/restituiri

POEZIA
Poezia este ochiul care plânge
Ea este umãrul care plânge
ochiul umãrului care plânge
Ea este mâna care plânge
ochiul mâinii care plânge
Ea este talpa care plânge
ochiul cãlcâiului care plânge
O, voi, prieteni,
poezia nu este lacrima
ea este însuºi plânsul
plânsul unui ochi neinventat
lacrima ochiului
celui care trebuie sã fie frumos,
lacrima celui care trebuie sã fie
fericit.
CENTRUL CULTURAL
“DUNÃREA DE JOS”
activeazã ca instituþie publicã
de interes judeþean,
subordonatã Consiliului Judeþului Galaþi.
Instituþie profesionistã de specialitate având
drept misiune cunoaºterea,
crearea ºi promovarea valorilor culturale
ºi artistice, naþionale ºi universale,
CENTRUL CULTURAL “DUNÃREA DE JOS”
acþioneazã conform principiilor libertãþii
spiritului creator, ale autonomiei actului
cultural, ale neangajãrii politice ºi ale
primatului valorii
ºi ºansei egale în culturã.
Spiritul critic în cultura româneascã
Câteva note
Sarcina – pe care mi-am luat-o eu pentru alþii, mai competenþi,
nu ºi-au prea luat-o – de a vorbi despre volumul d-lui G.
Ibrãileanu, este foarte grea. D. Ibrãileanu studiazã “curentele
critice cari au prezidat la formarea limbii literare ºi literaturii
române, precum ºi la organizarea statului român modern”.
Dacã datele problemei ar fi fost cunoscute ºi autorul
s-ar fi putut mãrgini sã le aminteascã în treacãt, pentru a nu da
extindere decât concluziilor sale, încã subiectul ar fi fost prea
vast pentru un singur volum. Din nefericire aproape întreg
materialul, care înseamnã toatã istoria modernã, era îngropat
în biblioteci, la adãpost de indiscreþia marelui public, ºi
d. Ibrãileanu a trebuit sã-l studieze, sã-l coordoneze, adnoteze
ºi esplice – pentru a îngrãmãdi totul în acelaºi volum, în care
intrã ºi concluziile d-sale, foarte imortante ºi foarte numeroase.
Volumul apare deci foarte încãrcat. D. Ibrãileanu, care prin
vasta sa culturã ºi adânca sa pãtrundere este un critic de mâna
întâi, nu este un stilist de aceeaºi valoare. De sigur, nu-i va fi
lipsind talentul literar, dar se pare cã întotdeauna e copleºit de
cantitatea enormã de lucruri ce are de spus ºi vrând sã fie
concentrat devine prolix. În cazul de faþã însã, nici cel mai
limpede scriitor n-ar fi putut-o scoate la capãt mai bine decât
d-sa. Fireºte, altfel se prezintã cartea pentru specialiºti, pentru
cari numai concepþia d-lui Ibrãileanu e lucru nou, iar restul
fiii sã înveþe la Viena ºi la Roma, ºi astfel curentul latinist al
Moldovei veacului XVII (nestâns încã cu desãvârºire nici
acolo), renaºte puternic în Transilvania.
Iatã-ne în veacul XIX, care pentru noi e veacul cel
mare. În Transilvania se continuã, dar cu mai puþinã strãlucire,
curentul latinist al veacului precedent. Muntenia se
caracterizeazã prin lupta revoluþionarã împotriva vechiului
regim. Ea cautã sã transplanteze din apus formele sociale ºi,
absorbitã astfel, lasã pe al doilea plan dezvoltarea culturei.
Moldova cautã sã transplanteze din apus formele cugetãrei ºi
lasã pe al doilea plan lupta politico-socialã.De unde deosebirea
asta între Moldova ºi Muntenia? Vom rezuma o parte din
cauzele arãtate de d. Ibrãileanu. Începutul veacului XIX gãseºte
Moldova cu o tradiþie culturalã, moºtenirea curentului polonez
din veacul XVII. De aceea ºi curentul francez din veacul XIX
prinde aci mai mult în partea sa culturalã. Muntenia, neavând
tradiþie culturalã, primeºte de la curentul francez mai mult partea
politicã, cu atât mai mult cu cât ea are ºi o clasã mijlocie
naþionalã, care, zice d. Ibrãileanu, e un bun ferment pentru ideile
ºi luptele revoluþionare. În Moldova clasa mijlocie lipseºte.
Cultura europeanã începu sã dea nãvalã. Muntenii,
din cauza temperamentului lor revoluþionar, dorind sã
transforme totul cât mai repede ºi cât mai radical, se lasã

Valurile … poºtei
(aduse cu sau fãrã... barcã)
Redacþia revistei Dunãrea de Jos, având
convingerea cã orice act cultural presupune dialog
(comunicare) aºteaptã din partea cititorilor,
frunzãritorilor, scribilor, scriitorilor, cârcotaºilor…
vorbe, idei, versuri, sugestii…
Altfel spus, facetzi valuri… cu scrisori, e-mail-
uri, “anonime semnate” sau nu!

li-i cunoscut din propriile lor cercetãri. Nu pentru ei am
CONSILIUL JUDETULUI GALATI încercat sã facem scurtul rezumat ce urmeazã – ºi un asemenea
CENTRUL CULTURAL “DUNAREA DE JOS” rezumat e foarte greu de fãcut pentru public. Din pricinile
istorice cunoscute poporul român n-a putut avea culturã
proprie. “Românii, cari n-au creat aproape nimic, au
Director general: împrumutat aproape tot”. Istoria culturei româneºti este istoria
Sergiu DUMITRESCU introducerii culturei streine; ºi începând din veacul
Coordonator proiect: al XVI-lea ea este istoria introducerei culturei apusene.
Cultura apuseanã îºi face drumul la noi în veacul al
Ion CORDONEANU XVI-lea când saºii, în interesul propagandei protestante,
Redactori: tipãresc cãrþi bisericeºti în româneºte; ea continuã în veacul
Florina ZAHARIA, Iulia COSTESCU, al XVII-lea când Polonia devine pentru Moldova ceea ce astãzi
este Franþa pentru România. A fost atunci o adevãratã miºcare
Dragoº NEAMU, Daniel POPA, Adrian culturalã, care ar fi scurtat cu douã veacuri drumul spre
SECARÃ, Cãtãlin CIOBANU, Vadim complecta luminã, dacã n-ar fi fost diferite piedici, ca: lipsa
BACINSCHI (corespondent Ucraina) de culturã în pãturile moldoveneºti, decãderea Poloniei,
invazia grecizmului, etc.
Prezentare graficã: Totuºi, curentul polonez a avut o mare influenþã ºi
Doru Adrian NICA efectele lui niciodatã nu se vor pierde, cãci graþie lui s-a for-
Tehnoredactare: mat pentru întâia oarã conºtiinþa originei romane, cu corolarul
ei: ideea de unitate a tuturor românilor.
Eugen UNGUREANU, Florina ZAHARIA În veacul al XVIII-lea, dupã cãderea influenþei
Fotoreporter: Nicolaie SBURLAN poloneze din Moldova, se introduce ºi în Moldova ºi în
Publicare web : Florin Doru GUIÞÃ Muntenia curentul francez vechiu ºi curentul grecesc, care,
ISSN: 1583 - 0225 acesta, conþine ºi elemente apusene. Pentru Moldova aceasta
constituie un regres, cãci cultura polonezã fusese superioarã,
Redactia: dar pentru Muntenia e un mare progres, cãci pe aceastã cale
Strada Domneascã nr. 61, Galaþi 6200 ea intrã pentru întâia oarã în contact cu cultura apuseanã, fie
tel/fax: 0236/418400; 415590 ºi într-o formã inferioarã.
De astã datã însã Transilvania se pune în fruntea
e-mail: ccdj@galati.astral.ro culturei româneºti. Prin unirea unei pãrþi dintre români cu
www.ccdj.ro biserica papalã, se înfiinþeazã ºcoli româneºti, românii îºi trimit
influenþaþi de curentul latinist ºi ajung la exagerãri colosale
cari puneau în primejdie limba româneascã. Moldovenii, mult
mai liniºtiþi ºi þinuþi în frâu de tradiþia lor culturalã, ºtiu sã-ºi
pãstreze cumpãtul. Pentru a ºti ce trebue primit ºi ce trebuie
respins din cultura streinã, era necesar spiritul critic. ªi atunci
acesta apare, în mod firesc, în Moldova. Spiritul critic al
moldovenilor, reprezintat prin Kogãlniceanu, Russo, Alexandri,
etc se îndreaptã cãtre popor, pentru a se inspira ºi ca fond ºi ca
formã din literatura lui. Munteanul Eliade Rãdulescu nici nu
se gândeºte la aºa ceva.
D. Ibrãileanu citeazã numeroase pasagii din
Kogãlniceanu, Russo, I. Ionescu din cari se vede cã “chiar de
la început în Moldova se simte nevoia criticei; nevoia e
conºtientã, scopul bine hotãrât: a nimici sistemele limbistice
raþionaliste, a feri limba ºi literatura de deznaþionalizare, a
arunca în noianul uitãrii pretenþiile nejustificate, a prezida la
introducerea culturii streine ºi la asimilarea ei”. ªi aceastã
sarcinã nu ºi-o ia critica moldoveneascã numai pentru Moldova,
ci pentru tot pãmântul locuit de români. În 1885 Russo scrie:
“Dupã pilda lui Galilei ce striga din închisoarea unde-l pusese
pedanþii vremei de pe atunci: “Pururea se miºcã!” voiu striga
din Moldova ca sã se audã peste Molna, peste Milcov, peste
Carpaþi: “Limba Domnilor E…L…P) ºi altora nu sunt limba
româneascã ºi literatura de azi nu e literatura româneascã”.
Iar D. Ibrãileanu conchide:
“Aºa dar; Moldova a dat romînizmului cultura, sau,
mai propriu, posibilitatea de culturã prin acel spirit critic, de
care am vorbit. Istoria culturii moldoveneºti din veacul XIX e,
mai ales, istoria acelui spirit critic aplicat la introducerea culturii
streine, adicã la procesul de regenerare a spiritului românesc”
Const. Graur, Dunãrea de Jos nr. 6 / 1909

dunarea de jos -2- anul 2, nr.13

(
 cultura provinciala

)
Timpul provinciei
“L-a impus cineva pe Homer la Atena?” de Ion CORDONEANU
“Provincial” poate fi
Interviu cu scriitorul Teodor Parapiru înþeles din punct de vedere:
- geografic: provincia este
Existã un complex al provincialului? Dacã da,
situatã la periferia unui
Existã ceva pozitiv în faptul de a fi provincie?
cum l-aþi defini? Aceastã întrebare creºte din indispoziþia pe care mi-o dã centru, cel puþin
Aº face câteva precizãri. Provincialul este locuitorul uneori proasta ºi laºa resemnare a multora dintre noi – administrativ;
unei provincii – unitate geograficã sau administrativã. ne plângem de milã – ne lamentãm de provincialismul - tradiþional: provincia era
Raportarea se face la central (sau la locuitorul de capitalã). nostru, pânã când, la un moment dat, începe sã ne placã. locul unde aristocratul îºi
Astfel vãzute lucrurile, prin provincial se înþelege tipul de Lamentãrile sunt generate de iluziile active, tratate petrecea vacanþa, departe
persoanã stângace, naivã, timidã, sfioasã, demodatã, la nivelul ambiþiilor supradimensionate pe un fond material de grijile ºi programul
conservatoare, aparent depãºitã de evenimente, etc, faþã de adeseori precar, sau de iluziile cu termen expirat, ajustate încãrcat al oraºului;
central – persoanã dezinvoltã, informatã, speculativã, dupã calitãþi mai mult dorite decât reale. Însã puþini se - valoric: provincia este
tupeistã, descurcãreaþã, cãþãrãtoare, obraznicã, modernã, întreabã care este þinta demersurilor personale în plan spaþiul inferior, unde nu se
nonconformistã… cultural. Unii (cei mai mulþi!) ar descoperi cu stupoare cã au
Din acest punct de vedere, bãtaia pe complex se
întâmplã nimic important,
umblat/umblã dupã cãpãtuialã, dupã funcþii, dupã notorietate,
ascute ca lupta de clasã (nici nu ºtii cine-l are, cine îl meritã dupã cai verzi pe pereþi, etc. ªi, dacã Dreptatea are ochii iar dacã se întâmplã ceva, atunci lucrul e fãrã impact,
sau cui i se cuvine!) Ca sã defineascã tocmai termenul de acoperiþi, cine mai ºtie ce ar ieºi, în caz cã ºi-ar face datoria la scarã mai largã.
“complex”, pesemne cã provincialul se va gândi la “idei ºi când este invocatã? Împãcarea cu sine intervine în provincie, Complexul provincialului nu poate fi discutat
amintiri care se instaleazã psihic în cineva – sã zicem Oedip, ca ºi în capitalã, ºi implicã încremenirea într-un ansamblu indiferent de complexul centrului. Cel dintâi e deranjat
sau Cronos, sau Napo- de idei, de exprimare, de cã este aruncat la periferie, cel din urmã trãieºte cu
leon… - pe când reflexe, de vârstã, de sentimentul superioritãþii ºi al importanþei lucrului pe
centralul, în cazul sentimente, de ambiþii. care-l face. Pericolul vine din amândouã pãrþile:
fericit când parcurge Dupã aceea, nu se mai marginalizarea poate determina revolta, aºezarea în
acelaºi traseu îl va petrec multe, chiar dacã centru te poate lipsi de spiritul critic – de care, cel puþin,
agrementa ºi cu sensuri trec 20 – 30 – 40 – 50 de
postmoderniste (din
în culturã ºi politicã, e atâta nevoie.
ani de existenþã prosperã.
grãdina intereselor Complexul provincialului se manifestã prin
proprii!) de complex Cum ºi-ar putea face dorinþa de a demonstra cã ºi aici, în vãgãunã, se petrece
alimentar, complex provincia auzitã vocea? ceva, se face ceva bun, dorind, astfel, sã spulbere
financiar, complex Cum s-ar putea impune centrului convingerea cã doar el face ºi împlineºte
agricol, complex poli- la centru? Se întâmplã valoarea, cã doar el este norma, cã el dã tonul. Parte
tic, complex mafiot…, – s-a întâmplat lucrul bunã aici este cã provincia poate deveni, în cazul în
plasând ºi gluma acesta în istorie? care centrului îi lipseºte, conºtiinþã criticã, atunci când
imbecilã cum cã Valoarea argumentatã a critica este motivatã, dar nu ca manifestare a
respectivii numiþi au impus respect oriunde complexului.
jucat la Real Madrid, s-a manifestat, mai
Manchester United sau
Provincia poate doar sã reacþioneze – iatã
devreme sau mai târziu
Ajax Amsterdam. (de regulã, mai târziu!). complexul – ºi când se întâmplã aceasta, de cele mai
Altfel, complexul o de obicei, la centru / multe ori ea reacþioneazã din resentiment, fãrã eleganþã.
duce bine oriunde: capitalã, sunt roiuri de Blestemul ei este cã vocea nu-i este auzitã – ea este
e plinã capitala de fluturi de lampã, mereu înfuncþie de, raportatã la relativã la … centru.
apucãturi provinciale, buburuze, stoluri de De-provincializarea se produce astãzi în lumea
iar provincia geme de papagali oportuniºti în lui homo informaticus, primul pas este accesul la
ritualuri centrale. instituþii sau în jurul unor informaþie. Informatizarea produce atomizarea
personalitãþi. Când ies în societãþii, care devine o imensã reþea (network). În
Încercaþi o teritoriu, indivizii din aceastã lume totul este împãrtãºit (shared), dar de la
caracterizare a aceste categorii devin
relaþiei “centru -
distanþã, în aceastã lume-reþea se produce
asemenea pãsãrilor de
provincie” din pradã – agresivi, gomoºi, descentralizarea, adicã de-provincializarea. Însã
perspectivã culturalã. plini de importanþa unor aceastã atomizare, în lipsa unor criterii de selecþie,
Extrapolarea hârtii pe care le aduce cu sine ºi o devalorizare a valorii.
semanticã a relaþiei reprezintã. Are ºi Sintagma “culturã provincialã” are în sine o
centru-provincie “din Extrapolarea semanticã a relaþiei centru-provincie “din provincia o astfel de nuanþã negativã ºi una pozitivã. Pânã acum s-a cultuvat
perspectivã culturalã” este o perspectivã culturalã” este o golãnie primitiv – “producþie culturalã”: doar cea dintâi. Cea din urmã, în contexul globalizãrii,
golãnie primitiv – intelectualã, intelectualã, întreþinutã ºtiinþific, atât de cei ce o exercitã grafomani, artiºti de mai întâi informatice, abia apoi politice, economice
întreþinutã ºtiinþific, atât de cei ºi cãrora le convine, cât ºi de cei ce o suportã, circumstanþã, personalitãþi mentale etc., trebuie valorizatã de acum înainte.
ce o exercitã ºi cãrora le gudurându-se ºi aplicând-o la alte nivele. împãiate cu titluri onorifice sau
convine, cât ºi de cei ce o scaune capitonate. Peste tot,
suportã, gudurându-se ºi vraja þine cât p(r)ostul. Existã
aplicând-o la alte nivele. “...dacã Dreptatea are ochii acoperiþi, cine mai ºtie ce ºi momente de graþie, când Informatizarea – globalizarea niveleazã relaþia
Centralismul sistemului poli- ar ieºi, în caz cã ºi-ar face datoria când este invocatã?” întâlnirile sunt firesc (aºa cum e, geograficã, administrativã, spiritualã!) centru –
tic vechi a intrat în gena spirituale, dacã oamenii – provincie, dar cred cã, aspectul cultural se rarefiazã
culturalã ºi funcþioneazã mutant – democratic acum, mai indiferent de unde vin – sunt de condiþie culturalã autenticã. considerabil, dincolo de partea informaþionalã. Deocamdatã,
penibil ca oricând – de aceea, realizãrile nu lipsesc la TV, la Chestia cu impunerea la centru nu-i valabilã. Adicã, într-un la noi, globalizarea, ca fenomen, abia dacã e perceputã sub
radio, în presa scrisã, “operele” sunt amintiri ºi memorii de fel sau altul, tocmai dumnealui, centrul, sã fie incapabil sã forma rapsodiilor de primãvarã/ toamnã/impozite/
bãtrânei agitaþi (intitulaþi istorici, analiºti politici, realizeze o evidenþã?!… L-a impus cineva pe Homer la promisiuni…
comentatori, academicieni, ingineri, etc, personalitãþi cu Atena (care i-a refuzat cererea de adãpost în vremuri Toatã aceastã problemã, a tensiunii dintre centru
codul manierelor elegante între piesele “literaturii de sertar”, democratice, sau “Iliada” ºi “Odiseea” l-au proiectat în ºi provincie, nu vi se pare, uneori, cã este, de fapt, o falsã
guvizi nobili cu aere de dame sclifosite, care au dus tava nemurire, deasupra cohortelor de îmbuibaþi ai vremii?… problemã?
prin texte de brigãzi artistice faimoase, figuri celebre de artiºti A fost împãratul Nero un artist genial, cum s-a autoproclamat Tensiunea dintre centru ºi provincie e o falsã
plastici albaºtri ca sutele de altãdatã, cu aspecte de titani la Roma, sau a rãmas în istorie ca un dobitoc psihopat cu problemã pentru foarte puþini care o au rezolvatã ºi este o
creatori care nu mai nimeresc cultura din cauza gangurilor toate excesele lui?… Aº putea continua cu zeci ºi sute de realitate, în plan practic, pentru foarte mulþi care ºtiu cã ea
politice, a labirinturilor de afaceri sau a complicaþiilor exemple de acest tip. Istoria suportã astfel de situaþii – funcþioneazã politic, administrativ, ºtiinþific, ºi, de ce nu,
filozofico-financiare. Descentralizarea ºi autonomia bine de-asta spun unele voci cã este mai mult disciplinã decât cultural. Chestiunea generalã are rezolvãri individuale.
asimilate ºi apoi exprimate pot constitui ºansa unor schimbãri ºtiinþã. Vã simþiþi provincial?
consistente de mentalitate. La Galaþi, existã premise de bine În ultima vreme încep sã rãsarã tot mai multe Meargã totul bine! (Am rãspuns pe parcurs la
în aceastã privinþã. Din câte ºtiu, fenomenul este perceput reviste – ca sã ne referim numai la reviste – pe Internet. întrebare).
corespunzãtor dar asta nu e de ajuns. ªi pe aici, unele Informatizarea ºi, în consecinþã, globalizarea afecteazã
“instituþii” vorbesc în exces ºi acþioneazã numai la nivel de relaþia dintre centru ºi provincie? A consemnat Ion CORDONEANU
“tencuialã”.

