Prima amenajare a castrului de la R cari (jud.

Dolj)

Eugen S. Teodor

Castrul roman de la R cari este amplasat în chiar centrul Olteniei, la stânga luncii Jiului,
la 29 km NNV de Craiova şi la 11 km SSE de confluen a Motrului cu Jiul. Monumentul istoric
apar ine administrativ comunei Br deşti, aflându-se în perimetrul satului R carii de Jos, la doar
100 de m SV de gara R cari.
Fortifica ia s-a bucurat de aten ia timpurie a arheologilor. August Treboniu Laurian a
f cut o prim vizit de informare înc înaintea jum t ii veacului al XIX-lea, dat la care – de
re inut – unele ziduri erau înc în picioare; înv atul ardelean atribuia acestui sit numele de
Admutrium, considerând c distan a men ionat de Tabula Peutingeriană ar fi fost potrivit 1 .
Primele s p turi de investiga ie au fost realizate de Grigore Tocilescu, secondat de Pamfil
Polonic (1897-1898), în acelaşi timp cu alte obiective de prim importan ale istoriei romane,
precum Drobeta, Sucidava, Romula, Sl veni, lista fiind în fapt destul de lung 2 . S p tura a vizat
în primul rând via principalis, inspectând fa ada cl dirilor reprezentative, în speran a unei
inscrip ii l muritoare (care nu a venit...); au fost controlate şi câteva turnuri 3 , dar şi alte
suprafe e din interior (vezi fig. 1 – plan general). Aceste prime cercet ri s-au bucurat îns doar
de o prezentare foarte sumar 4 , aşteptând 65 de ani o revizitare a rezultatelor şi materialelor 5 .
Un al doilea episod semnificativ îl reprezint cercet rile lui Grigore Florescu, care a
efectuat tot dou campanii, în anii 1928 şi 1930 6 . De aceast dat sistemul de fortifica ie s-a
bucurat de toat aten ia, zidul de incint fiind controlat cu un şan paralel, la exterior, pe toat
lungimea curtinei, dar şi prin intersectarea zidului de r s rit printr-o sec iune scurt . Florescu a
intrat din nou în principia (pe care o numeşte, sistematic, Praetorium, dup moda epocii),
sperând s reuşeasc acolo unde nu a g sit Polonic, dar sfârşind prin a se plânge de p mântul
r scolit şi starea jalnic a ruinelor (adesea doar funda ii). Sunt s pate acum şi turnurile care

1
Laurian 1846, 104-105. Ideea a fost preluat de Tocilescu şi Polonic (Tocilescu 1900, 140; numele
Amutrium figureaz pe planul general care ne-a r mas de la Polonic, în manuscris). Argumentul a fost
în mod repetat contestat (Bogdan C t niciu 1988; Florescu 1931; Gostar 1954; Tudor 1965, 1968,
1976, 1978), pe bun dreptate, distan a real pân la Drobeta fiind mult prea mare, iar pân la
Pelendava (prezumtiv Mofleni-Craiova) – mult prea mic , comparativ cu cifrele TP. Gostar propunea
pentru misteriosul Σ (din inscrip iile pe igle – NMΣ) lectura Saldae (Gostar 1954), pe care Ioana
Bogdan C t niciu o trimite tocmai undeva pe la Banska Mitrovica, şi propune, în schimb – Sornum
(Bogdan C t niciu 1988, 153-154). Oricum, în orice variant numele ar trebui pronun at cu Ş, aşa cum
corect sugera Dumitru Tudor pentru Sucidava (în baza argumentului c utilizarea unui alt semn pentru
S ar trebui s aib justificare fonetic ; passim), astfel încât ar fi mai în elept s aştept m, la rândul
nostru, o inscrip ie izb vitoare.
2
Tudor 1976. Este de men ionat c dac titularul a fost – cum altfel? – Grigore Tocilescu, s p torul de pe
teren era Pamfil Polonic, de la care provin planurile şi notele utilizate de Dumitru Tudor în mod repetat.
3
Urmând desenul lui Pamfil Polonic (arhiva Institutului de Arheologie „V. Pârvan”, planşa 18), este
vorba despre porta decumana, ambele por i principale, turnul de nord al por ii pretoriene şi turnul
col ului de NE. Mul umesc colegei Roxana Dobrescu pentru a-mi fi facilitat accesul la aceste materiale,
inclusiv la copiile dup carnetul de şantier al lui Polonic, pe care îl invoc mai jos.
4
Tocilescu 1900, 140.
5
Tudor 1965.
6
Florescu 1931. În mai multe surse apar anii 1928-1929. Florescu însuşi scrie campaniile 1928 şi 1930,
în chiar subtitlul lucr rii.
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

„sc paser ” înaintaşilor, cu acelaşi rezultat, adic absen a inscrip iei. Am moştenit aceast
neclaritate, impozantul castru şi întinsa aşezare civil fiind lipsite de un nume 7 .

Figura 1. Planul general al castrului de la Răcari.

Aveau s treac tot şase decenii pentru ca o nou echip de arheologi s încerce a
dezlega problemele castrului de lâng gara R cari; aveau s fie arheologii militari din
subordinea lui Cristian M. Vl descu, îns tot pe durata a numai dou campanii (1991-1992).
Aceştia au trasat dou şan uri aproximativ în cruce, care traversau complet fortifica ia,
intersectându-se în praetentura dextra. Se cunosc mai multe variante pentru rezumatul primei
campanii (1991), cea de a doua campanie r mânând neraportat . Oricum, s p tura a fost
abandonat f r a fi finalizat pe multe segmente, fiind publicat un raport pernicios, al turi de
un profil de câ iva metri, la cap tul vestic al sec iunii I 8 ; pentru acest studiu, îns , raportul lui
Vl descu este important, aşa cum vom vedea.
Pentru a încheia partea de istoric a cercet rii, obsesia celor (numai) dou campanii s-a
încheiat recent, odat cu cercet rile efectuate la R cari, de-a lungul anilor 2003-2006 9 , care ne
permit reabordarea unor lucruri „prea bine ştiute”.

7
Avem doar supozi ii, toate greu de acceptat (Admutrium – sau Admutria, Amutria, Amutrium –, Malva,
sau Saldae), v. Gostar 1954.
8
Vl descu et al. 1998. Acelaşi material a ap rut într-un supliment, nr. I, al Muzeului Militar Na ional,
f r an (dar ap rut, cred, în 1996).
9
Echipa este completat cu Dorel Bondoc de la Muzeul Olteniei, iar din 2006 ni s-a al turat şi Ovidiu
entea, coleg la Muzeul Na ional de Istorie.

