CIVILIZATIA LA TNE TIMPURIE IN ROMANIA

A doua vrsta a fierului sau La Tene si trage numele de la un sit din Elvetia, considerat initial a fi o asezare lacustra, ulterior loc de cult. Statiunea se dateaza n sec. III-I a. Chr. Termenul a fost initial utilizat pentru cultura celtica, dar apoi a fost extins si pentru alte zone ocupate de celti sau aflate sub influenta celtica. n 1914 Dchlette a mpartit epoca La Tene n I-500-300, II-300100 si III-100-0. Paul Reinecke, la randul sau, a mpartit epoca n 4 etape notate cu litere de la A la D: A-500-400 B-400-300 C-300-100 D-100-0 Ulterior etapele B, C, si D au fost divizate fiecare n doua subetape. nceputul laten-ului n Romnia este la o data discutabila : 450/350, iar sfrsitul este plasat n momentul n care Dacia este cucerita de romani, respectiv in anul 106. Civilizatia la Tene n spatiul nostru mai este cunoscut|a si ca civilizatia geto-daca, termen hibrid care este azi contestat si, potrivit unor pareri exigente si competente, ar fi de dorit sa nu fie utilizat n nici un caz pentru perioada timpurie a acestei epoci. Data de nceput a epocii La Tene a fost discutata n mai multe rnduri, unii cercetatori, adepti ai dezvoltarii unitare a spatiului nostru, considernd ca epoca a nceput n acelasi timp peste tot. Altii considera ca teritoriile extracarpatice au trecut mai devreme , n jur de 450, la epoca la Tene datorita unei conjuncturi istorice favorabile, datorate influentelor si impulsurilor civilizatoare venite dinspre Grecia, dupa 657/656, cnd a fost ntemeiata prima colonie greceasca, Histria, fie prin intermediul grecilor din Pont, fie prin medierea tracilor odrisi, care pe la 480-470 au format un regat puternic care avea stranse relatii cu Grecia continentala, n timp ce n Transilvania trecerea s-ar fi facut ceva mai trziu, ca urmare a infiltratiilor de populatii celtice n acest spatiu, cele mai timpurii putnd avea loc dupa 390 a. Chr., dar, mai degraba, n intervalul 350-300. n linii mari, perioada la Tene are cteva elemente pregnante de noutate: 1. folosirea rotii olarului si aparitia unei ceramici cenusii 2. folosirea brazdarului de plug din fier, care a permis trecerea la agricultura propriu-zisa

3. generalizarea armelor, uneltelor si ustensilelor din fier, urmata de o dezvoltare fara precedent a mestesugurilor specializate 4. intensificarea schimburilor la mari distante pe baza de moneda 5. aparitia aristocratiei tribale si a unor mari diferente patrimoniale, fapt pus n evidenta prin mormintele princiare, tezaurele cu piese de argint si aur si folosirea unor produse de lux importate. n Transilvania, ceramica lucrata la roata apare pentru prima data n necropola de la Sanislau, n sec. al V-lea a. Chr., necropola care a fost atribuita grupului scitic sau scitotrac Szentesvekerzug-Chotin. Este vorba de ceramica de import, produsele locale aparnd doar spre sf|rsitul sec. al IV-lea a. Chr. n teritoriul extracarpatic, cea mai veche ceramica lucrata la roata este din sec. al VI-lea a. Chr. De exemplu, in mormintele de la Brsesti s-au descoperit doua strachini lucrate la roata. n asezarea de la Alexandria s-a descoperit, de asemenea, ceramica lucrata la roata, care prezinta analogii cu cea de la sud de Dunare. Initial ceramica la roata este importata, dar din sec. al V-lea a. Chr. se poate vorbi de o ceramica lucrata la roata de factura locala. I. H. Crisan a afirmat ca ceramica lucrata la roata din sec. al V-lea nu este autohtona si ca, oricum, doar folosirea rotii olarului nu se constituie ntr-un argument ca ar fi nceput epoca la Tene. Autorul ignora faptul ca n spatiul extracarpatic sunt documentate destul de multe morminte princiare, precum cele de la Peretu, Agighiol, Stncesti, Gavani, precum si tezaure ca cele de la Craiova, Baiceni sau piese izolate precum cele de la Poroina, Poiana Cotofenesti, care lipsesc din Transilvania, dar care-si gasesc bune analogii la Panaghiuriste, Vraca sau Letnica , n Bulgaria. La acestea se adauga o serie de piese de exceptie, precum lebesul de la Balanoaia, provenit