UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” – GALAŢI

Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie

DEPARTAMENTUL DE ISTORIE, FILOSOFIE şi SOCIOLOGIE

EPIGRAFIE LATINĂ
SUPORT DE CURS

ISTORIE, Anul I de studiu

Semestrul I

Lector univ. dr. G. L. Scarlat

Galaţi, 2020
 CUPRINS

Semestrul I

CURSUL 1. Obiectivele cursului de Epigrafie latină. Colecții epigrafice. Bibliografie generală

SEMINARUL 1. Inscripţii din Roma imperială. Reconstituire, traducere, interpretare ..…....................

CURSUL 2. Categorii de inscripții: onofirice, publice, private, votive, funerare …….……………

SEMINARUL 2. Numele latineşti: Praenomina, nomen, cognomen, signum. Prescurtări. Exemple ....
.
CURSUL 3. Inscripții onorifice (Tituli honorari) şi publice (Tituli operum publicorum). Exemple

SEMINARUL 3. Cursus honorum. Cariere publice romane. Exemple în inscripţii ..............................

CURSUL 4. Inscripții private. Exemple……………….……….…………..................................

SEMINARUL 4. Inscripții religioase (Tituli sacri)şi funerare (tituli sepulcrales). Exemple .............

CURSUL 5. Borne militare (militaria) şi doplome militare. Conţinut, stil şi exemple….………

SEMINARUL 5. Inscripţii latineşti din Scythia Minor. Traducere şi interpretare ..............................

CURSUL 6. Specificul inscripţiilor din Dacia romană ...............................................................

SEMINARUL 6. Inscripții din Sarmisegetusa (I). Reconstituire, traducere, interpretare ................

CURSUL 7. Incripții din Dobrogea …………..

SEMINARUL 7. Inscripţii din Sarmisegetusa (II). Reconstituire, traducere, interpretare ..................

APENDIX. Categorii de inscripții latine din diferite zone ale Imperiului roman …………......
 CURSUL 1

Obiectivele cursului de Epigrafie latină.

Colecțiile epigrafice

Epigrafia este o știință auxiliară a Istoriei, care contribuie la cunoaşterea datelor istorice şi a
etapelor de dezvoltare a limbilor în care au fost transmise. Denumirea ei provine din limba greacă [epi –
deasupra și grapho – a scrie], iar literal înseamnă ,,a scrie pe”.
Scopul Epigrafiei este cercetarea inscripţiilor.
Epigrafia latină are ca obiectiv principal de cercetare inscripţiile realizate în limba latină.
Metode de cercetare. În cercetarea Epigrafiei latină se întrebuinţează metode proprii Istoriei şi
Filologiei clasice: contextualizarea istorică, descrierea, analiza (textuală, lingvistică, semantică).
Ştiinţe conexe. În cercetarea Epigrafiei latine sunt necesare cunoaşterea surselor istoriei
Imperiului roman, a limbii latine, a literaturii latine şi a cercetărilor epigrafice de referinţă. Sursele
istoriei Imperiului roman sunt necesare în privinţa datării inscripţiilor şi a contextualizării lor. Limba
latină este necesată în vederea traducerii corecte şi a înţelegerii conţinutului inscriptiilor din diferite epoci
ale istoriei romane.
Alte ştiinţe conexe Epigrafiei latine sunt: Papirologia, Codicologia şi Numismatica.

Inscripţiile. Inscripţiile sunt mesaje publice sau private, motivate de intenţia popularizării lor.