220
 CASTRUL R CARI

*
În sinteza realizat de Dumitru Tudor dup cercet rile Tocilescu-Polonic, erau definite
trei etape de existen a castrului de la R cari 10 :
- etapa I – un castru de p mânt al legiunii V Macedonica;
- etapa II – un castru de piatr , ridicat probabil în epoca lui Hadrian, castru care a suferit
o puternic distrugere, dar şi o refacere, în prima jum tate a veacului III, evenimente
legate probabil de invazia carpic (245-247);
- etapa III – castrul este ref cut de popula ia civil (sic!), cândva în secolul al IV-lea,
aşezarea astfel înt rit func ionând – în baza monedelor – pân în vremea lui Phocas,
adic la începutul veacului VII.
Castrul de p mânt era „ghicit” în baza ştampilelor tegulare care atestau prezen a legiunii
V Macedonica 11 , restul fiind istorie, respectiv datarea primului castru în vremea r zboaielor lui
Traian (legiunea pleac la Troesmis imediat apoi), cât şi faptul c în general castrele de piatr au
o faz ini ial de p mânt. Nici un fapt arheologic – contextual sau stratigrafic – nu era invocat în
constituirea acestei ipoteze, şi m refer aici inclusiv la notele de şantier ale lui Polonic.
În ce priveşte datarea fortifica iei de piatr în vremea lui Hadrian, ea avea la baz , pe de
o parte, analogia formal cu castrul timpuriu de la Drobeta 12 , cât şi faptul c multe fortifica ii în
piatr sunt de la Hadrian 13 . Nivelul de distrugere de la mijlocul veacului al III-lea este prea
vizibil s nu fie sesizat, chiar şi de arheologi amatori. Cât despre argumentarea unei refaceri, ea
are la baz observa ia consemnat în carnetul lui Polonic, c un sondaj efectuat sub via
principalis, pân la... jum tate de metru adâncime, a relevat sub drum un nivel de d râm turi.
Legarea acestei situa ii de marile invazii carpice este, din nou, o specula ie istoric , eventual
sus inut de cele patru monede de la Gordian III.
Cât despre aşezarea fortificat a „popula iei”, nefiind aici locul unor dezvolt ri, aş
r mâne la enun area câtorva lucruri: a) tipul de fortifica ie invocat (val de p mânt peste miez de
piatr ; mult mai exact „ruine de piatr ”) este aberant în post-roman, întâi fiindc nu există
fortificaţii, apoi fiindc tradi ia constructiv roman se exclude, iar fezabilitatea amenaj rii este
discutabil (prin ce procedeu se înfig pari de lemn în ruin de piatr ?!); b) argumentul cu „şan ul
l rgit” (de c tre „popula ie”, de la 8 la 12 m!) este unul care, pentru ştiin a stratigrafic de la
sfârşitul veacului XIX, nu poate prezenta nici o certitudine; şi apoi – cum ar putea cineva
constata c un şan a fost l rgit? (fiindc , logic, a fost şi adâncit!); c) nu exist piese arheologice
databile cert în secolul IV 14 , iar în afar de ceramic – nici pentru secolul VI; mult invocatele
piese „feudale”, respectiv fibula digitat fragmentar şi cercelul stelat, sunt mai degrab din
secolul VII, ceea ce avertizeaz doar asupra duratei neobişnuit de mari a aşez rii din veacul VI;

10
Tudor 1976, 311.
11
CIL, III, 14216, 24, a-b, apud Tudor 1965, 236; Tudor 1968, 309; CIL III 8066 a, apud Tudor 1978, 98.
12
„Planul lui [castrului R cari] se aseam n cu cel de la Drobeta, ceea ce presupune o construc ie din
vremea lui Traian sau Hadrian” (Tudor 1965, 237); „dup forma sa, primul castru de piatr apar ine
epocii Traian-Hadrian” (Tudor 1968, 309). S p turile din 2006 au demonstrat îns c analogia nu
merge foarte departe, fiindc simetria bilateral din latera castrului Drobeta nu se repet la R cari.
13
Informa ia este preluat ca cert inclusiv de tratatul de Istoria Românilor (vol. 2, 2001, 132), în baze
strict istorice, fiindc nu s-a produs nici un fel de argument arheologic. Exist îns argumente istorice la
fel de serioase pentru datarea castrelor de piatr din Oltenia la începutul veacului III, iar exemplu
marilor castre de la Sl veni şi Bumbeşti este suficient. În plus, multe dintre castrele ridicate în Dacia
sub Hadrian sunt p trate, sau au drumul de gard sprijinit pe contrafor i interiori ai incintei, fiind deci
lipsi i de un agger de p mânt (argumente din Lander 1984, 105).
14
R mâne de clarificat situa ia a trei fibule publicate de Dorin Popescu (1944), care ar proveni de la
R cari şi ar data de la limita secolelor III-IV; inutil, poate, s mai amintim c nu se cunoaşte contextul
descoperirii.

221
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

d) invocatul tezaur monetar (sau colecţie monetară?) de la R cari este doar prezumtiv de la
R cari 15 ; cea mai nou moned din carnetul de s p tur al lui Polonic este emis de Decius, cea
mai nou moned din raportul lui Florescu este de la Gordian III, cea mai nou moned g sit
de echipa lui Vl descu este emis de Philip Arabul, iar cea mai nou moned din s p turile
noastre este de la Etruscilla, varia ia fiind mai mic de 10 ani 16 . Cumulând informa iile din 10
campanii de s p turi, putem spune c nu mai exist locuire roman – militar sau civil – pe
suprafa a castrului R cari, dup 252, cel pu in pân în veacul VI, pentru care exist suficiente
dovezi.
Deşi în planurile şi carnetul lui Polonic nu se aminteşte nimic despre via praetoria şi via
decumana, o fotografie a lui Grigore Florescu 17 , prezentând zidurile turnurilor de la poarta
pretorian arat , în fundal, via praetoria ca fiind deja s pat , cu iarb crescut deasupra, cu un
aspect absolut similar celor constatate de noi pe teren, în 2003. Aspectul unitar al interven iilor
vizibile, pe cele dou drumuri est-vest ale castrului, m fac s atribui şi interven ia din
decumana tot lui Polonic.

Figura 2. Reproducere după Florescu 1931, 6, fig. 2.

15
Povestea cu ulcica cu 15 bani (de la Diocletian la Phocas - ?), probabil agoniseala de Tocilescu,
probabil de la R cari, s-a încheiat cu teoretizarea glorioas a reocup rii castrului de la R cari de c tre
„popula ia civil ” (în oricare dintre lucr rile citate ale lui D. Tudor, inclusiv în Tratat). Recitirea atent
a paginii de relatare (Tudor 1965, 252) ne l mureşte asupra faptului c acea ulcic („de secolele II-III”)
cuprindea piese neinventariate, fără indicii de provenienţă, iar între timp a şi disp rut (iar monedele s-
au... amestecat).
16
Nu am reuşit, deocamdat , s recuperez informa ia pentru s p turile lui Vl descu. Totuşi, o scurt
men iune exist , şi ea spune c s-au g sit monede de la „Hadrian, Septimius Severus, Severus
Alexander, Gordian III, Filip Arabul” (Vl descu et al. 1996), ceea ce confirm , în linii mari, distribu ia
monedelor, aşa cum a rezultat din confruntarea celorlalte cercet ri de teren.
17
Florescu 1931, 8, fig. 3.