dintr-un tumul de sec. al IV-lea, coiful greco-illyric de la Gostavatu, o oenochoe descoperita la Ostrovu Mare, toate produse importate, de lux, deci si procesul de constituire a unor elite aristocratice este mai timpuriu. De asemenea, trecerea la schimbul pe baza de moneda este mai timpuriu n zona extracarpatica unde au circulat din sec. al V-lea a. Chr. monede batute la Histria, iar pentru sec. al IV-lea sunt atestate mult mai multe monede macedonene, emise de Filip al II-lea, Alexandru Macedon sau Filip al III-lea Arideus, dect n Transilvania. n concluzie, pare, totusi, a fi existat un decalaj de dezvoltare ntre cele doua zone. Dezvoltarea inegala si deosebirile de cultura materiala se datoreaza, n mare masura, contactelor pe care getii, respectiv dacii, le-au avut cu populatiile intrusive care s-au asezat n spatiul actual al Romaniei si au influentat n chip diferit pe autohtoni. Printre aceste populatii, pe lngi greci care se asezasera nca de la finele hallstattului pe litoral, se numara celtii, scitii si bastarnii. PATRUNDERI DE POPULATII INTRUSIVE CELTII

Cele mai importante populatii intrusive care patrund n spatiul nostru sunt cele celtice. Tara de origine a celtilor, potrivit lui Hecateu si Herodot, primii care ne dau informatii despre ei, se afla la izvoarele Dunarii si Rinului, adica n sudvestul Germaniei, zona centrala si sudica a Frantei si Elvetia. Expansiunea celtica, probabil dictata de un mare spor demografic, dar poate si de presiuni ale popoarelor germanice, a nceput pe la 450 a. Chr. si a continuat n ceea ce se numeste La Tene B1-2. n 387, celtii ataca Roma si romanii reusesc sa-i convinga sa plece doar facndu-le daruri. Dupa aceasta data, celtii se raspndesc pe spatii largi: spre sud ( nordul Italiei), spre vest ( Franta, Anglia si Spania), spre est ( Austria, Campia Panonica si Transilvania, Pen. Balcanica). Celtii vor face probleme Romei pna n sec I a. Chr., cnd Gallia si Raetia vor fi supuse. Asezarea celtilor n Austria, Ungaria si Boemia a avut loc, cel mai probabil, pe la 350. Un grup celtic ocupa litoralul adriatic si, de aici, n 335, trimite o delegatie la Alexandru cel Mare. Despre istoria lor n sec. al III-lea aflam informatii de la Polibius, Cartea IV din Istorii. n anul 280 celtii, condusi de Brennus, patrund n Pen. Balcanica si jefuiesc sanctuarul lui Apollo de la Delfi. Sunt n cele din urma nfrnti (legenda spune ca Apollo nsusi s-ar fi razbunat si ar fi declansat un cutremur si o furtuna napraznica mpotriva lor). Dupa nfrngere, n 279, celtii se mpart n trei grupuri distincte: unii dintre atacatori ramn pe loc si intemeiaza regatul de la Tylis (pe Marita), condus de Comontorius. Polybius arata ca au perceput un tribut de 80 de talanti de la orasul Bizant, care, la rdul sau, a perceput o taxa de la corabiile care treceau prin strmtoarea Bosfor, spre Marea Neagra. Regatul se dezintegreaza la 218, pe vremea lui Cavaros, cand izbucneste o rascoala a tracilor. Altii trec in Asia Mica (zona centrala) si se aseaza n Galatia- galatii. Ultimii, scordscii, fac cale intoarsa si se aseaza n zona Serbiei de azi, la confluenta Savei cu Dunarea, n zona Sirmium (Trogus Pompeius- Istoria lui Filip). Izvoarele scrise nu mentioneaza nimic despre asezarea celtilor n spatiul nostru. Pe teritoriul Romniei se constata, prin descoperiri arheologice, o prezenta celtica n Crisana, Transilvania si Banat. Din Oltenia se cunosc doar cateva morminte izolate si se crede ca nu s-au asezat efectiv aici, dar poate au controlat aceasta zona. Ion Horatiu Crisan credea ca primele patrunderi celtice dateaza din intervalul 390-350, dar data de 350 este agreata de cei mai multi cercetatori. Oricum data est ulterioara anului 387 cnd au atacat Roma. Trogus Pompeius, n Istoria lui Filip, vorbeste despre circa 300.000 de celti care au fost obligati sa-si paraseasca patria caci se inmultisera foarte mult. Unii s-ar fi ndreptat spre Italia, altii spre Campia Pannonica. O prezenta masiva a celtilor n zona noastra este documentata doar incepnd cu sec. al III-lea. Este foarte probabil ca, dupa campania esuata din Grecia, sa fi avut loc o patrundere de proportii. Se presupune ca n Transilvania si Crisana au patruns anartii, poate si tauriscii, iar n Banat, eventual si n Oltenia, scordiscii. Unele prezente celtice au fost constatate si n Bugeac, unde sar fi asezat britolagii. Lor lui s-ar datora unele toponime celtice precum Arrubium, Aliobrix si Noviodunum. Se crede ca celtii au avut relatii bune cu autohtonii si ar fi convietuit cu acestia,

