Ex.

Cultura este fundamentală în împlinirea personalității, este ca apa și soarele pentru toate
regnurile de pe planetă. Cultura exprimă modul particular de viață și existenţă al unui grup sau
comunităţi, înglobând de o maniera unitară tiparele de gândire, limbajul, credințele,
comportamentele, tradițiile, arta, muzica și literatura acesteia. Între cultura și societatea pe care o
reprezintă există o relaţie de codeterminare. Totadată este o formare, și se constituie prin forma
universalităţii: astfel, omul cultivat este cel ce știe să imprime tuturor acţiunilor sale sigiliul
universalităţii, care a renunțat la particularitatea sa, care acționează după principii universale.
Cultura este o formă de gândire. Astfel omul știe să se rețină; el nu mai făptuiește potrivit
înclinaţiilor și nemijlocitelor sale dorinţe, ci se reculege. Graţie acestui fapt, el recunoaște
obiectului o poziţie liberă și se obișnuiește cu viaţa contemplativă.

Ex.1

Ioan Budai-Deleanu a trăit între anii 1763-1820 şi a fost un scriitor de factură clasică, istoric şi iluminist român,
reprezentant al Şcolii Ardelene alături de Gheorghe Şincai, Samuil Micu, Petru Maior, Ioan Piuaru-Molnar.

Personalitatea culturală bine conturată, de o deosebită semnificaţie într-o vreme în care literatura noastră cultă nu
era decât la începuturile sale, Ioan Budai - Deleanu este nu numai cel mai de seamă literat al Şcolii Ardelene, ci şi
unul dintre reprezentanţii de prestigiu al literaturii române, opera sa literară marcând o izbândă artistică reală, ce
depăşeşte operele contemporanilor.

Prin ideile sale îndrăzneţe relativ la rezolvarea problemelor sociale, Ioan Budai-Deleanu depăşeşte crezul Şcolii
Ardelene. Cei trei mari reprezentanţi, cărturari şi distinşi iluminişti - Samuel Micu, Petru Maior şi Gheorghe Şincai,
de formaţie şi mentalitate teologică, nu au convingerile radicale ale autorului ŢIGANIADEI în ceea ce priveşte
credinţa, organizarea religioasă sau statală, precum şi relaţiile sociale.

Ioan Budai - Deleanu, deşi şi el de formaţie teologică, a fost totuşi o conştiinţă luminată, însufleţită de idei şi
convingeri extrem de înaintate şi curajoase pe care le-a expus în imagini literare nu lipsite de relief şi forţă artistică
impresionantă.

Ioan Budai - Deleanu s-a născut în satul Cigmău din ţinutul Hunedoarei, aproape de Orăştie probabil la 1760.
Este primul din cei zece copii ai preotului Solomon Budai, adept statornic al unirii biserici strămoşeşti cu biserica
Romei. Fraţii săi au fost Aron, Anton, Petru, Nicolae, Iosif, Solomon, Măria, Sofia şi Dina. Aron Budai a fost o
personalitate a timpului, fiind secretar al tezauriatului şi al consistoriului ardelean din Sibiu, având un rol deosebit în
viaţa social-politică şi culturală a Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

În anul 1819 fraţii Ioan, Aron şi Anton Budai cer prin Cancelaria Aulică, ridicarea, cu scutire de taxă în rangul
nobilimii transilvănene precum şi scutirea locului de casă părintesc rămas neîmpărţit după dispariţia părinţilor, dar
numai Ioan şi Aron primesc conferirea înnobilării, un act cu semnificaţii pur formale.

Viaţa autorului Ţiganiadei, acoperă răstimpul unei epoci brăzdate de agitaţii sociale, răscoale şi revoluţii.
Această epocă în care au izbucnit nemulţumirile sociale dar şi naţionale, iar valul răzmeriţelor ameninţa rânduielile
existenţei feudale, au impus interesul deosebit pentru atitudinea cutezătoare, acţiunea demnă şi faptul istoric îşi va
impune sigiliul şi asupra activităţii literar scriitoriceşti a lui Ioan Budai-Deleanu.
 Acesta şi-a petrecut copilăria la Cigmău unde a făcut şi şcoala primară. începând cu anul 1772 îşi continuă
studiile la seminarul de la Blaj, de unde va primi cunoştinţele dar şi întipărituri trainice, legate de cunoaşterea directă
a tuturor aspectelor vieţii de la ţară dar şi a datinilor, legendelor şi toată frumuseţea folclorului atât de bogat din
ţinutul său de naştere. Aici, la Blaj, a receptat şi întâile elemente de cultură clasică pe care apoi le-a îmbinat cu viaţa
şi realităţile de la sate. Aceasta şi explică atât poziţia fermă adoptată faţă de problemele social - politice dar şi
maxima prezenţă în opera sa a unor elemente şi date locale. De exemplu toponime ca Cioara, Bozeş, Şibot, Câmpul
Pâinii, Vaideei, Turdaş, Haţeg, Săcel, Retezat, Mureş apar în opera sa, dar şi onomastică, tradiţii, credinţe, obiceiuri,
mediul social-istoric al timpului precum şi limba care utilizează din plin elemente lexicale cu totul specifice
meleagurilor natale.