222
 CASTRUL R CARI

Un alt document necunoscut, pân acum, şi care poate fi atribuit lui Polonic 18 , prezint
schi a unui profil peste agger şi unul dintre zidurile de incint . F r detalii, f r explica ii şi,
practic, f r scar , desenul este îns suficient de explicit pentru a documenta existen a a cel
pu in trei faze de ridicare a valului, în spatele zidului de piatr . Acesta din urm se conserva, la
momentul respectiv, pe în l ime de circa un metru şi jum tate, adic pân la nivelul solului. Nu
cunoaştem, din documenta ia existent , ca Polonic s fi realizat sec iuni perpendiculare la
incint , dar s p tura din 2006, pe S.4, a surprins o astfel de interven ie (la cca 10 m vest de
poarta nordic ), care, stratigrafic, este anterioar şan ului Florescu (cel care înconjoar
fortifica ia...).
În ceea ce-l priveşte pe Grigore Florescu, acesta ne spune r spicat c la R cari nu exist
decât o singur faz constructiv . Dumitru Tudor credea chiar c Florescu nu cunoştea
documenta ia înaintaşului Polonic, fiindc a s pat, îndelung, în s p tura lui Polonic, atât pe via
principalis, cât şi în principia. Personal, cred doar c Florescu s-a riscat, sperând s aib mai
mult noroc; c nu ar fi cunoscut manuscrisele lui Polonic – nu se poate sus ine doar în baza
faptului c din plan lipseşte acel horreum. Florescu foloseşte desenele lui Polonic 19 , şi
polemizeaz chiar cu el, f r a-l numi, atunci când scrie c „în săpăturile noastre (s.n.) n-am
constatat decât un singur strat de cultur ”. Nici nu este de mirare. Ca şi în cazul lui Polonic,
s p tura lui Florescu nu pare a trece, în adâncime, o jum tate de metru, sau ceva mai mult.
Pentru c lucrarea lui Florescu este greu accesibil , reproducem aici, la fig. 2, un desen de profil
şi o reconstruc ie propuse pentru curtina estic , la nord de poarta pretorian 20 . Dac
reconstruc ia este gratuit (fiindc , flagrant, nu se bazeaz pe s p tur ), profilul ne arat c
Florescu nu a s pat decât 0,6 m adâncime, la interiorul incintei, ceea ce nu-l împiedic s scrie,
în text, c „m surând de la temelie în sus, valul interior are o în l ime de c. 2,20 m”. Ne putem
întreba de unde are arheologul informa ia, dar vom r mâne f r r spuns. Cert este doar c
s p tura noastr din 2005, pe S.2, la doar vreo 8 m nord de vechea sec iune a lui Florescu,
prezint un val care se conserv pe numai aprox. 1,65 m (de la „steril” pân la iarb ).

Figura 3. Reproducere după Vlădescu et al. 1996.

18
Este un desen (pentru a fi mai exact, este mai degrab schi ), foarte prost conservat, care, în col ul
planşei, prezint poarta de nord, aşa cum a publicat-o Florescu, dup documenta ia de la Polonic (acest
ultim desen, mai îngrijit, exist în arhiva Institutului de Arheologie). Hârtia a fost recuperat din arhiva
personal a lui Grigore Florescu, de la Capidava, fiind g sit – al turi de destule lucruri greu de
identificat – de colegul Ioan C. Opriş, c ruia îi mul umesc pe aceast cale. Desenul va trebui prelucrat
pentru publicare, ceea ce nu mai este posibil cu aceast ocazie.
19
Florescu 1931, figurile 4 a-c, atribuite lui Polonic. Acest desen îns nu este identic (nici în form , nici
în con inut), cu cel existent ast zi în arhiva Institutului de Arheologie.
20
Florescu 1931, 6, fig. 2 a-b. Textul explicativ se afl la p. 7.

223
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

O alt dovad a superficialit ii cercet rii prin s p tur , performate de Grigore Florescu,
o g sim într-un dintre fotografiile publicate de el 21 , reprezentând poarta de sud, în care vedem
ruinele turnului estic, cu zidul p strat pe cca 90 cm în l ime, în timp ce drumul de acces al
ultimei faze este perforat cu cel mult 15 cm. Mai putem p stra speran e de a g si ceva din faza
de lemn, nu-i aşa?
Echipa condus de Cristian M. Vl descu este prima care surprinde prin s p tur şan ul
de ap rare al primului castru al lui Traian, care figureaz şi în improvizatul desen publicat,
concluzionând c „aceast fortifica ie a avut şi o faz de p mânt, probabil din vremea lui Traian,
castrul fiind reconstruit în piatr în epoc hadrianic ”, ajungând, din lipsa altor argumente, la
vechea concluzie în privin a incintei de piatr . Totuşi, un detaliu al desenului publicat 22 , trecut
sub t cere, tr deaz o faz suplimentar . Privind reproducerea de la fig. 3, distingem, ca
elemente principale, de la stânga la dreapta, şan ul traianic, apoi r m şi ele curtinei de piatr ,
deasupra c reia vedem nelipsitul şan al lui Florescu, apoi, şi mai spre dreapta, linia bermei (?
linia respectiv reprezint , cel mult, limita superioar a d râm turilor incintei), apoi, în extrema
dreapt , şan ul mare de ap rare. Prea multe ar fi de comentat la acest desen, dar trebuie neap rat
spus c este deformat (pe l ime este comprimat de aproape dou ori 23 ), şi chiar dac desenul ar
avea scar – nu ar putea fi folosit pentru a realiza m sur tori, şi, în fine, c este înclinat cu
câteva grade spre dreapta (din fericire, graficianul nu a ştiut c axa nu se reprezint ...). Nu
pentru veştejirea nivelului tehnic al desenului l-am adus îns în discu ie, ci fiindc sub marginea
superioar a şan ului mare se z resc dou alveol ri care mie unul îmi demonstreaz c militarii
v zuser ceva din şan ul dublu în W, respectiv chiar baza acestei amenaj ri, care arat , f r alte
complica ii sau explica ii, c acolo exist o amenajare suplimentar , despre care nici textele
publicate, nici cele r mase în manuscris, de la Cristian M. Vl descu, nu amintesc nimic. Pentru
compara ie, a se vedea fig. 5b.

Figura 4. Secţiunea 1/ 1991, profil sud; reproducere după Vlădescu et al. 1998, 83 (redesenat).

Întorcându-ne la aspectul şan ului traianic din figura 3, vedem sub acesta dou alte
alveol ri, dispuse în jos, pe vertical , însemnând c conturul şan ului în profil a fost confundat
cu una dintre limitele sale de umplere. Acelaşi desen de plecare este reprodus, dup doi ani, în
Oltenia, ceva mai cur el, f r deform ri şi cu scar , dar şi uşurat de elementele jenante,
respectiv de acele lucruri care nu puteau fi explicate (v. fig. 4) 24 . Astfel „corectat”, şan ul

21
Florescu 1931, 10, fig. 5.
22
Vl descu et al. 1996.
23
Nu a fost singurul „accident”, la publicarea acelei broşuri de „rezultate”. Ridicarea mea topografic de
la Tabla Bu ii (la invita ia colonelului Dan C p ân ) a fost pur şi simplu zdrobit , având în l imea la
jumate fa de propor ia real , f când desenul de nerecunoscut chiar şi pentru autor.
24
Vl descu et al. 1998, 83, reprodus aici par ial (doar jum tatea stâng ) şi cu o grafic îmbun t it , în
beneficiul cititorului, dar şi cu ad ugarea unor elemente explicative, prin analogie cu lucrurile ştiute din
propria s p tur .

