În opinia mea, sporturile joacă un rol important în viața noastră, practicarea acestora fiind influențată în

marea majoritate a timpului de dorințele noastre proprii, iar riscurile acestora nu ar trebui să ne
oprească din a face ceea ne priește.

În primul rând, una dintre cele mai mari influențe ale practicării unui sport este pasiunea ce stă la baza
acesteia. În ciuda riscurilor, dragostea pentru ceea ce faci este și va fi întotdeauna mai presus și te va
ambiționa să mergi mai departe. Un bun exemplu reiese din fragmentul dat, atunci când autorul în
copilărie, deși conștient de posibilele pericole, nu a fost împiedicat să continue („Mâinile scrântite și
degetele umflate și întoarse constituiau însă riscul de care nu scăpa niciunul dintre jucători. Am practicat
cu plăcere acest sport.”). Astfel, totul ține de plăcere și dorințe, așa cum ne-au demonstrate ani la rând
jucătorii de box care deși accidentați de nenumărate ori nu au renunțat la pasiunea pentru ceea ce
practică.

În al doilea rând, practicarea sporturilor este în cea mai mare parte influențată de popularitate și modă.
Marea majoritate se inspiră din ultimele trenduri pentru a fi în pas cu ceilalți și preferințele cele mai
apreciate. În fragmentul dat, autorul în copilărie se apucă de jocul de oină datorită popularității și faimei
de care se bucură acest sport („De mare prestigiu se bucura pe vremea când eram copil frumosul joc al
oinei”). De asemenea, în zilele noastre este de remarcat evoluția numărului de jucători de tenis din
România odată cu ascensiunea Simonei Halep în topurile internaționale.

În concluzie, practicarea sporturilor nu ar trebui împiedicată de riscurile ce stau în cale, cel mai
important lucru fiind dorința și pasiunea atât pentru evoluția fizică, cât și cea morală.

Poezia „În parc” de Șt. O. Iosif este o operă lirică în care se exprimă în mod direct sentimente de
melancolie și nostalgie generat de trecerea ireversibilă a timpului, poezie ce impresionează prin lirism
subiectiv definit de mărcile lexico-gramaticale („am găsit, „mi-ați fost”, „triste-mi”) îmbinând un discurs
liric de tip confesiv, cu unul adresat.
Tema poeziei este redată de trecerea tumultoasă a timpului evidențiată de motivele literare „bancă”,
„flori”, „fluture”. Aici, eul liric contemplează amintirile de mult apuse pe care le asociază florilor ofilite ce
susține idea de efemeritate a timpului.
La nivel stilistic, mesajul se află într-o strânsă legătură cu idea centrală a poeziei susținută de procedee
artistice. Astfel, cele 4 strofe se sfârșesc cu o adresare retorică ce susțin elementele curente ale
discursului direct („Ce mâini necunoscute/V-au strâns la piept și-apoi vă aruncară?”). Florile, motivul
central sunt personificate, fiind un receptor indirect al emoțiilor eului liric („La ce-ntâlnire mărturii
tăcute/Mi-ați fost?”, „Ce triste-mi stați acuma”). Enumerația de epitete Flori veștede, flori moarte, flori
iubite! Ilustrează amprenta timpului asupra ființelor constituind o metafora.
În concluzie, opera lirică „În parc” are un mesaj puternic determinat de idea centralăa trecerii
ireversibileși tumultoase a timpului redat de motivul florilor – simbol al efemerității.