DESCOPERIRILE ARHEOLOGICE DE EPOCĂ ROMANĂ ÎN CRAIOVA

Ion-Leone Gavrilă-Ciobotea

Oltenia și arheologia romană au fost, sunt și vor rămâne de aici înainte repere pentru
cercetarea arheologică și istoria romană. Importanța regiunii este datorată monumentelor
deosebite ce au reprezentat pentru istorici urme ale civilizației latine și nu numai1.

Prin această comunicare doresc să reamintesc realizările arheologice din zona

Craiovei și a împrejurimilor deoarece pentru cercetarea istorică reprezintă o sursă veritabilă
de informații.

Pentru a înțelege mai bine trebuie să ne raportăm în primul rând la poziția geografică
a Craiovei. Orașul se află la contactul Piemontului Getic cu Câmpia Olteniei, lucru ce a
favorizat așezarea umană, schimbul de produse agricole și meșteșugărești 2. Chiar pe Tabula
Peutingeriană găsim Pelendava (denumirea dacică, folosită și de romani) pentru zona aceasta.
Poziția așezării pe hartă ne dezvăluie că făcea parte dintr-un drum de negoț între Durbis
(Drobeta) și Romula.

În urma celor două războaie cu Roma (101-102; 105-106) o mare parte a Daciei
devenea provincie romană. Teritoriul Craiovei s-a aflat sub ocupație romană încă din primul
război fiind anexat provinciei Moesia Inferior, apoi, prin deciziile administrative ale
împăraților Hadrian și Marcus Aurelius a fost inclus în Dacia Inferior, respectiv Malvensis,
până la retragerea aureliană din 271 d. Hr3.

Cei aproape 200 de ani de stăpânire romană au însemnat pentru Dacia un spor în
dezvoltarea culturală, economă, agricolă șamd., nivel de civilizație ce a rămas vizibil prin
vestigiile arheologice descoperite de-a lungul timpului. În zona noastră aceste descoperiri au
beneficiat de o observație științifică riguroasă începând cu secolului al XIX-lea.4

1
Vasile Marinoiu, Riomanitatea în nordul Olteniei, Craiova, Editura Rhabon, 2004, p. 5.
2
Petre Gherghe, Lucian Amon, Istoria Craiovei. Mărturii arheologice și numismatice, Craiova, Editura
Universitaria, 2010, p. 16.
3
Ibidem, p. 69.
4
Petre Gherghe, Dovezi arheologice ale prezenței romane la Pelendava (sec. II-II p. Chr.), AUC, 11, 2006, p. 53-
61; Dicționarul geografic al județului Doljiu de Ana Cumbary, Maria Manoil, Mihail Canianu, Aurelian Candrea,
București, 1896, menționează existența în Craiova, în curtea lui Bibescu, și „o piatră votivă” adusă de la Reșca
(p. 223), cu inscripție.
 În centrul orașului a fost găsită o urnă funerară din piatră, cu formă cilindrică ce era
decorată cu un șir de cercuri plasate în jurul gâtului și crestături pe toarte 5. Tot în această
zonă, sub hotelul „Minerva” au fost identificate în 1905 materiale romane 6. În zona de
recreere a Craiovei, cunoscută sub denumirea de Parcul Nicolae Romanescu (fost Grădină
Bibescu, Parcul Independenței, Parcul Poporului) a fost descoperit la finele secolului al XIX-
lea un altar roman din piatră.

Cărămizile romane sunt cunoscute pentru o durabilitate a lor excepțională. Adesea,

acestea au ajuns de-a lungul timpului să fie refolosite de populația autohtonă în construcții
noi romane. Atât în România, și nu numai, aceste cărămizi au ajuns in fundația lăcașurilor de
cult, a caselor șamd. Acest lucru s-a întâmplat și la Craiova. Cărămizile romane (tegulae) au
fost reutilizate în epoca medievală sau modernă în zonele mănăstirii Bucovăț (Coșuna) și
terasei Casei Băniei. Acestea au fost descoperite în fundația vechii clopotnițe a bisericii și a
celor șapte fântâni din jur.

Un lucru foarte important de menționat este descoperirea unei cărămizi (culoare roșie
deschisă și foarte bine arsă) ce avea inscripționate literele NM 7. Arhitectul A. Vincenz a
publicat în 1940 un studiu despre această descoperire. Din informațiile oferite de acesta,
cărămida a fost găsită în zidăria de la intrarea în biserica Sf. Dumitru, Avea o lățime de 28
cm, grosime de 6,5 cm iar lungimea varia în funcție de laturi, 27 respectiv 23 de cm. 8 Literele
apar în relief cu o înălțime de aproximativ 3,2 cm. După cum bine știm, numeroase corpuri
militare obișnuiau să inscripționeze cărămizile din care construiau castrul. N. M. este
abrevierea de la Numerus Maurorum (trupe călărețe) care au activat într-un castru aflat la
Răcari-Dolj (unde s-au găsit alte cărămizi cu inscripția N. M. E. – numerus maurorum
equitum).9

O mențiune la descoperirile arheologice este cea de lângă Teatrul Național, unde au

fost găsite morminte boltite sau cu lepuri de piatră care ar fii aparținut unei necropole
romane. Acest lucru trebuie privit cu un semn de întrebare. Domnul Profesor univ. Petre
Gherghe semnalează acest lucru deoarece nu există indicii scrise legate de această necropolă.