224
 CASTRUL R CARI

traianic m soar aproximativ 5 m l ime şi 1,7 m adâncime; la aceast m sur toare de adâncime
avem de ad ugat înc 30-40 de cm, fiindc am re inut din desenul publicat la Muzeul Militar c
acea linie re inut de editorul oltean nu este decât o limit de umplere, fundul şan ului fiind mai
jos. Ar mai fi de re inut, din acelaşi desen, c , probabil, desenul cuprinde şi elemente orientative
pentru delimitarea unei berme de peste 3 m 25 . Se adaug observa ia, f cut şi de Vl descu, în
scris, c valul acestei prime fortifica ii a fost probabil demontat, ceea ce s-a verificat prin
s p tur la toate celelalte curtine. Mai mult, zona pe care fusese anterior valul a fost nivelat ,
solul originar suferind aici excav ri de cca 20 cm; situa ia este întâlnit şi în S.3/ 2006.
*
S p turile echipei pe care o conduc au avut ca prim obiectiv clarificarea principalelor
elemente de fortifica ie, a etapelor constructive/ distructive şi a cronologiei lor, în consecin s-
au concentrat în zonele marginale, pe curtinele de est, sud şi nord (vezi din nou fig. 1).
Sec iunea 1 a fost trasat la mijlocul curtinei sudice a laturii r s ritene, înc lecând S.1 militar/
1991 26 , iar S.2/ 2004 a fost trasat simetric, pe mijlocul curtinei nordice a laturii r s ritene, la
doar câ iva metri nord de vechea sec iune a lui Florescu, şi ea perpendicular la curtin . Ambele
sec iuni au demonstrat, de o manier cvasi-identic , existen a unui şan în W sub berma fazei de
piatr a castrului, similar cu cel sugerat de desenul echipei Vl descu, la limita vestic a
castrului. F r a intra aici în detaliile tehnice referitoare la aceast faz , ea s-a demonstrat a fi tot
un castru cu palisad de lemn, ce a urmat castrului de epoc traianic , şi a fost urmat de castrul
de piatr . Acesta din urm a fost ridicat exact peste palisada castrului mare de p mânt, urmele
palisadei fiind surprinse numai în S.1, în fa a zidului de piatr .
Sec iunile 3 şi 4/ 2006 au avut drept scop intersectarea curtinelor de sud, respectiv nord,
la cca 10 m vest de por ile principale; cele dou sec iuni se afl în prelungire, iar finalizarea lor
va putea produce primul profil de traversare a castrului, pe direc ia N-S, prin latera şi principia.
Şi aici, în ambele cazuri, sub berma castrului de piatr a fost întâlnit un şan de ap rare mic, la
doar un 1,5 m de zidul de piatr (şi, teoretic, tot atât de vechea palisad ), îns un şan simplu, nu
dublu. O alt deosebire fa de situa ia din S.1 şi S.2 (dar şi S.1 Militar, la curtina vestic , din
câte îmi dau seama) este faptul c ambele şan uri cuprindeau evidente urme de incendiere a
palisadei, fapt absent la curtina de est (probabil şi la vest). Nu ne putem imagina c aceste
şan uri mici, fie ele duble sau simple, nu mai late de 4,5 m şi nu mai adânci de 1,5 m, puteau
constitui obstacole semnificative, în sine. Ne putem imagina c la exterior mai exista un şan , iar
o privire atent a aspectului contraescarpei (mult sub nivelul solului steril) poate oferi aproape o
certitudine (fig. 7); sigur este doar c şan urile mici şi şan ul mare de la exteriorul lor nu au
func ionat împreun 27 . Un alt element ajut tor pe care ni-l putem imagina este c palisada avea

25
Confruntând cele dou desene cu originalul – asupra c ruia nu am drepturi de reproducere – se constat
noi diferen e, substan iale. Astfel, dac urma de par aflat imediat la interiorul şan ului traianic se
confirm (fiind mult mai clar decât în versiunea publicat ), în schimb ceea ce suspectasem eu a fi
urma palisadei dorsale (3,5 m mai la vest) nu se confirm , pentru simplul motiv c respectivul tronson
nu a fost... s pat!
26
Op iunea poate p rea curioas , şi chiar este. Au existat câteva elemente de tenta ie, în acea zon ,
respectiv pozi ia la exact jumatea curtinei (pentru un evetual turn de curtin ), existen a, la vedere, a
unui cuptor de secol VI, faptul evident c şan ul militar nu era terminat, în fine, preferin a pentru o
sec iune larg (4,4 m în 2003, 5,3 m în 2004, şi înc o l rgire de 60 de cm, la profilul de nord, pe
jum tatea vestic , în 2005), chiar şi cu mijlocul par ial g urit.
27
Deşi curtina de piatr urma exact traseul palisadei, constructorii au hot rât s nu mai foloseasc primul
şan al vechii fortifica ii, care se afla prea aproape (sub 1 m pe latura estic !). Un zid de piatr este mult
mai greu decât o palisad de lemn, trebuind luate m suri care s previn alunecarea zidului în şan , mai
ales pe soluri slabe, precum cele din zonele de câmpie ale României. Chestiunea a fost clarificat cu
mai mult vreme în urm („Una dintre problemele constructorilor care refăceau în piatră incinte de
lemn era aceea că sistemul de şanţuri, fie ele simplu sau multiplu, era separat de val de o bermă care
adeseori era prea îngustă pentru a suporta greutatea suplimentară a zidului de piatră” – traducere din
Lander 1984, 73).

225
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

p mânt nu numai în spate, ci şi în fa , realizând o ramp abrupt , de circa 60o. Nu numai c în

acest fel palisada era mai ferit de incendiere, dar la escarpa şan ului se ad uga, practic f r
interval (nu exist loc de o berm , pentru aceast faz ), rampa abrupt a palisadei, mult mai
greu de escaladat decât un gard (copiii ştiu de ce), alc tuind împreun un obstacol cu în l imea
de peste 4 metri. Am încercat s reprezint o astfel de posibilitate la figura 6, care al tur o
fotografie realizat în muzeul de sit al por ii principalis sinistra a castrului din León (tot faza a
doua) 28 şi o schi descriptiv . Existen a unei palisade duble pentru faza a doua, deşi nu a putut
fi probat pân acum, lipsind dovada stâlpilor posteriori (de g sit în umplutura şan ului din faza
1...), este singura variant logic , fiindc toate depunerile de pe agger sunt legate de construc ia
fazei de piatr .

Figura 5.
Fragmente ale
profilului nordic
al S.1/ 2003-
2005 (a –
segment vestic;
b – un segment
central).

Prima intersectare a şan ului de ap rare traianic, în campaniile ultimilor ani, s-a realizat
spre cap tul vestic al S.1. Complexul a ap rut în ultimele zile de campanie din 2004, când s-a
realizat şi un prim desen, îns am considerat oportun s redeschidem sec iunea în campania
urm toare, pe cap tul s u vestic şi profilul nordic, pentru a ob ine o analiz mai fin . Aşa cum
se poate vedea şi la figura 5, şan ul are o adâncime de aproape 2 m, şi o l ime variabil , func ie
de elementele pe care le vom lua în considera ie: m surat din cap în cap, şan ul are 6 metri
deschidere; m surat numai pân la urma de ruş ascu it – 5,65 m. Înc aproape 3 metri mai la
vest, a fost surprins în profil o groap foarte discret , larg şi adânc de aproape un metru; ea a
fost interpretat ca fiind groap de stâlp pentru amenajarea palisadei; absen a oric rui material

28
Aceast faz îns este din vremea lui Tiberius (Morillo, Garcia Marcos 2006, 329). Interesant este c a
existat şi o faz întâi, tot de p mânt, a c rei linie fortificat era şi ea cu 15 m mai în spate (idem, 328),
şi c urmeaz o faz a treia, de piatr , care desfiinţează agger-ul castrului de p mânt, edificându-se pe
conturul castrului mare de p mânt, conciden ele fiind deci semnificative. În alt ordine de idei, în
Spania am constatat c practic berma absenteaz , şi m-am întrebat imediat de ce. O prim diferen ar fi
chiar solul foarte dur al Spaniei, în care stânca se afl imediat sub talp . Pe un asemenea sol dur nu se
pune problema funda iilor, fiindc riscul alunec rilor de teren, inclusiv riscul seismic, este practic nul.
O explica ie care acum mi se pare perfect logic ar fi c berma nu este, func ional, un drum de rond
exterior (cum se spune, în general), ci un interval de securitate al zidurilor, pentru a preveni alunecarea
zidului în şan . Aceast idee ar trebui testat pe un num r cât mai mare de castre, ale c ror structur
micro-geologic este bine cunoscut .

