istoria de trei ani a revis-
tei “Dominus”; în prima etapã au dominat materi-
alele mai abstracte, mai teoretice ºi “elitiste”, “deºi
cuvântul nu-mi prea place”.
În opinia universitarului, “Dominus” a devenit
“o tribunã a pluralismului de idei, dar din com-
pletitudinea caracterelor a ieºit un lucru intere-
sant”. Intervenþia profesorului de filosofie s-a
încheiat cu urarea ca “anii cei mai buni ai
Dominus-ului sã fie abia de-acum înainte”.
Teodor Parapiru a remarcat faptul cã revista pe
care o conduce s-a dorit “o revistã atipicã de cul-
turã, care sã mai alunge somnolenþa”. Colectivul
redacþional a pornit de la ideea de a nu mai aºtepta
validarea culturalã de la centru, pe baza convin-
gerii cã existã ºi aici personalitãþi cu potenþial ºi
inteligenþã. “Ne-am propus sã facem o revistã în
care ideile sã fie vii ºi oamenii care le propun sã le
gândeascã în cunoºtinþã de cauzã ºi sã le susþinã.
O prezenþã aparte la aceastã aniversare a
reprezentat-o PC Arhim. Daniil Olteanu, vicarul
administrativ al Episcopiei Dunãrii de Jos ºi, aici,
în plus, mesager al Episcopului Dunãrii de Jos, P.
S. Casian Crãciun. Pãrintele Daniil a remarcat fap-
tul cã Dominus este o revistã de “atitudine”:
“Trãim într-o lume în care nu mai suntem oameni
de atitudine, de cuvânt ºi faptã”.
Cel care îºi asumã aceastã atitudine este, în
primul rând, domnul Lili Dediu care a afirmat, fãrã
falsã smerenie, dar nici cu orgoliu sau grando-
manie, cã este hotãrât sã susþinã în continuare
aceste important demers cultural.
La anul, pe vremea aceasta, vom sãrbãtori
patru ani ai “Dominus-ului” – o prezenþã necesarã
a culturii gãlãþene, decomplexatã de provincial-
ism…
Ion CORDONEANU

anul II , nr. 12, februarie 2003 dunarea de jos

15 file de dictionar
Iubire a la Romeo ºi Julieta
În Verona, vrãjmãºia dintre douã case nobile este arhi-
cunoscutã. Bogaþii Capulet ºi Montegue se pândesc cu urã
neobositã de timp ºi de jertfe. Pe fundalul acestui conflict,
geniul lui William Shakespeare a creat o nemuritoare
poveste de dragoste. Tânãrul Romeo (un Montegue) este
fascinat de frumuseþea orbitoare a Julietei (o Capulet) din
clipa când o zãreºte prima datã: “Ah, ochii! Cum învaþã/
Fãcliile sã rãspândeascã viaþa!” (W. Shakespeare, Romeo
ºi Julieta)
Sentimentul de iubire îi cuprinde irezistibil pe cei doi:
Romeo (“Mi-e zãlogitã viaþa/ Duºmanului!”) ºi Julieta
(“Iubirea mea e-al urii mele fiu”) se întâlnesc în spaþiul
dragostei, ca douã flãcãri ale aceluiaºi foc. În ciuda inter-
dicþiilor, tinerii se întâlnesc ºi-ºi mãrturisesc profunda
pasiune. Fiecare îºi descoperã un dor cotropitor de celãlalt:
“Dac-ai fi/ La capãtul pãmântului, un þãrm/ Scãldat de-o
mare pururi zbuciumatã,/ Eu aº porni spre tine…”
(Romeo); “…iubirea/ Adâncã mi-e ca marea: pe cât dau,/
Pe-atâta am mai mult de dãruit:/ Ca marea, n-are
capãt”.(op.cit.). confidentul lui Romeo, bunul cãlugãr
Lorenzo îi uneºte pe cei doi îndrãgostiþi cu legãtura sfântã
a cãsãtoriei, gândind cã astfel se va stinge ºi ura dintre cele
douã familii. Însã fericirea lor dureazã puþin timp. Vãrul
Julietei, arþãgosul Tybalt îl ucide în duel pe Mercuþio, pri-
etenul lui Romeo. Acesta îl rãzbunã doborându-l pe Tybalt,
apoi constatã desperat: “Sunt jucãria soartei, vai!”, când
înþelege cã, pentru a scãpa de osânda la moarte, trebuie sã
plece în exil. Prinþul Veronei îl condamnã la surghiun pe
nefericitul Romeo. El se cutremurã la aflarea veºtii care îl
desparte de Julieta: “E ispãºire, veºnic chin, gheenã!/
Gonit de-aici, sunt surghiunit din lume!/ Nu-i moarte asta?