Suporturile inscripţiilor. Inscripţiile latineşti au fost realizate pe materiale rezistente cu scopul de

a transmite ştiri istorice, decrete imperiale şi date personale. Materialele pe care au fost inscrise diferite
tipuri de mesale în limba latină sunt următoarele:
- Piatra (geme)
- Metalul (aur, argint, bronz, plumb); pe sigilii, inele.
- Oase
- Sidef
- Fildeş
- Lemn
- Piele
- Ceramică, argilă, cărămidă, sticlă

Tipurile de inscripţii. În funcţie de conţinutul şi scopul lor, inscripţiile latineşti sunt de mai multe
tipuri:
- imperiale (decrete imperiale, decizii senatoriale, texte onorifice, acte administrative)
- judirice (legi, contracte)
- religioase (inscripţii dedicatorii)
 - funerare (inscripţii votive)

Stilul inscripţiilor. Fiind destinate cunoaşterii publice, inscripţiile au un caracter oficial şi sunt
redactate într-un stil solemn. Chiar şi cele familiale (religioase şi funerare) sunt redactate într-un stil
somne.

Tipurile de scris. Tipurile de scriere se referă la modalitţile de reprezentare a literelor latineşti.

Acestea sunt de mai multe feluri:
- scrierea capitala
- scrierea minusculă
- scrierea gotică

Modul realizării. Textele epigrafice de pe materiale solide au fost realizate manual, prin incizie,
excizie, gravare şi sculptură. Tehnica epigrafică solicita o dublă formare: teoretică şi practică. Ea
presupunea ca realizatorul inscripţiei să aibă cunoştine de limbă latină şi abilităţi în privinţa artei
scupturii literelor. Cu cât gradul de cultură al realizatorului isncripţiei latine este mai mare, cu atât şi
textul este redat corect din punct de vedere gramatical.
Probleme de traducere ridică acele inscripţii în care unele cuvinte nu sunt scrise corect, nu se
foloseşte punctuaţia sau sunt deteriorate din cauze exterioare. Cercetărorul inscripţiilor trebuie să
cunoască bine limba latină pentru a putea reconstitui cu precizie textul inscripţiilor deteriorate sau în care
cuvintele nu sunt departajate prin semne de punctuaţie.

Cercetarea inscripţiilor. Etapele cercetării inscripţiilor latineşti sunt următoarele:

1. – Transcrierea textului în forma originară
2. – Reconstituirea lingvistică (reconstituirea totală sau parţială a textului,
delimitarea cuvintelor, identificarea cuvintelor prescurtate şi recontituirea lor)
3. – Traducerea
4. – Interpretarea: analiza conţinutului, analiza lexicală, analiza gramaticală
5. – Coroborarea datelor furnizate de inscriţii cu etapele istoriei romane
6. – Analiza critică a conţinutului lor (încadrearea în epocă, tipul de inscripţie, scopul
pentru care a fost realizată, informaţiile istorice şi sociale pe care le transmite).

OBIECTIVELE CURSULUI DE EPIGRAFIE LATINĂ. Cursul de Epigrafie latină are

următoare următoarele obiective:
- dobândirea de către studenţi a capacităţii de a traduce şi interpreta inscripţiile latine
- deprinderea studenţilor cu etapele cercetării inscripţiilor latine
- dobândirea de către studenţi a capacităţii de cerceta inscripţiile latine în relaţie cu Istoria
Romei, cu literatura latină şi cu Limba latină.
 COLECŢII EPIGRAFICE

Colecţiile epigrafice latineşti au apărut în cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea, iar munca de
editare, traducere şi analiză a continuat în sec. XX. Iniţiatorul colecţiei de inscripţii romane este Th.
Mommsen, care a început să le publice începând cu anul 1863. Ele acoperă toate zonele Imperiului
roman, iar cercetarea lor este importantă pentru cunaoşterea mentalităţilor romane.
Colecţiile epigrafice re referinţă sunt următoarele:

I. Corpus inscriptionum Latinarum (CIL) – reprezintă un grandios proiect editorial, conceput

în 16 tomuri, în funcţie de provenienţa lor geografică.

CIL, I  = Fastele şi inscripţiile anterioare morţii lui Cezar.

CIL, II = SPANIA
CIL, III = Ţinuturi din Provincia Dunării şi a Răsăritului (Egipt şi Cyrenaica).
CIL, IV = Pompei, Herculanum
CIL, V = GALIA Cisalpină
CIL, VI = ROMA
CIL, VII = BRITANIA
CIL, VIII = AFRICA romană
CIL, IX-X = ITALIA de Sud
CIL, XI = ITALIA centrală
CIL, XII = GALIA Narboneză
CIL, XIII = Tres Galliae şi GERMANIA
CIL, XIV = Latium.
CIL, XV = Instrumentum domesticum... urbis Romae.
CIL, XVI = Diplome militare.