deoarece au fost descoperite n asociere produse ale celor doua civilizatii. Aceasta nu este, insa, o dovada de convietuire neaparat, ar putea fi la fel de bine rezultatul unor schimburi reciproce de produse. Se cunosc peste 80 de asezari, precum cele de la Moresti, Seica Mica si Ciumesti, care sunt cele mai bine cercetate si n jur de 70 de necropole sau descoperiri funerare. La acestea se adauga peste 100 de descoperiri ntmplatoare. n Transilvania sunt doua zone de concentratie celtica: Somesul Superior si zona Mures-Trnave. Judecnd dupa distributia pe harta a descoperirilor celtice, se pare ca autohtonii au fost mpinsi nspre depresiunile intramontane, ceea ce contravine tezei convietuirii pasnice. Civilizatia materiala a celtilor este spectaculoasa datorita legaturilor comerciale strnse cu civilizatia etrusca si cu cea elenistica, mediata de unele cetati grecesti de pe malurile Mediteranei, Massalia spre exemplu. MORMINTE CELTICE Au fost descoperite cateva necropole celtice sau asa-zis celto- indigene la Piscolt (jud. Satu Mare- 185 morminte), Ftnele (jud. Bihor- 100 mormnte),Ciumesti (36 morminte), Sanislau (12 morminte), Apahida (21 morminte), Galatii Bistritei, Remetea Mare (jud. Timis). Ele dateaza din latene B1-B2-C1. n spatiul lor de origine, celtii se inhumeaza, dar necropolele de la noi sunt birituale. S-a facut afirmatia ca ar fi trecut la inhumatie datorita dacizarii. Indoielnic, caci la Piscolt, desi au fost puse n evidenta mai multe faze cronologice, s-a observat ca biritualismul exista nca de la nceput si caracterizeaza toate fazele. Nu este exclus ca biritualismul sa fie expresia unei anumite organizari sociale, probabil pe clanuri. Se practica att incineratia cu depunerea resturilor cinerare n urna, ct si cea cu oasele arse depuse n groapa, cea de-a doua fiind mai obisnuita. Cele mai frecvente piese de inventar funerar sunt podoabele, mai ales bratarile si fibulele. Sunt obisnuite ofrandele de carne, indeosebi de porc, langa care se afla de obicei un cutit de sacrificiu. Dintre ustensile pot fi amintite fusaiolele, foarfecele, cutitele sau cutele din piatra. 15 % dintre morminte sunt de razboinici, fiind caracterizate de asocierea a trei arme: scut, lance si spada. Se cunosc si morminte mai bogate precum cel de la Ciumesti, care avea in inventar un coif din fier, prevazut cu un soim din bronz, cnemide de bronz, camasa din zale si un varf de lance. Este, fara ndoiala, un personaj de rang princiar. Morminte cu inventar destul de bogat au fost gasite si la Cristuru Secuiesc (jud. Harghita), Vurpar (jud. Sibiu), Curtuiseni (jud. Bihor). Printre piesele tipice celtilor se numara foarfecele pentru tuns oile, fibulele de tip la Tene, bratarile cu nodozitati. Din olaria celtica au fost preluate n repertoriul local o serie de forme ceramice si tehnici de ornamentare. Celtilor li s-ar datora patrunderea rotii olarului n spatiul intracarpatic si tot ei ar fi adus tehnologii mai avansate de reducere si prelucrare a fierului. Dintre piesele celtice deosebite pot fi amitite coiful de la Silivas , mistretul de aur la Luncani. La fel ca si getii, au batut moneda dupa model macedonean, copiind mai ales moneda emisa de Filip al II-lea. Dupa sec. I a. Chr. nu se mai constata prezenta celtica in spatiul romanesc. Teza asimilarii lor de catre populatia autohtona, sustinuta cu fervoare nainte de 1989, a fost azi abandonata. Se crede ca s-au retras nspre vest, mai ales ca urmare a campaniilor lui Burebista, dar si ca urmare a presiunilor germanicilor. BASTARNII