Zici greºit surghiun/ În loc de moarte…” (op.cit.). intensi-
tatea sentimentului face ca pedeapsa sã i se parã cumplitã:
“Unde-I Julieta,/ Acolo-I cerul…”. Cei doi se despart dupã
o scenã de mare patetism, fiecare intuind un viitor funest:
“O, Doamne, Doamne! Negre presimþiri/ Îmi tulburã
fiinþa! Parc-ai fi,/ Aºa cum te zãresc, acolo jos,/ Un mort
într-un mormânt…” (Julieta); “…ªi obrajii tãi/ Sunt albi ca
varul. Nemilosul chin/ Ne soarbe sângele…” (Romeo).
Cu jalea în suflet, Romeo pleacã în exil, la Mantua.
Foarte repede, tatãl Julietei hotãrãºte sã o mãrite cu nobilul
Paris. Cãlugãrul Lorenzo îi trimite solie surghiunitului ºi
încearcã sã evite cãsãtoria Julietei. Îi dã o licoare pe care
bînd-o, prezintã simptomele morþii aparente: “Simþi-vei, în
curând,/ Cum te cuprinde-o moleºealã rece,/ Iar pulsul tãu
va înceta sã batã/ Nici arºiþa din trup, nici rãsuflarea/ Nu
vor adeveri cã mai trãieºti”(op.cit.). urma ca Romeo sã
vinã ºi sã o scoatã din cripta Capuleþilor, pentru a o con-
duce la Mantua. Dar trimisul cãlugãrului Lorenzo nu
ajunge la exilat, deoarece, fiind bãnuit cã-I infestat de
groaznica boalã a ciumei, este izolat cu forþa de strãjerii
cetãþii, într-un aºezãmânt pentru bolnavi. La sãrmanul exi-
lat ajunge slujitorul Balthazar, care îi spune ce vãzuse: “În
cripta strãmoºeascã/ Îi doarme trupul muritor, ºi duhul/
Nemuritor la ceruri a urcat/ Alãturea de îngeri” (op.cit.).
Romeo pierde controlul asupra înþelegerii ºi acceptãrii
faptelor: cumpãrã o puternicã otravã ºi pleacã la Verona.
La cavoul Capuleþilor îl gãseºte pe contele Paris, care
deplânge moartea celei ce I-ar fi devenit soþie, dupã ºtiinþa
sa. Prins în mersul implacabil al erorilor, Romeo îl ucide în
duel ºi apoi bea otrava lângã iubita-I Julieta, purtând în
priviri icoana chipului ei dincolo de viaþã: “Priviþi-o încã-
o datã, ochi! Voi, braþe,/ Cuprindeþi-o în ultima strânsoare!/
Voi, buze, poarta vieþii ºi-a suflãrii,/ Pecetluiþi cu-o
sãrutare lungã/ Eternul târg ce-l încheiai cu moartea/ Cea
lacomã...””(op.cit.). Trezindu-se din somnul letargic,
Julieta nu ezitã sã îºi urmeze iubitul, folosindu-I pumnalul.