Diverse lucrări complementare sau suplimente

1. Supliment la tomul XVI, consacrat pentru  Diplomata militaria, a fost publicat în anul 1955 de N.
Nesselhauf, autorul CIL, XVI.
2. Supplementa Italica. Nuova serie, din 1981 la Editura Quasar, la Rome.
3. Fassbender A., Index numerorum. Ein Findbuch zum Corpus Inscriptionum Latinarum, 2 vol., Berlin,
New York, 2003, 1144 p. (Auctarium, S.N. 1): instrument indispensabil pentru epigrafişti.
4. Hainzmann M., Schubert P., Inscriptionum lapidariarum Latinarum prouinciae Norici usque ad
annum MCMLXXXIV repertarum Indices (ILLPRON Indices), Berlin, New York, 3 fascicule,
1986-1987.
5. Lehmann U.,  Quibus locis inueniantur additamenta titulorum uoluminis VI Corporis Inscriptionum
Latinarum, Berlin, New York, 1986, 169 p.
6. Solin H., Die griechischen Personennamen in Rom. Ein Namenbuch, Berlin, New York, 3 vol., 1982,
1584 p. : 2 ed., 2003, 1716 p. (Auctarium, S.N. 2).
7. Jory E.J. et Moore D.G., Inscriptiones urbis Romae Latinae. Pars septima. Indices uocabulorum
nominibus propriis inclusis, 7 vol., Berlin, 1974-1989.
8. Inscriptiones Italiae (I. It.). Fasti consulares et triumphales, ed. Degrassi A., 1947 (I. It., XIII, 1 );
Fasti Capitolini, Turin, 1954, 192 p. (Corpus Paravianum); Pisae, ed. Neppi Modona A., 1953
(I. It., VII, 1); Tibur, ed. Mancini I., 1937 (I. It., IV, 2).
9. Inscriptiones Latinae liberae rei publicae (ILLRP), Florence, 2 vol., 1965 (2e éd.) et 1963, 334 et
535 p. (Biblioteca di studi superiori); S. Panciera, a été publié dans Epigrafia. Actes du Colloque
international d'épigraphie latine en mémoire de Attilio Degrassi pour le centenaire de sa
naissance, Rome, 1991, p. 241-491.

Africa de Nord romană

Cagnat R., Merlin A., Chatelain L., Inscriptions latines d'Afrique (Tripolitaine, Tunisie, Maroc), Paris,
1923, 223 p. (Publications de l'Institut de France). Sigle : ILAfr.
Gascou J. [e.a.],  Inscriptions antiques du Maroc. II. Inscriptions latines, Paris, 1982, 478 p.. Tomul I este
consacrat inscripţiilor libiene, punice şi ebraice. Sigle : IAM.
Gsell St., Albertini E. [e.a.], Inscriptions latines de l'Algérie, Paris, 2 t. en 3 vol., 1922-1976
(Publications du Gouvernement général de l'Algérie). Sigle : ILAlg.
Labory N., Inscriptions antiques du Maroc. II. Inscriptions latines. Supplément, Paris, CNRS, 2003, 171
p. (Études d'antiquités africaines).
Pflaum H.-G., Dupuis X., Inscriptions latines de l'Algérie. II, 3. Inscriptions de la confédération
cirtéenne, de Cuicul et de la tribu des Suburbures, Paris, 2003, 440 p. 
Merlin A., Inscriptions latines de la Tunisie, Paris, 1940, 340 p. Sigle : ILT.
Reynolds J.M., Ward Perkins J.B. [e.a.], The Inscriptions of Roman Tripolitania, Rome, Londres, 1952,
285 p. (British School at Rome): Sigla, IRT.

