PRELUNGIRI ALE ROMANTISMULUI SI CLASICISMULUI

,,Rugăciune”, Octavian Goga

INFORMATII
- Data: 22.05, ora 10-11
- Clasa: a XI-a E, sectia romana
- Poezia listata, 30 elevi

1. Contextul epocii
Curentul literar este o mișcare literară ce reunește scriitori dintr-o anumită perioadă istorică care împărtășesc
aceleași principii esteice, se raportează într-o manieră comună la aceeași tradiție literară, manifestă
preferințe comune în ceea ce privește anumite specii și genuri literare și utilizează în operele lor modalități
artistice similare.

Poezia de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea nu poate fi incadrata intr-un
current literar, nu se subordoneaza unei singure formule estetice, ci reprezinta o serie de prelungiri ale
romantismului si ale clasicismului.
George Cosbuc si O. Goga sunt doi poeti importanti ai acestei perioade care ilustreaza, in operele lor, cel
mai bine tendintele epocii. Astfel, poezia idilica si optimista a lui Cosbuc este de facture clasicista, in timp
ce poezia mesianica si profetica a lui Goga este de factura romantica, in care jalea metafizica, plansul si
lacrima sunt simboluri ale colectivitatii asuprite.
Perioada in care debuteaza Goga se remarca prin promovarea unor orientari literare, care pledeaza pentru
tematica rurala, si anume samanatorismul si poporanismul.
2. Samanatorism si poporanism. Trasaturi
Tendinţe literare în literatura română:

--- Sămănătorismul ---

Orientare tradiţionalistă apărută la începutul sec. XX de revista “Sămănătorul” înfiinţată la 1901 de Vlahuţă
şi Coşbuc, ca o revoltă la adresa modernismului.
Trăsături :
1. Satul este privit idilic, muzeu etnografic, arhiva folclorică subliniind frumuseţea tradiţiilor şi
obiceiurilor, iar oraşul fiind văzut ca un loc al pierzaniei.
2. Îndeamnă la contemplarea frumuseţilor vieţii de la ţară, la înţelegerea culturii şi a mitologiei.
3. Dominat de o viziune romantică, paseistă.
4. Tema predilectă: refugiul în natură -> pastelul.
5. Ţărănimea şi boierimea autohtonă singurele clase pozitive ameninţate de civilizaţia cosmopolită şi
coruptă a oraşului.
Reprezentanţi: Vlahuţă, Coşbuc, Emil Gârleanu, Goga, Ştefan Petică.
Caracteristici:
- solidaritatea naţională
- tradiţia şi exaltarea păturii rurale
- conceperea artei în funcţie de naţiune, de ţărănime
- confundă etnicul cu esteticul
- dragoste pt. trecut
- dragoste pt. ţărani
Revista “Sămănătorul” condusă de Iorga, Vlahuţă, Coşbuc
Reprezentanţi: Octavian Goga, Şt. O. Iosif, Hogaş, Sadoveanu, Cezar Petrescu, Agârbiceanu

