UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI, ROMÂNIA

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE,

ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI
SPECIALITATEA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT
TEMA: Importanța muzicii pentru practicarea dansului sportiv.

A VERIFICAT: Olga Craijdan

A REALIZAT: Cecoltan Anna

Chișinău, 2022
Cuprins
1. Introducere
2. Ce este dansul
3. Obiectivele disciplinei
4.Mijloacele aplicate la lecțiile de dans sportiv
5. Dinamismul, tempoul şi ritmul.
Introducere
Dansul e, cu siguranță, cel mai popular sport din lume. Oamenii au dansat pe
diferite ritmuri și din infinite motive de când lumea. Aproape că nu există om pe
această planetă care să nu fi dansat măcar o dată! Și pentru că e cel mai popular,
dansul a ținut să intre și el în rândurile disciplinelor sportive, cu reguli bine
stabilite, cu ierarhii, cu tot. Dansul sportiv e altceva decât ceea ce știm cu toții că e
dansul. Dansul sportiv nu e bâțâiala din discoteci , ci e o artă dusă aproape la limita
de sus a perfecțiunii, o disciplină care modelează fizicul și psihicul celui care a ales
să-l practice, dansul sportiv înseamnă un mod de viață.

Ce este dansul?
Dansul – este un fel de artă, în care chipurile artistice se creează prin
mijloacele mișcărilor plastice și prin alternarea ritmică, clară și neîntreruptă a
pozițiilor expresive a corpului omului. Dansul este legat neîntrerupt cu muzica,
conținutul emoțional și de chip se găsește în compoziția coregrafică, în mișcări și
în figuri. Însușii noțiune de dans are alt sens mai aprofundat, decât noțiune de
„coregrafia”, ea reflect mai degrabă conținutul din limba greacă rădăcina „chorey”-
mișcare.
Dansul educă expresivitatea mișcării, îmbunătățește aspectul corpului,
coordonarea mișcărilor, simțul ritmului, elasticitatea, rezistența generala, forța
musculară, contribuie la dezvoltarea libertății mișcărilor, crește activitatea de
muncă.
În ultimii douăzeci de ani, în lumea întreagă, inclusiv în ţara noastră, a
crescut considerabil interesul faţă de dansurile sportive. Prin aceasta se explică
numărul mare de studiouri, colective, clase cu profil de dans în care este practicată
coregrafia, atât în localităţile Moldovei cât şi în municipiul Chişinău; numărul
mare de translări de la diverse concursuri internaţionale de dans sportiv.
Teoria și practica în dans sportiv prin scopul şi caracteristicile sale urmăreşte
însuşirea unui bagaj de mişcări de dans sportiv şi o execuţie artistică în
 strânsă concordanţă cu muzică.

Obiectivele disciplinei:
1. Dezvoltarea coordonării mişcărilor și formarea simţului ritmului la
viitorii specialiști din domeniul educație fizice și sportului.
2. Pregătirea profesională a viitorilor profesori de educaţie fizică prin
mijloacele dansului sportiv.
3. Formarea priceperilor de proiectarea situaţiilor didactice ale lecţiei de
educaţie fizică cu implementarea elementelor de dans sportiv.

Mijloacele aplicate la lecțiile de dans sportiv:

- Pași de gimnastică;
- pași de dans din program standart;
- pași de dans din program latino-american;
- exerciții din “exercis” clasic lângă bara de sprijin;
- exerciții din “exercis” clasic la mijlocul sălii;
- muzica.

Dinamismul, tempoul şi ritmul.