Albania

Anamali S., Ceka H., Deniaux É., Corpus des inscriptions latines d'Albanie, Rome, École Française de
Rome, 2009, 235 p. (Collection de l'École française de Rome, 410): 283. 

Belgia

Deman A., Raepsaet-Charlier M.-Th., Les inscriptions latines de Belgique (ILB), Bruxelles, 1985, 230 p.
(U.L.B. Faculté de Philosophie et Lettres. Sources et Instruments, 7).
Deman A., Raepsaet-Charlier M.-Th., Nouveau Recueil des Inscriptions latines de Belgique (ILB 2),
Bruxelles, 2002, 288 p., 65 pl. (Collection Latomus, 264) : réédition, avec mise à jour, de ce qui
était déjà connu en 1984. 

Bulgaria

Mihailov G., Inscriptiones Latinae in Bulgaria repertae (Inscriptiones inter Oescum et Iatrum

repertae), Sofia, 1989, 232 p. : retipărit în 1995.
Kolendo J., Bozilova V., Inscriptions grecques et latines de Novae (Mésie inférieure), Bordeaux, Paris,
1997, 276 p. (Ausonius. Mémoires, 1).

Dacia romană şi Scythia romană

Pippidi D.M., Russu I.I., Inscriptiones Daciae et Scythiae minoris antiquae. Series prior. Inscriptiones
Daciae romanae, 4 t. en 6 vol., Bucureşti, 1977-1988.
Pippidi D.M., Russu I.I., Inscriptiones Daciae et Scythiae minoris antiquae. Series altera. Inscriptiones
Scythiae minoris, 4 vol., Bucureşti, 1980.
Pippidi D.M., Russu I.I., Inscriptiones Daciae et Scythiae minoris antiquae. Inscriptiones intra fines
Dacoromaniae repertae graecae et latinae anno CCLXXXIV recentiores, Bucureşti, 1976.
Piso I., Inscriptions d'Apulum (Inscriptions de la Dacie romaine, III, 5), 2 tomes, Paris, 2001, 580 p.
(Mémoires de l'Académie des Inscriptions et Belles Lettres, 24). 505. Instrumentum
domesticum d'Apulum (Inscriptions de la Dacie romaine, III, 6), a fost publicat de L. Băluţă, la
Bucureşti, în 1999, 276 p.

Galia

Bertrandy Fr., Kayser Fr., Rémy B., Buisson, A., Les inscriptions de l' Ain (ILAin), Chambéry, Université
de Savoie, 2005, 300 p. (Corpus, 2).
Bost J.-P., Fabre G., Inscriptions latines d'Aquitaine (I.L.A.). Pétrucores, Bordeaux, Ausonius - Paris, De
Boccard, 2001, 304 p.
Chastagnol A., Inscriptions latines de Narbonnaise (ILN). II. Antibes, Riez, Digne, Paris, 1992, 302 p.
(Suppléments à Gallia, 44).
Espérandieu E., Inscriptions latines de Gaule (Narbonnaise), Paris, 1929, 224 p.
Fabre G., Sillières P., Inscriptions latines d'Aquitaine (ILA). Lectoure, Bordeaux, Ausonius, 2000, 254 p.
Fages B., Maurin L., Inscriptions latines d'Aquitaine (ILA). Nitiobroges, Agen, 1991, 89 p.
Gascou J., Inscriptions latines de Narbonnaise (ILN). III. Aix-en-Provence, Paris, 1994, 400 p.
(Suppléments à Gallia, 44).
Gascou J., Janon M., Inscriptions latines de Narbonnaise. Fréjus (ILN), Paris, 1985, 232 p. (Suppléments
à Gallia, 44) 
Gascou J., Leveau Ph., Rimbert J., Inscriptions latines de Narbonnaise. (ILN). IV. Apt, Paris, 1997, 211
p. (Suppléments à Gallia, 44).
Le Bohec Y., Inscriptions de la cité des Lingons. Inscriptions sur pierre, Paris, CTHS, 368 p. (Mémoires
de la Section d'archéologie et d'histoire de l'art, 17. Inscriptiones Latinae Galliae Belgicae,
1. Lingones) : coup d'envoi d'une nouvelle collection qui procurera les textes de la Belgica.
Maurin L., Inscriptions latines d'Aquitaine (I.L.A.). Santons, Bordeaux, 1994, 518 p.
Maurin L., Milagros Navarro C., Inscriptions latines d'Aquitaine (I.L.A.). Bordeaux, Pessac, 2010, 688 p.
CR : BMCR.
Rémy B., Inscriptions latines d'Aquitaine (ILA). Arvernes, Bordeaux, 1996, 214 p.
Rémy B., Inscriptions latines d'Aquitaine (I.L.A.). Vellaves, Bordeaux, 1995, 161 p.
Rémy B., Inscriptions latines de Narbonnaise (I.L.N.), 3 vol., Vienne, Paris, CNRS, 2004-2005
(Supplément à Gallia, 44).
Wuilleumier P.,  Inscriptions latines des Trois Gaules, Paris, 1963, 256 p. (Suppléments à Gallia, 17).