226
 CASTRUL R CARI

arheologic ne-am explicat-o prin faptul c a fost golit la demontarea palisadei. Trebuie spus c
deocamdat exist explica ii concurente pentru cele constatate. ruşul de sub jalonul de caroiaj
3 ar putea face parte dintr-o amenajare destinat , pe de o parte, s împiedice surparea marginii
şan ului, pe de alt parte – a constitui un obstacol suplimentar în calea asediatorilor. În aceast
situa ie, urm torii 2,9 metri ar reprezenta o berm . Într-o a doua interpretare, urma ruşului ar
reprezenta o palisad foarte avansad , în buza şan ului; în aceast variant , la 2,9 m mai în spate
am avea palisada interioar , cele dou sus inând, împreun , masa de p mânt care alc tuia
drumul de rond, sau platforma de lupt , dup schema de la figura 6.

Fig. 6. Fotografie a machetei castrului din

León (a) şi schema de principiu a secţiunii
unei asemenea amenajări (b).

În ajutorul unei asemenea ipoteze s-ar putea invoca chiar unele detalii ale profilului
Vl descu, de la curtina apusean (fig. 4); aici „gropile” necesare sunt mai degrab sugerate,
decât prezente: am avea o aplatizare scurt a şan ului, ca un prag, chiar înaintea palisadei, iar
drumul de rond ar fi aici ceva mai lat, respectiv 3,5 m. Chiar dac acele mici alveole cu greu ar
putea fi atribuite elementelor de rezisten ale palisadei, orice alveolare, pe solul „steril”, ar
trebui s aib o explica ie func ional .
Pe de alt parte, nici un astfel de element nu a putut fi surprins pe laturile de sud şi nord,
respectiv în sec iunile 3 şi 4 (v. fig. 7). Sigur, astfel de structuri pot fi uneori destul de discrete,
şi este nevoie şi de şans , nu numai de pricepere, pentru a le observa. Pe de alt parte – ar trebui
oare s ne aştept m la o amenajare absolut identic , pe toate laturile, la nivelul aceleiaşi faze
constructive? Cu siguran c nu. Am ar tat deja c pentru faza a doua (castrul mare de p mânt)
laturile de est şi vest au şan dublu, iar cele de nord şi sud – simplu; numeroase exemple s-ar
putea da şi pentru faza 3, de la compozi ia funda iei şi pân la materialele crenelurilor. Revenind
la cazul în spe , una este situa ia în care mai întâi se implanteaz stâlpii palisadei, şi apoi se
începe s parea şan ului, şi o cu totul alt situa ie este cea în care se sap întâi şan ul, stâlpii fiind
pur şi simplu înfip i în p mântul afânat. Aceast a doua procedur nu a putut l sa nici o urm
constatabil arheologic, fiindc valul a fost complet demontat, pentru amenajarea castrului
mare. Prima procedur este de preferat, pentru soliditatea palisadei, dar dac construc ia se
realizeaz sub stress – ordinea opera iunilor se poate inversa. Singurul lucru clar, în leg tur cu
amenajarea palisadei castrului mic, este c alte cercet ri de teren vor avea rolul de a ne lumina
mai mult.
Revenind la situa ia de la şan ul de ap rare al primei faze, de pe latura r s ritean ,
aceasta este singurul care nu a fost g sit imediat în spatele curtinei de piatr , ci la 12,5 m spre
interior. În toate celelalte situa ii, palisada nou (apoi curtina de piatr ) a fost construit imediat
dincolo de şan ul vechi. Mai exist o diferen , pe aceast latur : este singurul segment de şan
de ap rare care nu a provocat tas ri ulterioare, fapt vizibil atât pe nivelarea şan ului, cât şi pe
stratigrafia superioar . Diferen ele sunt mari (a se compara profilele sec iunilor 1 şi 3, respectiv
fig. 5 şi 7), şi nu putem s nu ne întreb m de ce. R spunsul pare s se refere la termenul scurt de
execu ie pentru castrul mare de p mânt. La marginea r s ritean vechiul şan nu era suprapus de

227
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

agger, şi a putut fi astupat corespunz tor, probabil în mai multe etape, pentru a corecta tasarea,
şi a permite ridicarea unor bar ci care s nu se scufunde. Cât despre celelalte, ele au trebuit s
fie astupate, pentru a permite realizarea palisadei şi a drumului de rond. În cazul în care a existat
un motiv de grab , atunci nu a existat timpul pentru a corecta fenomenul de tasare.

Figura 7. Profilul vestic al S.3/ 2006.

Şan ul de ap rare de pe latura sudic este cel mai impun tor (fig. 7). El m soar , la o
prim vedere, o l ime de „numai” 7 metri. Observ m îns nişte anomalii în nivelmentul solului
„steril”; acesta este mult mai sus de-o parte şi de alta a incintei de piatr , decât la nord de şan ul
traianic, deşi terenul are, de fapt, înclina ie invers . Castrul este aşezat pe un platou natural
surprinz tor de drept (posibil fost fund de lac), având o înclina ie mai mare pe direc ia E-V (cam
3,6 m diferen , de la curtina de E la cea de V) şi una mai discret , nord-sud, de numai 1,2 m (v.
fig. 8, cu un profil topografic N-S, realizat exact pe aliniamentul sec iunilor 3 şi 4, în latera). De
aici rezult o înclina ie abia perceptibil , pe sec iunea 3, de aproximativ 1,2 cm la fiecare metru
liniar, urcând de la sud la nord. Dac ştim acest lucru, atunci putem calcula c la nord de şan ul
traianic lipsesc 35 cm din solul viu, interven ie care care poate fi atribuit opera iunilor de
amenajare a castrului mare de p mânt. Nu ştim deocamdat care a fost motivul acestei nivel ri
drastice, dar ştim c p mântul în care s-a amenajat primul castru a fost, aici, puternic deranjat,
acesta fiind unul dintre motivele pentru care gropile palisadei nu au putut fi observate. În
aceast situa ie, putem reevalua dimensiunile ini iale ale şan ului traianic din marginea sudic a
fortifica iei, respectiv 7,75 m la ime şi 2,30 m adâncime.

Figura 8. Răcari. Profil altimetric prin latera praetorii.

