Din relațiile româno-suedeze.

Vizita lui Nicolae Ceaușescu

în Suedia
6-10 noiembrie 1980

Ioana Elena Anghelache

Universitatea Babeș- Bolyai

Abstract

This article is written within the theme of the Romanian-

Swedish diplomatic relations, with a focus of Ceausescu’s visit
to Sweden, a premiere in the high-level politics of both
countries.

The purpose of this exploratory study is to describe the

way in which the diplomatic visit took place, to reveal briefly the
historical context but also to present the aftermath of the visit,
the results. Second, another goal of this paper is to illustrate the
evolution of the diplomatic relations between the aforementioned
states.
Keywords: International context, economic relations, diplomatic visit,
negotiation, International Relations.

Relațiile diplomatice româno-suedeze, au început

odată cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acestea s-
au concretizat prin legăturile consulare stabilite între cele
două state, în țările române luând astfel ființă un număr de
cinci consulate. De asemenea, primul oficiu consular român
în țările nordice, a fost cel de la Stockholm, înființat pentru
Suedia și Norvegia, la 6 martie 1880. Mai apoi, în anul
1916, se înființează prima misiune diplomatică a României,
iar cu un an înainte fusese trimis la București un ministru
plenipotențiar suedez. 1

1
Arhivele Nationale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R., Secția
Relații Externe, dosar nr. 193/1980, f. 82.
 În anul 1964, relațiile diplomatice au fost ridicate
la nivel de ambasadă, evidențiindu-se astfel, o nouă etapă
în viață social-politică a celor două țări. Un alt fapt ce a
contribuit la dezvoltarea relațiilor bilaterale româno-
suedeze îl reprezintă vizitele oficiale bazate pe
reciprocitate. Acestea s-au realizat atât la nivel ministerial,
cât și la nivel parlamentar. Astfel putem aminti de vizitele
miniștrilor de externe ce au avut loc în 1975 și 1978, dar și
de vizitele președinților celor două parlamente, din 1977,
respectiv 1979. 2

Relațiile româno-suedeze au evoluat de asemenea și

pe linie de partid3, putându-se menționa în acest sens,
contactele P.C.R. cu partidul de stânga suedez dar și cu cel
liberal.4 Legăturile de tip cultural au fost și ele prezente în
viața diplomatică comună a celor două state. Expozitiv din
această perspectivă fiind organizarea de către „Asociația de
prietenie româno-suedeză”, a o serie de evenimente
cultural-artistice. De asemenea, în anul 1977 a apărut
volumul „Ceaușescu și România. Omul și patria sa”, la

2
Ibidem, ff. 159-160.
3
D.A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R., Secția Relații Externe, Nicolae
Ceaușescu, dosar nr. 11S, f. 11-12.
4
D.A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R., Secția Relații Externe, dosar nr.
193/1980, f. 75.
editura suedeză Zindermas, avându-l ca autor pe scriitorul
Per Olof Ekström.5

Pe plan economic, relațiile au fost reglementate de

un cadru juridic alcătuit din patru documente oficiale.
Primul dintre ele, și anume, „Acordul comercial pe termen
lung”6, încheiat în 1973, se referă la clauza națiunii celei
mai favorabile, și la plata în valută liber convertibilă.
„Aranjamentul privind comerțul cu produse textile”
reprezintă cel de-al doilea act juridic și vizează
suspendarea restricțiilor cantitative aplicate la comerțul cu
produse textile. Următorul document, „Acordul de
cooperare economică, industrială și tehnică”7, face referire
la reglementarea cooperării bilaterale stabilite pentru
perioada 1981-1990. Ultimul act juridic, „Convenția pentru
evitarea dublei impuneri”, încheiat la 22 decembrie 1976,
este cu privire la, așa și cum denumirea sa o spune, evitarea
dublei impuneri referitoare la impozitele pe venit și avere.

Un alt aspect notabil al legăturilor economice dintre

cele două state îl constituie faptul că statul român

5
Ibidem, f. 76.
6
Pregătirile pentru semnarea acordului, mai exact ultima rundă a
discuțiilor a început în luna mai, la București. A se vedea Arhivele
Diplomatice, Suedia 1980, dosar nr. 2325, ff. 1- 5.
7
Prevederile acordului pot fi consultate în Arhivele Diplomatice, Fond
Suedia 1980, dosar nr. 2324, ff. 1-10.
beneficiază din ianuarie 1975, de sistemul de preferințe
vamale acordat de către Suedia țărilor în curs de dezvoltare.
8
Păstrând același plan, și anume cel economic, dar de data
aceasta legat de comerțul dintre cele două state, de trecut în
revistă este faptul că, între anii 1975-1979, volumul total al
schimburilor a crescut, de 1,5 ori, timp în care exporturile
românești au cunoscut o perioadă de stagnare, iar
importurile din Suedia s-au dublat.