martie 2003 -3- dunarea de jos

(
 clar-obscur
La doar 19 ani, tenorul gãlãþean Rãzvan Sãraru
interpreteazã rolul Alfredo Germont din opera
“La Traviata”
Tenorul gãlãþean Rãzvan Sãraru, absolvent al Liceului de
Artã “Dimitrie Cuclin”, student în anul I la Conservatorul “Ciprian
Porumbescu” din Bucureºti, pleacã pe data de 27 februarie 2003
într-un turneu în Statele Unite ale Americii cu opera “La Traviata”
de Giuseppe Verdi, operã în care va interpreta la doar cei 19 ani ai
sãi, rolul principal masculin, Alfredo Germont.
Anul acesta, la data de 6 martie se împlinesc 150 de ani de
la premiera absolutã a cunoscutei opere “La Traviata” compusã
de marele compozitor italian Giuseppe Verdi, operã
inspiratã de romanul scriitorului Alexandre Dumas Fiul
“Dama cu camelii”.
În urmã cu 150 de ani, la 6 martie 1853, se monta ºi se juca
pentru prima oarã în lume opera “La Traviata”.
Premiera absolutã a operei a fost un eºec, datoritã
distribuþiei, pentru ca apoi, reprezentaþiile cu opera
“La Traviata” sã înregistreze succese excepþionale.
Mari voci ale canto-ului mondial au interpretat de-a lungul
timpului cunoscuta operã. Un succes extraordinar l-a avut spectacolul în care distribuþia a fost
una de zile mari, în rolul Violettei Valery soprana Montserrat Caballe, în rolul lui Alfredo
Germont tenorul Carlo Bergonzi, iar baritonul Sherill Milnes a interpretat Giorgio Germont.
Anul acesta la 6 martie, lumea întreagã sãrbãtoreºte împlinirea celor 150 de ani de la premiera
absolutã a operei “La Traviata” prin concerte, spectacole ºi recitaluri de excepþie. Lumea muzicalã
din România marcheazã evenimentul ºi printr-un turneu în Statele Unite ale Americii cu opera
“La Traviata”, turneu ce se desfãºoarã sub patronajul marei soprane Virginia Zeani.
Tenorul gãlãþean Rãzvan Sãraru, la doar cei 19 ani ai sãi, student în primul an la Conservatorul
“Ciprian Porumbescu” a fost ales sã interpreteze rolul principal masculin, Alfredo Germont, în
spectacolul în care regia artisticã este semnatã de soprana de renume internaþional Mariana
Nicolesco, spectacol cu care românii vor marca cei 150 de ani de la premiera Traviatei, dincolo
de ocean, unul dintre concerte având loc ºi în marele oraº american New York.
Gãlãþeanul Rãzvan Sãraru, cel mai tânãr solist din toatã distribuþia spectacolului va interpreta
rolul lui Alfredo Germont alãturi de soprana Mihaela maxim în vârstã de 30 de ani, solistã a
Operei din Cluj, interpreta rolului Violetta Valery ºi alãturi de baritonul din SUA, Timothy
Kuhn, în vârstã de 25 de ani, interpretul rolului Giorgio Germont.
Din distribuþie mai fac parte studenþi ai Conservatorului “Ciprian Porumbescu” din Bucureºti,
amintim în rolul Florei pe Cristina Radu , interpretã pe care o vom putea asculta la Galaþi,
într-un concert în luna martie.
La Muzeul “George Enescu” ºi la sãlile “Dales” din capitalã, melomanii au putut asculta deja
concertul “La Traviata” în interpretarea soliºtilor care vor pleca peste ocean pentru mai
mult de 12 zile.
Personalitãþi ale lumii muzicale româneºti ºi internaþionale au afirmat cã tenorul Rãzvan Sãraru
este o voce de mare viitor.
Dana VLAD
Mãrþiºoare muzicale
În luna februarie, la iniþiativa conducerii Centrului Cultural Dunãrea de Jos
s-a organizat un ciclu de spectacole prin mai multe ºcoli din municipiu, acþiune care
va continua pânã la sfârºitul anului ºcolar 2002-2003.
Realizatorii acestor spectacole, profesorii Sofia ºi Ion ªerban au conceput
scenarii care cuprind muzicã uºoarã, dans modern ºi dans sportiv.
Au fost implicaþi profesoara Ana Maria Vretos ºi instructorul de dans sportiv
Dana Lefter.
Spectacolele sub genericul “Fantezie de iarnã”, “Cântaþi ºi dansaþi cu noi” ºi
“Mãrþiºoare muzicale” s-au prezentat în ªcolile Generale nr. 2, 13 ºi 17.
În seara zilei de 14 februarie 2003, în sala Gr. ªcolar “Gheorghe Asachi”,
clasele de canto – muzicã uºoarã conduse de prof Sofia ºi Ion ªerban au prezentat un
concert de muzicã uºoarã sub genericul Ziua Îndrãgostiþilor.
Menþionãm cã în
acest spectacol am
prezentat grupul de elevi
de la Centrele de
Plasament Ion Creangã ºi
negru Vodã pe care prof .
ªerban îi pregãtesc.
În curând în sala
Teatrului Dramatic Fani
Tardini vom prezenta
spectacolul de revistã
“Copii la estradã” unde
vor participa elevi de la
catedrele de canto muzicã
uºoarã, dans modern, dans
sportiv ºi actorie.
Ion ªERBAN
dunarea de jos -4-
(
MUZICA
GÃLÃTEANÃ
ÎN VOCE
DE
SÃRBÃTOARE
Soprana Sofia ªerban, prim solistã a
Teatrului Muzical Nae Leonard Galaþi,
la 30 de ani de activitate artisticã
…Primele apariþii în faþa publicului gãlãþean ale Sofiei ªerban au fost la
începutul anilor ’70, în componenþa corului condus de reputatul ºi regretatul
maestru Dimitrie Macarie. În acea perioadã, solista cocheta cu muzica uºoarã,
fiind un nume cunoscut în lumea festivalurilor muzicale, ce i-au adus numeroase
premii, precum ºi numeroase invitaþii de a realiza o serie de imprimãri radio ºi de
a participa la emisiuni ºi spectacole de televiziune.
Începând cu anul 1973, este promovatã solistã, iar Barbu Dumitrescu, regizor
ºi director al Teatrului Muzical, îi prezice o carierã frumoasã ca solistã de operetã.
Astãzi, la ceas aniversar, portofoliul ei include peste 45 de roluri din toatã
paleta liricã: spectacole pentru copii, comedii muzicale, musical-uri, operete ºi
opere. Dealtfel, rolul Dolly Lev” a fost unul dintre marile succese ale carierei
artistei, musicalul Hello Dolly bucurându-se de popularitate ºi în strãinãtate.
În turneul din Italia, Hello Dolly s-a jucat la Torino ºapte seri la rând, deºi iniþial
fusese programat doar pentru o searã.
Sofia ªerban iubeºte publicul ºi toate vârstele acestuia. Interpreteazã cu
aceeaºi plãcere o temã pentru copii sau o arie de operã.
Reputatul profesor muzicolog Irinel Papadopol, publicând o cronicã
într-un cotidian gãlãþean, spunea despre Sofia ªerban: „…prin cuplarea fericitã
a gestului cu cuvântul, a muzicii cu graþia, a expresiei cu miºcarea a demonstrat
cã este în mod real ceea ce se poate numi “interpret total” ºi cã spectacolele sale
vor suscita interesul ºi vor atrage publicul, vor comunica ºi vor convinge, vor
educa ºi vor destinde”.
Într-un interviu acordat dupã montarea operetei „Liberã” la Galaþi, directorul
Operei din Braºov, reputatul regizor Cristian Mihãilescu, afirmase: “spectatorii
gãlãþeni au ce sã vadã în acest spectacol – în mod deosebit pe cea mai mare
primadonã a operetei din România – soprana Sofia ªerban”.
Un alt regizor de marcã, doamna regizor Migry Avram Nicolau, mãrturisea
jurnaliºtilor cã a ales sã punã în scenã la Galaþi Regina carnavalului, fiindcã a
descoperit pe scena Teatrului Muzical din Galaþi – pe Sofia ªerban.
Din anul 1985 a devenit profesor în cadrul catedrei de canto la ªcoala de
Arte. În prezent este unul dintre cei mai îndrãgiþi profesori ai Centrului Cultural
Dunãrea de Jos. Mulþi dintre elevii îndrumaþi de Sofia ªerban, absolvenþi ai clasei
de canto muzicã uºoarã sunt acum artiºti profesioniºti. Pentru ei ºi pentru cei
asemenea lor, Sofia ªerban a scris din suflet: „…dacã paºii tãi în viaþã i-a hãrãzit
Providenþa sã-i faci în acordurile miraculoase ale Muzicii, dacã tot Ea te-a dãruit
cu autentice însuºiri ºi profundã sensibilitate, atunci trebuie sã-þi cultivi ºi sã-þi
îngrijeºti aceste daruri cu seriozitate ºi pasiune, sã-þi închini viaþa fãrã nici un
fel de rezerve, dincolo de orice sacrificii, acestui drum pe care, împreunã sau
odatã cu tine, pãºesc mulþime de oameni, culegând nestematele ivite din truda,
din dragostea ºi poate suferinþa ta. Acesta este îndemnul pe care-l adresez tuturor
tinerilor ce pãºesc sau vor pãºi în aceastã ºcoalã a bucuriei ºi a frumuseþii”.
Dupã o viaþã petrecutã în lumina reflectoarelor, dedicatã bucuriei ºi
frumuseþii, vocea caldã a Sofiei ªerban salutã publicul gãlãþean. CD-ul lansat cu
ocazia aniversãrii a 30 de ani de activitate artisticã acoperã o varietate de genuri
muzicale: muzicã popularã, uºoarã, canþonete ºi arii din operete – dintre cele mai
îndrãgite ale repertoriului artistei.
Îi urãm toatã fericirea de care se poate bucura un artist ºi ne îmbrãcãm
muzica în voce de sãrbãtoare, ca preþuire pentru un desãvârºit copil al scenei, un
om special ºi un minunat profesor.
Iulia COSTESCU
anul 2, nr.13
 cultura provinciala
Cât de “provincial”
este provincialul?
Provincial nu este un termen de ocarã dar în nici un caz un termen
de laudã în limbajul curent.
Pe undeva “provincialul” evocã împãratul chiar din þara orbilor.
De unde ºi de ce aceastã percepþie comunã?
În încercarea de a înþelege ºi obsedat de etimologie am fugit la
dictionar.
Provincial definea iniþial un teritoriu arondat unei biserici. Era un cuvânt
de origine latinã cu uz ecleziastic.
Aºa cum biserica ortodoxã utilizând greaca a nãscut termenul de
metoc, o aºezare monahalã lãturalnicã, de unde a apãrut în viaþa noastrã
mitocanul. Provincialul în sensul uzual al termenului a apãrut în Franþa de
abia în secolul XVIII.
Sã fie provincialul, la un mod insidios acceptat, echivalentul
mitocanului român? În Larousse gãsim o definire bazatã nu pe valori,
eticã, ci pe dificultãþile de a se comportã dupã regulile jocului social al
capitalei. Provincialul era un strãin, exclus de cãtre sistemul imunitar al
acceptãrii lumii bune ca “non self”.
Provincial deci nu era un termen cu conotaþie axiologicã ci mai
degrabã de excludere din un cerc al “ai noºtrii”. Termeni cu conotaþii similare
sunt gagiu la þigani, gaijin la japonezi ºi goi la evrei. Provincialul este un
strãin în raport cu capitala ce face regula jocului în materie de culturã ºi
sisteme de valori din domenii subiective ce au o pronunþatã componentã
paradigmaticã.
Ce înseamnã astãzi provincial în condiþiile apariþiei globalizãrii ºi a
transformãrii planetei, cel puþin la nivelul elitelor într-un “sat universal”?
România a trãit 50 de ani de globalizare culturalã prin reducerea la
absurdul simplificãrii ucigaºe a realismului socialist ºi a limbajului de lemn.
“Noi avem unanimitate, stimabile” a lui Caragiale se traducea prin
îndoctrinarea idiotizantã a copilului de la vârstã fragedã ºi stârpirea
imaginaþiei ºi a sentimentului existenþei posibile a alternativelor. Era o acþiune
dirijatã riguros, consecvent, asemãnãtoare castrãrii în masã a câinilor
comunitari sau a deformãrii timp de secole a piciorului la femeia chinezã.
Moartea comunismului ca sistem de îndobitocire a adus pe “piaþã”
alãturi de Coca Cola ºi Chewing gumm filmul de acþiune cu supraperformeri
ai loviturii peste fãlci, ai actului sexual ºi al traseului cu pistolul iar în
literaturã pe Sandra Brown and co. Un anume tip de bãtucire a neuronului
individului comun a fost înlocuit cu un altul.
Intelectualul elitist scrie într-o limbã din ce în ce mai inaccesibilã
deseori devenind un balon ce decolând din cultura natalã ºi propriul popor
le pierde pe amândouã din vedere.
Un anumit tip de schizofrenie, violent impusã, este înlocuit cu alta.
Provincialul nu participã la ritualul clubului închis a oamenilor de culturã,
club a cãrui reguli de funcþionare deseori nu se bazeazã pe valori ci pe
principiul “noi ºi ai noºtri”.
Ca atare provincialul scapã controlului implicit a acestui club cu regu1i
nescrise dar dure ºi pe de o parte este în criza de piaþã de desfacere (mo-
nopolist controlatã de “club”) iar pe de altã parte este un om liber. Aceastã
libertate îi permite sã menþinã contactul cu concretul provinciei evadând
din abstractizarea abstractizãrii, menuetul snob al lumii literar artistice.
Libertatea nu este nici pe departe un echivalent al valorii dar este o
ºansã într-o lume din ce în ce mai pervertitã unde toþi respectã cu sfinþenie
regula jocului despre care regulã nu se face sã vorbeºti sau sã admiti cã
existã.
În ºtiinþã, interdisciplinaritatea a dus întotdeauna la o extremã fertilitate
ideaticã.
Contactul dintre douã biocenoze în biologie - vezi þãrmul apei - este extrem
de semnificativ sub aspectul multiplicitãþii vieþii.
Poate cã aceºti mitocani ai culturii, definiti cu vagã desconsiderare
provinciali, sunt acele suflete naive, nerupte de sursele vieþii din jur, vor
rupe cercul vicios al inteligentului vândut. Când marelui român ce a învãþat
româna în al treilea deceniu de viaþã, regelui Carol I îi era recomandat cineva
ca fiind foarte deºtept riga spunea trist:
“Romania este plinã de oameni deºtepþi, unde gãsim noi unul cinstit?”
Provincialul este similar celulei steam din biologie, celulã cu potenþial
evolutiv multiplu ce se poate transforma în aproape oricare alta. El este
dacã nu o valoare, mãcar o promisiune.
O promisiune într-o lume în care am sãrit cultural din locul
comunismului în puþul culturii elitare aflatã în posesia unor cluburi
închise pentru care termenul naþional dacã nu pute este cel puþin suspect.
Nicolae BACALBAªA
martie 2003
)
Poezia triumfurilor sportive
Pindar (c.522/518 – c.442), faimosul „poet al prinþilor”
ºi „prinþ al poeþilor”, a exprimat cel mai inspirat misticismul
generat de întrecerile sportive. Odele sale (epinike) dedicate
învingãtorilor, presãrate cu episoade mitologice, sunt grupate dupã
marile jocuri panelenice: Olimpicele, Pythicele, Nemeenele ºi
Istmicele. Marile victorii militare obþinute de greci
împotriva perºilor din timpul vieþii poetului constituie termeni de
comparaþie pentru performanþele sportive:
„Din primul dintre rãzboaiele medice, nu existã nici un
ecou în opera sa pãstratã, foarte importantã totuºi. Nu pentru cã
numele Marathonului lipseºte din ea. Acest nume revine aici de
mai multe ori, dar întotdeauna legat de menþionarea vreunei
victorii sportive, câºtigatã de cutare atlet pe care îl celebreazã
poetul. Marathonul nu este pentru el numele unei victorii a
libertãþii, ci acela al unui loc de sport… Ceea ce trebuie sã
înþelegem, dacã vrem sã pricepem poezia lui Pindar, este cã o
victorie sportivã cuprinde, în ochii sãi, o valoare cel puþin egalã
cu o glorie militarã, mai ales aceea de la Marathon… O victorie
la pugilat sau la pancraþiu îl impresioneazã mai mult decât
Salamina.”
(André Bonnard, Civilizaþia greacã)
Olympianca întâi surprinde perfect felul cum Pindar percepe fenomenul sportiv:
„Preþioasã anume este apa, dar aurul, precum
focul încins
Ce licãre peste noapte, îi mãreºte pe oameni altfel decât bogãþia.
Dacã însã doreºti,
Suflet scump, întrecerile sacre sã le auzi,
Urmãreºte soarele; mai puternic ca el
ªi mai aprins peste zi un altul
Dintre aºtri nu pâlpâie prin pustiul ether…
Tot aºa decât lupta de la Olympia ceva mai
puternic nu avem de rostit.”
(Pindar, Olympianca întâi)
Aºadar, apare de înþeles sentimentul religios intens cu care este invocatã zeiþa Nike
a biruinþei:
„Victorie cu braþ puternic ºi scumpã lumii-ntregi, te chem!
Doar tu descãtuºezi avântul întrecerii la muritori,
Pui capãt lâncezelii triste în bãtãlii ºovãitoare,
Distingi în crâncene rãzboaie pe cei ce dobândesc triumful,
Aleºii tãi urmând sã poarte cununa dulce a izbânzii!”
(Orfeu, Victoriei)
Artistul fenomenului olimpic profesa calea magicã a harului sãu ca un
„Spune, zeiþã! tu ºtii: eu care sunt numai tãlmaciul
Altora, voi povesti ce vrei tu ºi cum îþi place!”
(Teocrit, Idile, XXII)
Dupã unele mãsuri uimitoare, dimensiunile rolului poetului-cântãreþ par sã se schimbe:
„Clerul de la Delfi îl va acoperi pe Pindar cu privilegii onorifice ºi Pitia va hotãrî chiar
sã i se atribuie o parte din dijmele oferite zeului.”
(Robert Flacèliere, Istoria literarã a Greciei antice)
Poetul celebrelor ode cântate pentru biruitori laudã în metafore memorabile, atmosfera
jocurilor, meritele învingãtorilor, eroismul faptelor sportive, pe care le aºazã în grãdina mitologiei
greceºti, unde puterea ºi frumuseþea, bogãþia ºi curajul, renumele ºi vitejia sunt fireºti în lumea
zeilor.
„Aºa ºi eu revãrs nectar, darul Muselor, peste coroane…
Din rodul blând al sufletului meu
Cu aceastã închinare prãznuind
De la Olympia biruitorul ºi din Pytho
Norocos… cel care de-o bunã rostire va fi împresurat…”
(Pindar, Olympianca a ºaptea)
Un olimpionikes (campion olimpic) cãruia i se închinau epinike era consacrat în me-
moria grecilor drept un reper al valorii desãvârºite, cãruia i se datora nemãrginit respect.
Iatã cum este preamãrit Xenofon din Corint, un atlet cu palmares de periodonikes
(învingãtor în cele patru concursuri panelenice dintr-un ciclu olimpic), la revenirea în patrie
dupã triumful suprem:
„…De-o astfel de-ntâlnire mai-nainte
Dintre bãrbaþii muritori nimeni nu avu parte!
Ci de douã ori buclate
Purtã coroane de þelinã la jocurile sacre de la
Isthmos,
Unde apãru… Nemeea nu-i fu împotrivã!…
Pytho-i dãdu onoare într-o singurã zi-nsoritã,
În stadion, pe drumul îndoit…ºi în aceeaºi
lunã
La Athena stâncoasã, ziua cea iute de
picior, trei fapte,
cele mai scumpe, i le-aºezã pe bucle…”
(Pindar, Olympianca a
treisprezecea)
Alþi doi poeþi glorificã remarcabil în versuri pe
câºtigãtorii în marile întreceri ale grecilor, înscriindu-ºi
numele lângã cel al lui Pindar, fãrã a avea strãlucirea ge-
niului acestuia ºi nici faima sa, dar constituind repere
valorice imediat urmãtoare: Simonide din Keos
(c.556-467 î.e.n.) ºi Bacchylides, nepotul sãu (pe la 460
î.e.n.).
Teodor PARAPIRU
-5- dunarea de jos
(
 trimbulinzii. /ro
dezvãluiri
angela baciu – moise
locuia pe o stradã furioasã.
ea spune cã pe treisprezece martie a fost strecuratã printre lucruri ºi a început
sfâºierea. sã-þi percepi propriul corp cu mâna cealaltã, care scrie, cu oasele, sã te
ªi-a rupt realitatea de pe faþa spãlatã
întrebi dacã la sfârºitul cernelei nu cumva vei înfige peniþa în altceva, cam
De cuvinte.
asta-i problema...
scrie poezie, interviuri, articole, face parte din Uniunea Scriitorilor din România,
Ciuruit invadat de iubire
e prezentã la tot ce miºcã în Galaþiul acesta cultural ºi ia pulsul (nu ºtiu cum)
κi plimba anotimpurile cu mândria unei
strãzilor ºi primãverii (deja!) cu pixul.
Frumuseþi agresive.
nu ºtiu s-o prezint pentru cã mi se pare cã e protejatã prea mult de un strat de
oameni pe care îi iubeºte ºi nu pot/nu vreau sã ajung pânã acolo. nu mai vorbesc
Mai întâi dimineaþa
de stratul de cuvinte. pentru cã ºi ele o iubesc un pic.
κi bea zaþul cafelei din aceeaºi ceaºcã
florina
Cu propria zodie
ªtiri de ultima orã de mã chema doamna B.
Luni pânã sâmbãtã. Rãmânea la fel de dragoste … ºi þi-am devenit umãr, umãr þi-am devenit – umãr fãrã
Semeþ pânã în zori ieºire.
Cu bucuria unei noi zile în suflet de vorbã cu luna
Prea firesc pentru colecþionarul de iubiri. fãrã muzicã aproape Permanenþã
îi simt rãsuflarea – dupã dragoste sunt strada domneascã
Apoi la amiazã gusta emoþie pe timp de varã…
Vinul îmblânzit din gura roºie cãlcase pe zãpada proaspãtã – dacã aº putea coama neagrã îmi trece dincolo de ºale…
A unei femei frumoase sã nu mai respir acum
Undeva marºul nupþial se auzea. de fericire sunt pe înserat cu tine
amorul nostru îl strig ceva scârþâie

Paginã realizatã de Florina ZAHARIA

Refuz sã beau din acelaºi vin doar ochii sã mãrturiseascã foarte tare
Refuz sã merg doar pe-un capãt de viaþã ºi palmele talpa mea îngropatã sub zãpezi
Ne privim cu aceleaºi duminici dorite la atingerea zãpezii neîncepute în faþã
ªi-mi spun – dincolo pãmântul noaptea sãrutul. κi la fani tardini mai ºtii pe strada noastrã
De marginea zilelor primeau ofrande. ne împiedicam
Inventez alte anotimpuri ºi alte clipe tinere ºi-au scos la ivealã tãcerea de vitrine chioºcul cu ziare feþe absente de pietoni
Cu furia proaspãtã dintre minunata ce ne urau
Uimire ºi disperare. tãcere. apoi vorbeam…vorbeam…vorbeam
…
Locuia pe o stradã furioasã. mai þii minte, ne petreceam ziua plimbându-ne, acopeream ne-am întors cu faþa la sidney
cu ani, frunze ºi castane grãdina publicã ºi nu ne vedea impudicã ºi seninã
“o iubire mai am pe lumea asta?” nimeni, nu ne pasã, ºtiam cã suntem aleºii, norocoºii. Eram sunt strada domneascã
searã de searã tinereþea pe care te sprijineai, o dunãre mare ce duce în ºi pe timp de iarnã
se întreba. mister zãbava, ºi o îmbrãþiºai, o topeai cu un ceas înainte;

despre cum
poemul ºi poema lunii cronicã de trimbulind “am învãþat cuvintele sã iubeascã…”
De data aceasta a fost miercuri la orele 16 trecute fix la sala V3 a Centrului
Cultural Dunãrea de Jos ºi, fiind luna îndrãgostiþilor, ne-am gândit la poezia de
Nichita Stãnescu dragoste. “De nu mã vei mai iubi,/ Popa la cap þi-o citi/ De-o fi sã te uiþi la alta,/
Parastas sã-þi facã tata./ ªi iubirea mea de-þi trece,/ Sãruta-te-ar mã-ta rece”…
S-a citit din Luminiþa Mihai Cioabã, în limba þigãneascã (angela a înviorat puþin
trimbulinzii adormiþi) ºi în traducere româneascã, dar despre iubire se poate vorbi
Poem ºi cu ochii (spunea cineva tãcând). Alina a recitat din Eminescu ºi Ana Blandiana
în limba englezã pânã a ars toatã lumânarea aia roºie. Eugen a stins lumina ºi a
Tell me, if I caught you some day aprins poezia (dar fãrã sã vrea). Secarã tot spunea cã-i tremurã vocea ºi poezia nu
And kiss the sole of your foot, mai e cum era. Muzica ne-a învãluit prea mult, combinaþia de Viorel Tãutu, versuri
Wouldn’t you limp a little after that ºi “starea” de a vedea tot timpul un ochi care te iubeºte, credeþi-mã, (chiar l-am
Lest you should crush my kiss?… zãrit), te face sã miroºi altfel aerul.
Fragmente din Gabriel Liiceanu (Declaraþie de iubire), din Octavian
Paler , Nichita Stãnescu ºi Ana Blandiana, elevi ai ªcolii de Arte de la Clasa de
Translated from the Romanian by Actorie, poete, trimbulinzi ºi public. Încã nu ne-am format un public numai al
Petru Iamandi nostru dar acesta se cerne încet, încet. Luna aceasta împlinim un an de când
ne-am întâlnit prima oarã ºi sãrbãtorim Ziua Internaþionalã a Poeziei pe 21 martie,
vineri, tot la orele 16. Nichita Stãnescu spunea cã “poezia este atunci când…”.
Atunci, sã fie!