Bietul cãlugãr Lorenzo lãmureºte asistenþa asupra celor
petrecute. Pãrinþii vrajbei sunt mustraþi de Prinþ ºi învinºi
de copleºitoarea durere. Pe înfioratul lor regret, ura de
pânã atunci arde ca pe un rug. Epitaful îl rosteºte Prinþul:
“Nicicând n-a fost, ºi nu cred a greºi,/ Mai jalnicã poveste-
n lumea-ntreagã/ Decât povestea lui Romeo ºi/ A Julietei
ce I-a fost dragã” (op.cit.).
Expresia “iubire a la Romeo ºi Julieta” are în
vedere exprimarea sentimentului dragostei în forma
idealã de armonie, de dãruire ºi de sacrificiu.
Th. Parapiru
Dicþionar enciclopedic de expresii celebre
dunarea de jos
centrul cultural dunarea de jos
Calendar cultural Dunãrea de Jos
Ana Mâºlea – poetã
S-a nãscut la 3 februarie 1938 la Suceveni, judeþul Galaþi. Debuteazã în anul 1958 în ziarul
gãlãþean “Viaþa nouã”; colaboreazã la “Cronica”, “Ateneu”, “Flacãra Iaºului”, “Luceafãrul”, “Viaþa stu-
denþeascã”, “Convorbiri literare”. Debuteazã editorial în anul 1969 cu volumul “Fructul apei”. A mai
publicat volumele: “Ziua dragostei” ºi “în aºteptarea zãpezilor”. S-a stins din viaþã, prematur, la 30
decembrie 1980.
Marcel Bejan – pictor
S-a nãscut la 12 februarie 1937 la Stãnileºti, judeþul vaslui. Din 1965 se stabileºte la Galaþi, unde,
din acelaºi an, participã la expoziþiile judeþene organizate de Filiala Galaþi a UAP. Din 1969 participã
la expoziþii republicane; din 1976 la expoziþii colective organizate de Filiala galaþi a UAP în þarã, la alte
expoziþii precum: “Voroneþiana” – Suceava, “Fii ai meleagurilor vasluiene” – Vaslui, Expoziþia inter-
judeþeanã Constanþa; la expoziþii de grup organizate peste hotare (Torino, Italia). Din anul 1976 orga-
nizeazã expoziþii personale la Galaþi. În anul 1996 a expus în Italia, în colecþii particulare: “Cornice
d’arte” – San Giovanni Valdarno Arezzo. Lucrãri ale artistului se gãsesc în colecþiile muzeelor din
Galaþi, Focºani, Brãila, Iaºi, în colecþii particulare din România, Israel, SUA, Grecia, Italia.
Silviu Zavulovici – dirijor, pedagog
S-a nãscut la 16 februarie 1922 la Cernãuþi. A fost profesor la Institutul de muzicã ºi artã dra-
maticã din iaºi ºi la Liceul pedagogic din Focºani – localitate unde conduce, vreme de 12 ani ºi activ-
itatea filarmonicii. Din anul 1961 se stabileºte la Galaþi unde a activat ca prim – dirijor al Orchestrei
Simfonice pe care a ºi condus-o, apoi ca dirijor (o vreme ºi director) al Teatrului Muzical “N. Leonard”.
În anul 1997, la împlinirea vârstei de 75 de ani, primeºte, pentru întreaga activitate artisticã, Premiul
“Mihail Jora”. S-a stins din viaþã, la Galaþi, la 16 octombrie 1998.