Cooperarea dintre cele două state s-a realizat și la

nivel tehnico-științific. Au avut loc cercetări comune
specializate pe următoarele domenii: construcții industriale,
silvicultură, medicină umană și veterinară.

Așadar, vizita președintelui român în Suedia era

susținută de tot acest background istoric. Invitația de-a
efectua o vizită de stat în Suedia a fost transmisă
președintelui român de către ambasadorul Lars Hedström,
cu ocazia plecării definitive din România.9 Vizita s-a
desfășurat în perioada 6-10 noiembrie 198010, înscriindu-se
într-un tur diplomatic întreprins de președintele român,
8
În anul 1979, Suedia a alocat cca un miliard de dolari pentru programe
de asistență în țările în curs de dezvoltare, fiind prima țară occidentală
care depășește obiectivul fixat de O.N.U. ca ajutor de dezvoltare (1%
din produsul național brut). A se vedea D.A.N.I.C. , Fond C.C. al
P.C.R., Secția Relații Externe, dosar nr. 193/1980, f. 167.
9
Arhiva Diplomatică, Fond Suedia 1980, dosar nr. 2351, f. 1.
10
Ibidem, f. 8.
deoarece mai apoi avea să se întâlnească cu șeful de stat
danez, respectiv norvegian. Potrivit programului vizitei,
aceasta debutează în ziua de joi, 6 noiembrie 1980, când
avionul prezidențial decolează pe aeroportul Arlanda din
Stockholm. Cuplul Ceaușescu a fost întâmpinat de către
regele suedez, Carl Gustav al XIV-lea, împreuna cu soția
sa, regina Silvia, în piața Muzeului Militar din capitala
suedeză. 11

În seara aceleiași zile, în cadrul dineului oferit în

cinstea președintelui român, au fost rostite toasturile din
partea celor două parți, atât cea română, cât și cea suedeză.
O analiză a discursurilor relevă numeroase puncte comune.
Amintim astfel, evidențierea contextului istoric de la acea
vreme, și anume perioada premergătoare Conferinței de la
Madrid, eveniment în care ambii conducători cred că va
aduce schimbarea în ceea ce privește situația
internațională, și va reuși să dezvolte linia creionată de
Conferința de la Helsinki. În acest sens regele suedez
declară: „Peste câteva zile va avea loc la Madrid o nouă
reuniune, în cursul căreia sperăm că se vor face progrese
concrete în privința unor probleme majore.”12

11
D.A.N.I.C. , Fond C.C. al P.C.R., Secția Relații Externe, dosar nr.
193/1980, f. 63.
12
Ibidem, ff. 54-55.
 Din partea suedeză dorim ca acolo să se adopte
hotărâri în vederea convocării unei conferințe europene de
dezarmare, pentru adîncirea continuă a măsurilor de creare
a unui climat de încredere reciprocă ca și pentru lărgirea
posibilităților de contacte între oamenii din diferite țări.”13
Mai mult decât atât, delegația suedeză a prezentat în cadrul
ședinței Adunării Generale O.N.U. un proiect care cuprinde
mai multe prevederi principale, cu referire la problema
reducerii cheltuielilor militare. 14

Tot pe aceeași linie liderul PCR susține

următoarele: „ne putem aștepta ca reuniunea de la Madrid
care-și începe lucrările în aceste zile, să se desfășoare cu
rezultate pozitive, să ducă la intensificarea colaborării
intereuropene, să pună bazele unei conferințe dezangajarea
militară și dezarmare în Europa.”15 Înghețarea și reducerea
cheltuielilor militare ocupă un loc central în concepția lui
Ceaușescu cu privire la problema dezarmării. De asemenea,
în anul 1979, la inițiativa României, Adunarea Generală a
O.N.U. a adoptată prin consens o rezoluție care evidențiază
necesitatea de a se da un nou impuls eforturilor O.N.U.
pentru reducerea bugetelor militare. 16
13
Idem.
14
Ibidem, ff. 156-157.
15
Ibidem, f. 14.
16
Ibidem, f. 155.
 Un alt fapt subliniat de către ambii conducători de
stat este cu referire la importanța entităților statale mici și
mijlocii în sfera relațiilor internaționale, cei doi fiind de
acord cu ideea că și acest tip de stat trebuie să beneficieze
de posibilitatea de-a influența rezolvarea problemelor
majore ale vieții internaționale. Președintele RSR
declarând că: „Ț inînd seama de caracterul tot mai complex
al problemelor mondiale, consider că ele își pot găsi
rezolvarea justă și durabilă numai în condițiile participării
tuturor statelor, la viața internațională, pe bază de deplină
egalitate. În acest sens, noi acordăm un rol important țărilor
mici și mijlocii, care sunt direct interesate într-o politică de
colaborare și destindere de respect al independenței și de
pace.” 17