EVADAREA ÎN NOI
a mai trecut o zi, nimic
extraordinar pânã aici însã
fiecare secundã care trece
ia dincolo un întreg
univers, tot ceea ce am fi
putut face ºi n-am fãcut,
bucuria lucrurilor împlinite
ºi regretul alegerilor fãcute
sau satisfacþia încropitã în
urma acestora ºi încã multe
altele, toate ca un fir de
fum purtat de intenþiile
existenþei noastre efemere.
gândurile ne obosesc,
funcþionând dupã reguli materiale, lipsa lor creeazã
panicã, dezorganizare, letargia dintre cele douã extreme
preseazã în noi strategii ºi polemici pale, nãscuþi fiind
din stele, rãtãcim printre ele.
privim miraþi rãsãritul de soare. undeva, dincolo de
orizont strigãtul unui pescãruº sparge vuietul mãrii, cu o
tânguire acutã, val dupã val, marea-ºi sprijinã eternul pe
maluri într-o continuã transformare, culoare dupã culoare
contopindu-se cu visele noastre, acum universul însuºi
se oglindeºte în mare spunându-ne cât de mari ºi totuºi cât de mici
suntem, de unde venim ºi mai ales unde mergem, toate într-o singurã
fracþiune de secundã. gândurile ne poartã pe cãrãri sãlbatice,
neumblate, obligându-ne sã trãim fiecare secundã la cote maxime,
decimând realul din noi. descoperim ceea ce, altfel, au descoperit cu
mult înaintea noastrã ºi alþii, rãmânem uimiþi de simplitatea lucrurilor
dar mai ales de cât de mult le putem noi complica, totul e ireal,
contopit într-un aliaj preþios de vis ºi bucurie.
e ziua LOR...
ELE…
…iubesc viata cu fiecare razã de soare strecuratã obscur printre
griurile stresante ale norilor…
…iubesc viata ca pe o patã de culoare apãrutã brusc într-un ocean
de negru…
…iubesc viata ca pe ceva firesc ce aparþine eului LOR propriu ºi
personal, aflat acolo unde nici mãcar ELE nu visau sã fie.
…iubesc viaþa ca pe ultima suflare, ca pe adierea ce-n disperare
mângâie creºtetul codrilor, visând la lumi nenãscute încã…
…iubesc viaþa ca pe zborul pierdut între plus ºi minus infinit…
…iubesc viaþa ca pe plutirea irealã a albatrosului spre firesc…
…iubesc viaþa firesc, fiind nãscute s-o iubeascã pentru cã ºi ea la
rându-i LE iubeºte , particule anonime din duna de nisip pe care cu
truda timpului a modelat-o.
ºi mai iubesc viaþa, a mea ºi a altora pentru cã aºa ceva numai un om
ar putea s-o facã,
ºi asta nu pentru cã ar fi ultimele pe pãmânt ci pentru cã s-au pierdut
pe ele într-un ocean de oameni care s-au pierdut pe ei iubindu-le…
dar ce rost ar avea sã nu iubeascã viaþa,
fiind pânã la urmã singurul DAR adevãrat lãsat de creator într-o
eternitate de iluzii.
dacã îºi doresc cu adevãrat ceva, atunci acel ceva este greutatea ºi
energia infinitã a clipei ascunsã într-un tandru gest de alintare…
nimic în rest nu mai are importanþã, totul fiind un imperfect ºirag de
clipe perfecte....
Adrian Doru NICA

dunarea de jos -6- anul 2, nr.13

(
 cultura provinciala

Lumea modernã, aparent decomplexatã, este încã
dominatã de tot felul de inhibiþii, de factori aleatorii care
însumaþi dau senzaþia inegalitãþii flagrante între douã realitãþi.
Cultura românã are, în sens negativ, o serie de complexe pe
care cu greu reuºeºte sã le domine (de depãºire nici vorbã) în
vederea proiectãrii viitorului. O lume ce jurã pe valorile
tradiþiei, ce priveºte insistent spre înapoi, ce negã prezentul,
generaþiile, aflate în veºnic conflict unele cu altele, n-ar trebui
sã-ºi transmitã ºi laturile obscure, incomode, nonpragmatice.
Pe pãmânt românesc, problematica centrului, a capitalei,
în sens administrativ, e una mult diferitã de cea a lumii
occidentale. Capitalele statelor feudale au suferit mutaþii
)
compenseze aceastã „nedreptate”, fãcând
din Iaºi capitala spiritualã a Moldovei,
punctul genezic al „direcþiei noi”. Succesul
Junimea în implementarea programului
numit „Sinteza generalã în atac” este
efectul unei decomplexãri de moment ºi
nu cauza generatoare de frustrãri. Dar

Complexul
evident plasat sub trecut, e una condamnatã sã trãiascã cu un istoria e istorie ºi realitãþile zilei de azi,
zid enorm în faþã, dincolo de care e o lume necunoscutã ºi pe cele care intereseazã în mod expres, nu
care nici nu vrea sã o cunoascã. Criza lumii româneºti, nu mai seamãnã cu cele de altãdatã. Vremea
tranziþia, cicã nu ne e clar spre ce ne îndreptãm, vine din când un Slavici proclama: „Soarele românismului de la

aceastã dificultate, din refuzul de a gândi viitorul, de a-i stabili
þintele prioritare, de a proiecta bogãþia, în sens larg. De aici
refuzul asumãrii trecutului imediat, tot de aici mitizarea istoriei
ºi tot de aici entuziasmul suspect pentru structuri politice ºi
militare cãrora nu vrem sã le percepem impactul viitor.
A inventa vini, a gãsi cauze istorice, a motiva prin psihologia
rasei toate aceste bizarerii ale lumii româneºti e, pânã la urmã,
un exerciþiu inutil, infirmat de fapte ale trecutului nostru, de
fenomene culturale petrecute în varii locuri ºi timpuri în alte
culturi. Nimic nu justificã multitudinea de complexe ale
culturii noastre care au generat starea ei de crizã ce nu e totuna
cu dificultatea de adaptare la un nou context, la Secolu…,
în ultimã instanþã, ci e mai degrabã un blocaj cultural pe toate
planurile, concretizat în fel ºi chip, dar ascunzând în
profunzime vicii capitale. Dintre nenumãratele complexe ale
culturii române (mioritic, al culturii primare, al imoralitãþii,
al introductibilitãþii, al poeticitãþii etc.) selectãm din motive
conjucturale unul, cel al provinciei, cu impact deosebit asupra
vieþii culturale, vinovat ºi el de starea de crizã a lumii
româneºti.
Originea acestui complex e una imperialã, anterioarã
chiar creºtinismului, cãci Imperiul Roman, organizat în jurul
unui centrum universalis – Roma – a conceptualizat provincia
ca realitate politicã, economicã ºi militarã ºi a organizat-o
distinct faþã de metropolã; devenitã un soi de ompholos –
buric al pãmântului. Ridicarea metropolei la rangul de cetate
universalã incumbã condiþionãri spaþio-temporale: trebuia
plasatã într-un centru geografic ºi devenea raþiunea de a fi a
statului imperial. Se spunea, de pildã, despre Roma cã o cãdere
acesteia ar fi similarã cu prãbuºirea lumii. Spaima
metropolitanilor era, de fapt premoniþie istoricã – Roma a
cãzut sub migratori, Imperiul s-a dezmembrat, dar lumea nu
ºi-a oprit devenirea, alte centre ºi alte lumi ieºind în prim-
planul istoriei. Lumea româneascã, ce se revendicã cu
obstinaþie de la romani, ar avea, aºadar, sãditã în chiar fibra
ei primarã distincþia între centrum ºi limes (graniþã, provincie,
lume dependentã de centru). A cãuta rãdãcini istorice unui
complex etnic este, pânã la urmã, o operaþie uºor hilarã, cãci
provinciei
numeroase în funcþie de factori politici, economici ºi
subiectivi. Chestiunea se relativizeazã, dacã o privim din
perspectiva lumii de atunci: aºezãri puþine pe firele apelor,
administrare greoaie, reguli medievale de cârmuire a lumii.
Pentru întâia oarã problema capitalei se pune serios
în timpul lui Cuza, când cele douã capitale – un paradox istoric
– se aflau într-o concurenþã nefireascã. Stabilirea capitalei
principatelor unite la Bucureºti a lãsat în urmã o imensã
frustrare, resimþitã pânã târziu de ieºeni, în special. În
consecinþã, un proiect cultural numit Junimea îºi propune sã
Bucureºti rãsare!” s-a dus, cãci timpul de azi e ostil
raþionalismelor de varii tipuri, inclusiv celui iniþiat de Haºdeu
ºi continuat de Eminescu, Goga, Eliade etc. Cultura politicã a
contemporaneitãþii face apel insistent la corectitudine – o
convenþie evident ce exclude excesele chiar ºi atunci când sunt
motivate ºi susþinute.
O capitalã e, aºadar, un centru cultural (nu numai) ce
trage dupã sine provincia sprijinind-o ºi stimulând-o. Problema
este în ce mãsurã provincia e solul fertil ce hrãneºte copacul
dominant. Realitãþile culturale ale zilei au adus cu sine
ierarhizãri la nivelul provinciei: câteva centre precum
Timiºoara, Cluj sau Iaºi concureazã în sens pozitiv capitala,
dau tonul unor atitudini culturale, impun evenimente la nivel
naþional, sunt bine înzestrate intelectual ºi creativ ºi-ºi pãstreazã
cu decenþã personalitãþile, rareori tentate de „avantajele”
capitalei. Altele, printre acestea ºi Galaþiul, sunt efecte palide
ale creativitãþii centrului, chiar dacã au universitãþi, teatre,
muzee, reviste de culturã, intelectuali ºi artiºti recunoscuþi
naþional. Premisele concurãrii centrului, în sens pozitiv, existã,
nu însã ºi efectele ce se echivaleazã cu mimetismul, cu
dependenþa umilã, cu risipirea energiilor, cu animozitatea ºi
cabotinismul. Întrebarea simplã este: de ce Galaþiul are
complexul provinciei, cãci e evident cã existã ºi se manifestã
cotidian?! Premisele favorabile ar fi urmãtoarele: Universitatea
gãlãþeanã are un potenþial intelectual semnificativ, starea
economicã, deºi se manifestã paradoxal, nu e foarte proastã,
oraºul are trei teatre, un muzeu de artã modernã, unic în þarã,
societãþile ºi asociaþiile artistice nu lipsesc, reviste de culturã
(Antares, Porto-Franco, Dunãrea de Jos, Dominus etc.) sunt ºi
apar în continuare, iniþiativele culturale de tipul festivalurilor
(comediei, teatrelor de pãpuºi, datinilor ºi obiceiurilor,
naþionalitãþilor conlocuitoare) sau zilelor oraºului nu lipsesc
nici ele ºi totuºi senzaþia de non-valoare, de kitsch cultural, de
inutilitate a faptului artistic e evidentã. Cauza stãrii de fapt nu
trebuie cãutatã în afarã, ci în chiar proiectarea, desfãºurarea ºi
finalizarea actului artistic. Fãrã a stabili vinovãþii mai mari sau
mai mici starea de fapt se impune imediat ºi oricui: viaþa
culturalã a oraºului e paralizatã de complexul provinciei.
George LATEª

Rolul ºi destinul traducerilor publicate la Chiºinãu

Fiecare epocã are nevoie de traducerile sale. Traducerile periodice contribuie în
chip esenþial la consolidarea originalului. Spre deosebire de opera literarã, care este definitivã,
traducerea trebuie sã fie reînnoitã din timp în timp. Traducerea originalului se face cu mijloace
lingvistice ºi stilistice ale limbii în care este tradus, proprii unui anumit moment istoric.
La intervale mari de timp aceste mijloace se perimeazã, “se demodeazã” ºi fac traducerea
depãºitã, deoarece fiecare generaþie are nu numai un lexic ºi o culoare specificã sau o
sensibilitate lingvisticã ori esteticã particularã, ci ºi cerinþe proprii faþã de traducere. Desigur,
în acest context, foarte important este rolul traducãtorului. “Traducãtorul ideal, spunea
Gogol, trebuie sã fie ca un geam: atât de transparent, încât nici sã nu bãnuim existenþa lui”.
Or, nu e întâmplãtor faptul cã traducãtorii noºtri remarcabili A. Cosmescu, I. Creþu,
A. Busuioc s-au lãsat magnetizaþi de Gogol.
Igor Creþu a oferit cititorului trei ediþii române a romanului lui N. V. Gogol “Suflete
moarte”. Ultima dintre ediþii ne convinge cã autorul traducerii a fost pe deplin conºtient de
faptul cã fiecare generaþie are cerinþe proprii faþã de traducere.
Dacã e sã comparãm cea de-a treia ediþie a “Sufletelor moarte” cu cea de-a doua am descoperi
între ele deosebiri ca între cer ºi pãmânt, cu toate cã, aparent, ele nu se distingeau. Gogol
era foarte exigent faþã de propria creaþie ºi numai cercetând cu mare atenþie, vom reuºi sã
sesizãm savoarea limbajului gogolian. Descoperind aceastã tainã, un scriitor, fie el rus sau
român, poate la rându-I crea cu adevãrat. Traducerea este acea “hârtie de turnesol”, acea
piatrã de încercare ce ne permite sã apreciem la justa valoare capacitãþile unui scriitor.
Fiind vorba de Gogol, vom încerca sã fixãm câteva puncte de reper, ce ne vor
permite sã relevãm unele momente semnificative ºi în traducerile lui A. Cosmescu. Titlul
nuvelei lui Gogol a fost transpus în felul urmãtor “Poveste dupã cum a fost de s-au certat
Ivan Ivanovici cu Ivan Nichiforovici”. Nu ne-am înºela spunând cã majoritatea pretendenþilor
la titlul de traducãtor ar fi recurs la urmãtoarea variantã: “Povestea despre aceea cum…”.
Expresia “Despre aceea cum…” se întâlneºte, din pãcate, la tot pasul, ºi nu numai în limbajul
vorbit, ci ºi în cel scris, în gazete ºi reviste, la radio. Cosmescu a gãsit o soluþie eficace: el
a evidenþiat în titlu esenþa povestirii ºi titlul inconfundabil al autorului. Povestirea dateazã
cu anul 1833. Evident cã de atunci ºi limba rusã a suferit modificãri. Cosmescu, subtil
cunoscãtor al românei, reuºeºte sã pãstreze aceastã “culoare temporalã”, fãcând uz de anumite
cuvinte ºi întorsãturi de frazã cu nuanþe de epocã… Traducerile lui A. Cosmescu oferã astfel un
larg câmp de cercetare a limbii noastre pentru savanþii chemaþi sã-I afle tainele spre a le împãrtãºi
apoi cititorului.
ªi ele vin sã facã o adevãratã concurenþã multor traduceri de la noi care, din pãcate, nu
reflectã nici pe departe iscusinþa autorului original. Nu e de mirare, deci, cã anumite traduceri
sunt, de regulã, cel mai puþin solicitate de cititor.
Rodnica activitate a lui A. Cosmescu se înscrie ºi pe linia însuºirii bunurilor spirituale
din alte culturi. Volumul “Darurile magilor” (1960), atât de sugestiv intitulat, întruneºte laolaltã
numele lui M. Lermontov, I. Turgheniev, A. Cehov, I. ªtaibman, H. Ch. Anderson, St. Zweig,
O’Henry. Diversitatea numelor ºi a stilurilor nu-l intimideazã pe traducãtor. El ºtie sã gãseascã
secretul stilului fiecãruia dintre autorii aleºi pentru tãlmãcire ºi sã redea adecvat opera fiecãruia.
Traducerile pãstreazã specificul naþional al povestirilor lui N. Korolenco ºi M. ªolohov, lirismul
de inspiraþie anticã a lui A. Kuprin (“Salamita”), satira incisivã a lui A Cehov (“Omul în cochilie”),
analiza psihologicã a lui ªtefan Zweig (“Scrisoarea unei necunoscute”).
În ultimul timp se afirmã tot mai insistent în teoria traducerii ideea cã o operã de literaturã
artisticã, ºi mai ales una creatã cu secole sau milenii în urmã , poate necesita din partea traducãtorului
nu numai inspiraþie de artist, dar ºi muncã de savant. Pentru a-l tãlmãci, de exemplu, pe un scriitor
cum este Shakespeare, care ºi-a creat genialele sale opere cu câteva secole în urmã, nu ajunge
talent literar ºi o simplã cunoaºtere a limbii. Trebuiesc mari atitudini lingvistice. A fi limpede,
precis, corect n-ajunge. Îþi trebuie o bogãþie uluitoare de cuvinte: trebuie pitoresc, varietate.
“Mãrgãritarul trebuie sã fie echivalent mãrgãritarului, ºi nu bobului de mazãre”, - s-a exprimat
foarte semnificativ în aceastã privinþã traducãtorul nostru A. Cosmescu. De altfel tot el prefaþând
în colecþia “Romanticã” ediþia a treia a romanului “Tãunul” de Etel Lilian Voinch (primele douã
se epuizeazã fulgerãtor devenind o adevãratã raritate bibliograficã), face urmãtoarea confesiune:
“Nu-mi mai rãmâne, pentru a încheia aceste câteva rânduri de cuvânt înainte, decât a-mi exprima,
ca traducãtor al cãrþii acesteia cu atât de fericit destin, satisfacþia cã a dãruit ºi destinului meu de
tãlmãcitor o fericire cum puþine munci i-au dat-o…”
(va urma)
Ludmila Bãlþatu
Universitatea de Stat din Cahul

martie 2003 -7- dunarea de jos

(
 cultura provinciala
Mãnãstirea Buciumeni
Contribuþii la monografia Sfântului lãcaº
(continuare din DDJ nr. 12)
Aºadar, ultimul document specificã, în mod clar, cã schitul era închinat Mãnãstirii
Vãratec ºi nicidecum Mãnãstirii Rãchitoasa, cum afirmase Th. N. Ciuntu. De altfel se cunoaºte
faptul cã acest schit fusese afierosit ca metoc al Mãnãstirii Vãratec din 25 august 1817 de cãtre
Gherasim, Episcopul Romanului, pentru “a-i înlesni oarecare agiutorire trebuinþelor ce are în
þinutul Tecuciului” (ANB, M-rea Vãratec, VIII/13).
Nu putem încheia referirile la aceastã familie fãrã a face ºi o remarcã favorabilã
serdarului Manolache Radovici. El este cel care a contribuit la construirea, în 1780, a Bisericii
“Adormirea Maicii Domnului” din Nicoreºti (An. Ep. Rom., p. 301).
II. Douã documente, identificate recent la Sediul Central din Bucureºti al Arhivelor Naþionale,
pun, pentru prima datã, sub semnul incertitudinii informaþiile vehiculate atât de Th. N. Ciuntu,
cât ºi de Nicolae Staicu-Buciumeni.
Amândouã fac o trimitere la “o carte de la dom<nul> Mihaiu Racoviþã v<oie>v<o>d
din 7212 <1703> deche<m>v<rie>25, poroncitoare cãtrã Zbera clucer ca sã meargã ºi sã aleagã
pãrþile lui Gheorghi ªãndre ci ari di danii de la Buzdugan ºi de la ficiorii lui, de la Tomeºti // ºi
de la Poianã (…) ci eºti în gura Tecucelului, la Mãnãstire<a> lui Buzdugan, din þarini i den
pãduri ºi din fãnaþã ºi din tot locul cãt va fi parte<a> lui Buzdugan” (ANB, DI, XXXVI/50, 5
mai 1816;XXXV/71,2februarie1817).În ultimul din documentele sus-citate existã ºi câteva detalii
importante precizate în rezumatul zapisului din 5 mai 1735: “Maria Pufoaia, fata lui Buzdugan”
dã “danie lui Iordache ªãndre douã pãmânturi”(ANB, DI, XXXVI/71).
Aceste elemente importante ne determinã sã tragem concluzia cã Mãnãstirea Buciumeni
exista încã din cea de-a doua jumãtate a secolului al XVII-lea. Spre deosebire de numele Radovici,
cel de Buzdugan apare menþionat în mai multe documente care au o strânsã legãturã cu Þara de
Jos a Moldovei ºi, în special, cu þinutul Tecuciului.
Astfel, aflãm pentru prima datã de existenþa lui Vasile Buzdugan care scria cãrþi domneºti
pe la 1546, la Bârlad sau Huºi (Catalogul documentelor moldoveneºti din Arhiva Istoricã Centralã
a Statului, vol I 1387 – 1620, Bucureºti, 1957, doc. 405, 452) apoi de un Buzdugan , fiul lui
Dragoslav cel bãtrân din Tomeºti, þinutul Tutova, care vinde, pe la 1602, o moºie lui Cârstea,
mare vornic (Documente privind istoria României. A. Moldova, sec XVII, vol I, doc 40).
Într-o carte domneascã, emisã pe 11 octombrie 1628, este pomenit Petrea, feciorul lui
Buzdugan (ANB, LXXVII/147); pe 28 august 1632, într-o tãlmãcire de pe un uric vechi, se
vorbeºte despre Alexa ºi Toma, “nepoþii lui Buzdugan”; în anul 1633, Alexandru Iliaº voievod
împuterniceºte pe Buzdugan, fost vãtaf, sã stâlpeascã hotarul satului Tãlãbeºti (ANB, DI, MCIV/
6); pe 26 iulie 1670, Buzdugan cãpitan împreunã cu alþii “s-au învoit cu Doamna Dafina (soþia
lui Dabija Vodã, n.n) de au fãcut schimbãturi” de moºie (ANB, DI, CCLXXX/111), pentru ca,
în anul urmãtor, acelaºi cãpitan, sã vândã dafinei ºi pe a lui “dreaptã ocinã ºi moºie, ce (…) a
avut la satul Þigãneºti”, de lângã Tecuci, pentru care primeºte 100 galbeni (ANB, DI, CDLXXVI/
5). Descendenþii cãpitanului Buzdugan au continuat sã trãiascã pe aceste meleaguri. Un docu-
ment din 1793 consemneazã faptul cã ion Bãncilã din Galbeni dã lui Gheorghe Buzdugan, în
contul datoriei de 50 de lei fãcute de cãtre vãrul sãu Andrei Bâclea, “douã pogoane de vie
lucrãtoare” (ANB, DI, CXI/37). O cerere, din 26 aprilie 1809, pentru o carte de publicaþie în
vederea vânzãrii a 16 pogoane ºi o firtã de vie, în podgoria Nicoreºti, menþioneazã numele
rãposatei medelnicerese Nastasia Buzdugan (ANB, DI, MCDLXV/98).
În anul 1815, Vasile ºi Ioan Buzdugan, împreunã cu câþiva rãzeºi din Gãiceana, Popeºti
ºi Paºcani, sate situate mult mai la nord de Buciumeni, fac un schimb cu vornicul Neculai
Hrisoverghi dându-i acestuia pãrþile lor de moºie pentru ºase þigani ºi 2000 lei (ANB, DI,
CCXCIV/124).
Profitând de acest prilej am dori sã mai lãmurim câteva probleme, eventual sã completãm
informaþiile existente privitoare la Sfântul Lãcaº de închinãciune. Olimpiada, stareþa mãnãstirii
Vãratec, solicitã, pe 24 martie 1842, monahiei Vitalia, “nacealnica Schitului buciumeni”, sã
trimitã “cât se poate mai în grabã (…) documenturile moºii” acestuia “pentru înfãþoºare” la
Divanul domnesc de la Iaºi (ªt.Andronache, op.cit.,doc.133,p. 168).
O catagrafie a obºtei, realizatã în 1843, consemneazã existenþa, în cadrul schitului,a
24 “petrecãtoare”:5 shimonahii, 15 monahii ºi 4 surori, vârsta predominantã a acestora fiind 50-
60 de ani.Acestea proveneau din localitãþile: Nicoreºti, Tecuci, Matca, Corod, Galaþi, Vãratec,
una singurã declarându-se a fi, dupã origine, “munteancã”(ANB, M. Vãratec, VIII/43). În
“Tabloul de monastiri…”, citat ceva mai înainte, încã de la început, se face precizarea “actili
doveditoare (legate de întemeierea schitului, n.n.) sunt depuse la Monastirea Vãratecul unde
este închinatã”, pentru ca, în final, sã se mai specifice cã numãrul chiliilor este de 18, “parte în
stare bunã, parte în stare proastã”, iar al vieþuitorilor fiind din 4 monahi ºi 29 monahii (ANG,
Pref.jud.Tecuci, 730/1864).
Cercetând cu atenþie fondul de documentare al Mãnãstirii Vãratec, pãstrat la sediul
Central din Bucureºti al Arhivelor Naþionale, nu am identificat, deocamdatã, nici un act rel-
evant despre perioada de dinaintea anului 1861 a scitului Buciumeni, cu excepþia unei informaþii
(demnã de luat în seamã) referitoare la existenþa unui “pachet sigilat cu patruzeci ºi una piese
documente ºi un inventar privitoare la Schitul Buciumeni, pendinte de M-rea Vãratec” (ANB,
M-rea Vãratic, 18/1854) cãruia, din pãcate, i s-a pierdut urma dupã ce fusese trimis, pe 30
august 1877, lui I. Brãescu, inginerul hotarnic al Statului de la Focºani.
Din câte se cunoaºte, schitul a fost desfiinþat “pe temeiul Legii din 1860” (Arhiva
Protoieriei Tecuci, 13/1861). Dintr-o adresã, datatã la 18 decembrie 1861, a Prefecturii districtului
Tecuci cãtre Secretarul de Stat al Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii Publice, reiese cã producþia
de vin, ieºit “din via (de la Nicoreºti, n.n.) desfiinþatului Schit Buciumeni”, “scade necontenit ºi
pãstrãtorul sãu stãruie a fi scutit de ace<a>stã sarcinã, cãci ºi vasul în care este depus au agiunsu
a se strica” (ANB, Schitul Buciumeni, 1/1861).
În anul 1862, “a fost stabilitu duhovnicu, la desfiinþatul schitu de maice Buciumeni”,
cuviosul protosinghel Neonil Mârzescu care, din cauza lipsurilor materiale cu care începuse a
se confrunta acesta dupã pierderea moºiei, “a fost nevoit sã-ºi caute alt loc pe care l-a ºi gãsitu
la Schitul Pocleþu (corect, Pogleþu, n.n.) tot din acel judeþu”, “petrecãtoarele de la Buciumeni”
nerãmânând însã “în suferinþe dupã duhovnic cum e conduita moralã” (Arhiva Protoieriei Tecuci,
2/1864). Pentru cã aici mai rãmãsese doar 12 monahii (“Mãnãstirea Buciumeni”, Galaþi, Episcopia
Dunãrii de Jos”, 1998), între anii 1873-1878, moºia schitului a fost arendatã lui Take Anastasiu
din tecuci, conform rezoluþiei Avocatului Statului din judeþele Covurlui, Tecuci ºi Brãila de pe
adresa cu nr. 400 din 30 august 1877 (ANB, M-rea Vãratec, 18/1854). Considerãm cã informaþiile
prezentate în acest material înlãturã mãcar o parte din multele incertitudini care planeazã încã
asupra începuturilor ºi evoluþiei în timp a lãcaºului de închinãciune monahalã de la Buciumeni.
Ele întreþin, totodatã, speranþa cã, într-o bunã zi, vom reuºi sã descoperim ºi documentele
importante rãtãcite prin cine ºtie ce unghere de arhivã. Atunci, probabil cã Sfânta Mãnãstire
Buciumeni va reuºi sã recupereze câteva dintre paginile cele mai preþioase ale istoriei sale
multiseculare.
ªtefan ANDRONACHE
dunarea de jos -8-
(
)
Tradiþie ºi adevãr despre
Mãnãstirea Buciumeni
L-am cunoscut pe dl. ªtefan Andronache cu câþiva ani înainte de revoluþia din
decembrie 1989, ºi am discutat de mai multe ori la Biblioteca “ªtefan Peticã”, în prezenþa d-lui
prof. Nicolae Chiscop, alteori singuri. Constatând cã aveam, pânã la un punct, preocupãri
asemãnãtoare, dânsul mai pretenþioase, deoarece se referea la municipiul în care locuia, unde
dispunea de unele posibilitãþi ºi o anumitã dotare tehnicã, eu, mai modest, deoarece mã refeream
la satul natal – Buciumeni ºi fiii sãi care s-au remarcat în mod deosebit având ca resurse doar
pensia mea ºi nici un sprijin din partea nimãnui, am început sã colaborãm ajutându-ne reciproc.
Am discutat împreunã numeroase probleme de interes comun, cum sunt: genealogia
familiei Sendrea, urmaºii lui Bucium, Natalia Negru – Iosif ºi drama de la Tecucel. De la un
timp mi-a oferit unele materiale, gãsite prin arhive, legate de teme care mã interesau/
ex. Mãnãstirea Dãlhãuþi. Eu i-am introdus în cartea mea “Natalia Negru – femeie fatalã?
Adevãrul despre poeta N.N. Iosif, materialul “Contribuþia hotãrâtoare a Nataliei Negru la
realizarea de cãtre St.O.Iosif a poemului “Din zile mari” pag. 229-233 ºi referiri la o donaþie
pentru Cãminul Cultural Tecucel, pag. 260 – 262.
În ultimul timp mi-a relatat cã a gãsit menþiuni despre existenþa unui schit Buzdugan
la Buciumeni în sec. XVII. Cum pregãtisem de mai mult timp o nouã ediþie a cãrþii mele despre
Mãnãstirea Buciumeni, m-am hotãrât sã-i amân publicarea, pânã va scrie domnia sa despre
acest document, ca dupã ce-l voi fi cercetat, sã vãd dacã îl pot folosi sau nu. Am discutat pe
larg problema ctitorilor sfântului lãcaº din poiana situatã la 4 km de Buciumeni, de trei ori,
deci cu argumente pro ºi contra, uneori chiar furtunoase. În încheierea ultimei discuþii, i-am
spus cã poate scrie orice despre Mãnãstirea Buciumeni, cu condiþia sã respecte adevãrul.
În atare situaþie, mã surprind afirmaþiile din articolul “Mãnãstirea Buciumeni.
Contribuþii la monografia Sfântului lãcaº”, apãrut în periodicul “Dunãrea de Jos”, nr. 12,
februarie 2003, pag. 10 Th. N. Ciuntu scrie în “Dicþionarul geografic, statistic ºi istoric”, citat
în articolul de mai sus: “Greutãþile ce sunt destul de cunoscute pentru a elabora o lucrare destul
de serioasã de acest fel, au fost întrucâtva micºorate graþie Pãrintelui I. Andreescu, Protoiereul
judeþului, care, cu amabilitatea caracteristicã mi-a pus la dispoziþie tot ce ºtia relativ la biserici,
în acelaºi timp am avut fericita ocazie ca în vara anului 1893 sã strãbatem împreunã tot judeþul
în lung ºi în lat”/ citat de mine la pag 38. În consecinþã, autorul Dicþionarului a fost la schitul
Buciumeni, cu Protoiereul Andreescu, constatând, deci, personal existenþa inscripþiei pe care
dl. ªtefan Andronache o contestã. Dacã un cercetãtor ºi un protoiereu au inventat inscripþia, se
pune întrebarea de ce au minþit. Ne întrebãm, însã, dacã ei n-au inventat nimic, de ce sã credem
cã dl. Andronache spune adevãrul? Ceva nu este în ordine în atitudinea domniei sale.
Sã suspectãm , oare, toþi cercetãtorii de rea credinþã? Socot cã nu. Afirmaþia lui Ciuntu,
referitoare la faptul cã Schitul Buciumeni ar fi depins de M. Rãchitoasa, s-ar putea sã nu fie
chiar o aberaþie, deoarece Schitul Buciumeni era sãrac ºi M. Rãchitoasa bogatã; ba avea ºi
moºie în vecinãtatea schitului. De ce nu putem admite cã vieþuitoarele de la Schitul Buciumeni
ar fi primit ajutor în alimente?
Nu înþeleg de ce afirmaþia lui Ciuntu, referitoare la construirea Schitului Buciumeni
în 1700 de Manolachi Radovici este forþatã. Nu cumva este “aberant” refuzul domniei sale de
a admite cã cei doi cãrturari, care afirmã cã au vãzut inscripþia în 1893 , nu au avut de ce minþi?
Cât despre afirmaþia cã eu aº fi dat “frâu liber propriei fantezii” sã inventeze, pentru mine este,
pur ºi simplu, incredibilã. Acest lucru pentru cã eu nu am afirmat nicãieri cã biserica Schitului
Buciumeni ar data “din prima jumãtate a sec XV”, cum afirmã, în mod gratuit, domnia sa –
deci ar fi de pe timpul lui Alexandru cel Bun. În cartea mea, capitolul “Tradiþie ºi atestãri
documentare” scriu la pag. 33: “În incinta Mãnãstirii Buciumeni, ºi anume sub baldachinul
aflat la sud de bisericã, se gãseºte un scurt Istoric, bãtut la maºinã, care emite o ipotezã,
neverificatã încã, asupra acestui sfânt lãcaº de închinãciune”. Apoi citez din respectivul istoric,
de la pag. 33 ºi 34. Afirm cu tãrie cã acest Istoric nu-i scris de mine ºi nici nu am fost de acord
cu conþinutul sãu. Am menþionat cã tradiþia susþine apariþia schitului între 1420-1430, lucru pe
care l-am combãtut, arãtând chiar cum muzeografa Evsevia Costin a ajuns la aceastã eronatã
concluzie. Mai mult decât atât, am dat sfinþiei sale preotului consilier cultural ªtefan de la
Episcopie, un articol în care combãteam afirmaþia din istoric. ªi maicei stareþe i-am spus de
douã ori cã respectivul Istoric este eronat, deci trebuie schimbat.
Ironia din afirmaþia cã aº fi inventat existenþa soþilor “Manolache ºi Ana” / inspirat
fiind probabil de legenda Meºterului Manole, este pur ºi simplu nemeritatã. Dacã nu ar fi scos
aceastã afirmaþie din context, nedreptul critic ar fi înþeles cã am combãtut apariþia schitului în
timpul lui Alexandru cel Bun, susþinând cã acesta a avut ca primi ctitori pe serdarul Manolachi
Radovici ºi soþia sa Ana. Nici afirmaþia cã pretind cã soþia lui Manolachi Radovici ar fi rudã
“cu Bucium stolnicul, mort în 1653”, nu este corectã. Am scris “se pare”, lucru care nu este
egal cu “pretind”. De asemenea, nu am scris nicãieri cã acest “Bucium stolnicul, mort în 1653”,
ar fi întemeiat satul Buciumeni, întrucât prima atestare documentarã a satului meu natal este
din 13 Ghenar 1443. Altã interpretare eronatã se referã la faptul cã aº fi pus temei “pe relatãri
dintr-o lucrare mai veche”. Acolo am arãtat doar cã în afara ipotezei nedoveditã cã Schitul
Buciumeni ar fi apãrut în 1425, existã ºi o altã variantã, care pretinde cã “Schitul Buciumeni ar
fi existat încã din sec XVII”. ªi critica adusã transmiterii pe cale oralã a informaþiilor, este
neîntemeiatã, cãci în 1880 Alec Radovici într-adevãr s-a sinucis, dar n-am considerat necesar
sã menþionez documentul care confirma acest lucru, care nu vãd de ce-l intereseazã pe
dl. ªtefan Andronache.Îmi pare rãu cã autorul articolului din periodicul “Dunãrea de Jos” nu
admite contradicþia semnalatã de mine, dintre Anuarul Episcopiei Romane ºi broºura
“Mãnãstirea Bogdana” de Glicherie Lovin. Ar fi bine sã reciteascã cele douã citate, spre a se
convinge.Îi atrag atenþia cã afirmaþia: “La 1800 serdarul/general/Manolache Radovici cu soþia
sa Smaranda au ridicat actuala bisericã de zid, cu hramul “Sfânta Treime”, sfinþitã de episcopul
Romanului – Meletie Brandaburul” nu-mi aparþine. Ea face parte din neinspiratul Istoric. Aºa
cã nu înþeleg de ce o trece în contul meu.
Domnia sa greºeºte ºi când admite anul 1824 pentru construirea din zid a bisericii
Schitului Buciumeni, bazându-se pe o menþiune din 1864, fãcutã de un funcþionar al Prefecturii.
Deoarece Pantahuza datã de “Chyr Meletie episcop la Roman 1841” ºi o adresã a Protoiereului
din Tecuci, solicitã de la preoþi sprijin pentru terminarea construcþiei bisericii din cãrãmidã,
“fãcându-se din nou în 1840”. Acest lucru este admis ºi de Anuarul Eparhiei Roman din 1936,
care susþine cã “Biserica Sfânta Treime este construitã de zid la 1840. Dacã prima construcþie
de cãrãmidã ar fi fost înãlþatã în 1824, apoi distrusã de cutremurele din 20 XI 1829 ºi
23 I 1838, înseamnã cã zidul gros de 90 cm a fost extrem de ºubred dacã a fost dãrâmat doar
dupã trei ani. În atare situaþie, de ce Anuarul nu scrie cã biserica “a fost reconstruitã în 1840”.
Este puþin probabil sã nu se fi cunoscut cã ceea ce se construise în 1824, se dãrâmase numai
dupã trei ani, faptul reprezentând un deosebit de nefericit eveniment, ce nu trebuia ignorat.
Aº dori ca în cele ce urmeazã, autorul articolului, dupã cum anunþã, sã se menþinã în limitele
adevãrului, adicã fãrã critici neîntemeiate.
Neculai I. STAICU - BUCIUMENI
anul 2, nr.13
 cultura provinciala