--- Poporanismul ---

Orientare populară apărută la începutul secolului XX, ai cărei reprezentanţi considerau ca ţărănimea este
adevăratul fond al poporului român, depozitarul valorilor spirituale şi morale.
Poporaniştii susţin că s-ar putea crea o societate agrară care să nu fie deranjată sau atinsă de industrializare.
Ei atrag atenţia asupra drepturilor nerespectate ale ţăranilor.
Trăsături:
1. Vede mizeria în care trăiesc ţăranii, lipsa de instruire
2. Îndeamnă la revoltă, la lupta pt. drepturile ţărănimii
3. Dominat de o viziune realistă, criticistă
4. Propovăduieşte dragostea faţă de popor, datoria intelectualului faţă de ţărani şi ideea ridicării
poporului prin cultură.
Reprezentanţi: Agârbiceanu, Topârceanu, Rosetti, Sadoveanu.
„Viaţa românească” Iaşi 1906 - 1916 -- G. Ibrăileanu animator 1940 - cu intermitenţe; cea mai
importantă publicaţie de literatură şi artă după 1900.
În prima parte a apariţiei (1906 – 1916) revista manifestă o deosebită simpatie pt. literatura inspirată
din viaţa ţărănimii. De numele revistei se leagă dezvoltarea şi difuzarea orientării poporaniste, apropiată prin
spirit de cea sămănătoristă.
Poporanismul politic – este legat de activitatea lui C. Stere. Poporanismul lui C. Stere este o variantă
a narodnicismului rusesc, adaptată la realităţile româneşti.
P. este înţeles ca o mişcare umanitaristă , cu caracter iluminist, de iluminare şi organizare a maselor
muncitoare.
P. literar îşi descoperă ascendenţa în poziţiile culturale şi estetice ale paşoptiştilor.
- Revista ieşeană a adunat însemnate forţe scriitoriceşti: Caragiale, Coşbuc, Delavrancea, Slavici,
Sadoveanu, G. Galaction, Arghezi, Agîrbiceanu, Goga, Şt. O. Iosif, Eftimiu, Minulescu, Mateiu Caragiale,
N. D. Cocea, D. Anghel, Topârceanu, Hogaş, H. P. Bengescu etc.
„Viaţa românească”- articolul program este o replică dată sămănătorismului.
- afirmă interdependenţa dintre cultura naţională şi cultura universală ( spre
deosebire de S., care se manifestă violent faţă de influenţa culturii străine, deplângând dispoziţia tradiţiilor).
- principiul „Vieţii româneşti”: nu influenţele exterioare sunt păgubitoare, ci condiţiile în care au loc,
conţinutul lor şi relaţia în care intră cu fondul cultural autohton şi care, asimilate, devin factor de progres pt.
cultura naţională asimilatoare şi frânează progresul.
Progresul culturii naţionale nu poate fi conceput în afara unui evantai larg de reforme economice.
S. considera luminarea culturală un panaceu al rezolvării contradicţiilor care măcinau satul românesc.
Poporaniştii abordau problemele dezvoltării culturii naţionale în contextul emancipării generale
econonico-social-politice a ţărănimii.
Scopul esenţial al revistei „Viaţa românească” era stimularea culturii naţionale .
Pt. poporanism sunt importante ideile din studiul lui G. Ibrăileanu, „În cultura românească”, ele
fundamentând atitudinea promovată la „Viaţa românească” faţă de rolul culturii străine în formarea culturii
române, precum şi faţă de legătura literaturii cu societatea, sub unghiul specificului naţional.
3. Octavian Goga
- scurta biografie
Octavian Goga s-a nascut in 1881 in comuna Rasinari, jud. Sibiu, ca fiu de preot si moare in 1938 la Ciucea,
in jud. Bihor
- Urmeaza liceul la Sibiu si Brasov
- 1897 debuteaza in revista TRIBUNA , ca elev, avand apoi o bigata activitate poetica in mai multe reviste
din Ardeal, cum ar fi Familia, Tribuna literara, Revista ilustarat.
- 1900 se inscribe la Facultatea de litere si filozofie din Budapesta, continuandu-si studiile la Berlin, pana in
1904
- In capitala UNgariei se angajeaza in framantarile luptei nationale, aducand in societatea studenteasca Petru
Maior fermentul revoltei si al spiritului romanesc, publicand articole olitice
1902, editeaza la Budapesta revista LUCEAFARUL, in care publica majoritatea poeziilor care vor forma
volumul sau de debut, Poezii, din care face parte si poezia RUGACIUNE. Aparitia acestuui volum il impune
pe Goga ca pe unul dintre cei mai mari poeti ai timpului.
- Intreaga activitate politica si literara a poeului este pusa in slujma idealurilor de eliberare sociala si
nationala a romanilor din transilvania, in timpul regimului austro-ungar.
- Prin O.G. , literatura romana castiga pe unul din cei mai de seama poeti nationali. Temperamentul sau
viguros, de luptator, vocatia de profet si de ,,pedagog al neamului”, catalizate de zbuciumarile ardealului in
epoca luptei pentru unire, au dus la nasterea unei poezii representative, cantec amplu al aspiratiilor collective
spre supremul ideal national.
- Prin intermediul poeziilor sale, Giga devine rapsodul ,,celor fara nume” si al ,,patimirii de veacuri”, traind
durerea unui neam nedreptatit si lasat in uitare, inchipuindu-se justitiar si profet.
- Esentialul poeziei lui O.G. il coonstituie starea de jale, de boala sufleteasca, de chin intraductibil, asemenea
dorului din poezia populara. Poemele trimit la lumea originara a Transilvaniei, fiind o monografie lirica a
satului ardelean, dar nu una evocatoare sau de reconstituire, ci o proiectie simbolica. Satul lui Goga este o
tara fictive, pe al carei steag stau jalea si dorul, visul desert. Singura lumina a vietii de aici este visul
neimplinit care trebuie sa vina. Visul inseamna o reintrare in drepturi stravechi, o mostenire regasita prin
martirajul durerii.
- Satul lui Goga este asezat sub orizontul unei zeitati, a puterii morale, a credibtei in frumos, in bine, in
adevar, iar ursita rea va fi infranta de sufletul acestui neam ramas pur si drept in incercarea durerii unde a
fost impins prin viclenie si ura.
- Conectata realitatilor immediate ale Ardealului, poezia lui Goga devine militant si patriotica, cu puternice
accente sociale