Delegația condusă de Ceaușescu îi includea pe :

Gheorghe Oprea, prim viceprim-ministru, Ș tefan Andrei,
ministrul afacerilor externe, Vasile Pungan, ministrul
secretar de stat, Teodor Vasiliu, ambasadorul României în
Suedia, Ion Stanciu, adjunct al ministrului comerțului
exterior și cooperării economice internaționale. De partea
suedeză au participat: Thorböern Faelldin, prim-ministrul
suedez, Olla Ullsten, ministrul afacerilor externe, Erik
Kroenmark, ministrul apărării, Hans Sesid, ambasadorul
17
Ibidem, ff. 16-17.
Suediei în România, Staffan Burenstam-Linder, ministrul
comerțului.

Deoarece rezultatul vizitei s-a materializat prin

semnarea unor acorduri economice, considerăm că este
necesară și numirea personalităților marcante ale vieții
economice suedeze, care au participat la întâlnirea cu
președintele român. Aceștia sunt: Nils Landqvist,
președintele Consiliului de Administrație al Federației
Suedeze a Industriei, Lars Nabseth, directorul general al
Federației Suedeze a Industriei, Carl-Erik Sjöström,
directorul general al Oficiului Național Suedez de Export,
și președintele Comitetului pentru Promovarea
Schimburilor Comerciale între România și Suedia, Arne
Olsson.

Convorbirile oficiale între președintele Ceaușescu

și reprezentantul suedez, prim-ministru, Thorböern
Faelldin, au avut loc în data de 7 noiembrie. Discuția este
structurată în două părți, prima abordează problematica
ridicată de viața internațională la acel moment, iar cea de-a
doua se focusează pe relațiile bilaterale. Dialogul dintre cei
doi este început bineînțeles, de către prim-ministrul suedez,
care subliniază faptul că această vizita este prima la nivel
înalt și de asemenea, creionează pe scurt, istoricul relațiilor
suedezo-române.

Primul punct de pe agenda discuțiilor este cel

referitor la situația internațională, de la momentul
respectiv. Nicolae Ceaușescu își exprimă părerea și susține
faptul că viața politică internațională a fost agravată de o
serie de evenimente. Primul aspect pe care îl punctează
președintele român, este criza pe plan economic: „Aș dori
să mă refer în primul rând la faptul că situația economică,
criza se accentuează, criza petrolieră și energetică au un
anumit rol în agravarea situației internaționale.”18 O altă
cauză a agravării situației internaționale, identificată de
către conducătorul român este reprezentată de: „faptul că
țările europene, și în general țările mici și mijlocii nu au
acționat cu toată fermitatea și nu și-au asumat o răspundere
corespunzătoare în soluționarea problemelor internaționale.
Cred că s-a pus prea mare speranță și s-a așteptat ca
problemele să fie soluționate numai de marile puteri,
îndeosebi de Statele Unite și Uniunea Sovietică.”19

Nicolae Ceaușescu evidențiază de asemenea și

contextul internațional de la acea vreme, și anume

18
D.A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R., Secția Relații Externe, dosar nr.
192/1980, f. 7.
19
Idem.
Conferința de la Madrid. Acesta propune ca soluție
realizarea unui bilanț care să înregistreze tot ceea ce s-a
înfăptuit de când a avut loc Conferința de la Helsinki și
până în acel moment, pentru a se reafirma angajarea făcută
în urma semnării documentelor. Este interesant de observat
faptul că președintele român sublinia importanța Actului de
la Helsinki, în condițiile în care o coșul III al acestuia viza
chestiunea respectării drepturilor omului. Prezența
deținuților politici întemnițați sau pedepsiți, deoarece nu
respectau directivele ideologiei comuniste, reprezintă
dovada clara a faptului că președintele român uza
indispensabil de preceptele propagandistice ale vremii.
Nicolae Ceaușescu a precizat de asemenea și importanța
dezangajării militare și a dezarmării, susținând ideea unei
conferințe pentru încredere și dezarmare. 20