Rezumând dimensiunile şan urilor de ap rare ale castrului traianic, şan ul de est are,
func ie de interpretare, fie 5,65, fie 6 m l ime, şi aproape 2 m adâncime; şan ul vestic are tot 6
metri l ime, cu adâncime necunoscut (s p tur nefinalizat ); şan ul vestic este adânc tot de
circa 2 m, m sur toarea de l ime pe desenul echipei Vl descu fiind de numai 5 m (deşi
probabil avea tot 6). Aşadar, între şan ul sudic şi celelalte exist certe diferen e de calibrare,
şan ul în cauz fiind mult mai lat şi considerabil mai adânc. Exista, aşadar, vreun motiv special
s fie mai greu de dep şit? Ce spaime trezise sudul militarilor romani? Porta principalis dextra
st tea cu fa a spre drumul care urca, de la Pelendava spre Bumbeşti, pe stânga Jiului, ocolind

228
 CASTRUL R CARI

castrul R carilor pe la est. Teoretic, de la Pelendava nu puteau veni decât prieteni; dar aceasta
doar teoretic. Romanii erau pe un teren pacificat doar de curând, şi nesigur. Sistemul de ap rare
roman era înc în curs de constituire. Dac am fi înc în cursul celui de al doilea r zboi dacic,
normal ar fi fost ca garnizoana s -şi aştepte poten ialul duşman dinspre munte, nu dinspre
Dun re. Dac am fi dup al doilea r zboi, adic în toamna-iarna 106-107 (şi nu mai mult,
fiindc Legiunea a V-a se preg tea de plecare la Troesmis), atunci ne-am face înc probleme
asupra situa iei din Muntenia sudic . Amplasarea garnizoanelor romane în nordul câmpiei
muntene nu reflect tocmai mult certitudine, temerea unei invazii în Transilvania de SE fiind
cea care organizeaz construc ia castrelor sub-carpatice. Aşadar, la încheierea r zboaielor dacice
Muntenia, deşi ocupat , nu era ferm pacificat . Desigur, acestea sunt doar specula ii plecate de
la un detaliu constructiv al unui castru aflat la 300 de km de Drajna. Dar, totuşi, de ce era acest
şan atât de lat?... Poate c este o întâmplare, dar un alt detaliu de s p tur , de aceast dat
s p tura lui Pamfil Polonic, ne arat c latura sudic şi-a p strat, în vreme, caracterul
coşm resc.

Figura 9.
Desen
manuscris al
lui Pamfil
Polonic,
reprezentând
porţile
castrului de
la Răcari. A
se observa
blocajul porţii
de sud.

Dumitru Tudor scrie, în mai multe locuri, c într-o etap târzie (posibil cea a
„popula iei”), por ile castrului au fost blocate 29 . Din planşele lui Polonic nu rezult un astfel de
lucru decât pentru poarta de sud; ea a fost blocat printr-un „zid barbar”, dar din c r mid (dar
când au folosit „barbarii” c r mid ca s construiasc ?). Celelalte por i nu au fost blocate, şi atât
desenele (fig. 9) sunt explicite, cât şi lapidara noti a lui Polonic („Numai la poarta de sud

29
De exemplu Tudor 1965, 236, punând îns informa ia pe seama manuscriselor lui Tocilescu şi Polonic.

229
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

găsim lângă pragul porţii un zid brut de cărămidă, gros de 0,9 m, care închide intrarea în
cetate”) 30 . Evenimentul nu poate fi legat de acea refacere a cet ii, pe care o g sim la to i
autorii, respectiv dup invazia carpic , pentru simplul fapt c aceast refacere pare s fi vizat
numai jum tatea nordic a castrului, cea sudic p rând a fi p r sit spre uzul civililor. Acest
eveniment nu poate fi legat, stratigrafic şi logic, decât de o prim refacere a castrului de piatr
(inclusiv interiorul!), care separ cele dou subfaze ale fazei 3, probabil în deceniul trei al
veacului III. Cel pu in sub raport psihologic, este de presupus c , cu acel prilej, poarta sudic
cedase presiunii; şi a fost zidit !

Figura 10. Şanţurile castrului mic de la Răcari, prin comparaţie cu zidurile fazei a treia.

Prin dimensiuni, castrul de la R cari este unul dintre cele mai mari din Oltenia. În ciuda
renumelui s u de topograf, Polonic a f cut aici m sur tori mai degrab neglijente, raportând, şi
în caiet, şi pe schi a castrului, cifre departe de realitate, respectiv 141,6 x 137,5 m, cu lungimea
E-V. Dac l imea se apropie de dimensiunile reale, lungimea este departe, şi este posibil s fi
sc pat la adunare o lungime de... rulet (dac aceasta avea 30 de metri). În consecin , şi planul
desenat de Polonic este deformat, cu o retentura foarte scurt . Nu este îns unica greşeal de
m sur toare; dup socotelile topografului, axul de simetrie al castrului, reprezentat de porta
praetoria, via praetoria, via decumana, porta decumana, nu ar fi tocmai simetric, jum tatea
nordic fiind cu 2,5 m mai mare...

30
Tudor 1968, 311; expresia “zid barbar” apar ine lui Tudor. Transcriere din carnetul de s p turi al lui
Polonic, respectiv Arhiva Institutului de Arheologie Bucureşti, plic VII, fila notat 59 (a doua a
carne elului, în fapt).

230
 CASTRUL R CARI

Florescu livreaz cifre mult mai aproape de realitate, dând dimensiunile de 173,2 x
141,5 m, m sur torile fiind f cute de la exteriorul zidurilor, pe care Florescu le ştia, gra ie
şan ului s u de jur împrejur 31 . Trebuie spus c , deşi ast zi nu apreciem astfel de practici, pentru
o m sur toare bun un astfel de şan era de un real ajutor. De altfel, şi în zilele noastre, singurul
reper clar pe teren este tocmai şan ul lui Florescu 32 ; mijlocul acestuia se afl , în medie, cu 15 de
centimetri la exteriorul funda iei curtinei de piatr , şi constituie un element de calcul al
dimensiunilor generale. M sur torile proprii, la interiorul incintei de piatr , au dat 170 x 141 m,
ceea ce, inând cont c grosimea medie a zidurilor este de aproximativ un metru, sunt foarte
apropiate de cele ale predecesorului.
Pentru precizarea dimensiunilor castrului mic de p mânt avem cel pu in o problem , şi
anume rela ia dintre şan uri şi palisad , pentru c , uzual, dimensiunile fortifica iilor se dau între
palisade. Dac am accepta interpretarea conform c reia în spatele şan urilor exist o berm de
aproximativ 3 metri, atunci dimensiunea castrului este de 138 x 119 m. Singurul lucru cert,
acum, este îns dimensiunea între şan uri, iar în acest fel castrul are 144 x 125 m, cifre pe care le
vom folosi în tabelul comparativ de mai jos (fig. 11) 33 .