5
Petre Gherghe, Lucian Amon, op. cit., p. 70 apud Dumitru Tudor, Oltenia romană, ediția a IV-a, București,
1978, p. 395.
6
Ibidem
7
ANSJDolj, Fond Prefectura Dolj, Serviciul Administrativ, anul 1885, dosar nr. 105; vezi și Petre Gherghe, Lucian
Amon, op. cit., p. 70.
8
A. Vincez, O cărămidă romană cu inscripție la Craiova, Oltenia. Studii, documente, culegeri, 1, 1940, 2, p. 18-
21; Bisericile Craiovei, Craiova, Editura Helios, 1998.
9
Ibidem
Domnia sa a făcut săpături în 1999 în fața clădirii Universității unde a găsit morminte boltate,
dar erau de secol XIX din cimitirul de lângă fosta (dispăruta) mănăstire Sf. Nicolae-
Gănescu.10.

În zona Craiovei au fost și descoperiri monetare ale diferiților împărați romani:

Traian, Antonius Pius, Marcus Aurelius, Gordian III și Aurelian, începând cu „tezaurul de
lângă Craiova” (de 5000 de „piese argintate” emise de toți împărații dintre Constantin cel
Mare și Grațian) din 1864.11 Alte tezaure au fost recuperate din zona centrală a orașului cu
datare în vremea lui Dioclețian și din Mofleni (epoca împăraților Vespasian, Traian, Antonius
Pius, Septimus Severus, Elagabal, Severus Alexander, Aurelian, Dioclețian, Constantin și
Constantin al II).

De precizat sunt și așezările minore daco-romane și romane din împrejurul Craiovei.

Avem la Cârcea locuiri romane (descoperire Marin Nica), bordeie daco-romane, gropi
menajere, așezări rurale și unelte; ruine romane la Mofleni și așezări rurale la Făcăi 12, sau
spațiul de la Podari13.

În concluzie, Pelendava romană care ne-a lăsat atâtea vestigii arheologice a fost după
cum spune Dumitru Tudor un vicus cu o oarecare dezvoltare economică și funcții
administrative, militare și fiscalo-vamale deoarece se afla pe o rută comercială care traversa
Oltenia de la sud la nord către Transilvania.14

De asemenea, prin Craiova trecea valul de pământ zis Brazda lui Novac, care a dat și
numele unui cartier de locuințe din zilele noastre15.

Aproape toate descoperirile arheologice din perimetrul orașului Craiova au fost

întâmplătoare, cele mai multe cu ocazia executării unor lucrări de construcție. Considerăm că
în viitor ar fi necesar deschiderea câtorva sondaje sau a unui șantier de cercetare arheologic

10
Dumitru Bălașa, Pentru castrul Pelendava, Oltenia, 2, 1941, 5, p. 74-75; apud Petre Gherghe, Lucian Amon,
op. cit., p. 71.
11
D. Tudor, Monedele romane în Oltenia, în „Arhiva Olteniei”, anul XXII, 1943, nr. 125-130, p. 81; Istoria
Craiovei, coordonatori Titu Georgescu, Constantin Bărbăcioru, Florea Firan, Craiova, Editura Scrisul Românesc,
1977, p. 12-13.
12
Ibidem, p. 72-73.
13
O. Toropu, în „Mitropolia Olteniei”, 24, 1972, nr. 9-10, p. 707.
14
Dumitru Tudor, Pelendava. Craiova pe Columna lui Traian, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1980, p. 46-47.
15
Traseul acestuia în perimetrul orașului Craiova a fost reconstituit de Onnoriu Stoica, Traseul Brazdei lui
Novac prin Piemontul Bălăciței, în vol. Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bălăciței – Studii și documente
–, Craiova, Editura Sitech, 2013, pp. 165-171; vezi și Cristian M, Vlădescu, Onoriu Stoica, Neculai Moghior,
Brazda lui Novac pe teritoriul județului Dolj, în „Studii și materiale de muzeografie și istorie militară”, 11, 1978,
pp. 153-165.
dat fiind faptul că în prezent Craiova are suficienți specialiști, și instituții cu profil în acest
domeniu.