Legat de conflictele ce au avut loc în acel an,

respectiv 1980, Nicolae Ceaușescu își exprimă părerea cu
privire la conflictul dintre statul iranian și cel irakian, și
declară faptul că soluția pentru încetarea ostilităților este
încetarea focurilor, urmate de negocieri. Un alt conflict
discutat de către conducătorul român este cel din
Afganistan. Nicolae Ceaușescu condamnă deschis acțiunea
sovietică de invadare a statului afgan, afirmând „noi
20
Ibidem, f. 8.
considerăm că nu se justifică și nu a fost necesară
intervenția militară.”21 Ca și rezolvare, președintele român
pledează pentru tratativele directe între Afganistan și
Pakistan, și totodată retragerea trupelor sovietice.

De asemenea, liderul român a subliniat necesitatea

retragerii Israelului de pe teritoriile ocupate în 1967, cât și
crearea unui stat palestinian independent. Toate acestea, în
viziunea președintelui român vor contribui la menținerea
păcii în lume. Ca și laitmotiv, președintele român a făcut
apel la folosirea tratativelor, precum și la renunțarea
amenințării cu forța. 22

Un principiu enunțat în prima parte a discursului

este cu referire la inegalitatea existentă între cei avuți și cei
săraci: „În ce privește situația subdezvoltării, considerăm
că de fapt situația s-a înrăutățit. Decalajele dintre cei bogați
și cei săraci s-au mărit. La reuniunile din ultimii ani nu s-au
ajuns la concluziile necesare unor eforturi susținute în
direcția ajutorării țărilor rămase în urmă.”23

Pe parcursul discursului, liderul PCR avea să enunțe

și alte idei comuniste, expozitiv fiind, impunerea unui plan,
program economic de producție, de lungă durată, care să
21
Idem.
22
Ibidem, f. 9.
23
Idem.
susțină și să ghideze economia statului în cauză. Această
afirmație este oferită în contextul în care președintele
român, anterior vizitei sale în Suedia, a primit pe
reprezentatul președintelui din Mali, care solicita ajutor,
dată fiind situația precară din acea zonă. 24

Prim-ministru suedez subscrie răspunsului oferit de

către președintele român, cu mențiunea că politica externă
a Suediei este orientată înspre neutralitate: „Noi am ales
calea unei politici externe și de apărare, așa numita linie
liberă de alianțe și întărirea capacității noastre de-a rămâne
neutri.”25 Motivația care stă la baza acestei poziții o
reprezintă situația geopolitică din acea zonă a Europei,
afirmând că: „Dacă privim la zona noastră imediată din
nord, la vecinii noștri, care deși au ales căi diferite în ceea
ce privește politica externă și de apărare, această zonă este
caracterizată prin stabilitate. Suntem fericiți să constatăm
că relațiile zilnice dintre țările nordice au reușit să se
dezvolte bine, fără a avea acorduri sau înțelegeri
deosebite.”26 Este de asemenea bine cunoscut faptul că
politica externă a Suediei este definită ca fiind o politică de

24
Ibidem, f. 10.
25
Ibidem, f.11.
26
Ibidem, ff.11-12.
neparticipare la alianțe pe timp de pace, dorind păstrarea
neutralității în cazul declanșării vreunui război. 27

Ministrul Afacerilor Externe, Ola Ullsten, continuă

discuția subliniind necesitatea organizării unei conferințe
de dezarmare și își exprimă optimismul cu privire la
Conferința de la Madrid: „ Noi sperăm, de asemenea, că
viitoarea reuniune de la Madrid trebuie să aibă putința de a
lua măsuri concrete de întărire a încrederii între state sau
28
mai bine zis o lărgire a măsurilor de încredere luate.”
Legat de importanța unui organism care să se ocupe de
problemele ridicate în prima parte a discuției, prim-
ministrul suedez evidențiază un aspect foarte important, și
anume, prezența voinței politice în adoptarea anumitor
soluții: „Dar dacă vom avea un organism internațional
unde să se discute aceste probleme și va lipsi voința
politică, atunci vom avea prea multe organisme și tot nu
vom putea face nimic în această direcție.”29