)
Unul dintre beþivanii Marelui Will (ºi cine dintre noi
nu e îmbãtat de viaþã, de iubire, de “aºa vreau eu”, de scepti-
cism?) este eroul (supus al) unei farse: e îmbrãcat în haine
noi, în degete i se pun inele ºi când se trezeºte o droaie de
servitori se grãbesc sã-i satisfacã dorinþele. Toþi îl lorduiesc Mostrã de culturã
în sus ºi-n jos. Cu bunul simþ al beþivanului sincer va protesta
cât va putea el de energic împotriva imposturii dar va sfârºi –
om simplu, nu-i aºa? – prin a-ºi accepta soarta atât de darnicã. provincialã
si provincie
La o astfel de alegere – acceptare este îndemnat ºi încercãtorul,
de(z)gustãtorul de culturã atunci când, trezit din lenevia
proverbialã ca o beþie, este ispitit sã scrie despre provincia în

metafizicã
culturã, cultura din provincie, cultura provincialã,
provincializatã, provincia culturalizatã, s.a.m.d.
- Coano Joiþico, s-avem pardon, n-am gãsit nici o

de
scrisoare… Chiar ºi provincialã… ªi (sughit) nu votez cu
nimeni… ªi nu mã zguduiþi (sughit) cã ameþesc cât se poate
de cultural… “Ce vreu eu, bine vreu. Eu am o vorbã: o mie de

ani pace” ºi culturã în lume. ªi mai lãsaþi-mã în provincia
mea cã eu nu cred în provincie… cã noi nu suntem
provinciali…ba suntem provinciali…ba ne intereseazã ce
spune Bucureºtiul…despre noi…n-avem pic de demnitate…
S-avem pardon, e-o falsã chestiune…Ba facem chef ºi bem ºi
facem culturã ori nu facem…totul e simplu, cu sau fãrã
ºtampila ministerului în frunte… Sughit, s-avem pardon…
Ããããã…
Dar despre conceptul de “ããã” ºi cel de “pîrþ” în
metafizica româneascã, altãdatã… Dacã beþivanul frustrat
dintre provincie ºi forþa capital(ului)ei, pierdut în micile
ranchiune ale particularului nu a gãsit scrisoarea universalitãþii,
nu are un interes prea mare… Sã trecem aºadar mai departe
prin înapoi…
Mihai Eminescu, pe la 1880, considera cã studiile
istorice, etnografice sau filologice (ºtiinþe “care nu aduc bani”)
constituie adevãrata culturã a unei naþii. “Dupã produsele sale
ºtiinþifice ºi literare se cântãreºte valoarea vieþii unui popor
pe pãmânt”. Un veac mai târziu Claude Levi-Strauss rostea
urmãtoarele: “Poussin, Rembrandt, Rousseau sau Kant
valoreazã cât o specie animalã ori vegetalã. Dar nu mai mult”.
Tot cam pe atunci Petru Creþia îl sfãtuia pe Gabriel Liiceanu
sã caute sã reconverteascã în naturã ºi nemijlocire cultura, sã
aprecieze mai degrabã restul din culturã, adicã prietenia,
“un indiciu între altele cã ceva din noi, gãsindu-ºi expresie
privilegiatã în durata culturii, este mai cuprinzãtor decât ea
ºi, dacã nu vrem sã admitem cã îi dã sensul, poate da un sens
superior înseºi neizbânzilor noastre”.
Cu Eminescu e de acord Constantin Noica, adeptul
unei culturi de performanþã aptã sã reziste testelor de
universalitate. Noica observa cã omul nu e decât ceea ce spune
ori face în dezordinea sa, prin scoaterea ºi proiectarea sa
altundeva; el ar trebui sã ºtie cum sã se pãstreze pentru a se
ataºa de marile probleme. Îndrãgostit de paradox, tânãrul din
Mathesis sfãtuieºte: “sã activezi ca ºi cum ai obþine ceva, ºtiind
însã cã n-ai sã obþii nimic”… Trebuie sã te situezi între a sta
ºi a activa, aventurându-te inutil, creînd gratuit, revoltându-te
împotriva legii gravitaþiei… Într-un fel ne sfãtuieºte sã stãm
cu un picior în culturã ºi cu unul în provincie vedere
(ºi al frustraþilor din Washington D.C.): Paris, Hollywood ºi
Internet City…
Ne întoarcem la entuziasmul tolerant-juvenil al lui
Noica, care în Jurnalul filosofic va cãuta un alt soi de ºcoalã
Adrian Secarã
“Când Kant afirmã în Critica raþiunii pure cã e propriul lui legiuitor, eu am exclamat admirativ: pîrþ!
Deºi recunoaºte cã e înlãnþuit în cosmos, spune cã e propriul lui legiuitor”. (Petre Þuþea)
care sã lege filosofia de fizicã, ºtiinþele de moralã, istoria
religiei creºtine de istoria culturii europene. Aceastã ºcoalã
ar fi fost baza de la care s-ar fi ajuns la cultura majorã visatã.
În acel institut nu s-ar fi predat nimic ci doar s-ar fi dãruit
stãri de spirit deoarece “esenþialul este sã cucereºti, nu sã
accepþi ºi nu sã ºtii… Mici ºi princiari, am adãuga la acest
esenþial îmblânzirea vicleniilor culturii…
Gaston Bachelard va respinge la rându-i orice fel de
constrângeri în educaþie, falsa omniscienþã ursuzã a
profesorilor, convins cã orice paideia autenticã se face
dinãuntru, la cultura “mare” neputându-se ajunge decât indi-
vidual. Deoarece individul este unica provincie culturalã care
poate fi depãºitã. Pentru cã acesta sfinþeºte ºi înalþã cultura,
oricât ar fi de minorã. Sã ne gândim la Kierkegaard ºi Mesrop
ºi ce-au însemnat ei pentru danezi ºi armeni… Chiar dacã
întregul precede partea, în culturã existã excepþii.
…opusul provincialului cultural, cosmopolit fãrã
discernãmânt, (care doreºte sã evadeze, sã parvinã, sã se
bovarizeze pentru a avea senzaþia cã se realizeazã ori cã nu se
plictiseºte, care are nevoie de modele, pãrinþi spirituali, de
fiþuici pe care sã le copie, de forme fãrã fond ºi de fond fãrã
forme) este oare înþeleptul ori tradiþionalistul? Îþi poþi permite
sã fii tradiþionalist într-o culturã minorã?…
Între provincial ºi înþelept, omul eroic sau beþivanul
… ºi desigur, femeile… senzualitatea ºi perpetuarea speciei…
Într-un poem aproape uitat al unui poet uitat (Þuþea
zicea cã-i face plãcere sã uite unii oameni dar nu-ºi permitea
sã uite idei) un vers ori douã încercau timid sã se revolte: “noi
nu suntem niºte provincii ale lui dumnezeu”. Poate. Dar
provincii suntem cu toþii. Provincii metafizice. Fiecare are
(ce antinomie!) fãrâma lui de transcendent. Imanente sunt doar
boaladurere, nevoia, buletinul de identitate, paºaportul ºi
moartea. Mistere suntem cu toþii, supranaturali ºi vorba
aceluiaºi Þuþea, fiind mistere devenim prin noi înºine ºi pentru
noi “singurele mijloace de ieºire din înlãnþuirea cosmicã, din
limitele comunitãþii ºi din mãrginirea personalã”. Goethe
cunoscuse un englez care s-a spânzurat ca sã nu mai trebuiascã
sã se îmbrace în fiecare dimineaþã. Unii s-ar spânzura deoarece
trebuie sã se roage prea mult zeilor. Unii doar de gâtul unui om
veºnic tânãr, frumos, bogat ºi care sã iubeascã. Altcineva ar
putea adãuga: ºi sã nu se mai îmbrace dimineaþa… Turmentatul
nostru mioritic, încã (abia) lucid va vorbi aproape ca venerabilul
cãldãrar Cristofor Sly:
- Nu mã domniþi, nu mã înþelepþiþi… Nu-mi sunteþi
nici maestre, nici tovarãºe… “Xeres n-am bãut în viaþa mea
(…) ªi nu mã mai întrebaþi ce hainã (ºi culturalã) vreau
sã-mbrac astãzi. Cãci n-am mai multe haine decât spinãri, nici
mai mulþi ciorapi decât picioare… Ba uneori am chiar mai multe
picioare decât ghete”. ªi de spun cã-s legiuitorul propriei mele
culturi bãute de la alþii, nu înseamnã cã nu-s liber în cosmosul
meu haotic: celãlalt nume al culturii provinciale…
Cam atât despre identitatea culturalã a autorului…
Ar mai fi de amintit cã la un moment dat Cioran nu mai voia sã
vorbeascã decât cu Shakespeare…Închei cu niºte nesfaturi
(ºi dez)interesate: Sã nu se încerce prin culturã ori prin restul
ei sã se îmblânzeascã vreo Catarinã La fel de inutilã e încercarea
de a îmblânzi cultura cu o scorpie Metoda lui Petruchio,
provincialã rãu, este încã bunã în ambele cazuri.
Rândurile de mai sus au fost mai mult sau mai puþin
gândite imediat dupã ce, cu surle ºi trâmbiþe, a fost anunþatã
apariþia clonatei oiþe Dolly. Mai ieri, organismele însãrcinate
cu informarea cetãþenilor respectabili ori nerespectabili au
rãspândit vestea cã “imposibila oaie” a fost eutanasiatã… Viaþa
autenticã nu a putut suporta prea mult viaþa artificialã… Adicã
provincialã, cum este orice clonare… adicã orice culturã
neviabilã, care încearcã doar sã imite. Cu bani puþini ceea ce
se poate face doar cu bani mulþi. Ori cu un suflet mic ceea ce se
poate face doar cu un suflet mare.

Provincie culturalã ºi “Centru Cultural”

Sensul de provincie culturalã se referã îndeobºte la o
îndepãrtare pe tãrîmul valorii faþã de un aºa-zis “centru”-capitalã a culturii
unde nucleul valoric dens, strîns în sine, nu mai iradiazã nimic, nici un
meteor cultural nu se înscrie pe liniile sale de forþã, decît pentru a fi atras
într-un adevãrat black-holle. Dacã “centrul” este pîndit de colaps, provincia
existã numai în starea naturalã de dezagregare, disoluþie ºi “cîmp”
cultural. Aceastã imagine “fizicistã” îºi are limitele ei. Într-un sistem
cultural bine întremat, “pãmîntul” se aflã necesar în postura provinciei,
apariþia vieþii-culturii este posibilã numai în provincie. Centrul e numai
punct de atracþie ºi conglomerat metafizic, cu funcþie de grilã valoricã, în
centru nu se produce viaþã culturalã ci mai mult se consumã, pe cînd în
provincia culturalã nu se întîmplã “mai nimic”, ea nu este nici un cadru
gol, dar nici unul agresiv, gratuit sau infatuat. Dacã provincia este dependentã de centru, ea îºi
pãstreazã o anumitã autonomie, aºa cum materia centrului depinde de cea a provinciei de pe poziþia
unui soi de teonomie culturalã. Dacã ºansele unui provincial sunt numai de a ajunge un
“mic-burghez” al culturii, cele ale “capitalistului” ar fi de a deveni un adevãrat “om de culturã”...
Dacã provincia se complace în linguºeli de circumstanþã, în sindrofii, spectacole de gratuitate ºi
pur consum, capitala riscã sã treacã de la o cecitate inexplicabilã asupra valorii la un adevãrat
dezmãþ axiologic, sã oscileze între pierderea sensului ºi supralicitarea lui.
Totuºi, aceastã stratificare ºi împãrþire a atributelor nu are un sens expres spaþial.
Convingerea noastrã este cã centrul este peste tot, la fel ca ºi provincia, ºansele provinciei geografice
de a avea acces, de a produce ºi consuma culturã sunt aceleaºi cu cele ale unui scontat centru-
capitalã a culturii, unde valorile se adunã sub formã de conglomerat ºi în general, forþele sunt
asincrone, nu aderã, ori chiar se estompeazã din cauze extra-culturale. Însãºi dihotomia centru-
provincie culturalã suferã de ambiguitate, în contextul în care, se spune cã românii au fost interziºi
de la marea culturã, cã n-am avut niciodatã o culturã majorã. Prin raportare la aºa-numitele mari
culturi, ºansele de afirmare a valorilor autohtone fiind numai acelea de a fi asimilate ca singularitãþi,
chiar excepþii în sînul valorilor universale.
Aprofundând, am zice cã discuþia trebuie sã se deplaseze asupra dezbaterii
creaþie-noncreaþie, valoare-nonvaloare, culturã, sub-culturã. Se ºtie cã un Berdiaev preconiza
supremaþia unui nou ev mediu luminat, în care sã predomine capacitatea creatoare a omului,
naºterea unui eon eminamente creator, în care omul sã-ºi joace adevãratul rol de creaturã,
ridicîndu-se smerit dupã experienþa devastatoare a istoriei, la condiþia demnã ºi sacrã de scop
al creaþiei, el însuºi creator conºtient. Revenind pe pãmînt, nu putem sã nu constatãm în
actualitate, condiþia marginalizatã a creatorului de valori culturale, faptul cã acesta se dezvoltã
mai degrabã asocial, cã societatea dã semne cã nu are practic nevoie de creaþie, o aprobã la
modul pragmatic, o coboarã la rangul de simplu consum sau numai divertisment. Grila de
valori deficitarã ori necesitãþile de altã naturã, non-culturalã, face existenþa creatorului,
sufocantã, sterilã. În provincie, unde se produc, de exemplu, o mînã de cãrþi ºi o sumã de
rãutãþi, situaþia aceasta se vede cel mai bine.
Pe tãrîmul valorii, de o bucatã de vreme se vede ºi în cultura românã tentativa de
recuperare, de la cãrþile de sertar din perioada comunistã (nu prea multe), la memorialisticã,
jurnale, autori cenzuraþi. La umbra libertãþii de exprimare îºi fac loc ºi aºa-ziºii “dezinhibaþi”,
cei care cred cã folosind un limbaj fãrã graniþe aduc ceva nou sub soare, dar abordeazã cele
mai variate teme, mai ales pe cele tabu, fãrã sã transfigureze, fãrã cîºtig de sens. Fiziologia
nu poate sã fie mutatã pur ºi simplu în paginã. Pamfletarii, dar ºi panegiriºtii sunt la mare
preþ, apãrînd noi tipuri de specialiºti, de la analiºti politici, economici, la profeþi culturali,
adevãrate somitãþi în domeniu. Odatã îndepãrtate vechile forme de coerciþie, abuzurile cenzurii,
nemaiexistînd practic cãrþi interzise, oferta culturalã riscã sã satisfacã în exces un public cu
lacune ori prea puþin educat, ºi mã refer aici mai ales la tineri. Slaba ofertã culturalã din acest
domeniu, ca ºi subcultura cu o mare prizã la tineri - sã fie acesta un simptom al caracterului
de-a dreptul demonic al subculturii? - face ca periferia culturalã sã prolifereze adevãraþi
monºtri, precum somnul raþiunii. Pe de altã parte, prin recul, situaþia ne oferã prilejul sã
meditãm mai atent la degradarea logosului, a cuvîntului de zi cu zi care se înstrãineazã ºi se
pierde în atîtea utilitãþi ºi încãrcãturi funcþionale, rigide, inepte, încît ne gîndim foarte serios
cã acela care opteazã cultural prost se aflã în situaþia adamicã premergãtoare unei cãderi din
care nu-l va mai recupera nimeni...
Iulian GRIGORIU

