Surse: -https://www.scritub.com/arta-cultura/NATURA-SI-IMPORTANTA-JOCULUI-C1944121612.

php

-https://www.referatele.com/referate/romana/online21/Joc-si-joaca---joc--joaca-referatele-
com.php (1, 11, 12, 13)

1. Din punct de vedere istoric, radacinile jocului se pierd in negura timpurilor. In opinia lui Johan
Huizinga, „jocul este mai vechi decat cultura, pentru ca notiunea de cultura, oricat de incomplet
ar fi ea definita, presupune in orice caz o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe
om ca sa le invete sa se joace. Ba chiar se poate afirma, fara risc, ca civilizatia omeneasca nu a
adaugat nici o caracteristica esentiala notiunii generale”.

2. Chiar si în cele mai simple forme ale sale, si chiar în viata animalelor, jocul este mai mult decît un
fenomen pur fiziologic sau decît o reactie psihica determinata pur fiziologic. El depaseste ca
atare limitele unei activitati pur biologice sau cel putin pur fizice. Jocul este o functie plina de tîlc.
în joc "intra în joc" ceva care trece dincolo de instinctul de conservare nemijlocit, ceva care pune
în actiune un tîlc. Fiecare joc înseamna ceva.

3. Chiar si în cele mai simple forme ale sale, si chiar în viata animalelor, jocul este mai mult decît un
fenomen pur fiziologic sau decît o reactie psihica determinata pur fiziologic. El depaseste ca
atare limitele unei activitati pur biologice sau cel putin pur fizice. Jocul este o functie plina de tîlc.
în joc "intra în joc" ceva care trece dincolo de instinctul de conservare nemijlocit, ceva care pune
în actiune un tîlc. Fiecare joc înseamna ceva.

4. Din mit si din cult însa izvorasc marile activitati ale vietii culturale: dreptul si ordinea,
comunicatiile si meseriile, mestesugurile si artele, poezia, întelepciunea si stiinta. Asadar, si
acestea îsi au radacinile în acelasi sol al actiunii ludice.

5. Jocul, daca nu poate fi pus în legatura directa nici cu adevarul, nici cu binele, nu cumva se afla
situat înlaun-trul domeniului estetic? Aici judecata noastra sovaie, însusirea de a fi frumos nu
este inerenta jocului ca atare, dar jocul are înclinarea de a se asocia cu tot felul de elemente de
frumusete. De formele mai primitive ale jocului se leaga de la bun început veselia si farmecul.
Frumusetea trupului omenesc în miscare îsi gaseste cea mai elevata expresie în joc. în formele lui
mai dezvoltate, jocul este strîns împletit cu ritmul si cu armonia, cele mai nobile manifestari ale
capacitatii de perceptie estetica din cîte i-au fost daruite omului. Legaturile dintre joc si fru-
musete sînt solide si multiple.

6. In orice caz, pentru omul adult si responsabil, jocul este o functie la care ar putea sa si renunte.
Jocul este de prisos. Nevoia de joc nu devine stringenta decît în masura care este generata de
placerea de a juca. Jocul poate fi oricînd amînat sau suprimat. El nu este impus de o nevoie fizica,
si mai putin de o îndatorire morala. Nu este o sarcina. Se efectueaza în "timpul liber". Abia în
mod secundar, prin faptul ca devine o functie de cultura, notiunile de obligativitate, sarcina,
îndatorire ajung sa se asocieze cu el.
7. Iata asadar o prima caracteristica a jocului: este liber, este libertatea.

8. Comunitatea de joc are o tendinta generala de a se permanentiza, chiar si dupa ce jocul s-a
terminat. Nu orice joc cu bile sau orice partida de bridge duce la formarea unui club. Totusi,
sentimentul jucatorilor de a se afla împreuna într-o situatie de exceptie, de a împartasi în comun
o problema importanta, de a se deosebi în comun de ceilalti oameni si de a se sustrage în comun
normelor obisnuite îsi extinde vraja dincolo de durata fiecarui joc în parte.