Eugen Boureanul – prozator, traducãtor, pedagog
S-a nãscut la 18 februarie 1885, la Tecuci. Debuteazã la revista “Semãnãtorul”, colaboreazã la
publicaþiile ieºene “Arhiva” (condusã de D.A. Xenopol), “Evenimentul”; ca profesor la Liceul Naþional
din Iaºi a scos revistele “Sânziana” ºi “Suflet moldovenesc”. Dupã stabilirea în capitalã, continuã sã
publice la “Flacãra”, “Capitala”, “Floarea darurilor”, “Adevãrul literar ºi artistic”, dar mai ales la “Drum drept”. A debutat editorial în
anul 1905 cu volumul “povestiri din copilãrie”. A mai publicat, între altele, volumele: “O istorie din alte vremuri”, “Omul fãrã noroc”,
“Poveste de pe dealuri”, “Sufletul ruinelor”, “Reflecþii ºi paradoxe”, “Oamei de demult”, “Vijelia” – roman istoric, “De la Thule la
Taprobana: Impresii de cãlãtorie”. A tradus din Goethe, London, Wilde, Nerval, Maupassant, Lev Tolstoi. S-a stins din viaþã la 28
noiembrie 1971.
Anton Bacalbaºa – ziarist, prozator, traducãtor
S-a nãscut la 21 februarie 1865 la Brãila. Debut publicistic în anul 1822, în “Literatorul”. Colaborator la “Contemporanul”,
“Epoca”, “Revista literarã”, “Naþionalul”, “Timpul”, “Munca”, “Literaturã ºi ºtiinþã”, “Þara”, “Lumea nouã”, “Dreptatea”, cu articole,
schiþe ºi pamflete. Redactor la “Gazeta muncitorului”, în comitetul de redacþie la “Dezrobirea”, prim-redactor la “Adevãrul”, redac-
tor la “Democraþia socialã”, fondator, împreunã cu I.L. Caragiale, al revistei “Moftul român” ºi al revistei “Moº Teacã”, director al
suplimentului literal al “Adevãrului”. A publicat volumele: “Moº Teacã. Din cazarmã” (1893), debut editorial, “Artã pentru artã”
(1894), “Din viaþa militarã” (1895), “Pardon” (1899) – în colaborare. A tradus din Maupassant, Jokai Mor. S-a stins din viaþã la 2
octombrie 1899.
B. Jordan – prozator, publicist
S-a nãscut la 22 februarie 1903 la Jorãºti, Galaþi. A debutat cu schiþe în paginile revistei “Bilete de papagal” în anul 1928. A
colaborat la “Revista scriitoarelor ºi scriitorilor români”, “Cuvântul”, “România literarã” condusã de L. Rebreanu, “Viaþa
Româneascã”, “Viaþa literarã”, “Pagini literare”, “Universul literar”. A editat la Ismail în anul 1929 revista “Expres”; a fost directorul
revistei “Orientãri” din Moineºti (1932) ºi redactor responsabil al publicaþiei “ªcoala þãranului” (din 1939). A debutat editorial în 1933
cu romanul “Normaliºtii. Alte volume publicate: “Vitrina cu pãpuºi de porþelan”, “Pãmântul ispitelor Delta” – încununat cu premiul
pentru cel mai bun roman social, “Învãþãtorii”, “Trenul albastru”, “Satele”, “Decebal”, “Zile ºi nopþi în furtunã” – romane; “Antologia
învãþãtorilor în literaturã”, “Greta Garbo: Viaþa romanticã a celei mai mari vedete a ecranului – biografie romanþatã. A publicat, de
asemenea, manuale pentru învãþãmântul primar. A tradus romanul “Þãranii”, de W. Reymont – scriitor polon. S-a stins din viaþã la 30
iunie 1962. Prof. Gh. ªtefãnescu a întocmit ºi publicat în anul 1972 lucrarea: “B. Jordan 1903 – 1962. Biobibliografie”.