Din aceste motive Ioan Budai - Deleanu nu a devenit tipul livresc al savantului de cabinet care studiază viaţa
poporului din consideraţii şi convingeri naţionale ori umanitare, ci a fost un cărturar cetăţean ivit şi răzbătând spre
lumină din rândurile de jos, a căror viaţă o cunoaşte dinlăuntru, intim şi multilateral.

Scrierile lui Ioan Budai - Deleanu sunt numeroase şi din domenii diverse, lucrări cu caracter pedagogic, juridic,
istoric, etnografic, opere lingvistice şi literare. în domeniul pedagogic a tradus în limba română o scriere pedagogică
germană numită şi „Cartea trebuincioasă pentru dascăli” - 1795, apoi traduce şi adoptează opere de legislaţie -
lucrări de drept sau de procedură penală.

Lucrările istorice, redactate exclusiv în limba latină şi rămase toate în manuscris, arată dorinţa autorului,
realizată doar parţial, de a alcătui o vastă operă consacrată originii popoarelor din Transilvania.

Ioan Budai - Deleanu a lăsat moştenire şi multe scrisori lingvistice, studii de gramatică, teorii ale
ortografiei româneşti şi mai multe dicţionare proiectate în 10 (zece) volume pentru limba română şi limbile latină,
greacă, italiană, franceză şi germană.

Asemenea preocupări multiple în vaste sectoare de activitate precum şi ideile care l-au animat în acţiunile de
apărare a drepturilor şi prestigiului neamului românesc, fac din Ioan Budai - Deleanu un ilustru reprezentant al
Şcolii Ardelene. Din păcate scrierile sale, aproape toate în manuscris nu au putut fi cunoscute la vremea lor decât în
mică măsură. Ele dovedesc însă erudiţia, interesul, opiniile şi atitudinile autorului care a fost un spirit lucid şi
incisiv, alimentat de o vastă cultură clasică şi umanistă pus în slujba aspiraţiilor şi ridicării poporului său, pe care l-a
iubit cu devoţiune.

Întreaga activitate a lui Ioan Budai - Deleanu a fost încununată prin opera literară, formată din cele două poeme
eroicomice şi satirice ŢIGANIADA şi TREI VITEJI (neterminată).

În fapt şi concret, realizarea literară de esenţă naţională este ŢIGANIADA, operă capitală a unei vieţi, această
epopee unică în literatura noastră, rod al unei îndelungate elaborări şi scrisă în două variante, ultima începută ia
1800 şi terminată la 1812.

De fapt această operă este o sinteză a legitimelor aspiraţii româneşti de veacuri, dar care este plasată într-un
moment eroic al trecutului naţional mai îndepărtat, adică în Muntenia secolului al XV-lea, pe vremea lui Vlad
Ţepeş.

La capătul zbuciumatei sale vieți, în data de 9 iulie 1820, cu numai câteva săptămâni înainte să închidă ochii pentru
totdeauna, cărturarul a fost înnobilat, cu titlul „de Cigmău”. Hunedoreanul Ioan Budai Deleanu a trecut la Domnul,
acum 200 de ani, departe de casă, la Liov, în ziua de 24 august 1820, la vârsta de doar 60 de ani, fiind înmormântat
în cimitirul „Cmentarz Lyczkowski”. Însă, pe toată durata vieții sale, după cum o mărturisea singur, a fost mistuit de
dorul față de meleagurile natale: „Nu-mi pot scoate din inimă dorul ţării în care m-am născut. Și, măcar trăiesc aici,
în prisos de toate, totuşi spre fericirea deplină, patria-mi lipseşte”.