9. Ne învîrtim aici în sfere în care cu greu se poate natrunde cu mijloacele de cunoastere ale
psihologiei sau cu teoria capacitatii noastre de cunoastere. Problemele care se ridica aici ating
strafundul constiintei noastre. Cultul este cea mai înalta si mai sfînta seriozitate. Poate oare
totusi sa fie în acelasi timp si joc? S-a stabilit din capul locuiui: orice joc, cel al copilului ca si cel al
adultului, poate fi executat cu cea mai deplina seriozitate.

10. Daca vorbim despre actiunile sacre ale popoarelor primitive, nu putem pierde de fapt din vedere
nici o clipa notiunea de "joc". Nu numai ca pentru a descrie fenomenele sîntem nevoiti tot tim-
pul sa recurgem la termenul "a juca", dar în însasi notiunea de "joc" se sesizeaza cel mai bine
unitatea si inseparabilitateâ dintre credinta si necredinta, legatura seriozitatii sfinte cu afectarea
si "gluma".

11. Poezia „Trei fete”, de Lucian Blaga, sugereaza faptul ca jocul are o importanta esentiala in
evolutia individului. Tema acestei opere lirice este conditia umana, privita prin trei perspective:
cea a copilului, a tanarului si a batranului. Autorul sintetizeaza viata omului ca pe o combinatie a
trei factori, de egala importanta: Iubirea, Jocul si Intelepciunea.
Prima voce lirica este cea a copilului:
„Copilul rade:
Intelepciunea si iubirea mea e jocul!”
Compararea intelepciunii si a iubirii cu un joc pune in evidenta faptul ca jocul apartine si laturii
cognitive a omului, dar si a celei afective. Prin acest mijloc de percepere a realitatii, copilul
exploreaza universul inconjurator, isi intelege functionarea propriului corp si isi exteriorizeaza
convingerile. De asemenea, el isi insuseste bazele functionarii societatii si anumite principii de
viata.

12. O alta opera lirica ce abordeaza notiunea de joc este poezia „De-a v-ati ascuns”, de Tudor
Arghezi. Tema poeziei este „moartea ca joc”, fiind enuntata inca din titlu: „de-a v-ati ascuns” este
un joc intalnit pe tot Pamantul, care implica misterul si hazardul. Din punct de vedere al sferelor
lexicale, cele mai importante sunt sfera jocului („joc”, „joaca”, „jucam”) si sfera mortii
(„inmormantare”, „moarte”, „a invia”, „lumea ceealalta”). Eul liric eufemizeaza ideea mortii,
pentru a fi inteles de „copiii” sai. Incercand sa le prezinte acestora o notiune tragica si complexa,
autorul substituie moartea cu elementul cel mai bine cunoscut de ei: jocul.

13. Bibliografie:

· 1.Tudor Arghezi, „Cuvinte potrivite”, texte alese, schita biografica, prefata, documentar,
 comentarii, indreptar analitic, intrebari si teme de lucru, index terminologic de Ion Apetroaie,
Editura Institutului European, Iasi, 1997

· 2.Ion Creanga, ,,Povestiri, povesti, amintiri”, Editura Junimea, Iasi, 1983

· 3.Ion Barbu, „Versuri si proza”, editie ingrijita, prefata si tabel cronologic de Dinu Pilat, Editura
Minerva, Bucuresti, 1984

· 4. Limba si literatura romana: manual pentru clasa a IX-a”, Editura Humanitas Educational,
Bucuresti, 2002

· 5.Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, „Dictionar de simboluri”, Editura Artemis, Bucuresti, 1994

· 6.„Mic dictionar enciclopedic”, Editura enciclopedica romana, Bucuresti, 1972

· 7.„Mari teme literare”, dictionar – antologie de texte pentru clasa a IX-a, Editura Paralela 45,
Pitesti, 2002

· 8. Johan Huizinga, „Homo ludens. Incercare de determinare a elementului ludic al culturii”,

traducere din olandeza de H. R. Radian, cuvant inainte de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2002