Silvia Grosu – Jelescu – pictor, pedagog
S-a nãscut la 24 februarie 1932 la tibãneºti, Brãila. Primele manifestãri în anii 1954 ºi 1956 la expoziþii studenþeºti. Dupã
absolvirea Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureºti a funcþionat ca profesoarã de picturã la ªcoala Generalã de
Muzicã ºi Arte Plastice din Giurgiu (1958 – 1987). Din anul 1960 a fost permanent prezentã la anualele de stat ºi municipale din
Bucureºti; din anul 1964 a organizat expoziþii personale la Giurgiu, Bucureºti, Brãila; din anul 1971 participã la expoziþii de grup
(Alexandria, Brãila, Bacãu, Mamaia, Medgidia, Bucureºti, Botoºani, Giurgiu), la expoziþii de grup în strãinãtate (Irak, Olanda). Are
lucrãri în colecþiile muzeelor din Bucureºti, Brãila, Medgidia, Timiºoara, Botoºani ºi în colecþii particulare din România, Franþa,
Olanda, Canada, Spania. S-a stins din viaþã în anul 1994.
Alexandru Pamfil – sculptor
S-a nãscut la 24 februarie 1953 la Iaºi. În anul 1979 se stabileºte la Galaþi ºi începe sã participe la expoziþiile organizate de Filiala
UAP Galaþi. Participã, de asemenea, începând din anul 1982 la Bienale de picturã ºi sculpturã la Sala Dalles din Bucureºti (1982,
1986), la Saloanele Naþionale de sculpturã micã la Galeriile de Artã “Orizont” din Bucureºti (1990, 1991, 1992, 1993), la Bienala a
X-a Concurs Internaþional – Italia – Ravena (1992 – unde este ºi premiat), la expoziþii de grup ale Filialei UAP Galaþi la Focºani,
Brãila, “Cãminul Artei” Bucureºti ºi alte manifestãri de gen. Din 1986 organizeazã, la Galeriile de Artã din Galaþi, expoziþii person-
ale ºi participã la tabere de creaþie organizate în þarã.
Constant Tonegaru – poet
S-a nãscut la 26 februarie 1919 la Galaþi. A debutat în anul 1942 cu poezia “Nocturnã fluvialã”, în “Expresul” din Brãila ºi edi-
torial, în anul 1945, cu volumul “Plantaþii” (singurul tipãrit în timpul vieþii) pentru care a primit Premiul de debut acordat tinerilor
scriitori de Editura Fundaþiilor Regale. A colaborat la revistele: “Preocupãri literare”, “Kalende”, “Revista Fundaþiilor Regale”. S-a
stins din viaþã la 10 februarie 1952. În anul 1969, la Editura pentru Literaturã a apãrut volumul “Steaua Venerii” – ce cuprinde mare
parte din creaþia poetului, rãmasã netipãritã pânã atunci.
Vasile Alexandrescu Urechia – istoric, literat, publicist
S-a nãscut la 27 februarie 1834 la Piatra Neamþ. S-a afirmat ca istoric fecund, literat (poet, prozator, dramaturg, memorialist),
publicist prolific, dascãl, organizator al culturii ºi învãþãmântului, luptãtor pentru desãvârºirea unitãþii naþionale, pentru cultivarea
conºtiinþei naþionale. ªi-a înscris numele la temelia Academiei Române, Ateneului Român, a bibliotecilor în editarea unor periodice.
A redactat, la Paris, în anul 1857 hebdomadarul unionist “Opiniunea”; a colaborat la “Zimbrul”, “Românul”, “Steaua Dunãrii”,
“Familia”, “Convorbiri literare”, “Literatorul”, “Revista nouã”, “Viaþa”, “Universul”, “Universul literar”; a condus sau a fãcut parte
din conducerea periodicelor “Zimbrul ºi Vulturul”, “Ateneul Român”, “Revista contimporanã”, “Revista literarã ºi ºtiinþificã”. A pub-
licat, între altele, volumele: “Istoria ºcoalelor de la 1800-1864”, 4 vol; “ªcoalele sãteºti din România”; “Schiþe de istoria literaturii
române”; “Istoria românilor”, 13 vol, precum ºi povestiri, legende bazate pe tradiþii populare sau pe interpretarea convingãtoare a unor
documente de arhivã. Din anul 1867 ºi pânã la sfârºitul vieþii a fost deputat ºi senator de Covurlui. Este fondatorul Bibliotecii publice
din Galaþi ce-i poartã azi numele. S-a stins din viaþã la 22 noiembrie 1901.