Marea Britanie

Collingwood R.G., Wright R.P., The Roman Inscriptions of Britain. I. Inscriptions on Stone, Oxford,

1965, 790 p. Sigle : RIB.
Tomlin R.S.O., Wright R.P., Hassall M.W.C., Roman Inscriptions of Britain. III. Inscriptions on Stone,
Found or Notified between 1 January 1955 and 31 December 2006, Oxford/Oakville, CT,  Oxbow
Books, 2009,  505 p. CR : BMCR. 
Goodburn R., Waugh H., The Roman Inscriptions of Britain. I. Inscriptions on Stone. Epigraphic
Indexes, Gloucester, 1983, 109 p.

Ungaria

Barkoczi L., Mocsy A. [e.a.], Die römischen Inschriften Ungarns (RIU), în curs de publicare din 1972, la
Budapest şi Amsterdam (apoi Bonn). Şase volume apărute în 2001.
Index parţial : Lörincz B., Marton R., Redö F., Die römischen Inschriften Ungarns (RIU). Registerband
zu Lieferungen 1-4, Bonn-Budapest, 1991, 136 p.

Peninsula Iberică

Alföldy G., Die römische Inschriften von Tarraco, Berlin, 2 vol., 1975, clxxi-515 p. (Madrider
Forschungen, 10).
Alonso Avila A., Crespo Ortiz de Zarate S., Corpus de Inscripciones Romanas de la Provincia de
Zamora. Fuentes epigraficas para la historia social de Hispania Romana, Saragosse, 2000, 203 p.
Arias Vilas F., Le Roux P. [e.a.], Inscriptions romaines de la province de Lugo, Paris, 1979, 158 p., 33
pl. (Publications du Centre Pierre Paris, 3).
Fabre G., Mayer M. [e.a.], Inscriptions romaines de Catalogne. I. Barcelone (sauf Barcino); II. Lerida;
III. Gérone, 3 vol., Paris, 1984-1991, 250, 178 et 224 p., 13, 57 et 58 pl. (Publications du Centre
Pierre Paris, 13, 15 et 22).
A.V., Inscriptions romaines de Catalogne. IV. Barcino, Paris, 1997, 432 p. (Universitat autonoma de
Barcelona - Universitat de Barcelona - Université de Pau).
Fabre G., Meyer M., Roda I., Inscriptions romaines de Catalogne.V. Suppléments aux volumes I-IV et
"Instrumentum inscriptum", Paris, 2002, 250 p. (Universitat autonoma de Barcelona - Universitat
de Barcelona - Université de Pau).
Knapp R.C., Latin Inscriptions from Central Spain, Berkeley, Los Angeles, 1984, 476 p. (University of
California Publications. Classical Studies, 34).