martie 2003 -9- dunarea de jos

(
 file de dictionar
Calendar Cultural Dunãrea de Jos
Ion Panait – poet, publicist, ziarist
S-a nãscut la 1 martie 1941, la Piscu, judeþul Galaþi. A debutat în “Luceafãrul”
– revistã care îi acordã, în 1964 unul dintre premiile de poezie (alãturi de Ioan Alexandru
ºi Ion Pop). Face parte din grupul tinerilor scriitori care editeazã, în august 1969 se
stabileºte la Focºani, fiind redactor la ziarul “Milcovul”, apoi funcþionar. Dupã 1989
revine în redacþia ziarului “Milcovul”. Debuteazã editorial cu volumul “Noaptea unde
mã închin”, în anul 1970. A mai publicat volumele: “Deosebirea de pãmânt” (1983),
“Simple poeme” (1991), “Vina pentru Roberto”, “Plânsul” (1999).
Nelu Oancea – poet, publicist, editor.
S-a nãscut la 2 martie 1937 la Galaþi. A debutat în anul 1954, în ziarul local, cu
poezia “La seceriº”. Colaborãri la revistele: “Pagini dunãrene”, “Viaþa româneascã”,
“România literarã”, “Amfiteatru”, “Ramuri”, “Ateneu”, “Porto-Franco”. A fost secretar
literar la Teatrul Dramatic, metodist principal la Biblioteca “V. A. Urechia” ºi la Casa de
Creaþie regionalã din Galaþi, apoi, redactor la Editura Tineretului, redactor, redactor-ºef
ºi director la Editura Eminescu din Bucureºti. Debut editorial în anul 1968 cu volumul
“Roata”. A mai publicat volumele: “Întoarcerile”, “În aºternerea vãilor”, “Poeme”, “Pãsãri
apocrife”; o selecþie din volumele publicate a apãrut în anul 1997, în volumul ce poartã
titlul celui de debut, “Roata”.
Simon Ajarescu – poet, publicist.
S-a nãscut la 3 martie 1936 la Galaþi. A debutat cu versuri în ziarul local în
1953. Colaboreazã sporadic la revistele: “Pagini dunãrene”, “Ramuri”, “Luceafãrul”,
“România literarã”, “Amfiteatru”, “Ateneu”, “Porto-Franco”, “Dominus”. Debut edito-
rial în anul 1969 cu volumul “Biopoeme”. A mai publicat volumele: “Poemele omului”,
“Adresa unei stele”, “Metaîntâmplãri”, “Sfidarea spiritualã”, “Eminescu versus
Eminescu”. Este prezent ºi în antologia bilingvã “Poemele Dunãrii” (1998). În anul 1996
a primit Premiul Societãþii Scriitorilor C. Negri din Galaþi.
Ben Corlaciu – poet, prozator
S-a nãscut la 6 martie 1924 la Galaþi. A fost corector la “Timpul”, redactor la
“Frontul plugarilor”, “Flacãra”. A debutat în revista “Albatros” ºi a colaborat la “Vremea”,
“Timpul”, “Revista Fundaþiilor Regale”, “Gândul nostru” ºi a coordonat “Almanahul
literar” pe anii 1968, 1969 ºi 1970. A debutat editorial în 1941 cu volumul de versuri
“Tavernale”. A mai publicat volume de versuri: “Pelerinajul serilor”, “Arhipelag”, “Manifest liric” –
încununat cu Premiul Editurii Forum (1945), “Poezii”, “Poeme florivore”, “Starea de urgenþã” – pentru
care primeºte Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (1972), “Arcul biologic”; volume de prozã,
din care menþionãm romanele: “Moartea lângã cer”, “Cazul doctor Udrea”, “Bavitina” – reluat apoi sub
titlul “Când simþi cã moare vântul”. Dupã anul 1974 se stabileºte în Franþa unde se stinge din viaþã la
Paris, în anul 1981.
Valeriu ªuºnea – artist plastic
S-a nãscut la 6 martie 1960 la Bereºti, judeþul Galaþi. Dupã absolvirea Liceului de Artã din
Galaþi ºi a Institutului de Arte Plastice din Bucureºti -–secþia artã monumentalã, restaurare, se stabileºte
la Buzãu. Din anul 1984 participã la toate manifestãrile organizate de Filiala UAP Buzãu, precum ºi la
expoziþii de grup deschise în diferite oraºe din þarã ºi din capitalã; din anul 1987 organizeazã ºi expoziþii
personale (Buzãu, Bucureºti). A realizat, în colaborare, lucrãri de artã monumentalã la Constanþa (Muzeul
Marinei), Bucureºti (Muzeul Militar, Focºani (Teatrul Gh. Pastia). Are lucrãri în colecþii din România,
Belgia, SUA…
Sergiu Tofan – filosof, eseist, publicist, pedagog.
S-a nãscut la 11 martie 1959 la Galaþi. Debut publicistic în anul 1980 în presa studenþeascã din
Bucureºti. Colaboreazã cu articole ºi eseuri în periodicele gãlãþene “Porto-Franco”, “Orientãri”, “Viaþa
liberã”, “Antares”, “Dominus” (ºi redactor-ºef o perioadã de timp), “Cãlãuza ortodoxã”, “Dunãrea de
Jos”, “Eidos” (ºi membru în comitetul redacþional). Debut editorial în 1995 cu volumul “De la arhaic la
liturgic”. A mai publicat volumele: “Mircea Eliade: destinul unei profeþii (1996), “Origen sau paradigma
raportului dialogal dintre filosofie ºi teologie” (1996), “ªtiinþa politicului de la real la ideal” (1998),
“Ispita politicului” (1999), “Serbia: eseu despre contingenþa care ucide” (1999) ºi a coordonat volumul
“Mircea Eliade: lecturi (in)fidele” (2000).
Maria Manoliu-Manea – lingvistã, poeticianã
S-a nãscut la 12 martie 1934 la Galaþi. Cadru didactic universitar la Universitatea din Bucureºti
ºi, dupã ce se stabileºte în Statele Unite, în 1978, la Universitatea din California. Publicã articole ºi studii
de morfosintaxã romanicã, fonologie, semanticã, analizã discursivã, gramaticã transformaþionalã ºi
lingvisticã istoricã, în revistele: “Studii ºi cercetãri lingvistice”, “Revue roumaine de linguistique”, “Re-
vue romane”(Copenhaga), “Bulletin de la societe Roumaine de Linguistique romane”, “Buletin de
Filologia”, “American Romanian Academy Journal”(Davis, California), “Revista de filologia romanica”
(Madrid), Analele Universitãþii Bucureºti… Colaboreazã la volume colective : “Crestomaþie romanicã”,
“Elemente de lingvisticã structuralã”, “Sistemele limbii”, “Trends in Romance Linguistics and Philo-
logy”, “Romance Studies”, “Lexicon der Romantischen Linguistik”, “Contemporary Morphology”, “His-
torical linguistics”. A publicat: “Introducere în lingvistica romanicã” în colaborare cu Iorgu Iordan,
“Sistematica substitutelor din româna contemporanã standard”, “Gramatica comparatã a limbilor romanice”,
“Structuralismul lingvistic”, “Tipologie ºi istorie: Elemente de sintaxã comparatã romanicã”, “Gramaticã
pragmasemanticã ºi discurs”; unele volume cunosc ºi versuri în limba italianã, în limba spaniolã. Face
parte din mai multe organizaþii ºtiinþifice ºi academice din America; din anul 1993 este membrã de onoare
a Academiei Române.
Petre ªtefãnescu – Goangã – bariton, pedagog
S-a nãscut la 13 martie 1902 la Brãila. ªi-a început cariera în anul 1924, student fiind, pe
scenele din Bordeaux, Lille, Toulouse, Marsilia, Nice, Le Havre, Nants, etc. În anul 1927 este angajat la
Theatre Royal din Liege (Belgia), dupã ºase luni, la Opera din Bruxelles. În anul 1932 este angajat la
Opera din Cluj, iar din 1934 este transferat la Opera Românã din Bucureºti, unde activeazã pânã la
pensionare (1967). A mai cântat pe scenele din Olanda, Spania, Bulgaria, Rusia, Germania. Din anul
1950 a fost profesor la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureºti. Artist liric de notorietate
europeanã, a interpretat cu o voce amplã ºi un timbru cald, cu o prezenþã scenicã pregnantã, rolurile
principale din operele: “Boris Gudunov” de Musorgski, “Tosca” de Puccini, “Rigoletto” de Verdi, “Paiaþe”
de Leoncavallo, “Cneazul Igor” de Borodin, “Dama de picã” de Ceaikovski. A fost distins cu titlul de
“artist al poporului” ºi laureat cu Premiul de Stat. S-a stins din viaþã la 5 septembrie 1973.
Angela Baciu – Moise – poetã, publicistã
S-a nãscut la 13 martie 1970 la Brãila. A debutat cu versuri în 1987 în revista “Amfiteatru”.
Colaboreazã la “Porto-Franco” (redactor),“Antares”, “Poesis” ºi la alte reviste din þarã ºi strãinãtate,
precum: “Foaie” (SUA), “Balada” (Germania), s.a. Debut editorial în 1994 cu volumul de versuri
“Fragmente dintr-o cavatinã”. A mai publicat volumele de versuri “Ce departe e iubirea aceea”,“Sentimente
captive” (Galaþi, 1997), “Maci în noiembrie” (Cluj 1997) ºi este prezentã ºi în volumele colective “Caietul
Nicolae Labiº” (Suceava 1996), “Aproape/Departe” de Mircea Zaciu. A mai publicat un prim volum de
publicisticã “Mãrturii la sfârºit de veac” (ºi are în pregãtire cel de-al doilea volum). Deþine peste zece
premii naþionale ºi internaþionale pentru poezie, jurnalisticã ºi publicisticã. Este membrã a Uniunii
Scriitorilor din România.
Valentin Gheorghiu – pianist, compozitor
S-a nãscut la 21 martie 1928 la Galaþi. S-a afirmat ca pianist de o valoare deosebitã, desfãºurând
o activitate concertisticã în þarã ºi în importante centre muzicale ale lumii (Anglia, Italia, Elveþia, Austria,
Franþa, SUA, Japonia). Creaþia sa cuprinde: muzicã simfonicã, muzicã de camerã, muzicã vocalã. Pentru
merite artistice incontestabile i s-au conferit premii ºi titluri, precum: menþiune la Premiul de Compoziþie
“George Enescu” (pentru “Sonata pentru pian”), 1946; Premiul de Stat, 1949; titlul de Artist Emerit,
dunarea de jos - 10 -
(
))
1951; Premiul George Enescu al Academiei Române (pentru “Concertul pentru pian ºi orchestrã în la
major”)-1951; cu ocazia diferitelor confruntãri internaþionale, distincþii precum: Laureat al Concursului
Internaþional al Festivalului Mondial al Tineretului ºi Studenþilor (Budapesta 1949; Bucureºti 1953);
Premiul I la Concursul Internaþional “George Enescu” (1958); Premiul Concursului “Primãvara la Praga”
(1950, 1953). S-a stins din viaþã în februarie 1999.
Radu Lupan – eseist, prozator, poet, traducãtor, editor, pedagog.
S-a nãscut la 23 martie 1920 la Galaþi. A debutat cu prozã, traduceri de poezie ºi articole de
criticã literarã în pagina literarã a ziarului “Ecoul””, în anul 1943. Este autorul
monografiilor: “G.B.Show” (1958), “Hemingway scriitorul” (1966), al romanului
“Rãzboiul ascuns” (1961), al volumului de versuri “ca ºi cum” (1980), al volumului de
eseuri “Text ºi context” (vol I, 1983; vol II 1988). A tradus din literatura englezã ºi
germanã. A fost redactor la revista “Contemporanul”, redactor-ºef la redacþia publicaþiilor
pentru strãinãtate de la Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã. A predat la Universitatea
din Bucureºti (Catedra de Limba ºi Literaturã englezã), la Universitatea din Hull (Marea
Britanie) ºi a conferenþiat în Germania, SUA, Anglia.
Traian Coºovei – prozator, poet, reporter
S-a nãscut la 24 martie 1921 la Somova, judeþul Tulcea. Debuteazã în 1945 în revista
“Lumea”; debut editorial cu nuvela “La Taliane” în 1950. A mai publicat, între altele,
volumele de prozã: “Prietenie” (1951), “Împãrãþia vânturilor” (1954), “Uriaºul preludiu”
– reportaje (1955), pentru care a primit Premiul Academiei Române, “Stelele dimineþii”
(1964), “Oda zilnicã”, “Mai fericit decât Ulise” (1974), “Farmecul genezei” (1979);
volumele de poezie: “Oceanul” (1962), “Când mã grãbeam spre mare” (1967), “Lauda
fluviului”, “Tuturor drumurilor” (1974). S-a stins din viaþã la 16 iulie 1993.
Dimitrie Cuclin – compozitor, muzicolog, pedagog, filosof, scriitor
S-a nãscut la 24 martie 1885 la Galaþi. A desfãºurat activitate didacticã la Conservatorul
din Bucureºti unde a predat compoziþia ºi estetica muzicalã, la City Conservatory of
Music ºi la Brooklyn College of Music din New York. A fondat ºi a condus revista
“Foaia volantã” (1932 – 1933). A abordat toate genurile ºi formele muzicale: muzicã de
scenã, muzicã vocal-simfonicã, muzicã simfonicã, muzicã de camerã, muzicã vocalã. A
publicat, printre altele, primul “Tratat de esteticã muzicalã” din România (1933), studii
de folclor ºi bizantinologie; manuale de muzicã “Tratat de forme muzicale” (1934), lãsând
în manuscris tratate de metafizicã, ºtiinþa muzicii, ºtiinþa compoziþiei, esteticã. Pentru
întreaga sa activitate ºtiinþificã ºi artisticã a fost distins cu Premiul Academiei Române
(1923, 1924), cu Premiul I de compoziþie “George Enescu” (1913), cu Premiul Naþional
de Compoziþie (1939), cu Premiul de Stat, cls I (1955), cu Marele Premiu – post mortem
– al Uniunii Compozitorilor (1978). S-a stins din viaþã la 7 februarie 1978.
Licã Ruginã – prozator, ziarist
S-a nãscut la 28 martie 1934 la Bursucani, Galaþi. Stabilit la Galaþi în 1957 dupã absolvirea
Facultãþii de Limba ºi Literatura Românã a fost, mai întâi, profesor, apoi, ziarist. A debutat în 1980 în
coloanele revistei Luceafãrul ºi a fost colaborator la “România Literarã”, “Cronica”, “Tomis”, “Convorbiri
literare”, “Ramuri”, “Porto-Franco”. Debut editorial în 1985 cu volumul de povestiri “Sarea la vremea
ei”. A mai publicat volumele: “Vasile cel neluat în seamã” – povestiri, “Dimineþile Evei” – vol I – roman,
“Poveste de Crãciun”.
Carmen Poenaru – Gãinã – pictoriþã, artistã decoratoare.
S-a nãscut la 30 martie 1964 la Barcea, jud. Galaþi. Dupã absolvirea Institutului de Arte Plastice
“Ion Andreescu” din Cluj, se stabileºte la Bacãu, unde participã din anul 1989, la expoziþiile organizate
de UAP Filiala Bacãu, la alte expoziþii organizate la Bucureºti ºi în alte oraºe din þarã, la expoziþii organizate
peste hotare (Wiesbaden, Chiºinãu). I-au fost decernate: Premiul I la Concursul Naþional de Arte Plastice
pentru tineret (Cluj Napoca 1982), Marele Premiu de Creaþie vestimentarã “Design 2000” de la Sala
Dalles, Bucureºti 1990, Premiul UAP la Saloanele Moldovei (Chiºinãu 1994). Lucrãri ale sale se aflã în
colecþii particulare din þarã ºi din SUA, Anglia, Franþa, Germania, Elveþia, Irlanda, Norvegia, Olanda,
Grecia, Spania.
Grupaj realizat de Virgil GURUIANU
8 martie
Ziua Femeii
8 martie e o zi în care
Femeia e omagiatã de fiecare.
Azi o fac ºi eu în câteva fraze,
Prezentând-o în patru ipostaze.
În prima: e blândã ºi cu voinþã,
Pe micuþi îi duce la grãdiniþã.
Îi învaþã ca sã depãºeascã frica
Toate le face – BUNICA.
În a doua: nici nu-þi dai seama,
Au crescut copiii ºi-au început ºcoala.
Scriu în caiete cu tocul, sau cu pana,
Un scump cuvânt – MAMA.
În a treia ipostazã: mama îi învaþã,
Cum sã se comporte-n viaþã.
Zilnic îi învaþã dar ºi orã de orã,
Cum sã aibe grijã de – SORÃ.
În a patra – le spune-n ºoapte,
Cu cei din jur cum sã se poarte.
Pe fii, cum sã-ºi iubeascã Neamul ºi Glia,
Iar, dupã ce se vor însura – SOÞIA.
Buna, Mama, Sora, Soþia – sunt ca niºte raze,
Ce lumineazã Femeia în patru ipostaze.
Femeia pe care de 8 Martie, O cinstim
ªi cãreia noi: “Ani mulþi îi dorim!”
Toma MUNTEANU
anul 2, nr.13
 unul
Bunavestire în bisericã –
Jan van Eyck
Fixatã la 25 martie, sãrbãtoarea Bunei Vestiri coincide, potrivit unei vechi tradiþii, cu
data în care primul om a fost creat, dar ºi cu cea în care Isus a fost crucificat; ea se dovedeºte
astfel a fi esenþialã pentru destinul omului, cel creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu,
cãzut în pãcat ºi renãscut prin întruparea ºi sacrificiul lui Isus.
Reprezentarea Bunei Vestiri se dovedeºte a fi o temã dificilã, nu atât pentru ca întruparea
reflecta dogma centralã a credinþei creºtine, cât ºi din faptul cã nu poþi sã priveºti/accepþi
aceastã Tainã fãrã sã ºi crezi în valoarea ei religioasã. Deci, în evoluþia reprezentãrii temei
vor intra atât motivaþii de ordin teologic-dogmatic, cât ºi de ordin iconografic. Buna Vestire
presupune o unire a contrariilor prin articularea Cuvântului cu imaginea, cu vizibilul: existã
doua lumi diferite care intra in contact – cea divina
explicitata prin arhanghelul Gavril ºi prin porumbelul
Sfântului Duh ºi cea umanã reprezentatã de Fecioara
Maria. Aluzia la Mântuitorul întrupat, nucleul central al
temei, a fost uneori directã, Pruncul coborând pe raze spre
Fecioarã, dar acest tip de imagine a stârnit numeroase
proteste încã din secolul al XV-lea, fiind definitiv respins
de Conciliul din Trento, recomandatã fiind tema
“conceptio per aurem”, în care Isus vãzut ca Logos
pãtrunde prin urechea Mariei în acelaºi timp cu mesajul
îngerului.
Semnificativ este faptul cã scena Bunei Vestiri este
relatatã doar în Evanghelia lui Luca; ea este prin definiþie
o tainã la care nimeni nu a asistat, deci implicã inspiratia
divina, dand nastere unor probleme complexe pictorului
ce încearcã sã o reprezinte: cum se poate reda cu ajutorul
imaginii, pe de o parte, dialogul dintre arhanghel si
Fecioara ca problemã de tehnica narativã, iar pe de altã
parte întruparea Verbului ca problemã teologicã. Soluþiile
s-au concentrat asupra modalitãþilor de captare în ima-
gine a dialogului ºi asupra simbolurilor capabile sã ne facã
sã intuim taina. De obicei arhanghelul este plasat în partea
stângã a reprezentãrii pentru a sugera succesiunea
evenimentelor: mesager divin, el coboarã din cer pentru
a-i da vestea cea bunã Mariei (“Bucurã-te, ceea ce eºti
plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvantatã eºti tu
între femei”). Privirea se opreºte apoi pe imaginea
Fecioarei surprinsã de obicei meditând cu Biblia în faþã ºi
care este cuprinsã de tulburare, apoi reflecteazã la cele
auzite, în final acceptându-ºi cu umilinþã soarta (“Iatã roaba
Domnului. Fie mie dupã cuvântul tãu”).
În pictura de panou a Þãrilor de Jos scena Bunei
Vestiri este plasatã pentru prima datã într-o bisericã la Jan
van Eyck. Problematica luminii în interior capãtã o mare
complexitate, oglindire a faptului cã teologii ºi poeþii
desluºeau misterul întrupãrii prin compararea concepþiei
miraculoase ºi a naºterii lui Isus cu trecerea razelor soarelui
printr-o fereastrã. Metafora potrivit cãreia Maria, ce a
purtat lumina în pântecul ei, a devenit biserica scãldatã de lumina zilei a cãpãtat o formã
concretã la Jan van Eyck prin “Fecioara cu Pruncul în bisericã”, lucrare aflatã la Staatliche
Museen din Berlin ºi prin “Buna Vestire în bisericã” de la Naþional Gallery of Art din
Washington. Scena Bunei Vestiri se pare cã reprezenta aripa stângã a unui triptic comandat
de Filip cel Bun al Burgundiei. Arhitectura complexã a imaginii este structuratã de sus în jos,
iniþial fiind ilustratã o fazã romanicã prin tavanul plat ºi ferestrele cu traseu semicircular,
cãpãtând trãsãturi gotice în zona inferioarã, unde ferestrele ºi arcadele sunt uºor frânte. Aceastã
structurã oglindeºte în termeni arhitectonici faptul cã actul întrupãrii este conceput ca o
emanaþie ce izvorãºte din cer ºi coboarã spre etajele inferioare: descendenþa de la o fereastrã
la trei se asociazã cu cea de la romanic la gotic simbolizând Trinitatea. Porumbelul Sfântului
Duh se îndreaptã spre Fecioarã, venind dinspre o fereastrã situatã în stânga imaginii, însoþit
de ºapte raze. Potrivit Sfinþilor Pãrinþi numãrul ºapte exprimã unirea celor douã naturi, umanã
ºi divinã, pentru cã este suma a lui trei (numãrul sufletului ºi imagine a Trinitãþii) ºi patru
(numãr al trupului ºi al elementelor primordiale). Divinitatea reprezentatã în fereastra cu
traseu semicircular din partea superioarã, uneori identificatã cu “Isus în slavã”, îl reprezintã
mai degrabã pe Dumnezeu Tatãl potrivit descrierii lui Isaia: “Aºa vorbeste Domnul: cerul
este scaunul meu de domnie ºi pãmântul este aºternutul picioarelor mele” – mai ales cã este
încadrat de cele douã scene reprezentând “Gãsirea lui Moise” ºi “Primirea Tablelor Legii”.
În legãturã cu acest lucru ar putea fi pus ºi rãspunsul Mariei, scris cu literele inversate atât de
la dreapta la stânga cât ºi de sus în jos. El semnificã faptul cã destinatarul este îngerul doar în
aparenþã, rolul sãu reducându-se la cel de mesager, destinatarul secret fiind de fapt Dumnezeu
– cãruia i se supune Fecioara. Decoraþia pavimentului este un ecou al “doctrinei tipologice”
prin care se realizeazã o paralelã între Vechiul ºi Noul Testament (Sfântul Augustin afirma cã
“Vechiul Testament nu e decât Noul Testament acoperit de un val ºi Noul Testament nu e
altceva decât Vechiul Testament dezvãluit”). ªi întrucât Dumnezeu controleazã atât legile
fizice cât ºi pe cele spirituale, introducerea medalioanelor cu semne zodiacale pare uºor de
explicat. Tradiþia anticã potrivit cãreia planetele guverneazã destinul uman n-a dispãrut
niciodatã, mai ales cã ea n-a fost condamnatã în unanimitate de Pãrinþii Bisericii (tot Sfântul
Augustin spune cã planetele continuã sã funcþioneze ca semne prin care Dumnezeu îºi anunþã
intenþiile).Arhanghelul Gavril încoronat, amintind de îngerii muzicieni reprezentaþi lângã
Fecioara “Altarului de la Gând” prin somptuozitatea tratãrii veºmântului de culoare roºie,
are un rol activ în imagine mai ales datoritã gestualitãþii sale: mâna sa dreaptã are indexul
îndreptat spre cer, sugerând direcþia venirii sale dar ºi pe cea a mesajului transmis. Chipul
Fecioarei ºi atitudinea mâinilor sale reflectã acceptarea voinþei divine conferindu-i un rol
pasiv, mai important însã decât cel al arhanghelului, întrucât ea este viitoarea reginã a îngerilor,
devenitã deja imaterialã datoritã veºmintelor sale albastre prin care forma s-a eliberat de
consistenþa ei carnalã. Simboluri ale puritãþii sale, crinii mai trimit cu gândul ºi la abandonarea
în faþa voinþei divine: “Luaþi seama la crinii câmpului; nu se ostenesc, nici nu torc” spune
Evanghelia dupã Matei. Preþiozitatea tratãrii ºi nebãnuitele conotaþii simbolice fac aceastã
lucrare o operã exemplarã prin unicitatea ei.
Angelica IACOB, critic de artã, Bucureºti
martie 2003 - 11 -
Bunavestire –
Evanghelia înnoirii neamului omenesc
Buna-Vestire. Când s-a împlinit ºi s-a apropiat vremea izbãvirii neamului omenesc,
care avea sã fie prin întruparea lui Dumnezeu, era trebuinþã în tot chipul ca sã se
afle o curatã, fãrã prihanã ºi sfântã Fecioarã, care va fi vrednicã ca sã întrupeze
pre Dumnezeu cel fãrã de trup ºi sã slujeascã Tainei mântuirii noastre… Pentru a
cãrui întrupare din Ea, încã mai nainte de bunã vestirea Arhanghelului, cu taina
a înºtiinþat-o. ªi a trimis Dumnezeu pre Gavriil arhanghelul duhurilor cereºti,
celor ce stau mai aproape de scaunul Sãu, cu taina cea din veac ascunsã ºi neºtiutã
de îngeri, ca bine sã vesteascã Prea Curatei Fecioare
zãmislirea cea streinã a Fiului lui Dumnezeu, care
covârºeºte firea omeneascã ºi toatã mintea (Vieþile
sfinþilor, VII, pp. 806, 807, 817).
În sfatul cel tainic ºi veºnic al Sf. Treimi, Fãcãtorul
lumii a ales-o pe Fecioara Maria sã fie mamã slãvitã lui
Dumnezeu fãcut om nu doar pentru înfricoºata ºi
neînþeleasa ei curãþie omeneascã ci ºi pentru cã întru
dânsa s-a plinit toatã pârga neamului omenesc cãzut în
destrãbãlare.
Aleasã din vlãstar împãrãtesc, spiþa lui david
proorocul, aleasã din pãrinþi sfinþi ºi binecuvântaþi,
aleasã din neamul cel pãstrat ºi închinat lui Dumnezeu
cel veºnic ºi sfânt la muntele Sinai, Sfânta Fecioarã
Maria s-a fãcut mai întâi pe ea însãºi Bisericã,
rugãciune, liturghie curatã a minþii în inimã ºi prezenþã,
arãtare a Sf. Treimi.
Evanghelia adusã de Sf. Gavriil, cel ce stã
înaintea lui Dumnezeu, a gãsit-o în rugãciune ºi
Cuvântul Tatãºui a aflat pãmânt roditor în sufletul întru-
tot sfinþit al Maicii lui Dumnezeu. Fecioarã, pentru
aceea ºi Biserica întreagã, din tot pãmântul cântã ei în
praznicul luminat de Bunãvestire: “Astãzi este
începãtura mântuirii noastre ºi arãtarea (epifania, gr.)
tainei celei din veac”.
ªi cu adevãrat, mirare cuprinde fãptura înnoitã spre
primãvara fiinþei atunci când Biserica exclamã extatic:
“Astãzi Cuvântul lui Dumnezeu negrãit încape în
pântecele Fecioarei, vrând sã îndumnezeiascã, cu a Sa
înomenire (Împieliþare, în orig. Mineiului, sec XVII).
Fãptura cea ziditã de mâinile Sale ce în raiul
cel dedemult iarãºi sã o aducã. Cel nezidit, întru a
Sa zidire se încape, o, mirare! Cel nevãzut se face vãzut oamenilor. Cel neîncãput în
ceruri încape necuprins în pântecele Fecioarei; Cel neatins, în pântecele Fecioarei
zãmislindu-se, se atinge de oameni”. Începãturã a praznicelor ºi împãrãteasã este ziua
aceasta luminatã a Sfintei Bunevestiri.
Cel mai înainte de toþi vecii, din tatãl fãrã de maicã, negrãit S-a nãscut, fiind în