Ioan Brezeanu – scriitor, pedagog
S-a nãscut la 27 februarie 1916 la Ludiºor, Braºov. Stabilit la Galaþi, a fost profesor (ºi director) la Liceul “Al. I. Cuza”; din 1959
cadru didactic universitar la Institutul Pedagogic (apoi Universitatea “Dunãrea de Jos”). A publicat lucrãri de folclor (unele în colab-
orare) precum: “Pe-un picior de plai: Culegere de folclor literar din regiunea Galaþi”, “La izvoarele cântecului: culegere de folclor din
judeþul Galaþi”, “În Vadul Brãilei: Folclor literar din zona Dunãrii de Jos”, “Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei:
Credinþe, Datini, ritualuri”; “Colinde de la Dunãrea de Jos: Ritualuri. Poeticã”. Este autor, co-autor sau redactor coordonator al unor
lucrãri monografice locale: “Galaþi: Mic îndreptar turistic”, “Galaþi: Ghid turistic al regiunii”, “Judeþul Galaþi”, “Universitatea Dunãrea
de Jos din Galaþi: 50 de ani de tradiþie universitarã 1948 – 1998”.
Tudor Ioan – pictor, pedagog
S-a nãscut la 28 februarie 1958 la Bucureºti. Din 1983 se stabileºte la Galaþi, unde participã la expoziþii organizate de Filiala
UAP Galaþi ºi desfãºoarã activitate didacticã la Liceul de Artã “Dimitrie Cuclin”. Din anul 1984 organizeazã expoziþii personale
(Bucureºti, sala “Confluenþe” ºi Galaþi, Galeriile de Artã; din 1986 participã la expoziþii republicane, la Oradea, Bucureºti, Bacãu);
din anul 1995 expune ºi în cadrul Grupului Axa – al cãrui membru fondator este – la Galaþi, Constanþa, Iaºi ºi la Centrul Cultural
Român din Paris (1997). De asemenea, participã la simpozioane ºi efectueazã cãlãtorii de studii ºi documentare în Franþa, Austria,
Italia. Lucrãri ale artistului se aflã în colecþii de stat (Muzeul de Artã Vizualã Galaþi, Muzeul Þãrii Criºurilor Oradea, în colecþii par-
ticulare din þarã ºi strãinãtate, SUA, Italia ºi Austria).
Grupaj realizat de Virgil GURUIANU
anul II , nr. 12, februarie 2003
centrul cultural dunarea de jos cuvintele si lucrurile 16

bumbi ccdj DESPRE “MIS”

. Hora Unirii
Pentru a marca ziua de 24 ianuarie - ZIUA
UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE, Centrul
Cultural Dunărea de Jos va organiza următoarele
actiuni:
- orele 10.00 la Braniştea, Şcoala “Unirea” sărbă-
toreşte această zi împreună cu Secţia de Cercetare şi
Valorificare a Creaţiei Populare din cadrul Centrului
Cultural şi reprezentanţi ai Secţiilor Externe din judeţ,
printr-un program artistic.
- orele 12.00 la Statuia lui Cuza, sub genericul
“Hora Unirii”, Ansamblul “Doina Covurluiului şi
Fanfara “Valurile Dunării” vor prezenta un program
de jocuri şi cântece care vor marca importanţa acestei
zile.
- Orele 13.00 la Colegiul “Alexandru I. Cuza” va
avea loc o manifestare cultural – artistică la care va
participa din partea Centrului Cultural Dunărea de Jos
– Secţia de Cercetare şi Valorificare a Creaţiei
Populare.