Figura 11. Dimensiuni şi proporţii comparate ale unor castre de epocă traianică

castrul Buciumi Bologa Drajna R cari Drobeta Gil u Bumbeşti-

Vârtop
lungime 160 160 200 144 137.5 130 126
l ime 128 125 176 125 123 116 115
propor ie 1.25 1.28 1.14 1.15 1.12 1.12 1.10
suprafa (ha) 2.05 2.00 3.52 1.80 1.69 1.51 1.45

Observ m, în primul rând, coagularea relativ a lotului comparativ ales în dou grupe
de propor ii, una mai numeroas , în jurul valorii de 1,13, şi o a doua, în jurul propor iei de 1,26.
Castrele din grupa 1,13 par apoi s se grupeze, la rândul lor, în dou ordine de m rime, una în
jur de 1,65 ha, în timp ce Drajna dispune de o suprafa aproximativ dubl (3,5 ha). Ar fi de
testat, pe un lot extins, dac aceste „coinciden e” se conserv şi dac se pot g si justific ri fa
de tipul şi num rul trupelor cazate, în cazul în care sunt cunoscute. În alt ordine de idei,
observ m c , şi de aceast dat , analogia cea mai apropiat o constituie Drobeta, în ambele
variante de interpretare a dimensiunilor primului castru de la R cari, ceea ce, având în vedere
constructorul comun, nu este chiar surprinz tor.
C lucrurile sunt mult mai complicate – o arat exemplu castrului de la Gherla, a c rui
castru de piatr m soar 169 x 162 m (propor ie 1,04), iar castrul anterior, de p mânt, este
considerat a fi cu 24 de metri mai scurt pe fiecare dimensiuni, deci 145 x 138 m (deşi s-au
efectuat cercet ri numai pe laturile decumana şi dextra). Şi aici, şan urile de ap rare ale
castrului traianic se afl imediat în spatele incintei de piatr , care îns a fost construit imediat
dup castrul mic 34 . Acesta pare unul dintre modelele urmate pentru tranzi ia de la castrele de

31
Florescu 1931, 7.
32
Absen a unui spa iu închis şi p zit nu permite conservarea s p turilor, care trebuie astupate, fie şi
par ial, atât pentru a preveni jaful de materiale de construc ie, cât şi pentru a nu favoriza accidentele
(castrul are, în via a comunit ii de ast zi, un rol multifunc ional, de la loc de p şune la parc de
distrac ii, inclusiv un mic teren de fotbal, în retentura dextra...)
33
Gudea 1997 a şi b pentru Bologa şi Buciumi; Isac 1997 pentru Gil u; Davidescu 1980, Istoria
Românilor 2, 117 (Drobeta); Vl descu 1986; Istoria Românilor 2, 132-133 (Bumbeşti).
34
Protase, Gudea, Ardevan 2005. Deşi planul general de la fig. 6 sugereaz c şan ul vechi se afl în
spatele valului nou, desenele de profil arat plasamentul acestora exact în spatele zidurilor.

231
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

p mânt, executate în grab , chiar dac nu exact în condi ii de campanie, şi cele permanente, care
nu erau neap rat destinate unor trupe mai consistente, ci unui confort superior, sau pur şi simplu
unor spa ii utilitare mai generoase. Care au fost exact socotelile romanilor – nu vom şti
niciodat ; inginereşte vorbind, îns , ideea nu pare dintre cele mai fericite, fiindc în acest
situa ie toate turnurile, cu excep ia celor de pe latura de est, sunt construite în umplutura
şanţului traianic (vezi fig. 9).
Datarea castrului mic de p mânt de la R cari nu ridic probleme speciale. Ştampila
Legiunii V Macedonica, analogiile formale, contextul istoric general, dar şi descoperirile
monetare în s p tur , toate asigur datarea primului castru cel mai târziu în iarna anului 106/
107. Mult mai problematice sunt dat rile celorlalte faze şi subfaze ale castrului. Dac o
demonstra ie arheologic complet ar dep şi cu mult cadrul propus al acestui studiu, şi poate c
ar fi timpurie, sumarul numismatic ar putea da câteva sugestii de re inut.

Figura 12. Castrul Răcari. Graficul monedă per an, cu grupaj pe anii de domnie

1.6000
1.4000
1.2000
1.0000
0.8000
0.6000
0.4000
0.2000
0.0000 S.
Domitian Traian 98- Hadrian Ant. Pius M. Aurelius Commodus S. Severus Caracalla Elagabalus Gordian III Philippus Decius 249-
Alexander
81-96 117 117-138 138-161 161-180 180-192 193-211 211-217 218-222 238-244 244-249 251
222-235

monede pe an 0.0667 0.1579 0.1429 0.4348 0.1053 0.0000 0.2222 0.1667 1.2500 0.6154 1.3000 0.4000 1.5000

Evolu ia descendent a circula iei monetare pentru lunga domnie a lui Hadrian pare s
ilustreze pozi ia strategic secundar a castrului de la R cari; nu exclud nici ipoteza ca
fortifica ia s fi fost temporar p r sit , în anii în care Hadrian se str duia s constituie Limes
Alutanus ca pe un ansamblu strategic coerent şi eficient. Creşterea de grafic din vremea lui
Antoninus Pius arat c , din contr , aici se desf şurau din nou activit i importante. O moned
datat 157, g sit în nivelarea de peste şan ul traianic, sugereaz c construc ia castrului mare de
p mânt s-a petrecut în jur de 160, eventual la începutul domniei lui Marcus Aurelius, în
contextul debutului r zboaielor marcomanice. Absen a monedelor de la Commodus ar fi
surprinz toare, dac nu am şti c în vremea lui au fost mari probleme cu aprovizionarea armatei
cu moned 35 . Compara ia Severus Alexander-Caracalla sugereaz c ridicarea castrului mare de
piatr se datoreaz primului, ca şi în cazul altor mari castre de piatr din Oltenia (Sl veni şi
Bumbeşti). Surprinz toare este evolu ia coeficientului moned per an, începând cu Heliogabal.
În ciuda infla iei accelerate, în Imperiu, un recent studiu ne arat c , din contr , în Provincia

Dimensiunea acestor şan uri este similar cu cele de la R cari, respectiv cca 5,5 m l ime şi între 1,7 şi
2 m adâncime. Profilul de la fig. 5 indic foarte clar c astuparea şan ului şi ridicarea curtinei de piatr
a reprezentat o succesiune rapid , cele dou opera iuni fiind prezentate ca o singur unitate stratigrafic
(desen preluat dup Pop et al. 1980), ceea ce, în sine, e pu in ciudat... Nu prea rezult de ce faza de
p mânt ar fi cu 24 de m mai mic pe fiecare dimensiune, fiindc aceasta ar însemna 12 m pe fiecare
latur , care s-ar compune deci din 5,5 m şan ul şi 6,5 m din ceva care eu nu v d.
35
Comunicare personal Cristian G zdac, c ruia îi mul umesc pentru a m fi luminat asupra chestiunii.

232
 CASTRUL R CARI

Dacia a fost mai degrab penurie de moned , începând chiar cu anii 20 ai veacului III d.Chr 36 ;
de aceea, vârfurile de grafic (valori peste 1), aflate împotriva tendin elor generale, ar trebui s
aib semnifica ii speciale. În vremea lui Heliogabal ar putea data incendierea complet a
castrului, refacerea lui pe acelaşi plan şi blocarea por ii de sud. În vremea lui Gordian III
garnizoana de la R cari pare s fi fost implicat direct în campaniile dun rene ale împ ratului
împotriva go ilor. Vârful de grafic din vremea lui Decius marcheaz dramaticele împrejur ri ale
marii invazii carpice, cu o nou distrugere complet a fortifica iei, şi cu tentativa de
reconsolidare a unui perimetru – înc neprecizat – din nordul castrului, efort care s-a stins îns
foarte repede.