ceruri minunat ºi înfricoºat pe pãmânt, fãrã de tatã, în pântecele Fecioarei întrupându-Se.
ziditorul lui Adam a venit pe pãmânt, ca sã caute pe omul cel rãtãcit pentru a-l ridica
iarãºi la cinstea cea dintâi ºi, mai înalt decât atât, pentru a-l face moºtenitor al Sãu ºi fiu
Împãrãþiei Cerurilor. Cu sãrbãtoarea Bunei Vestiri, care cade întotdeauna în postul Mare,
începe ciclul sãrbãtorilor creºtine, iar cu Învierea spune Sf. Dimitrie al Rostovului, se
desãvârºesc toate cele lucrate de Hristos spre mântuirea neamului omenesc în ceruri,
cãci Sf. Paºti preînchipuie ºi a doua Arãtare ºi Învierea cea de obºte precum ºi Începutul
eternitãþii Împãrãþiei. Neamul românesc prãznuieºte smerit aceastã luminatã sãrbãtoare
închinatã Sf. Fecioare Maria ºi zãmislirii omeneºti a lui Dumnezeu, dar cu bucurie multã
ºi nãdejdea reînnoitã a venirii primãverii firii zidite, legând acest neînþeles ºi dumnezeiesc
praznic de întinerirea lumii ºi îmbrãcarea ei în strai de sãrbãtoare.
În Moldova, pe dealurile Covurluiului, sãtenii obiºnuiau numeroase practici
precreºtine în ziua de Blagoveºtenie, sau Ziua Cucului, în scopuri de apãrare de duhuri
rele a spaþiului sacru al gospodãriei, în scop iatric (întrebuinþarea apei din topirea omãtului
ca leac pentru dureri de cap ºi apãrãtoare de iele), în scopuri fertilizatoare, legate sub
conºtient de revenirea la viaþã a lumii vegetale ºi întoarcerea pãsãrilor cântãtoare,
stimularea pomilor fructiferi ºi ameninþarea lor de cãtre gospodari sã rodeascã, cãci altfel
vor fi tãiaþi, credinþa cã în aceastã zi se dezleagã limba pãsãrilor). De asemeni,
Blagoveºtenia sintetizeazã un complex întreg de practici rituale închinate primãverii ºi
începerii anului agropastoral, cãpãtând, ca zi de calendar, valenþe augurale, meteorologice
ºi de propiþiere privitor la mãritiº – însurãtoare, lungimea vieþii, cultura porumbului,
rodul livezilor, metamorfoza cucului în uliu ºi viceversa, “întâmpinarea cucului”, înzestrat
cu funcþie oracularã, ca ºi întâiul zbor al rândunicii, magia simpateticã exercitatã în legãturã
cu aluniþele ºi petele de pe trup ºi zborul aceloraºi pãsãri, etc.
Sãrbãtoarea creºtinã, mai nouã, s-a suprapus peste tot acest corpus de credinþe
dacice ºi romane, moºtenite, la rândul lor, dintr-un substrat comun multor popoare
indo-europene ºi care au coexistat, mai mult sau mai puþin armonios cu credinþa în
Dumnezeul zãmislit acum în pântecele Fecioarei Maria, cele inofensive reuºind sã rãzbatã
încã pânã astãzi în simfonia plenarã ºi primãvãraticã a Buneivestiri, aºa cum s-a structurat,
de-a lungul a 2 milenii de creºtinism, în sufletul românesc.
Cãtãlin CIOBANU
dunarea de jos
(
 homo europaeus
Parc de Soft la Galaþi
In prezenþa ministrului Dezvoltãrii ºi Prognozei ºi a altor înalþi demnitari din
Ministerele Educaþiei si Cercetãrii ºi Comunicaþiei ºi Tehnologiei Informaþiei, Galaþiul
a primit AUTORIZAÞIA nr. 1 pentru înfiinþarea unui Parc ªtiinþific ºi Tehnologic –
Parc de Soft Galaþi
Ultima zi a lunii ianuarie a adus judetului Galati sansa de fi primul judet din Romania care
primeste girul de a infiinta un Parc Stiintific si Tehnologic. Cadrul de desfasurarea a festivitatii
de inmanare a autorizatiei a fost realizat dupa toate regulile impuse de un eveniment de un
asemenea calibru. Astfel, au fost prezenti Ministrul Dezvoltãrii ºi Prognozei- Leonard Cazan,
Iulian Dobroteanu- Secretar general ºi Vali Baciu-Director în cadrul aceluiaºi minister, ªerban
Constantin Valeca – Ministrul delegat in cadrul Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, Adriana
Þicãu – Secretar de Stat ºi Corina Petrescu – Director în cadrul Ministerului Comunicaþiilor ºi
Tehnologiei Informaþiei.
Delegaþia a fost întâmpinatã de reprezentanþii autoritãþilor administraþiei publice gãlãþene:
dl.Traian Mândru - Prefectul judeþului Galaþi, dl. Dan-Lilion Gogoncea - Preºedintele
Consiliului Judeþului Galaþi, dl. Dumitru Nicolae - Primarul municipiului Galaþi precum ºi de
alte personalitãþi care au participat, la întâlnirea ce a avut loc la sediul NAVROM. ªedinþa a
fost precedatã de o vizitã la principalele obiective promovate în cadrul proiectelor de dezvoltare
din Galaþi ocazie cu care oaspetii au remarcat potenþialul ºi resursele pe care le oferã aceste
locaþii.
În cadrul ºedinþei dl. Dan Lilion Gogoncea a realizat o scurta expunere vizand prezentarea
proiectelor de perspectivã de la nivelul judeþului Galaþi, lucrare realizatã de Direcþia de
Dezvoltare Regionalã a Consiliului Judeþului Galaþi. Discuþiile s-au concentrat în special în
jurul proiectelor de parcuri industriale care se intenþioneazã a se realiza la Galaþi, proiecte fata
de care Ministerul Dezvoltãrii ºi Prognozei si-a exprimat intregul sau sprijin. Astfel, ministrul
Cazan a declarat ca sustine derularea la nivelul judeþului Galaþi a proiectelor vizând realizarea
unui Parc Industrial în comuna Matca cu profil agricol ºi a unui Parc Industrial cu locaþia în
Finanþãri între 50.000 ºi 200.000 EURO PENTRU CÃ O INFORMAÞIE TURISTICÃ DE
CALITATE ÎNSEAMNÃ DEZVOLTAREA UNUI
prin TURISM DE CALITATE, ÎN CURÂND SE VOR
Programul TACIS – Cooperare Transfrontalierã ÎNFIINÞA CENTRE DE INFORMARE TURISTICÃ
Luni, 20 ianuarie 2003 la sala Centrului Dunãrea de Jos din Galaþi s-a desfãºurat
seminarul cu tema “Programul TACIS – Cooperare Transfrontalierã – Facilitãþile proiectelor
mici”. Seminarul a fost susþinut de doi delegaþi ai East-West Consulting Group din Bruxelles,
d-ra Ekaterina Sitnikova ºi dl. Eric Heldring ºi s-a bucurat de prezenþa reprezentanþilor judeþelor
Botoºani, Vaslui, Tulcea ºi Galaþi.
Scopul programului TACIS de Proiecte Mici ºi Micro de Cooperare Transfrontalierã
(TACIS CBC SPF) este de a consolida cooperarea între regiuni, oraºe ºi autoritãþile locale în
regiunile de frontierã ale Comunitãþii Statelor Independente (Rusia, Belarus, Ucraina ºi
Moldova) ºi regiunile vecine ale þãrilor în curs de aderare la Uniunea Europeanã.
Obiectivul programului este de a sprijini domeniile prioritare prin consolidarea parteneriatelor
între CSI, þãrile Europei Centrale ºi de Est ºi Uniunea Europeanã în domeniul cooperãrii
tranfrontaliere.
Dupã cum ne-a declarat Isabela Ghiorghi – ªef Serviciu Cooperare în cadrul
Consiliului Judeþean Galaþi, începând cu anul 2003 pot iniþia proiecte în cadrul Programului
Tacis ºi þãrile în curs de aderare, iar prezenþa unei þãri membre a U.E. printre partenerii în
proiect nu mai este obligatorie.
Principalele obiective ale programului TACIS CBC SPF sunt:
- încurajarea ºi sprijinirea cooperãrii transfrontaliere în vederea consolidãrii unei reþele de
autoritãþi locale ºi regionale în regiunile de frontierã;
- sprijinirea proiectelor transfrontaliere mici de implementare în regiunile de frontierã de cãtre
autoritãþile locale ºi regionale în comun cu alþi parteneri;
- sporirea nivelului de coordonare între programele TACIS CBC SPF, INTERREG ºi PHARE
pentru a permite implementarea unor proiecte integrale la hotarele de vest ale Rusiei, Ucrainei,
Moldovei ºi Belarus” – ne-a declarat d-na Ghiorghi..
Sprijinul acordat în cadrul programului de proiecte mici TACIS CBC este axat pe
domeniile de cooperare în care regiunile, oraºele ºi autoritãþile locale dispun de experienþã ºi
anume: reformele administrative, dezvoltare economicã localã, afaceri sociale, protecþia
mediului ºi eficienþa energeticã
Sumele ce se acordã proiectelor individuale, care sunt eligibile pentru finanþarea în
cadrul programului sunt: 100.000 Eur – suma minimã ºi 200.000 EUR – suma maximã pentru
proiectele mici ºi între 50.000 – 100.000 EUR pentru Microproiecte.
Sumele solicitate nu pot depãºi 80% din bugetul total al proiectului. Restul costurilor
trebuie acoperite din propriile resurse ale solicitantului sau ale partenerului, sau din alte surse
decât bugetul Comunitãþii Europene.
dunarea de jos - 12 -
(
Zona Liberã Galaþi. Presedintele Consiliului Judetului completat de Directorul S.C. Proiect
S.A. Mircea Chiriac au prezentat si zona Siret în scopul atragerii de surse de finanþare in
vederea dezvoltãrii infrastructurii necesare înfiinþãrii noului cartier.
AUTORIZAÞIA cu numarul 1
Punctul culminant al ºedinþei a fost reprezentat de semnarea contractului de finanþare a Parcului
ªtiinþific ºi Tehnologic – Parc de Soft Galaþi ºi de înmânare a autorizaþiei de funcþionare. Cel
care au avut aceasta onoare au fost d-nii Dan Lilion Gogoncea-Presedintele C.J.G, Primarul
Dumitru Nicolae si Cristian Liviu Ilie – reprezentantul legal al S.C. Cons Management Parc de
Soft S.R.L. – societate care va administra Parcul de Soft ºi care îºi va avea sediul în clãdirea
Complexului Administrativ al societãþii comerciale NAVROM - Centru de Afaceri. De mentionat
ca acþionarii Cons Management Parc de Soft S.R.L sunt Consiliul Judeþului Galaþi ºi Consiliul
Local Galaþi. Cele doua institutii vor suporta suma de 12.457.000 mii lei din cei 22.457.000 mii
lei – valoarea totalã a proiectului, restul fiind finanþat de cãtre Ministerul Dezvoltãrii ºi Prognozei.
În cadrul acestui proiect sunt implicaþi în calitate de parteneri Universitatea „Dunãrea de Jos” ºi
NAVROM- Centrul de Afaceri S.A.
50-100 de firme si 1000 de angajati
Asa cum am mai precizat, Parcul de Soft va fi localizat în Complexul NAVROM – Centrul de
Afaceri, în spaþiul oferit de acesta putându-ºi desfãºura activitatea între 50 si cu 500 de angajati.
In perspectiva, o data cu extinderea unui nou corp de cladire capacitatea maxima a Parcului de
Soft va fi de 100 de firme ºi circa 1.000 de persoane, fiind primul de acest gen din România.
Domeniile abordate în cadrul acestuia vizeazã: tehnologia informaþiilor ºi comunicaþiilor,
electronicã ºi microelectronicã, protejarea mediului înconjurãtor ºi utilizarea surselor
neconvenþionale de energie.
Inca in proiect care prinde contur si inca un moment special, de premiera-Galatiul are autorizatia
cu numarul 1 pentru infiintarea unui Parc de soft. Se poate spune ca realizarea la Galaþi a
primului Parc de Soft aratã(pentru a cata oara?) disponibilitatea autoritãþilor locale de a investi
în realizarea unor obiective care pot duce la dezvoltarea socio-economicã a judeþului precum ºi
funcþionalitatea consorþiului stabilit între principalii actori locali ºi care faciliteazã acest gen de
iniþiative.
Dezvoltarea circulaþiei turistice interne ºi internaþionale în zonele tradiþionale, cât ºi
valorificarea potenþialului turistic în zonele care au fost mai puþin solicitate de turiºti reprezintã
pentru Ministerul Turismului o prioritate. Iata de ce, pentru redirectionarea potentialului
turistic catre aceste zone, Ministerul intentioneaza infiintarea Centrelor de informare turisticã.
Existenþa acestor centre în oraºele reºedinþã de judeþ poate influenþa favorabil dezvoltarea
turismului pe plan local ºi regional, cu efecte benefice pentru locuitorii ºi economia zonei
respective.
În scopul sprijinirii acestei iniþiative ºi de cãtre autoritãþile publice locale sau de cãtre
instituþiile cu atribuþii directe în dezvoltarea activitãþii turistice Ministerul Turismului, a
organizat pe 5 februarie o
întrunire cu caracter
informativ la care au
participat alãturi de dl.
Ministru Dan Matei
Agathon reprezentanþi ai
asociaþiilor profesionale din
turism ºi specialiºti din
ministerul de resort.
La reuniune a fost prezent si
Dumitru Ene, Seful
Serviciului de Integrare
Europeana din cadrul
Consiliului Judetului Galati.
“Ce mai importanta concluzie
a discutiilor a fost acea ca în
prima etapã se vor infiinta 78 de astfel de centre de informare în întreaga þarã, subordonate
Ministerului Turismului ºi consiliilor judeþene”- ne-a declarat Dumitru Ene. ”De asemenea, s-
au purtat discuþii pe marginea proiectului de Hotãrâre de Guvern ce urmeazã a fi promovat de
Ministerul Turismului care va reglementa înfiinþarea, organizarea ºi funcþionarea Centrelor de
Informare Turisticã numite în cadrul acestui act legislativ Centre INFOTURISM.” a continuat
domnia sa. In ceea ce priveste amanuntele proiectului legislativ care va reglementa functionarea
acestor centre am aflat ca, prin grija consiliilor judeþene, cu sprijinul prefecturilor ºi consiliilor
locale vor fi asigurate spaþiile, dotãrile necesare ºi personal specializat necesar funcþionãrii
acestor Centre INFOTURISM. Cat priveste partea financiara a proiectului, centrele vor ben-
eficia de finantari de la bugetul consiliului judeþului pentru cheltuielile curente ºi de capital.
Sprijinul Ministerului Turismului se va concretiza atat in avizarea angajãrii personalului Centrelor
INFOTURISM pe baza unui test de evaluare a cunoºtinþelor de specialitate cat si in furnizarea
de materiale de promovare turisticã în vederea distribuirii în mod gratuit cãtre turiºti. In plus,
Ministerul stabileºte nivelul tarifelor percepute pentru serviciile prestate conform normelor
stabilite ºi asigurã îndrumarea, din punct de vedere metodologic, a activitãþii centrelor.
anul 2, nr.13
 homo
homo europaeus
europaeus
Programul Phare 2001 Coeziune Economicã ºi
Socialã„Schema de Investiþii în Servicii Sociale”
2 PROIECTE- 2 TINTE:
MAMELE, COPIII ABUZAÞI ªI COPIII DELINCVENÞI
Consiliul Judetului Galati, prin Directia Generala de Dezvoltare Regionala a conceput si
depus pe 17 februarie doua noi proiecte in cadrul Programului Phare 2001 Coeziune
Economica si Sociala „Schema de Investitii în Servicii Sociale”. Este vorba de „Centru so-
cial comunitar pentru mama si copilul abuzat” in cadrul caruia Consiliul Judetului are ca
parteneri Direcþia Judeþeanã pentru Protecþia Drepturilor Copilului Galaþi, Fundaþia pentru
sprijinul familiilor cu mulþi copii aflate în situaþie de risc social din judeþul Galaþi-„Fa-
milia“, Inspectoratul Judeþean de Poliþie Galaþi si Fundaþia „Academia Millennium Cercle”
Oradea si de „Centru de reabilitare ºi reintegrare socialã a copilului delincvent” cu parteneri
Direcþia Judeþeanã pentru Protecþia Drepturilor Copilului GalaþiFundaþia pentru sprijinul
familiilor cu mulþi copii aflate în situaþie de risc social din judeþul Galaþi ”Familia“ si
Inspectoratul Judeþean de Poliþie Galaþi.
DESPRE MAME ªI COPII ABUZAÞI
Având un buget total de 160.000 Euro, din care valoarea grantului(reprezentând 89,38% din
costul total al proiectului) este de 143.000 Euro proiectul “Centru social comunitar pentru
mama si copilul abuzat” are ca obiective generale dezvoltarea serviciilor de asistenþã socialã
privind reintegrarea familialã ºi socialã a mamei abuzate ºi a copilului abuzat în municipiul
Galaþi.
Proiectul se va desfasura pe o perioada de 18 luni si are doua grupuri tinta:
- mame ºi copii aflaþi în situaþie de crizã, victime ale abuzului în familie ºi care nu au suport
familial;
- mame ºi copii aflaþi în situaþii conflictuale care prezintã riscul de a deveni victime ale
abuzurilor.
Despre obiectivele specifice ale proiectului ne-a vorbit Laura Angheluta, directorul Directiei
Generale de Dezvoltare Regionala din cadrul Consiliului Judetului Galati, coordonatorul echipei
care a realizat lucrarea:”In fapt, o data ce proiectul va fi acceptat spre finantare, vom demara
crearea unui centru social comunitar care sã ofere servicii specializate pentru mama ºi copilul
- victime ale abuzului familial sau în risc de abuz, servicii care sã rãspundã nevoilor de bazã
ale acestora. Proiectul îºi propune oferirea unui sprijin specializat în reintegrarea în familie ºi
în societate a mamei ºi copilului - victime ale abuzului dar si integrarea socialã a mamelor prin
încadrarea într-un loc de muncã în posturile create în cadrul centrului social comunitar, pe
principiul promovãrii egalitãþii ºanselor. Beneficiari direcþi sunt atat mame ºi copii aflaþi în
situaþie de crizã, victime ale abuzului în familie ºi care nu au suport familial (avem in eidenta
120 cazuri ) cat si mame ºi copii aflaþi în situaþii conflictuale care prezintã riscul de a deveni
victime ale abuzurilor ( 300 cazuri). Desigur, exista si beneficiari indirecþi: persoane nou
angajate pe locurile de muncã create în cadrul Centrului social – 4, agenþi economici furnizori
de bunuri ºi lucrãri pentru proiect,membrii comunitãþii, membrii familiilor aflate în situaþie de
abuz sau risc de abuz.”
Prin implementarea acestui proiect situaþia grupului þintã se va îmbunãtãþi prin oferirea
posibilitãþii de a apela la servicii specializate de consiliere psihologicã, juridicã ºi socialã,
încurajarea participãrii la viaþa socialã, culturalã ºi economicã a comunitãþii, prin reevaluarea
propriilor posibilitãþi, a competenþelor ºi capacitãþii individuale ca si prin reducerea
conflictelor intrafamiliale ca urmare a însuºirii de cãtre femei ºi copii a mecanismelor de
evitare, aplanare ºi mediere a conflictelor.
UN SUBIECT (PÂNÃ NU DEMULT) TABU: COPIII DELINCVENTI
„CENTRU DE REABILITARE ªI REINTEGRARE SOCIALÃ A COPILULUI
DELINCVENT”este cel de-al doilea proiect depus pe 17 februarie in cadrul Programului
Phare 2001 Coeziune Economica si Sociala „Schema de Investitii în Servicii Sociale”.
<<Proiectul este gandit sa ajute copii cu un comportament delincvent prin dezvoltarea serviciilor
de asistenþã socialã privind reabilitarea ºi reintegrarea socialã a copilului delincvent” spune
Laura Angheluta, directorul Directie Generale de Dezvoltare Regionala din cadrul Consiliului
Judetului Galati. “Mai exact toate eforturile vor fi directionate in scopul reducerii numãrului
de copii delincvenþi cu 75 cazuri( timp de 16 luni în municipiul Galaþi), creºterii numãrului de
copii reintegraþi social( cu 75 cazuri timp de 16 luni în municipiul Galaþi), reducerii numãrului
de copii delincvenþi care abandoneazã ºcoala pentru apartenenþa la unele grupuri delincvente(
cu 30 cazuri timp de 16 luni în municipiul Galaþi), cresterea numãrului de copii conºtientizaþi
privind riscul adaptãrii unei conduite delincvente( cu 100 cazuri timp de 16 luni în municipiul
Galaþi), crsterea gradului de conºtientizare ºi implicare al pãrinþilor pentru combaterea
fenomenului de delincvenþã( cu 30 % timp de 16 luni în municipiul Galaþi). Pentru atingerea
acestor obiective va fi nevoie de 140.000 Euro, aproape 90% din aceasta suma fiind suportata
din fonduri europene.”
Fireste, beneficiari direcþi ai acestui proiect sunt copii cu un comportament delincvent, dar
alaturi de acestia proiectul va atinge si alte categorii sociale: persoane nou angajate pe locurile
de muncã create în cadrul Centrului social – 4, agenþi economici furnizori de bunuri ºi lucrãri
pentru proiect , familiile din care provin copiii, grupul de copii din care provin beneficiari
(gaºca de cartier) si, nu in cele din urma, comunitatea.
Se poate spune ca implementarea acestui proiect va avea consecinte extrem de favorabile de
iesire din impas pentru categoriile sociale enumerate mai sus. Prin oferirea posibilitãþii de a
apela la servicii specializate de consiliere psihologicã , juridicã ºi socialã, prin încurajarea
participãrii la viaþa socialã, culturalã ºi economicã a comunitãþii, prin reevaluarea propriilor
posibilitãþi, a competenþelor ºi capacitãþii individuale, se asteapta o schimbare a atitudinii ºi o
responsabilizarea a membrilor comunitãþii ºi instituþiilor de asistenþã socialã in privinta copiilor
expusi si vulnerabili cu consecinte in scaderea delicventei in randul copiilor.
martie 2003 - 13 -
Despre Europa prin Reþeaua de
Multiplicatori de Informaþie Europeanã
Douã dintre cele mai importante componente ale activitãþii autoritãþilor
administraþiei publice locale în domeniul integrãrii europene sunt, pe de o
parte, asigurarea unei cât mai bune informãri a comunitãþii locale cu privire
la Uniunea Europeanã ºi activitatea instituþiilor europene, iar pe de altã
parte, asigurarea unei cât mai bune transparenþe a procesului de aderare
a României la structurile comunitare. În acest context, accesul la informaþii
pertinente ºi complete referitor la cele douã domenii amintite care sã poatã
fi puse la dispoziþia celor interesaþi devine o necesitate.
Primul pas pentru punerea în practicã a acestei iniþiative a fost organizarea de
cãtre Delegaþia Comisiei Europene, în colaborare cu Prefectura Judeþului Bacãu,
la inceputul lunii februarie a unui curs pentru funcþionarii publici care urmeazã
sã activeze în cadrul reþelei.
Venind în întâmpinarea nevoilor pe care autoritãþile administraþiei publice lo-
cale le resimt în activitatea de diseminare a informaþiei legate de Uniunea
Europeanã, Delegaþia Comisiei Europene în România, cu sprijinul Ministerului
Administraþiei Publice ºi Ministerul Integrãrii Europene, a demarat proiectul
“Reþeaua de Multiplicatori de Informaþie Europeanã”. Proiectul îºi propune sã
creeze condiþiile pentru un flux de informaþie cât mai eficient pe subiecte
europene care sã satisfacã nevoie de informare europeanã din teriroriu, pânã la
zonele cele mai greu accesibile.
Din punctul de vedere al Consiliului Judeþului Galaþi, iniþiativa Delegaþiei
Comisiei Europene în România prezintã un interes deosebit prin prisma rolului
pe care acesta ºi l-a asumat în susþinerea pe plan local a procesului de integrare
europeanã. O componentã importantã a activitãþii desfãºurate în acest domeniu
o reprezintã diseminarea, prin intermediul serviciilor de specialitate, a
informaþiilor ce þin de activitatea instituþiilor europene ºi de procesul de lãrgire
a Uniunii.
Dat fiind acest fapt, au fost fãcute demersurile necesare pentru ca instituþia sã
devinã membru în cadrul Reþelei de Multiplicatori de Informaþie Europeanã.
Sprijinul pe care Delegaþia Comisiei Europene în România este dispusã sã îl
ofere prin intermediu proiectului va acoperi necesitãþile resimþite în activitatea
desfãºuratã în acest domeniu ºi va permite îmbunãtãþirea ºi extinderea paletei
de acþiuni organizate pe teme ce þin de integrarea europeanã.
Primul pas pentru punerea în practicã a acestei iniþiative a fost organizarea de
cãtre Delegaþia Comisiei Europene, în colaborare cu Prefectura Judeþului Bacãu,
a unui curs pentru funcþionarii publici care urmeazã sã activeze în cadrul reþelei.
Cursul a fost organizat la Bacãu, în perioada 6 –7 februarie 2003 ºi ºi-a propus
sã creeze cadrul propice pentru demararea de acþiuni concrete în cadrul Reþelei
de Multiplicatori de Informaþie Europeanã. În cadrul cursului au fost prezentate
informaþii cu privire la instituþiile europene ºi activitatea acestora, instrumentele
de finanþare puse la dispoziþia þãrilor candidate de cãtre Uniunea Europeanã ºi
o serie de proiecte de succes derulate în cadrul acestor programe la nivelul
întregii þãri.
Un acces deosebit s-a pus pe prezentarea unor tehnici de comunicare ce ar
putea fi de folos pentru participanþii la Reþea în activitatea lor viitoare, dar ºi
principalele surse de informare care sunt puse la dispoziþia acestora pentru a le
oferi informaþie de ultima orã, completã ºi precisã. De asemenea, în cadrul
seminarului, dl leonard Orban, Negociator ªef Adjunct la Uniunea Europeanã,
a fãcut o prezentare a stadiului negocierilor de aderare, dar ºi politicilor Uniunii
Europene ºi implicaþiile pe care acestea le vor avea asupra României dupã
aderare.
Prin reþeaua de Multiplicatori de Informaþie Europeanã autoritãþilor publice
locale li se vor oferi instrumentele de cooperare ºi comunicare necesare, surse
cuprinzãtoare de informare ºi sprijin concret în activitãþile de diseminare a
informaþiei pe care acestea le organizeazã.
Pagini realizate de Iolanda STOICA
dunarea de jos
(