- concepte artistice, literare

Poezia lui O. Goga se naste in inima indurerata a poetului pentru soarta poporului sau asuprit. Lirica sa
inglobeaza mesaje despre imensa neliniste a suferintei, despre lacrimi si razvratiri impotriva nedreptatilor
sociale si nationale, mesianismul sau manifestandu-se in sensul increderii poetului in forta sa de a indrepta
soarta dureroasa sa neamului romanesc, de a contribui la eliberarea sociala si nationala, la izvavirea
poporului de amar si suferinta.
Arta poetica este dominata de idea ca locul si menirea poetului este aceea de a da glas suferintelor si
nazuintelor poporului sau. CITAT CREATOR SI CREATIE
In opera sa, Goga a intentionat sa construiasca o monografie lirica a satului transilvanean, in care sa
vorbeasca in numele colectivitatii (lirism obiectiv). ,,Eu am pornit in literature de la o idee monografica a
unui sat: am crezut ca satul reprezinta prin sine unitatea organica a sufletului acestui popor; satul reprezinta
prin sine expresia puritatii de rasa; sa dau deci monografia sufleteasca a satului, cu toate framantarile lui, cu
tot ce e zvarcolire in el”.
4. Poezia ,,Rugaciune” confesiune
- incadrare in volum
- lectura
- exercitii : tema, motivele poetice, lirismul obiectiv, specia litarera, viziunea despre lume, semnificatia
titlului, structura textului poetic (secvente, stil, simetrie sobrietate si patesim, relatii de opozitie- intre noapte
si zi, intre conditia taranului de demult si acum), elemente de recurenta in text – tristetea revolta
- Imaginar poetic
- Componenta patriotica si atitudinea revoluta apartine romantismului, iar tonalitatea de jale si revolta
confera timbrul lyric specific lui Goga. Conceptia romantic a credintei in izbavire (mesianism)
- Limbajul poetic extras din folclor, religie si istorie, prophetic, evocator, solemn, cu accente biblice si
arhaice. Forta de expresie sta in nuantele metaforice ale limbii vechi. Simplitatea si sobrietatea stilului se
imbina armonios cu muzicalitatea si savoarea vorbirii populare.
- Mijloace ale expresivitatii poetice: regimul special al verbelor (present narativ si present istoric) contribuie
la crearea impresiei de generalizare si propune o perspectiva sincronica (simultana, concomitenta), astfel ca
timpul evenimentelor, timpul evocarii si timpul lecturii intra in consonanta cu timpul integrator. verbele la
timpul trecut, perfect compus au rol de evocare, indicand o actiune incheiata, ,,…ale carei ecouri sunt inca
vii in sufletul nostru’’ (I. Iordan)
- amestecul de sobrietate si patetism caracteristice poeziei lui goga se obtine prin utilizarea unorpropozitii
exclamative, apozitii cu nume proprii cu val de simbol, inversiuni, epitete, metafore si simboluri
-particularitati prozodice: nr de versuri organizate in nr de strofe (ccatrene, distihuri) Versurile cu sonoritati
folclorice sunt construite in metro de x silabe (masura), cu rima….si ritm iambic, specific tonului elegiac al
textului.
- Concluzii: Elegia ,,Rugaciune” ilustreaza modul particular in care literature romana a topit, intr-un creuzet
unic, trasaturile clasicismului si ale romantismului. Neoromantica prin caracterul evocator, messianic si
prophetic, prin profunzimea si autenticitatea trairilor, prin component patriotica si revolute, prin tonul
elegiac, prin cultivarea imaginii poetului angajat, ea ramane insa clasica prin viziunea morala si monografica
a satului transilvanean, prin retorismul bazat pe exclamatii si gradatie si prin armonia discursului cu
inflexiuni folclorice.
5. Tema de casa
Incadrarea in orientarea literara – eseu-
Realizati un eseu despre particularitatile unei poezii care sa reflecte prelungiri ale clasicismului si ale
romantismului, de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, analizand urmatoarele
concepte:
 -tema, viziunea despre lume, titlu, imaginar poetic, relatii de opozitie si simetrie, elemente de recurenta,
simbol central, figuri semantice, elemente de prozodie