Early setup of the Roman fort from R cari

- abstract -

The Roman camp from R cari was in the archaeologists' attention as soon as the late XIXth
century. Extended diggings were carried out by different teams along time, but for two campaigns only
(Tocilescu-Polonic 1897-98, Gr. Florescu 1928 and 1930, C.M. Vl descu 1991-92). Excepting latter,
which crossed the camp with two sections, old archaeologists focused, as usual, around the main stone
objectives (principia, the gates, corner-towers, the curtain, one horreum).
In spite of extended diggings, an early stage, eventually due to Trajan, was just guessed, only
because it would make sense like that; as far as I know, Tocilescu, Polonic, and Florescu did not produce
any stratigraphic evidence to prove it. Nevertheless, the numismatic evidence was quite obvious to
support the hypothesis. One denarius from Domitian and two denarii from Trajanus, popped-up from
Polonic's field research, were already a good suggestion; another copper coin minted for Trajan was
uncovered by Gr. Florescu. That wouldn't be quite enough, comparing with other Roman camps on study,
but another fact is going to make things clearer: there are only three copper coins from the next two
decades after Trajanus; one of them, found in 2004, is extremely blunt, lost long time after minting, and
its position on the layer obviously recommends a later position, after the large earth fortification was
done, not before 157. In conclusion, the Roman army presence in the area was quite faint, for the
generation after the conquest, so, the first Roman camp from Racari couldn't be Hadrianic.
The second hint for a trajanic chronology of the first fort made here is a tegular stamp from
Legio V Macedonica, resulted also from old diggings, present in the area only untill 107 AD.
The first context atributed to Trajanic fortification came up from 1991 diggings, when the team led by C.
Vl descu intersected a large ditch in the rear of the western stone curtain, 5 m wide and 1.7 m deep; some
stratigraphical clues point out a 3.5 m "berma". The shape of the ditch could also be slightly different, as
recommended by analogies and, also, by our recent diggings.
In 2004 and 2005 a similar ditch was studied inside the eastern curtain, this time more distanced
by later enclosure. It is 5.65 m wide and 1.96 deep, with a 2.9 m berma, well delimited inside by a post
hole of the palisade. Due to the fact that the proposed objective of our campaigns, until now, was
restrained to make clear the main fortification elements and their chronology, there is no recent research
inside the palisade of Trajanic age.

36
Cristian G zdac - The distribution of odd coins (plated, casted) in the forts from Roman Dacia. Fraud
or monetary policy?, comunicare prezentat la al XX-lea Congres de Limes, León, 5 septembrie 2006.

233
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

The last campaign, just finished, from 2006, concluded the job, unearthing the northern and the
southern ditches, both in the touch with the rear of the stone defences made later; the latter is the largest
and the deepest, rising the question why the south flank was considered the most endangered. The
Trajanic fort is 136 m long on 119 m width, a rather large one from the first generation. The ratio between
sides is 1.15, and the surface is 1.64 hectars, similar to Drobeta (closest), Bumbeşti, or Gil u from the
same time.

List of Figures

Figure 1. General plan of the Roman fort from Răcari.

Figure 2. Reproduction after Florescu 1931, fig. 2.
Figure 3. Reproduction after Vlădescu et al.1996.
Figure 4. Section 1/ 1991, southern profile; reproduction after Vlădescu et al. 1998, 3 (redrawn).
Figure 5. Fragments of S.1/ 2003-2005 northern profile (a-western segment; b-central segment).
Figure 6. Photography of León fort model (a) and the principle plan of the section of such establishment
(b).
Figure 7. S.3/ 2006 western profile.
Figure 8. Răcari. Altimetric profile through latera praetorii.
Figure 9. Pamfil Polonic’s manuscript drawing, representing the gates of Răcari fort. Observe the south
gate blocking.
Figure 10. Ditches of the small fort from Răcari, in relation with the third phase curtain.
Figure 11. Compared dimensions and proportions of several Trajanic forts from Dacia.
Figure 12. Răcari fort. Coin per year graphic, with groups on reign years.

234
 CASTRUL R CARI

Bibliografie

Bogdan C t niciu 1988 – Ioana Bogdan C t niciu, Ptolemeu şi provincia Dacia, ActaMN 24-25,
1987-1988, 145-162.
Davidescu 1980 – M. Davidescu, Drobeta în secolele I-VII e.n., Craiova.
Florescu 1931 – Gr. Florescu, Castrul roman de la Răcari-Dolj. Săpăturile arheologice din anii
1928 şi 1930, Craiova. (= Arhivele Olteniei 9, 1930).
Gostar 1954 – N. Gostar, Numele antic al aşez rii de la R cari, SCIV 5, 3-4, 607-610.
Gudea 1997 – N. Gudea, Castrul roman de la Bologa-Resculum, Zal u.
Gudea 1997 a – N. Gudea, Castrul Roman de la Buciumi, Zal u.
Isac 1997 – D. Isac, Castrele de cohortă şi ală de la Gilău, Zal u.
Istoria Românilor 2 – Istoria Românilor. Vol. II. Daco-romani, romanici, alogeni. D. Protase,
Al. Suceveanu (coord.), Bucureşti.
Lander 1984 – J.L. Lander, Roman Stone Fortification: Variation and Change from the First
Century to the Fourth, PhD Dissertation, Los Angeles.
Laurian 1846 – A.T. Laurian, Istriana, Magazin istoric pentru Dacia 2, 65-127.
Limes 19 Pécs – Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies,
Pécs, Hungary, September 2003, Z. Visy (ed.), University of Pécs, 2005.
Morillo, Garćia Marcos 2006 – Á. Morillo, V. Garćia Marcos, León legionary Fortress, The
Roman Army in Hispania, 327-338.
Pop et al. 1980 – C. Pop, B. Jungbert, I. Chifor, S p turile arheologice de la Gherla (jud. Cluj),
MCA 14 (Tulcea), 661-667.
Popescu 1944 – D. Popescu, Fibeln aus dem Nationalmuseum für Altertürmer in Bukarest,
Dacia 9-10, 1941-1944, 485-505.
Protase, Gudea, Ardevan 2005 – D. Protase, N. Gudea, R. Ardevan, Das römiche Binnenkastell
von Gherla. Die Erdwallphase (106-140 n. Chr.), Limes 19 Pécs, 713-722.
The Roman Army in Hispania – The Roman Army in Hispania. An Archaeological Guide. Á.
Morillo, J. Aurrecoechea (ed.), University of León, 2006.
Tocilescu 1900 – Gr.G. Tocilescu, Fouilles et recherches archeologiques en Roumanie,
Bucureşti 1900.
Tudor 1965 – D. Tudor, S p turile lui Gr. G. Tocilescu în castrul roman de la R cari (raion
Filiaşi, reg. Oltenia), Apulum 5, 233-257.
Tudor 1968 – D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti.
Tudor 1976 – D. Tudor, Gr. G. Tocilescu şi arheologia Olteniei, SCIVA 27, 4, 573-679.
Tudor 1978 – D. Tudor, Oltenia romană, edi ia IV, Bucureşti.
Vl descu 1986 – Cr. M. Vl descu, Fortificaţiile romane din Dacia Inferior, Craiova.
Vl descu et al. 1996 – Castrul roman de la R cari, jud. Dolj (nesemnat), Revista Muzeului
Militar Naţional, Supl. 1, f r dat (1996?).
Vl descu et al. 1998 – C.M. Vl descu, R. Avram, O. Stoica, L. Amon, Cercet rile arheologice
în castrul roman de la R cari. Campania 1991, OlteniaSDC 3, II, 1-2, 80-85.

235
 DACIA AVGVSTI PROVINCIA

236