NUMAI DE BINE
Am fost solicitat în urmă cu câteva zile să
scriu câteva gânduri despre cel ce a fost, artistul Ioan
Simion Mărculescu. Imediat am răsfoit presa şi, pe
lângă câteva articole de “remember”, mi-am ţintuit
privirea asupra unui joc de cuvinte: “Missing = MIS-
ING/Mărculescu Ioan Simion, Ingo Glass”, căci al
artistului plastic cu pricina era improvizaţia literară.
Îmi era evident faptul că, numai un om din imediata sa
intimitate putea imagina un astfel de joc sentimental
de idei, dar eu, unul care l-a cunoscut doar cu o sin-
gură ocazie, şi aceea fugărită, ce puteam spune şi apoi scrie în aşa fel încât să mă depărtez de diletantism şi să evit postura ingrată
în care am căzut fără voie. Am făcut mici investigaţii cu parfum “de gazetărie”, ascunse în aşa măsură încât să nu desconspir lipsa
mea de cunoaştere a subiectului în faţa unui prieten al său “recunoscut”. Şi uite că fericit în căutarea mea cu o sumă de contexte
favorabile, în care subiectul de discuţie era “MIS”, am ajuns să aflu că, Simion Mărculescu era un fel de personaj al mitologiei plas-
tice gălăţene, aureolat de o autoritate căpătată pe fondul unei mediocrităţi notabile ale artei locale. Evident, avem şi excepţii la fel
de notabile. Se mai comenta cu mina siguranţei asupra adevărului că, de fapt venise cu acele curente şcolite la Academia clujeană
– Pop-Art şi instalaţionisme, care pe la noi pe aici păreau suprarealisme sau forme de artă uşor inaccesibile. El cunoştea reţetele de
“producţie”, ingrediente şi “garnituri”, avea talentul compoziţiei, grupa şi regrupa cu nonşalanţă şi logică, talent şi imaginaţie orice
formă, obiect, orice era palpabil sau oniric, ajutat şi de neastâmpărul lăuntric şi acuitatea ochiului de fotograf. Proiecta şi amesteca
într-o alchimie boemă, locuri şi forme culese din frânturile de memorie ale promenadelor vieţii, cadre-încremenite de un ochi ce
fotografia, poate instinctiv, poate căutat, imagini cu relevanţă plastică, substanţă-combustibil pentru maestrul Imaginaţie. Dar, une-

. Imagini şi cuvinte
ori trăiam cu teama improprie, ce se transforma uneori în siguranţă în faţa evidenţei, cum că acestui om i se cam rotunjeau artificial
unele constante de caracter şi talent, urmare a crizei valorilor locale (no more comment). Acolo unde spiritul uniform se dizolvă
într-o personalitate comună, unde valorile sunt împărtăşite în grup, chiar dacă pe la colţuri îşi exibă părerile proprii, acolo miturile
confecţionate nu contează cum, vor da dreptul adepţilor să-ţi arate spatele. Situaţia se poate întoarce din păcate împotriva mitului şi
Impuls şi emoţie. A trecut un an de când această chiar să-l dezonoreze. Toate peste toate, Simion Mărculescu a creat un curent de opinii şi a stimulat minţile înflăcărate de spiritul
expoziţie se pregăteşte în ei. “UNU” – o aniversare creator la reflecţii. Ar fi însă prea mult să spunem că a creat o şcoală, dar s-a ridicat, prin aventura căutării spiritului şi prin exper-
frumoasă a imente, peste mulţi. Şi totuşi, despre MIS numai de bine.
Foto Clubului
Dunărea de Jos Dragoş NEAMU
din cadrul
Centrului
Cultural Galaţi, Corul de copii “Allegria” din cadrul
fapt pentru care
a avut loc şi
vernisajul
Centrului Cultural Dunărea de Jos
expoziţiei de
fotografie cu acelaşi nume la care au expus membri ai - interviu cu prof. Teodor Niţă,
Clubului.