Cea de-a doua parte a convorbirii este centrată pe

relațiile bilaterale româno-suedeze. Primul topic pe agenda
discuțiilor este cu privire la cele două acte care urmau a fi
27
D.A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R., Secția Relații Externe, dosar nr.
193/1980, f. 167.
28
D.A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R., Secția Relații Externe, dosar nr.
192/1980, f. 12.
29
Ibidem, f. 13.
semnate, ambele pe plan economic, și anume: acordul
comercial pe termen lung și acordul de cooperare pe
termen lung. Cele două acte constituie însă doar un cadru
juridic, dezvoltarea schimburilor dintre cele două țări fiind
însă încadrată în cele mai favorabile premise existente la
acel moment. Astfel, pentru a facilita dezvoltarea
exportului de produse românești, către Suedia, „începînd de
la 1 februarie 1980, am lărgit nomenclatorul produselor
liberalizate cu încă 30 de grupe de mărfuri.”, declară prim-
30
ministrul suedez. Dublarea valorii schimbului dintre
statul român și cel suedez a fost stabilit ca fiind principalul
obiectiv al relațiilor economice. Ca și termen pentru
aceasta a fost ales anul 1985. 31

Al doilea punct atins pe agenda discuțiilor este cel

referitor la cooperarea industrială. Premierul suedez va
adopta o atitudine curtenitoare, încurajând modul de-a
32
gestiona industria statului român. Președintele
Consiliului de Administrație al Federației Suedeze a
Industriei, Nils Aasling, subliniază aria industrială în care

30
Ibidem, f. 17.
31
Ibidem, f. 16.
32
„Noi, partea suedeză, am fost impresionați de dezvoltarea care are
loc acum în țara dumneavoastră, în domeniul industriei, și de asemenea
cunoaștem planurile concrete pe care dumneavoastră le aveți în
continuarea acestei dezvoltări.” A se vedea D.A.N.I.C. Fondul C.C. al
P.C.R., Secția Relații Externe, dosar nr. 192/1980, f. 18.
cele două state cooperează, cu mențiunea că aceasta se va
extinde cu cel puțin un nou domeniu. Cele două sectoare
industriale de cooperare româno-suedeză, invocate pe
parcuscul discuțiilor sunt cel al producerii de mobilă și cel
alimentar.

Dat fiind faptul că industria constructoare de

mașini a cunoscut o rapidă dezvoltare tehnică, acest sector
poate reprezenta noul domeniu industrial de cooperare
româno-suedeză. Potrivit lui Nils Aasling, ministrul
industriei, singurul impediment îl constituie faptul că unele
întreprinderi permit cu greu să împărtășească tehnologia
33
suedeză și cu alte state. În acest sens, vice prim
ministrul, Gheorghe Oprea a avut discuții cu ministrul
industriei suedez și au concis asupra ideii conform căreia ar
trebui pus un accent mai mare pe dezvoltarea cooperării în
ramura construcțiilor de mașini.

Un aspect subliniat de către președintele român este

cel cu privire la mijloacele de plată, deoarece nu admite să
importe, fără ca acestea să fie asigurate. Ca și soluție,
conducătorul român propunea folosirea compensației,
subliniind faptul că acest procedeu se practică și în relațiile
dintre țările dezvoltate, având însă o altă denumire. Potrivit

33
Ibidem, f. 19.
omologului suedez, acțiunile de cooperare ale
întreprinderile autohtone sunt îngrădite de posibilitatea ca o
parte din profit ar putea fi considerat ca plată pentru
naționalizare.

Astfel, se ajunge la subiectul cu care atât România,

cât și Suedia, se confruntă de multă vreme, și anume
problema arieratelor financiare34. Președintele român
propune ca această chestiune să fie lăsată în trecut, și să se
procedeze ca în cazul acelorași situații avute cu Italia,
Franța sau Canada. Dorește ca suma plătită Suediei până la
acel moment, să fie satisfăcătoare pentru a pune capăt
acestei chestiuni, declarând: „Am vorbit azi dimineață de
problemele noii ordini economice internaționale. Cred că în
spiritul acesta ar trebui ca ceea ce am plătit până acum să
reprezinte suma suficientă și poate ar fi bine să convenim
împreună să închidem această problemă și s-o cuprindem
35
într-un comunicat în aceste zile.” Reprezentantul
Suedieis preferă însă ca această problemă să rămână pe
agenda discuțiilor și să fie reluată de către specialiștii pe