Consideraþii despre zonarea toponimicã a comunei Pechea –
terminologii geografice populare
Pechea – localitate cu dublã categorie socio-
geograficã (sat ºi târg), cunoscutã în documente încã din anul
1772 ºi care, potrivit organizãrilor administrativ-teritoriale a
României, a avut mai multe funcþii administrative: târguºor,
târg ºi sat, comunã, plasã, ocol, comunã (vezi Dicþionarul
toponimic al Moldovei).
Datele privind toponimica locurilor sunt culese de
la Simion I. Dãnãilã, locuitor al comunei Pechea, vârsta 66
ani la 1974, ocupaþia – agricultor. Ancheta a fost efectuatã de
profesorul Alexandru Drãghici cu scopul de a completa un
studiu literar asupra folclorului din zonã. Acest studiu literar,
completat de o colecþie de folclor
din zona Covurluiului va apãrea
în cartea “Clãcaºii din Moruzzi
– Pechianul” (autor ºi coautor
Alexandru Drãghici ºi Steriana
Frigioiu).
În lucrare, alãturi de
fiºa lui Simion I. Dãnãilã apar
date toponimice de la 28 de
anchetatori toþi locuitori ai
comunei Pechea, buni
cunoscãtori ai locurilor, vorbitori
ai graiului local, de profesii ºi de
vârste diferite.
Câteva aspecte din conþinutul
materialului toponimic:
- numele de locuri sunt grupate în: topografice, sociale, istorice
ºi psihologice.
Toponimicele topografice – sunt ºi ele de mai multe
feluri – unele care descriu forma sau aspectul exterior al unui
loc. Ex.: Valea Þãrnei, Humãrie, Movilele gemene; unele care
aratã însuºiri ale locurilor: Valea Boeana, Valea Rea.
Toponimicele sociale – sunt derivate din nume de persoanã
ca: Valea Cioara, Bulgãriþa, Movila lui Savin, Coasta Sarandei,
Comanduri.
Toponimice care aratã raporturi de proprietate: locul
chiaburilor, La Opiºte, Moºia Spitalului, Moºia Spitalului,
Moºia lui Vasilache.
Cele amintite au o strânsã legãturã ºi cu fapte istorice
care aparþin sau au aparþinut unui trecut mai îndepãrtat sau
mai apropiat ºi ne informeazã despre viaþa colectivã a
locuitorilor din comuna Pechea.
- strict istorice sunt: ªoseaua Militarã, La Observator, La
invalizi, Valea grajdului.
Toponimice psihologice – au la bazã atitudinea
subiectivã a localnicilor, se referã la particularitãþi fizice sau
psihice: Modoranul, Locul pochilor, valea Oticului, La
potârnichia, Coada porcului;
Un foarte mare numãr de cazuri pe care le-am întâlnit, de
toponimice, sunt formate dintr-o sintagmã – un determinant
ºi unul sau mai multe determinative.
Foarte mulþi termeni au determinativul sau
determinantul la fel. Este interesant sã aprofundezi cum
vorbirea poporului a reuºit sã individualizeze un loc în cadrul
altora de acelaºi fel sau în apropiere. Ex: Valea rea, Valea
adâncã, Valea Breanã, Valea Cioara, Valea Grajdului, Valea
Lozovei, Valea Bobi, Valea Oticului, Valea Bãlþatului, Drumul
lui Vârlez, Drumul La Þintã, Drumul Odãii, Drumul Moºii.
Nu aceeaºi individualizare se realizeazã prin
diversele determinative eterogene: Valea rea, Valea adâncã,
Valea Cioara, Valea Sarandei, Valea Bobi. În unele din acestea
determinativul este nume de persoanã sau de familie, care au
un grad mai mare de individualizare, pe când celelalte deter-
minative au un grad inferior de individualizare, fiind exprimate
prin adjective din lexicul de fiecare zi.
De altfel, observãm cã aceste din urmã cazuri sunt
ºi mai numeroase. De aceea determinativele din ultima grupã
le-au grupat din punctul de vedere al conþinutului: Dealul
Oticului, Movilele gemene.
- Cele care þin seama de natura terenului: Valea þãrnei, Valea
humãriei.
- Cele care þin de însuºirea terenului: Valea rea, Valea adâncã.
Mai remarcãm cã, atunci când determinantul “valea,
dealul, drumul, movila” (Valea Sarandei, Valea Grajdului,
Valea Cioara, Movila Jidonul, Movilele gemene, Movila lui
Savin, Drumul Morii, Drumul Odãii, Drumul lui Vârlez) are
o cantitate mai micã de informaþie, determinativul este mai
bogat în informaþie (grajduri, Cioara, Savin, drumul morii,
etc).
dunarea de jos
(
obicei ,si taraf
Localnicii au fãcut distincþie între diversele locuri cu
acelaºi nume prin adãugirea unui determinativ eterogen bogat
în informaþie. Toate aceste sintagme toponimice închid în
conþinutul lor o existenþã cãreia îi dã viaþã prin aceastã
denumire. De multe ori, când determinativul e prea bogat în
informaþii, exclude determinantul, ca: Valea Breana – Breana,
Valea Ciocodelului – La Ciocodelu, Valea Humãriei – La
Humãrie.
De fapt, toate aceste denumiri topice închid în ele o istorie
adevãratã despre viaþa materialã ºi spiritualã a acestor locuri ºi
localnici.
Din datele existente în fiºa
informatorului Simion I. Dãnãilã
veþi descifra specificul graiului
local (aspectul estetic, accentul,
bogãþia limbii populare, pe care
am încercat sã-l surprindem ºi sã-
l redãm cu fidelitate pãstrându-i
autenticitatea.
Fiºã privind toponimia locurilor
- Referent (informator) – Simion
I. Dãnãilã
Ocupaþia – agricultor, croitor
vestit în sat
Domiciliul – Pechea
Vârsta – 66 ani
Data – 31 martie 1974
Ancheta este fãcutã de prof. Alexandru Drãghici.
1. Valea Breana – se formeazã din sectorul Pechii ºi merge
spre Slobozia Conachi (Plãeniþa)
2. Valea Cioara – e micã, spre Cuza-Vodã.
3. Rãzoare – îi spune la un nume de teren arabil. Erau niºte
fâºii de pãmânt îngust ºi le da la toþi câte puþin sã aivã ºi
mai bun ºi mai rãu, în 1877. Mai târziu, încoace, s-a dat
Ionicã Fãt-Frumos, Finul lui Dumnezeu
Datoritã rugãminþilor unor cititori continuãm povestea
începutã de moº Iordache Novac din Rãdeºti
Într-o dimineaþã au venit doi moºnegi. Dar femeia
pusese dinainte la cuptor o baligã de vacã, ca sã mai
amãgeascã copilul care nu mai avea ce mânca.
Unul din moºnegi a spus:
- Bunã dimineaþa, nepoatã!
- Bunã dimineaþa, moºule!
- Dar ce faci?
- Pãi, ce sã fac. Am pus ºi eu sã coc o pâine!
- Ia vezi, nu-i coaptã?
Când fata a dat focul deoparte – puterea lui Dumnezeu
– o pâine frumoasã a gãsit, nu mai era baligã.
Ce se aude scârþâind pe aicea? A zis moºul dupã aceea.
Copilul plângea în covata de tei.
- Doamne, moºule, m-a lovit de facere azi noapte,
am nãscut un copil.
ªi fata i-a povestit cum s-a întâmplat de la pãrinþi de
acasã ºi pânã atunci.
Atunci bãtrânul a întrebat:
- Mi-l dai sã-l botez eu?
- Chiar vrei sã mi-l încreºtinezi!
Dar fata nu ºtia cu cine stã de vorbã.
ªi copilului i-a fost pus numele Ionicã Fãt-Frumos.
Dupã aceea bãtrânul a îngropat la rãdãcina unui mãr o
scrisoare ºi un arc ºi a spus aºa:
-Când va avea copilul ºapte ani împliniþi sã-i spui sã ia
copacul de vârf ºi sã-l scoatã afarã.
Peste ºase ani ºi ceva, i-a spus copilului:
- Dragul mamei, nanul tãu care te-a botezat þi-a pus
ceva la rãdãcina copacului. Trage-l de vârf ºi zvârle-l
afarã.
- 14 -
câte patru fãlcii. Satul avea de jur împrejur ºanþ de 2 m.
lãþime ºi 3 m adâncime; se intra ºi se ieºea pe porþi.
Locurile aistea se aflã în partea de Apus a satului.
4. Drumul Morii – “Din cauzã cã a avut Mircea Gheorghiu
moarã la socru-sãu, Costea Dobre ºi drumul pornea de
acolo. Unde este azi complexul meºteºugarilor a fost casa
lui Mircea Gheorghiu care a avut moarã ºi a avut ºi peste
drum. Chiatra de temelie a rãmas ºi acum în drum”.
5. Valea Grajdului – “Spunea bãtrânii cã au fost acolo niºte
grajduri ale boierilor. Poºtalioanele care opreau la Pechea
stãteau ºi schimbau caii aici. Este ºi un pârâu, o cainã, îi
spun oamenii, care vine din sus ºi se varsã în suhurlui
colo la pod la Vintilã Dobre. Vara mai seacã da, când
plouã tare, inundã toate casele din vale”.
6. Valea Jimboului – “Pleacã tocmai de sus, aproape de
ºoseaua militarã ºi intrã în Pechea prin spatele Primãriei,
se varsã în Suhurlui”.
7. Movila Jidanului – “Este sus, când începe sã se lase la
vale spre Potârnichia. Fãcutã de jidanii care erau pedepsiþi
sã care cu poala, cu traista. Movilele astea se fãceau pe
vremea turcilor ºi se fãcea focu pe ele ºi sã dãdea semnalu
cã vin turcii”.
8. Bulgãriþa – “A fost un boier zis Bulgaru ºi pe urmã a
murit ºi a rãmas ea ºi lumea îi zicea Bulgãriþa ºi avea o
vie unde e acum o secþie a S.M.A. Pechea”.
9. La Invalizi – “Era o sfoarã de pãmânt care s-a expropiat
în 1916 de la Zaharia Soare ºi s-a dat la Invalizi. Pleca
din hotaru cu Mânjina ºi venea pânã în valea Pechii.
10. Valea Ciocodelului – “Porneºte de pe fostu perimetru a
Comandurilor, de la hotaru cu oasele (Plevna) ºi vine ºi
se varsã în Valea rea, aproape de C.A.P. 7 noiembrie”.
11. La Observator – “Este un punct între moºia oasele ºi
Mânjina. Era un observator pe movilã fãcut de armatã”.
(va urma)
A consemnat Steriana Frigioiu, coautoare la lucrarea
“Clãcaºii lui Moruzzi – Pechianul”.
Dar copilul nu a putut sã-l scoatã din pãmânt pentru cã nu
avea anii împliniþi.
Când a împlinit 7 ani i-a spus iarãºi copilului.
- Ia-l, dragul mamei, ºi zvârle-l afarã.
Când a smuls copacul a gãsit o scrisoare ºi un arc. Dar pe
lângã arc ºi scrisoare a mai gãsit ºi patru câini dãruiþi de
Dumnezeu ca sã fie câinii lui. Atunci când a zis bãiatul: nea
aude, nea vede, nea greul pãmântului ºi uºurelul vântului au
apãrut iepurele, lupul, ursul ºi vulpea împrejurul lui. Aceºtia
au fost câinii lui.
Dupã aceea, ionicã ºi-a luat arcul ºi a plecat la vânãtoare ºi i-
a spus mamei.
- Tu stai pe lângã casã ºi vezi ce poþi face, cã eu mã duc sã
aduc de mâncare.
ªi-a mers Ionicã Fãt-Frumos pânã a dat de un palat mare, iar
pe prispã era un smoc de chei.
A intrat în casã ºi a cântat. Într-o camerã a gãsit un butoi, iar
din butoi se auzea:
- Adu-mi apã ca sã ies de aici. De-i fi tânãrã îmi vei fi nevastã,
de-i fi micã îmi vei fi sorã, de-i fi bãrbat îmi vei fi frate, de-i
fi bãtrân îmi vei fi tatã, numai toarnã-mi apã pe vrana butoiului.
Atunci Ionicã a încuiat înapoi, s-a dus la mamã-sa ºi i-a spus:
- Hai, mamã, cã am gãsit o casã bunã de locuit. Când au
ajuns, ionicã i-a spus mamei:
- Unde va veni cheia asta sã nu umbli!
- Nu umblu, dragul mamei!
Nu a umblat o zi, nu a umblat douã, dar s-a gândit ce poate sã
fie în camera aia.
Într-o zi, Ionicã ºi-a luat câinii ºi a plecat la vânãtoare.
Mamã-sa a intrat în camera cu butoiul ºi a cãrat apã. Atunci
din butoi s-a umflat ºi a ieºit… dar cine a ieºit o sã aflaþi dacã
veþi citi urmãtorul numãr al revistei noastre.
A consemnat Daniel Popa
anul 2, nr.13
 politichia de margaritar
Povara Identitãþii
Unde sunt, totuºi, românii?
…În primãvara anului 1995 soseºte la Odesa dl.
Mircea Bonciu, primul consul român în acest oraº, dupã
proclamarea independenþei Ucrainei (ba ºi din întreaga perioadã
postbelicã). Energic ºi impulsiv, el se întreba într-o bunã zi:
“Unde sunt cei 10.000 de români din Odesa? Vreau sã-i vãd”.
Statistica ucraineanã oficialã afirma cã pe atunci în oraºul Odesa
locuiau 10.000 de moldoveni. Pentru Mircea Bonciu ei,
moldoveni fiind, erau în acelaºi timp ºi români ºi el voia sã-i
vadã români.
Peste ºapte ani, de la Bucureºti la Odesa vine în
misiune consularã alt diplomat, care adreseazã întocmai aceeaºi
întrebare: “Unde sunt românii de aici?”
Românii din actuala regiune Odesa locuiesc compact
în centrele regional, raionale ºi în cele peste douãzeci de sate
moldoveneºti, cu ºcoli zise tot moldoveneºti, dupã vechea
tradiþie sovieticã (cu toate cã în aceste ºcoli azi copiii învaþã
dupã manuale de limbã românã, editate în Ucraina). Locuitorii
acestor sate, în marea lor majoritate, se autoidentificã drept
moldoveni ºi spun cã limba lor maternã este cea moldoveneascã.
Considerându-se moldoveni, ei nu se considerã ºi români în
acelaºi timp. Nu îndrãznesc, nu doresc, nu înþeleg. Pentru ei
raþionamentul despre existenþa românilor moldoveni, a
românilor bucovineni, a românilor dobrogeni, atât de
convingãtor pentru cineva, înseamnã prea puþin sau nu înseamnã
nimic. Ei îºi spun moldoveni pentru cã “ºi tata-i moldovan, , ºi
mama-i moldovancã”. Pentru ei numele de moldovean este nu
teritorial (care denotã apartenenþa unui teritoriu istoric –
Moldova), ci naþional. Este exact ceea ce ºi-a dorit-o decenii
în ºir propaganda sovieticã: de a face în stânga Prutului (ºi a
Dunãrii) un popor moldovenesc, care sã se creadã cu adevãrat
deosebit de naþiunea românã.
Încã în septembrie 1917 economistul basarabean
Teofil Ioncu, din partea Partidului Naþional Moldovensc, spunea
la Congresul Naþionalitãþilor din Rusia, care a avut loc la Kiev:
“Mulþi aþi auzit de moldoveni, dar puþini cred cã ºtiþi cã naþiunea
moldoveneascã nu existã. Existã o naþiune românã. Numele de
“Moldovean” ºi “Moldoveni” este numai teritorial, dar nu
naþional, iar dacã noi numim “Moldoveneºti” comitetele ºi
organizaþiile noastre, facem aceasta numai din punct de vedere
tactic, fiindcã cuvântul “Român” sunã prea aspru în urechea
vrãjmaºilor noºtri, de care avem foarte mulþi…” (O. Ghibu
“De la Basarabia ruseascã la Basarabia românescã”. Editura
Semne, 1997, Bucureºti, pag. 85). Apropo, acel discurs al lui
T. ioncu a fost publicat în gazeta “România Mare”, care în
Inchiziþia, continuatoarea fãrãdelegilor împotriva
ideilor progresiste
Antichitatea, aºa cum am arãtat în în numerele
trecute, a deschis calea incriminãrii ºi executãrii conºtiinþelor
progresiste, a persoanelor care nu respectau cadrele
prestabilite de oameni puterii. Evoluþia societãþii omeneºti
nu a reuºit sã înlãture mentalitãþile retrograde din conºtiinþele
maladiveale reprezentanþilor puterii politice ºi sociale. În unele
perioade istorice au fost legalizate practici de urmãrire ºi
pedepsire a oamenilor care fãceau descoperiri ºtiinþifice sau
elaborau norme morale, filozofice, politice ºi sociale care
intrau în contradicþie cu cele cotidiene.
O astfel de perioadã istoricã a fost a evului mediu,
în care oameni nevinovaþi, de la þãranii simpli pânã la oameni
de ºtiinþã ºi ºefi de stat au fost urmãriþi ºi pedepsiþi pentru
faptele ºi ideile lor, altele decât ale opresorilor. ªi-au
constituitinstituþii speciale, în acest scop, care au activat fãrã
milã ºi fãrã reþinere peste tot unde credeam cã le sunt afectate
interesele. O asemenea instituþie creatã pentru apãrarea
intereselor de epocã a fost inchiziþia.
Istoric, s-a nãscut ca reflex de autoapãrare a ideilor
ºi bisericii catolice într-o epocã în care proliferarea ºi virulenþa
ereziilor puneau în primejdie nu numai unitatea ºi puritatea
catolicismului, dar ºi privilegiile unui vast aparat ecleziastic.
Înfiinþarea ei demonstreazã hotãrârea bisericii catolice, din
perioada aceea, de a salva prin orice mijloace, inclusiv arderea
pe rug a ereticilor, doctrina ºi structurile ei învechite.
Inchiziþia (de la latinescul inquisitio – cercetare,
anchetã) cuprindea toate tribunalele ecleziastice instituite de
papalitate în diferite þãri catolice pentru a urmãri ºi judeca
aºa numita haeretica pravitas (depravare ereticã), precum ºi
alte infracþiuni asimilate ei prin analogie. A cunoscut trei
întruchipãri principale: inchiziþia medievalã, inchiziþia
spaniolã ºi inchiziþia romanã. Prima a fost înfiinþatã în secolul
al XIII-lea pentru combaterea ereziilor catarã ºi valdezã ce se
rãspândiserã în sudul Franþei ºi în nordul Italiei care ºi-a întins
repede activitatea în mai toate þãrile catolice din apusul
martie 2003
)
)
1917 apãrea la Kiev ca organ de presã al Corpului voluntarilor
ardeleni ºi bucovineni de acolo.
Explicaþiile lui Teofil Ioncu de acum 85 de ani sunt
uºor de înþeles, dacã eºti dispus sã le înþelegi, sã-þi revezi ºi
înnoieºti anumite convingeri, pãreri. Din pãcate, astãzi
conaþionalii noºtri sud-basarabeni nu sunt încercaþi de
asemenea dispoziþii. ªi nu numai ei. În sfera foarte delicatã, la
care ne referim, în sudul Basarabiei situaþia rãmâne practic
aceeaºi ca în perioada regimului sovietic comunist. Nici
declarata deschidere europeanã a Ucrainei, nici Euroregiunea
Dunãrea de Jos, amorfã ºi intactã, nu sunt capabile s-o schimbe
în bine, deocamdatã.
Într-o discuþie “la masa rotundã”, doctorul în istorie
Gheorghe Cojocaru de la Chiºinãu sublinia: “Modul în care se
autodefineºte omul simplu , sau un popor, nu este ceva imuabil
(neschimbat, permanent). Trebuie sã existe o deschidere, pentru
ca omul sã poatã asimila noi elemente definitorii. Fiecare este
liber sã se autodefineascã în modul în care el concepe aceastã
lume. Este important sã nu i se refuze dreptul de a evolua”.
(sãptãmânalul Flux din 15 februarie 2002).
O mare ºansã, ratatã
O ºansã unicã pentru a începe dezrãdãcinarea
minciunii ºi a denaturãrilor în aprecierea apartenenþei etnice a
conaþionalilor sud-basarabeni ni s-a oferit în 1990, când în
ºcolile noastre din sud a început trecerea la grafia latinã, dupã
exemplul Republicii Moldova. Ar fi cazul sã subliniem cã în
Republica Moldova reintroducerea alfabetului latin s-a fãcut
paralel cu decretarea limbii române ca limbã de stat, prin decizia
Parlamentului de la Chiºinãu din 31 august 1989. Faptul acesta
este specificat în Declaraþia de Independenþã a Republicii
Moldova (alineatul 7), adoptatã la 27 august 1991. Abia peste
3 ani, în iulie 1994, a apãrut articolul 13 al Constituþiei
Republicii Moldova, care consfinþea limba moldoveneascã
drept limbã de stat a republicii Moldova. Noþiunea de “limbã
moldoveneascã” din acest articol þine nu atât de un temei
ºtiinþific, cât de unul politic”, avea sã spunã Preºedintele Mircea
Snegur la 27 aprilie 1995 în mesajul prezentat Parlamentului
R. Moldova ºi intitulat “Limba românã este numele corect al
limbii noastre” (vezi culegerea “Limba românã este patria mea”,
Chiºinãu, 1996, pag. 326). Pe deputaþii de atunci, majoritari în
Parlamentul R. Moldova, argumentele ºtiinþifice nu-i interesau.
În mesajul sãu, M. Snegur precizeazã cã aleºii poporului abia
pe 28 iulie 1994, cu numai o zi pânã la adoptarea Constituþiei,
au solicitat opinia Academiei de ªtiinþe a Moldovei (pag. 324).
Prezidiul Academiei deja pe 9 septembrie 1994 propune
modificarea alineatului 1 din articolul 13 al Constituþiei în
redacþia “Limba de stat (oficialã) este lima românã”, lucru care
Europei. ªi-a pierdut însã treptat autonomia pe mãsura întâlnirii
centralizatoare a regalitãþii, care s-a strãduit sã-ºi subordoneze
toate instituþiile, inclusiv cele judiciare.
Inchiziþia spaniolã a fost înfiinþatã în 1478 de papa
Sixt al IV-lea la stãruinþa lui Ferdinand, regele Aragonului ºi a
Isabellei, Regina Castiliei ºi a avut ca obiectiv principal lupta
contra moravurilor (evrei ºi mauri convertiþi formal la
catolicism) condusã direct de regi prin inchizitorul general al
Spaniei. A atins apogeul puterii ºi al fãrãdelegilor sub
conducerea faimosului Tomas de Torquemada (Torquene în
latineºte înseamnã a tortura). Un reputat istoric al inchiziþiei
spaniole, Slorente, arãta cã acest inchizior a ars 15.300 de
oameni (consideraþi eretici) ºi a supus la diferite penitenþe
canonice peste 90.000.
Inchiziþia romanã a fost înfiinþatã în anul 1542 când
papa Paul al III-lea i-a dat numele de Sfânta congregaþie a
inchiziþiei romane ºi universale (sau a Sfântului oficiu, cu rolul
sã combatã Reforma. Inchiziþia romanã ºi-a exercitat jurisdicþia
pe teritoriul Italiei ale cãrei victime au fost, pe lândã alþi oameni,
Giordano Bruno ºi Galileo Galilei, mari personalitãþi ale culturii
universale. Aºa cum am arãtat mai sus prima inchiziþie ºi-a
început activitatea împotriva ereziei catarã înfiinþatã în Orient
ºi propovãduia o concepþie dualistã asupra lumii, reducând
existenþa la o luptã veºnicã între douã principii opuse: binele ºi
rãul, între spirit ºi materie, între Dumnezeu, creatorul lumii
spirituale, invizibile, sã urmãreascã fãrã cruþare pe eretici. În
acelaºi timp s-a poruncit credincioºilor sã-i denunþe pe eretici
ºi sprijinãtorii lor promiþându-le în schimb indulgenþã. Unii
suverani mai zeloºi s-au grãbit sã adopte legi, prin care, ridicând
combaterea ereziilor la rangul de principiu de drept public în
europa, au instituit pedeapsa cu arderea pe rug ºi confiscarea
totalã a averii. Papii, care în acea epocã se strãduiau sã smulgã
puterea temporalã din mâinile împãraþilor, nu se puteau resemna
sã lase acestora din urmã întreaga iniþiativã de urmãrire ºi
pedepsire a ereticilor ºi în special sã renunþe la foloasele
- 15 -
nu s-a fãcut nici pânã în prezent.
Sã revenim, însã, în sudul Basarabiei. Dacã dupã 1990
în ºcolile de aici limba românã, în straiul ei firesc, latin, ar fi
ocupat în mod sigur locul de cãpetenie care îi revine, astãzi am
fi avut, poate, altã situaþie. Prin promovarea consecventã ºi
afirmarea glotonimului “limba românã” în ºcoli s-ar fi putut
exercita o influenþã beneficã (ºcoala – familia – individul)
asupra stãrilor de spirit ºi a convingerilor maselor largi de
conaþionali. Dar limba românã, din pãcate, în ºcolile
sud-basarabene nici pânã azi nu ºi-a primenit straiele de
cenuºãreasã. În utilizarea ei nu s-a ajuns la o claritate. Chiar
unii profesori, în dependenþã de situaþie, îi spun când românã,
când moldoveneascã. Aceastã jonglare glotonimicã este, poate,
cea mai periculoasã, pentru cã ea dezorienteazã (ºi elevul, dar
ºi întreaga comunitate etnicã), nu oferã repere sigure, lasã loc
pentru speculãri ºi denaturãri. ªi dacã ar fi numai aceasta…
Un an mai târziu, în octombrie 1998, o profesoarã de
limba românã din raionul Ismail scria la redacþie: “Chiar de la
începutul anului ºcolar ni s-a propus sã iscãlim caietele în limba
moldoveneascã. Noi, pedagogii, am protestat, dar la ºedinþa
secþiei metodice raionale a profesorilor de limba românã am
fost anunþaþi cã, chipurile, au primit o telefonogramã specialã
de la Ministerul Învãþãmântului al ucrainei, în care ni se cerea
sã nu mai folosim glotonimul “limba românã”, ci “limba
moldoveneascã”. ªi, cicã, li se mai cerea directorilor de ºcoli
sã prezinte acte cu privire la apartenenþa naþionalã a populaþiei
pentru a se stabili ce limbã vorbim.
Din câte ºtiu, în regiunea Cernãuþi nu se discutã
problema aceasta ºi atunci apare întrebarea fireascã: oare, noi,
cei din regiunea Odesa, care vorbim aceeaºi limbã, pe care o
vorbesc cei din regiunea Cernãuþi, nu ne subordonãm unuia ºi
aceluiaºi minister, avem miniºtri diferiþi?” (“Concordia” din
10 octombrie 1998, articolul “Explicaþi-mi ºi mie”).
Aceastã situaþie se menþine pânã în prezent. Odesa
continuã sã editeze culegeri de “lucrãri ale scriitorilor
moldoveni” ºi “cursuri de literaturã moldoveneascã”. În
asemenea anturaj în prim plan se situeazã condiþia de activitate
a profesorului ºcolar, în special, a profesorului de limba ºi
literatura românã. Anume el ar trebui sã-ºi asume funcþia de
luminare ºi promovare a adevãrului ºtiinþific. În condiþiile
presiunilor care se exercitã la nivel raional ºi local, nu e de
mirare cã mulþi intelectuali din ºcoli, conºtienþi de ceea ce se
întâmplã, nu mai îndrãznesc sã combatã minciuna, denaturãrile.
Unii au obosit s-o facã, dezamãgindu-se, în alþii, dupã presiunile
la care au fost supuºi, s-au cuibãrit frica ºi înstrãinarea.
Vadim BACINSCHI
confiscãrii averilor ereticilor. În 1231, papa grigore al IX-lea,
print-o bulã, hotãrãºte ca judecarea infracþiunii de erezie este
exclusiv competenþã a instanþelor ecleziastice, autoritãþilor laice
revenindu-le misiunea de a aplica pedepsele pentru faptele
penale stabilite de instanþe. Pentru prima datã, acum, se vorbeºte
de inchizitori speciali numiþi de bisericã, iar în 1233 se
încredinþeazã misiunea de inchizitori cãlugãrilor dominicani.
Peste treisprezece ani aceeaºi misiune este încredinþatã de papa
Inocenþiu al IV cãlugãrilor franciscani . Inchizitorul era
personajul principal al tribunalului inchizitorial. Avea funcþia
de anchetator ºi judecãtor, astãzi incompatibile în practica
judiciarã. Pe lângã aceste particularitãþi era, în acelaºi timp,
omul bisericii, un duhovnic, investit cu misiunea de a asculta
mãrturisirea ereticului (a smulge), sã-i “salveze” sufletul (chiar
ºi prin arderea pe rug a trupului). Tribunalele inchizitoriale s-
au considerat competente sã judece nu numai faptele eretice
fãþiºe, ca abandonarea credinþei catolice ºi profesarea altei
religii, propovãduirea unor idei contrare sfintei scripturi ºi
dogmelor catolice, dar ºi multe alte fapte. Se pedepseau fapte
a cãror judecatã cãdea în competenþa tribunalelor civile ca
sodomia, bigamia, adulterul, cãmãtãria, practicile magice,
vrãjitoria. Au combãtut ºi ideile rãspândite prin intermediul
cãrþilor, tot mai numeroase dupã descoperirea tiparului. În acest
scop a instituit o cenzurã severã asupra cãrþilor care nu puteau
fi imprimate în þarã sau importate din strãinãtate. A întocmit
un index al cãrþilor eretice sau interzise; a organizat arderea în
pieþile publice a cãrþilor neconforme dogmelor.
Prin acþiunile întreprinse de tribunalele inchizitoriale
au fãcut ca justiþia sã fie abãtutã de la înalta ei misiune pentru
a deveni o simplã unealtã a puterii ecleziastice. A prefãcut
tribunalul bisericesc într-un instrument al urii, intoleranþei ºi
nelegiuirilor de tot felul.
Printre cele mai de seamã personalitãþi care au cãzut
victime aberantelor judecãþi au fost Giordano Bruno ºi Galileo
Galilei.
Ion DANILESCU
dunarea de jos
(
 cuvintele si
, lucrurile
INTRODUCERE ÎN ISTORIA ARTEI DE UNDEVA DIN PROVINCIE
În contemporaneitatea noastrã, multe ºtiinþe ºi
domenii umaniste au devenit realitãþi marginalizate de
preocupãrile sociale ºi alimentare deprimante, chiar ºi
atunci când cãutarea conºtientã devine pretext pentru
poziþionarea histrionicã a propriei imagini sociale. S-au
luat poziþii încruntate de îngrijorare atunci când s-a
constatat o marginalizare acutã a filosofiei, altãdatã ºtiinþa
imperialã ce trona, cu sisteme de valori frãmântate de
neobositele cãutãri redundante despre sens ºi viaþã,
deasupra ierarhiilor cunoaºterii umane. Ne amãgim,
hliziþi la viitor, cã recuperarea memoriei culturale
pierdute se va declanºa automat ºi pentru noi ca o
strãfulgerare ce ne va lumina deodatã minþile, convinºi
de imposibila lâncezealã la nesfârºit în periferiile marelui
domeniu aristocratic al celor ce creazã, organizeazã ºi
gândesc.
Avem o filozofie cu coperþi prãfuite în cartea
minþii noastre, animatã doar din dorinþa de refulare,
nostalgii ºi gânduri elitiste decadente, prezenþi doar la
saloanele de discuþii ale halucinaþiilor noastre ºi prin
reviste încuiate în cercuri de douã persoane. Avem o vagã
idee, de aici din provincialul culturii gãlãþene, despre
ceva ce se cheamã istoria artei, materie mai mult pentru
doctorii ca intelectuali, o istorie cu un Michelangelo gen
Heston, din filmul “Agonie ºi Extaz”, ºi un Van Gogh în
faþa cãruia nebunia lui Peter O’Toole din “Noaptea
Generalilor” a început sã clocoteascã, schimonosit fa-
cial de amprenta identificãrii. ªi aºa stau ºi realizez cã,
prin marginalizare i se conferã istoriei artei o notã de
ezoteric, de iniþiere, de ceva accesibil numai celor aleºi,
cu har, ceva ce o diferenþiazã ºi o potenþeazã cu
superioritatea admirativã a unui gen ce impune reverenþe.
Marginalizarea, descotorosirea spre “întunericul” astfel
teoretizat al provincialului înfiinþeazã paradoxul
“centrului”, inaccesibilului ºi punctului prim de referinþã.
În ciuda faptului cã, unei pãrþi din mine îi cam convine acest statut al istoriei artei, ca
un adept al ei primit în peºtera ascunsã de privirile jinduitoare ale multora, consider necesarã
peremtoria accesibilitate a acesteia, la nivelul lecþiei universale de abecedar, nu specializat ºi
academist, pentru a evita diletantismul, jumãtatea de mãsurã ºi contribuþia la grosificarea
rândurilor celor ce sfârºesc în marea subculturã tolãnitã fãrã simþire peste umerii multor
“intelectuali” ºi intelectuali care-ºi pot revendica paternitatea ei. ªi atunci, scoºi la un ordin
spre pribegia “prozelitismului”, încerc sã propun un mic curs de introducere în istoria artei.
Lecþia numãrul unu ºi ultima susþinutã.
Existã o divergenþã în artã între diferitele stiluri individuale – unii artiºti pot
aparþine aceluiaºi popor ºi aceleaºi epoci, pot avea idei
ºi intenþii comune în elaborarea unei tematici, dar stilul
ºi modul de tratare este întotdeauna diferit, poartã
amprenta temperamentului propriu care se manifestã în
ansamblul ºi în detaliul operei de artã, iar concepþia
formelor se leagã de un anumit colorit, care în
ansamblu creazã expresia temperamentului artistului.
Existã un stil comun când vorbim de ºcolile de
artiºti, unde reprezentativ este factorul etnic, dar acesta
se reduce la valorile ºi temele artistice comune împãrtãºite
ºi nu la modalitãþile personale de tratare.Mai putem vorbi
de un stil al epocii în care artiºtii asimileazã fenomenul
artistic universal ce dominã acel timp istoric, unul par-
ticular ºi special, filozofic, estetic ºi politic – stilul lui
Rubens era evident condiþionat de baroc, stilul lui
Delacroix de romantism. Stilurile devin astfel expresia
epocilor. De exemplu, Renaºterea începea sã exprime
un nou mod de viaþã, o renegociere a relaþiei individului
cu lumea, un nou mod de a simþi.
Pe lângã calitate ºi expresie, un alt element de
analizã a unei opere de artã este modul de reprezentare
ca atare. Existã o anumitã viziune a artistului de care se
simte legat. Unii artiºti au o formã de reprezentare proprie
preocupãrilor sale, dar care se încadreazã stilului întregii
epoci. Leonardo da Vinci ºi-a construit întreaga filosofie
artisticã conform unor interpretãri personale, dar
împãrtãºind valorile ºi idealurile Renaºterii în care el a
crezut – experimentul ºtiinþific, umanismul, modificarea
naturii etc. În concluzie, stilul individual ºi al ºcolii sunt
nesemnificative ºi se subordoneazã stilului epocii tratat
într-o viziune proprie idealurilor asumate ºi modului sãu
propriu de reprezentare.
Adunate în marea arenã a artei, este
neconcludent ºi imposibil, într-un fel, sã realizezi o
ierarhie valoricã a stilurilor sau a curentelor artistice, pentru cã fiecare artist a creat într-un
anumit nivel istoric, unde exista un set de valori ºi idei caracteristice ºi cunoscute prin
intermediul cãrora artistul se exprima. Ignorând aspectul dezvoltãrii gândirii umane, nu ne
putem închipui omenirea, într-un anume interval de timp, precum un uriaº creuzet în care se
regãsesc deodatã toate concepþiile filosofice ºi artistice ori toate cuceririle tehnice ºtiute, din
care artiºtii sã aleagã ceea ce considerã cã îi caracterizeazã spiritual cel mai bine – utopic
vorbind, dacã acest scenariu ar fi real, nu putem ºti în ce mãsurã Michelangelo nu ar fi fost un
expresionist mai bun decât Munch.
Continuarea vã aparþine…
Dragoº NEAMU

bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj
. ccdj.ro
- În timp ce în þarã mai toate fanfarele se
desfiinþeazã ori mai bântuiesc doar, precum
fantomele, la Galaþi, Centrul Cultural Dunãrea
de Jos a reuºit reînfiinþarea Fanfarei oraºului
(numitã deloc întâmplãtor “Valurile Dunãrii”),
repertoriul acesteia cuprinzând valsuri,
marºuri, uverturi atât din repertoriul naþional
cât ºi din cel internaþional.
- Înfiinþatã abia în decembrie anul trecut,
Corala “Andreiana Juventus” coordonatã de
prof. Victor Sorbalã (activând tot sub
patronajul Centrului Cultural Dunãrea de Jos)
a participat deja la manifestãrile prilejuite de
premierea cetãþenilor de onoare ai oraºului de
la mila 80 a Dunãrii, de ziua Sf. Andrei, la un
spectacol de Crãciun la Muzeul de Artã ºi la
Sãrbãtorile Mãrþiºorului.
- “Oferind cadrul cel mai adecvat” (dupã cum
a spus iniþiatorul proiectului, prof. Teodor
Niþã), Centrul Cultural Dunãrea de Jos “a
adoptat” imediat propunerea celui mai sus
menþionat ºi a prof. Silvia Niþã. Pe 25 ianuarie
s-a realizat o preselecþie ºi - poate fi considerat
un fel de record mondial - deja este aºteptat
primul CD al corului de copii “ALLEGRIA”.
- Sediul nou al Centrului Cultural Dunãrea de
Jos (Bloc V3) gãzduieºte pe o perioadã de timp
nelimitatã (încã) Muzeul (ºi expoziþia)
Caricaturii Româneºti ºi Universale. Cine este
prea strivit de greutãþile veºnicei tranziþii (de
la genezã omenirea este în tranziþie) este invitat
dunarea de jos
(
cu zâmbetul ºi braþele deschise. Descreþirea
frunþilor este garantatã... (gratis)!
- Specialiºtii Direcþiei Judeþene de Dezvoltare
Regionalã a Consiliului Judeþului Galaþi ºi-au
demonstrat valoarea obþinând victoria în 19
din cele 36 de probe la care au participat...
adicã, în ceea ce priveºte finanþarea în cadrul
Programului SAPARD, din cele 36 de proiecte
prezentate, le-au fost aprobate 19, Galaþiul
situîndu-se astfel pe primul loc în þarã!
- În toamna anului 2002 a avut loc prima ediþie
a Festivalului - Concurs de muzicã uºoarã
pentru copii “Ceata lui Piþigoi”. ªi anul acesta
înainte de primul clopoþel al anului ºcolar
2003 - 2004, la Galaþi, Centrul Cultural
Dunãrea de Jos organizeazã ediþia a II-a, având
ca scop stimularea valorilor autentice,
descoperirea ºi afirmarea tinerelor voci.
Concursul este deschis celor cu vârste cuprinse
între 6 ºi 14 ani, pe trei categorii.
- Cu ocazia Zilei Internaþionale a Femeii,
profesorii ºi elevii (altfel spus, cu mic ºi mare)
de la ªcoala de Arte a Centrului Cultural
Dunãrea de Jos au organizat ori au participat
la diverse manifestãri. “Cântece de demult”
s-a intitulat programul prezentat bãtrânicelor
dar ºi bãtrâneilor de la Fundaþia de Sprijin a
Vârstnicilor. Elevii prof. Caprã Angelica ºi
Prisecaru Monica (clasa de pian) ºi a prof. Grig
Dristaru ºi Pavel Carol (actorie ºi chitarã
clasicã) alãturi de Corala “Andreiana
Juventus” au prezentat un spactacol liceenilor
de la Grupul ªcolar “Traian”. La Casa de
- 16 -
bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj bumbi ccdj
Culturã a Sindicatelor a evoluat Ansamblul
Folcloric “Doina Covurluiului” în timp ce
elevii ªcolii nr. 2 s-au bucurat de programul
artistic oferit de învãþãceii de la clasele de
actorie, dans sportiv, dans modern ºi canto
muzicã uºoarã.
. Însurãþirea tinerilor
Joi, 6 martie a.c. la Casa de Culturã
a Studenþilor, în “Club S” s-a întâmplat un
lucru inedit pentru studenþi. Adicã. Secþia de
Cercetare, Conservare ºi Valorificare a
Creaþiei ºi Tradiþiei Populare din cadrul
Centrului Cultural Dunãrea de Jos a organizat
o sãrbãtoare a Dragobetelui aducând tinerilor
bucuria de a vedea un film documentar
intitulat “Dragobetele la Dunãrea de Jos”
realizat de Secþia de Cercetare în colaborare
cu Ansamblul “Altiþa” coordonat de
profesoara Maria Chriþã din Tecuci.
Dupã proiecþia de film de la orele
18.00 a vut loc un spectacol oferit de
Ansamblul Doina Covurluiului al Centrului
Cultural ºi o alocuþiune rostitã de ºeful Secþiei
de Cercetare, Daniel Popa.
. Seminar despre femei
“Singurul lucru care conteazã este
femeia…” spunea Lucian Avramescu,
continuînd cu “pielea ei care ºtie toate limbile
pãmântului” sau aºa ceva. Coordonatorul
Secþiei Editurã din cadrul Centrului Cultural,
Ion Cordoneanu, a avut o idee mai altfel de a
sãrbãtori Ziua Femeii ºi anume: la seminarul
cu studenþii din anul I de la Filosofie, vineri,
7 martie, de dimineaþã, el s-a dus cu poeme
despre femei, mame, iubite ºi ce s-a întâmplat
acolo cine sã ne spunã? Studenþii… sau
poemele…?
. Fapte ºi vorbe
Sub genericul “Fapte culturale la
Dunãrea de Jos”, vineri ºi sâmbãtã, 14-15
martie a.c. Centrul Cultural Dunãrea de Jos în
colaborare cu Universitatea a organizat o
întâlnire cu scriitorul Radu Preda, autorul
volumului “Jurnal cu Petre Þuþea”. Vineri, 14
martie a avut loc întâlnirea cu studenþii
gãlãþeni, iar sâmbãtã la sediul nou al Centrului
Cultural, Radu Preda s-a întâlnit cu
intelectualitatea gãlãþeanã.
. Poezia este atunci când…
De fapt nu ºtim dacã este chiar atunci
când ne întâlnim noi, trimbulinzii. În luna
martie, ºedinþa trimbulinzilor se întâlneºte sã
sãrbãtoreascã Ziua Internaþionalã a Poeziei pe
21 martie, orele 17.00 la sediul nou al
Centrului Cultural. Trimbulinzii s-au pregãtit
cu poezie din opera lui Nichita Stãnescu, cu
poezii ale Angelei Baciu (sãrbãtoritã în
martie), cu poezii despre... ce înseamnã poezia.
Pe 21 martie începe primãvara, încep
ºi nu se mai sfârºesc cuvintele, începe starea
de bine…
f.z.
anul 2, nr.13