Ei: Alex Gherbănescu, Petrică Balint, Florin
Pădurescu, Arthur Antoniu, Ilie Stan, Flavia Ion, Anca
iniţiatorul acestui proiect -
Pădurescu, Ana Vârlan, Ilie Petcu, Ilie Drăgan, Ştefan
Andronache, Tudor Gheorghe şi Nicolaie Sburlan, au
ales să adauge cuvinte unora dintre imaginile prezen-
tate şi pentru munca şi sufletul şi nebunia lor au prim-
it diplome de onoare.
Vernisajul a avut loc luni, 27 ianuarie 2003,
orele 14.00 la Sediul V3 al Centrului Cultural Dunărea
de Jos.

. Fantezie de iarnă
Elevii Catedrei de Canto Muzică Uşoară din
cadrul Centrului Cultural Dunărea de Jos coordonaţi
de profesorii Sofia şi Ion Şerban şi Elevii Clasei de
Dans Sportiv a căror coregraf este Dana Lefter au Ce condiţii trebuie să îndeplinescă un copil pentru a
susţinut vineri, 31 ianuarie 2003, orele 16.00, specta- face parte din acest cor şi când va avea loc preselecţia?
colul de muzică intitulat “Fantezie de iarnă”. Pe data de 25 ianuarie la orele 11.00 se va realiza o prese-
lecţie la Centrul Cultural unde vor participa copii cu vârste

. Cântece de demult
Marţi, 4 februarie 2003, Fanfara “Valurile
Dunării” a Centrului Cultural Dunărea de Jos a
susţinut un concert de muzică de fanfară intitulat
“Cântece de demult” la “Fundaţia de sprijin a
Vârstnicilor”.
S-au interpretat lucrări muzicale din creaţia
românească şi universală: marşuri de concert, valsuri,
muzică uşoară şi muzică populară românească din
toate regiunile ţării.
f.z.
Un “cor de copii” al Centrului Cultural la Galaţi. Cum
v-a venit ideea acestui proiect şi cine v-a ajutat?
Ideea a pornit din necesitatea realizării unui cor de copii în
oraşul Galaţi, Centrul Cultural Dunărea de Jos oferind cadrul
cel mai adecvat pentru realizarea acestui proiect.
Iniţiatorii acestui cor sunt profesorii de la catedra de
“canto-clasic”, adică subsemnatul şi Silvia Alice Niţă. Sprijinul
prompt şi atitudinea pozitivă faţă de ideea realizării acestui
proiect din partea conducerii Centrului Cultural, ne-a dat cura-
jul şi siguranţa că acest lucru se va realiza.
La nivelul oraşului Galaţi sunt mulţi copii talentaţi care au
nevoie de un cadru adecvat în care să-şi manifeste posibilităţile
artistice.
cuprinse între 6 şi 9 ani.
Criteriile de preselecţie sunt:
- o probă de auz muzical şi ritm;
- interpretarea unui cântec şi a unei poezii;
Vor fi selectaţi copii cu reale aptitudini artistice şi care au
îndrăzneala de a şi le exprima. Părinţii acestor copii vor trebui
să aibă timpul necesar pentru a-i aduce la repetiţii de câte ori va
fi nevoie.
Nu este totuşi o vârstă prea fragedă? Ce repertoriu veţi
adopta?
Chiar dacă vârsta este fragedă, dorim să ajungem la un
nivel care să poată fi numit “profesionist”. De multe ori s-a
văzut că şi la nivelul celor mici se poate face performanţă.
La început totul va fi ca o joacă, dar se va face educaţie
muzicală şi artistică şi se va învăţa repertoriu coral, care va
cuprinde atât piese româneşti cât şi străine. De asemenea, am
vorbit cu un compozitor care va compune piese ce vor fi cântate
în primă audiţie.
În rest, ne dorim să vină cât mai mulţi copii talentaţi la pre-
selecţie pentru a avea de unde alege. Îi aşteptăm cu drag pe cei
mici să facă parte din corul “ALLEGRIA”.
Mult succes!
A consemnat F.Z.

anul II , nr. 12, februarie 2003 dunarea de jos