34
Recent, problematica arieratelor financiare fusese adusă în discuție și
în cadrul vizitei ministrului de externe român, în Suedia din anul 1978,
precum și în timpul vizitei efectuată de către delegația Marii
Adunării Naționale, din anul următor. A se vedea Arhiva Diplomatică,
dosar nr. 2332, f. 1.
35
Ibidem, f.21.
 36
partea economic-financiară. De asemenea propune ca
întâlnirea să se concentreze în continuare pe posibilitățile
de cooperare pe plan științific și energetic. 37

La finalul acestei runde de discuții, reprezentantul

suedez, Thorbojoern Faelldin, dorește să abordeze o altă
chestiune, mulțumindu-i președintelui român pentru
deschiderea de care a dat dovadă în cazul problematicii
privind reunificarea familiilor, mai exact acordarea
permisiunilor de plecare și de căsătorie. 38

Președintele României, evitând un răspuns, duce

discuția într-o altă zonă, și anume cea referitoare la situația
internațională de la acel moment, cu precăderea cea a
Poloniei. Consideră că: „este în interesul tuturor, sigur în
primul rînd al poporului polonez, dar și al tuturor, ca să se
lase soluționarea problemelor din Polonia, de către
polonezi, fără amestec din afară și să nu acorde anumit
sprijin, sub o formă sau alta, din afară, care nu poate decît
să complice situația. (...) O agravare sau o intervenție de
afară și sprijin din afară ar crea o situație gravă însuși

36
La 26 iunie 1980 au avut loc negocieri cu privire la chestiunea
arieratelor financiare și s-a acordat o micșorare a datoriei, de la suma
de 54 la 27 milioane de coroane suedeze. Ibidem, f. 5.
37
D.A.N.I.C. Fondul C.C. al P.C.R., Secția Relații Externe, dosar nr.
192/1980, f. 22.
38
Ibidem, f. 23.
pentru succesul Conferinței de la Madrid și pentru întreaga
securitate.”39 Reprezentantul suedez răspunde, împărtășind
punctul de vedere al președintelui român: „Polonia are în
Europa o poziție strategică importantă și o intervenție, un
amestec din afară ar fi de natură să strice echilibrul pe plan
internațional.”40 Discuția se încheie cu o invitație adresată
de Nicolae Ceaușescu, părții suedeze, cu scopul de a
efectua o vizită în România.

În data de 8 noiembrie 1980, primul-ministru acordă

o declarație, în cadrul unei conferințe de presă. Acesta
sintetizează succint modul în care au decurs discuțiile,
41
precum și tematicile abordate în cadrul acestora. La
rândul său, președintele României oferă o declarație de
presă care creionează evoluția discuțiilor avute cu prilejul
vizitei de stat. Făcând o scurtă analiză a celor două
declarații de presă, putem afirma faptul că întâlnirea dintre
cei doi reprezentanți, cel român și cel suedez, a avut un
impact pozitiv asupra relațiilor dintre cele două țări, lucru
afirmat de însuși președintele român: „vizita s-a desfășurat
cu rezultate foarte bune. Avem impresii foarte bune despre

39
Ibidem, f.24.
40
Ibidem, f. 25.
41
Ibidem, ff.28-29.
ospitalitatea locuitorilor Stockholmul-ului, a locuitorilor
Suediei, a poporului suedez. ” 42

Ziua de 9 noiembrie 1980 este dedicată întâlnirii

președintelui Ceaușescu cu reprezentanții vieții economice
din Suedia. Prima problemă ridicată de întreprinzătorii
suedezi este cu privire la chestiunea compensației. Aceștia
susțin ideea conform căreia doar firmele cu un capital
ridicat pot absorbi mărfuri acordate prin compensație, iar în
Suedia majoritatea firmelor sunt de ordin mic. Ca și
soluție, propune o mai mare gamă din care se pot alege
43
mărfurile oferite prin compensație. Răspunsul
președintelui român la această chestiune este unul ferm
afirmând că o altă modalitate de a plăti ceea ce importă, nu
există: „Nu suntem deloc interesați în credite obișnuite,
bancare, avînd în vedere că dobînzile au ajuns la un așa
nivel, încât nu mai pot fi acceptate. De aceea am hotărît și
am pus și în relațiile cu Suedia- ca și cu alte țări- problema
compensației în schimburile economice, în cooperarea în
producție. ” 44

42
Ibidem, f. 34.
43
Ibidem, f. 41.
44
Ibidem, f. 45.
 Vizita se încheie în dimineața zilei de 10 noiembrie,
când președintele român își continuă turul diplomatic,
pregătindu-se de vizita în statul danez.