Inscripţii antice în muzee

Benzina Ben Abdallah Z., Catalogue des inscriptions latines païennes du Musée du Bardo, Rome, 1986,
300 p. (Collection de l'École française de Rome, 92).
Camodeca G., Nasti F., Parma A., Solin H., Kajava M., Catalogo delle Iscrizioni Latine del Museo
Nazionale di Napoli (ILMN). Vol. I, Roma e Latium,Naples, Loffredo, 2000, 399 p. : la
collection devrait comporter quatre volumes.
Cumont F., Catalogue des sculptures & inscriptions antiques (monuments lapidaires) des Musées royaux
du Cinquantenaire, 2e éd., Bruxelles, 1913 : édition des inscriptions latines et grecques avec
des reproductions photographiques.
Gascou J., Guyon J,  La collection d'inscriptions gallo-grecques et latines du Musée Calvet, Paris, de
Boccard, 2 vol., 2005, 295 p. et 231 pl.
Gregori G. L. [Éd.], La collezione epigrafica dell'Antiquarium comunale del Celio. Inventario generale –
Inediti - Revisioni - Contributi al riordino, Rome, Quasar, 2001, 414 p., 91 pl. (Tituli, 8)
Panciera S. [Éd.], La collezione epigrafica dei Musei Capitolini: inediti, revisioni, contributi al
riordino, Milan, 1987, 392 p., 78 pl. (Tituli, 6).
Panciera S. [Éd.], Iscrizioni greche e latine del Foro Romano e del Palatino. Inventario generale, inediti,
revisioni, Rome, 1996, 418 p., 40 pl. (Tituli, 7) : inscriptions qui ont été trouvées sur le Forum
Romain et le Palatin ou qui y sont aujourd'hui conservées, notamment au Lapidario Forense,
dans le cloître de Sainte-Françoise-Romaine, à l'Antiquarium du Palatin ou sur le site
archéologique lui-même.
Sadurska A., Inscriptions latines et monuments funéraires au Musée national de Varsovie, Varsovie,
1953, 140 p. et 46 pl.

Situri arheologice
Piganiol A., Les documents cadastraux de la colonie romaine d'Orange, Paris, 1963, 434 p.
(Suppléments à Gallia, 16).
Thylander H., Inscriptions du port d'Ostie, Lund, 2 vol., 1951-1952, 562 p. et 125 p.
 BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU EXAMEN

SURSE

PIPPIDI, D.M., Inscriptiones Scythiae Minoris – Inscripţiile din Scythia Minor, vol. I-IV, Bucureşti,
1983-1990 (selectiv).
POPESCU, Emilian, Inscripţii greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoeprite în România,
Bucureşti, 1976 (selectiv).
RUSU, I.I., Inscripţiile Daciei romane, vol. I, Introducere istorică şi epigrafică, Diplomele militare.
Tăbliţe cerate, Bucureşti, 1975 (selectiv).
Id., Inscripţiile Daciei romane, vol. III/1 (Dacia Superior. Zona de sud-vest), Bucureşti, 1977
(selectiv).
Id., Inscripţiile Daciei romane, vol. III/3, (Dacia Superior. Zona centrală – teritoriul dintre Ulpia
Traiana, Micia, Apulum, Alburnus Maior, Valea Crişului), Bucureşti, 1980 (selectiv).
Id., Inscripţiile Daciei romane, vol. III/4 (Zona răsăriteană), Bucureşti, 1986 (selectiv).

CURSURI UNIVERSITARE

CAGNAT, Rene, Cours d’épigraphie latine, Paris, 1914.

BOUNEGRU, Octavian, Introducere în epigrafia latină, Iaşi, 1997.
PETOLESCU, Constantin, Epigrafia latină, București, 2001
STRECHE, Mădălina, Curs practic de Epigrafie latină, Editura Universității din Craiova, 2018.

Gramatica Limbii latine

BUJOR, I., Chiriac, F., Gramatica limbii latine, Editura Ştiinţifică, București, 1971.
MATEI, V., Gramatica Limbii latine cu exerciții aplicative și cheia acestora, Editura Didactică şi
Pedagogică, București, 2014.

Studii

MIHĂESCU, M., Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului roman, Bucureşti, 1960.