„Eminescu a dat poeziei româneşti dimensiunile cate îi lipseau înainte.

Lumea în care ne
introduce Eminescu este o lume de mare vastitate în spaţiu şi în timp şi în care privirea
cugetătorului pătrunde până în punctele cele mai tăinuite ale sufletului omenesc şi până în
concepţiile cele mai înalte ale raţiunii.” (Tudor Vianu, Studii de stil şi artă literara, 1955)

Cu Eminescu apare in literatura europeana ultimul mare poet romantic, pastrand in existenta
si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Nazuind necontenit spre un
plan de viata superior etic si artistic, cautand cu patos adevarul si refuzand consecvent
compromisul, Eminescu s-a aflat in permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina
noncomformismului, a sinceritatii in faptele de viata si a inaltimii de gandire, dublata de o
sete de cunoastere absoluta. (Zoe Dumitrescu Busulenga)

„Eminescu nu e o floare rară, desfăcută aproape prin miracol dintr-o sămânţă adusă din
întâmplare pe solul Daciei de suflarea vânturilor apusene: este un astru ţâşnit din adâncurile
cerurilor din Răsărit, ca mărturie despre o civilizaţie tânără şi nouă, dar înrădăcinată într-un
trecut de veche cultură şi de severă tradiţie. Ca şi a Luceafărului său, şi lumina lui a străbătut,
înainte să ajungă până la noi, o cale lungă.“ (Rosa del Conte)

A iubit nemarginit valorile vietii, a cautat in ele granitul absolutului si, negasindu-l, din
amaraciune fata de faza istorica in care i-a fost dat sa traiasca, si din durere, sfasiere si revolta
fata de marginirea fiintei omenesti, a tagaduit ... Aici sta marea taina a atitudinii eminesciene.
(D. Caracostea)

Eminescu depaseste nu numai raza romantica, ci si toate celelalte antecedente cunoscute; intr-
adevar, el ne apare drept unul din cei mai mari poeti ai categoriei departelui din intreaga
literatura universala. (Edgar Papu)