Traditionalismul

Traditionalismul cuprinde totalitatea tendintelor literare conservatoare din perioada interbelica,ce-si propun
sa apere romanismul, specificul national, ortodoxismul, viata autohtona in elementele ei perene, tendinte
grupate in jurul revistei Gandirea, condusa de Nichifor Crainic.

Cezar Petrescu, primul director al revistei din perioada clujeana, declara in primul numar ca ei vor apara
sufletul national" si romanismul" in fata spiritului internationalist ce incepuse a se manifesta" in acea
perioada, convinsi fiind ca spiritualitatea romaneasca este incompatibila cu civilizatia importata" din
Occident.

Din vechile doctrine traditionaliste - samanatorismul si poporanismul -, ei preiau ideea ca istoria, folclorul si
natura patriei sunt domenii relevante ale specificului unui popor, la care N. Crainic adauga si credinta
ortodoxa, element esential al sufletului taranesc, definita ca cerul spiritualitatii romanesti".

Mostenim un pamant rasaritean, mostenim parinti crestini - soarta noastra se cuprinde in aceste date
geoantropologice. O cultura proprie nu se poate dezvolta organic decat in aceste conditii ale pamantului si
ale duhului nostru. Occidentalizarea inseamna negarea orientalismului nostru ; nihilismul europenizam
inseamna negarea principala a unei culturi romanesti, negarea unui destin propriu romanesc si acceptarea
unui destin de popor nascut mort." (Nichifor Crainic, Sensul traditieI)

Traditia nu este asumata si continuata firesc, ci inteleasa ca o suma de valori expuse pericolului alterarii si
degradarii venite din partea culturii occidentale, mai ales a celei franceze. Trecutul este idealizat si convertit
in mit, mai ales cel de factura rurala, ajungandu-se la un neoromantism desuet, in aceeasi perioada cu
ascensiunea avangardei. De altfel, modernismul si traditionalismul sunt doua miscari ce-si fundamenteaza
doctrina pe negarea reciproca a ideilor, ambele ajungand la exagerari si extremism.

Daca la inceput gandirismul a reprezentat o tendinta integrata firesc in dinamica literaturii, cu timpul a
capatat conotatii negative, situate in afara esteticului. S-a ajuns la absolutizarea autohtonismului
spiritualizat, a ortodoxismului si a primitivismului rural, dintr-o perspectiva etnicista ce devine criteriu unic
de apreciere a operei de arta.

Nicolae Manolescu defineste traditionalismul ca un stil, o formula inventata de poetii moderni", el

reprezentand, inlauntrul poeziei moderne, una din tendintele acesteia, tendinta de autoconservare ce se
opune evolutiei prea rapide, in alte directii, a poeziei moderne", mai degraba un program decat o
sensibilitate reala" (N. Manolescu, Poezia intre cele doua razboaie mondiale - varsta moderna a lirismuluI).
intre numele care au onorat intr-o perioada paginile revistei, se situeaza L. Blaga, Mateiu Caragiale, Ion
Pillat, V. Voiculescu, T. Arghezi, T. Vianu, Al. Philippide.