Citește următorul fragment:

Jocul a devenit o paradigmă* universală. Prezența sa a fost identificată în toate

domeniile vieții și ale creației. De la joc s-a trecut la metafora jocului, care și ea este un fel de
joc, deci cercul se închide. Jocul a devenit o problemă foarte serioasă și foarte dificilă, el
este departe de a fi o joacă (termen asociat cu idee de lucru facil).[...]
Mecanismele jocului au fost analizate din cele mai variate perspective: biologică,
psihologică, matematică, sociologică, lingvistică, filozofică și politică. Accentul a căzut mereu
pe latura restrictivă, normată, de impunere a unor reguli. Totuși jocul este în primul rând o
manifestare a libertății la care are dreptul ființa umană. [....] Aria de manifestare a acestei
libărtăți, formele efective pe care libertatea le ia, modul în care ea rămâne o garanție a
stimulării capacității creatoare sunt aspect ale ludicului* care nu s-au bucurat de atenția
cuvenită, nu au fost suficient explicate și analizate. […] De exemplu, un aspect al
libertățiiludice este dreptul de a greși în mod repetat, greșeala fiind o condiție a creației și,
uneori, chiar o sursă de creativitate. [....]
Orientați spre manifestările libertății ludice, nu avem în vedere numai libertatea de a
decide dacă să intrăm sau nu într-un joc (în cele mai importante jocuri, nici măcar nu intrăm
de bunăvoie), ci și libertatea din interiorul jocului. Este nevoia ființei umane (și a gândului)
de a hoinări în direcții stabilite numai de curiozitatea și de imaginația sa și fără teamă că
eșecurile îi vor fi pedepsite. Acesta este jocul major în care-și au sursa cultura și creația.
Regulile sale, dacă există, nu sunt formulate de la început, ca la tenis sau la șah, ci decoperite
eventual pe parcurs.
Există un numitor comun al jocului cu arta și cu matematica: faptul că fiecare dintre
ele ne plasează într-un univers de ficțiune, într-o convenție care se constituie ca o replica la
universal contingent.
(Solomon Marcus, Jocul ca libertate)

paradigmă*= totalitatea formelor

ludic= referitor la joc
A.
1. Menționează sensul din text al secvenței nu s-au bucurat de atenția cuvenită.
2. Indică, pe baza informațiilor transmise de text, diferența dintre joc și joacă.
3. Explică, având în vedere ultimul paragraf al textului dat, în ce constă asemănarea dintre
joc. Artă și matematică.
4. Precizează două dintre perspectivele din care au fost analizate mecanismele jocului, așa
cum reiese din textul dat.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, viziunea autorului despre manifestările libertății ludice,
reprezentată în al treilea paragraf al fragmentului dat.

B.
Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă jocul este sau nu
este o formă de manifestare a libertății umane, valorificând informațiile transmise de textul
dat.
Repere: - formularea ipotezei/ tezei / problematicii puse în discuție;
- menționarea poziției pe care o ai față de teză / problematică;
- enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate poziției
adoptate;
- formularea unei concluzii pertinente.