Muzica joacă un rol important în formarea artei coregrafice, deoarece ea participă
în crearea imaginii artistice, transmise prin dans. Din acest motiv, selectarea
repertoriului muzical necesită o atenţie deosebită. Doar o muzică „de calitate” ajută
în direcţionarea corectă, ea „sugerează” utilizarea unor sau altor mişcări,
influenţează calitatea interpretării şi a întruchipării imaginii în dans. Dansul
încearcă să direcţioneze forma şi conţinutul sunetului muzical spre imaginea
mişcărilor, spre tempourile, desenele ritmice, intonaţiile caracteristice ambelor
genuri de artă. Expresivitatea mişcărilor de dans, realizate pe o anumită melodie,
trezeşte emoţii pozitive, îi face pe spectatori să trăiască aceleaşi emoţii, să participe
imaginar la competiţie. O caracteristică specifică a artei coregrafice constă în
legătura organică a dansului şi a muzicii, în corelarea mijloacelor expresive
plastice şi muzicale. „Armonia” sau legătura imaginii plastice şi a celei muzicale,
în mare măsură, determină valoarea artistică, conţinutul,
frumuseţea compoziţiei, forţa de influenţă asupra spectatorului. Muzica determină
tempoul, ritmica şi caracteristicile dinamice ale dansului.
Muzica influenţează asupra psihicului, stării emoţionale. În sport ea se
foloseşte pentru crearea unui fundal emoţional pozitiv fapt care reduce oboseală,
stimulează atenţia, imaginaţia, memoria, gândirea. Activizarea emoţiilor pozitive,
de regulă, stimulează procesul de creaţie, inspiraţie, sporeşte capacitatea sportivă.
 Tempoul este viteza mişcării (lent, moderat, rapid). Ritmul constă în
consecutivitatea organizată a sunetelor de aceeaşi durată sau durată diferită.
Fiecărui dans din secţiunea latino-americană îi corespunde un anumit ritm şi
tempou:
• Samba – 50-52 de tacturi pe minut (măsura 2/4).
• Cha-cha-cha – măsura muzicală 4/4, tempoul – 30-32 tacturi pe minut.
• Rumba – măsura muzicală 4/4, tempoul – 25-27 tacturi pe minut.
• Paso doble – măsura muzicală 4/4, tempoul – 60-62 tacturi pe minut.
• Jive – măsura muzicală 4/4, tempoul – 42-44 tacturi pe minut.
Deşi aceste dansuri fac parte din aceeaşi secţiune, ele sunt absolut diferite după
caracterul mişcărilor şi al muzicii. Sunt diferite tempoul şi ritmul. Fiecare dans are
numărul său de tacturi. Dinamismul dansului depinde de structura compoziţiei, a
coregrafiei şi de posibilităţile perechii de dansatori. Pentru a sublinia muzicalitatea
fiecărui dans, perechea de dansatori poate accelera mişcările, adăugând sincope,
sau poate încetini mişcarea, subliniind graţia şi eleganţa, pentru a atrage atenţia
arbitrului şi a spectatorilor.
Acompaniamentul muzical este legat de expresivitatea mişcărilor.
Expresivitatea mişcărilor: se manifestă prin ţinuta corectă – întoarcere frumoasă
a corpului, capacitatea de a lua poziţii corecte ale corpului, picioarelor, mâinilor,
poziţii de echilibru precise şi stabile, prin capacitatea de a executa integral, brusc
mişcările, „zburând în săritură”. Prin urmare, expresivitate e calitate care se
manifestă printr-o tehnică înaltă, corectă. Melodia, de mare amplitudine şi conţinut
emoţional clar.
Simţul ritmului e o calitate necesară pentru dezvoltarea coordonării
mişcărilor. Un ritm muzical simplu stimulează şi reglează mişcarea, asigură
satisfacţia de executare. Un ritm complicat e dificil percepţiei, mai ales dacă
exerciţiile se execută după acompaniament muzical. Specificul influenţei ritmului
muzical constă în faptul că devierile ale sunetului sânt legate de senzaţia mişcării.

Melodia- este combinaţia organizată în ritm a sunetelor de diferite înălţimi.

O melodie poate constă din mai multe unităţi scurte. Cea mai mică unitate a
melodiei este motivul.
Mai multe motive construite alăturat dau fraza sau propoziţia muzicală.
Fraza este numai împărţirea melodiilor şi nu o unitatea închisă.
Frazele legate între ele alcătuiesc tema muzicală. Tema este melodia formată
ritmic şi uşor de reţinut care poate fi baza compunerii muzicale în continuare.
În fiecare melodie sînt câteva vârfuri maximale. Vârful maximal este un
sunet înalt al melodiei. Cel mai înalt vârf se numeşte culminaţia.
Există dispoziţia stabilă în muzica – vioaie şi tristă. Ei formează în muzica
acord. Există acord major şi minor. Major – dispoziţie vioaie şi bucurătoare. Minor
– dispoziţia tristă şi melancolică. În sportul se foloseşte acordul major.
Dintre impresiile cu influenţe asupra omului sunetul muzical are o mare
importanţă: dacă această este plăcut ne împle cu bucurie, dacă este melancolic ne
întristează. Ascultând muzica, reacţionăm involuntar. Când forma de manifestare a
reacţiei este mişcarea, mai ales mişcarea cu cerinţe estetice, organizată,
coordonată, având ca scop obţinerea unei performanţe sportive, putem vorbi despre
armonia mişcării cu muzica. Aceasta este cerinţa de baza a ritmului muzical.
Sunetele pot fi zgomotoase şi muzicale. Sunetul muzical este de fapt o
mişcare de vibraţie. El are 4 proprietăţi:

1. Înălţime
2. Culoare
3. Intensitatea
4. Durata
Înălţimea sunetului.

Notele muzicale:
Notele muzicale marchează înălţimea şi durata sunetelor. Notele muzicale
sînt semne speciale, cu ajutorul cărora putem fixa în scris ritmul şi melodia.
Fiecare nota are durata sa.
Pentru scrierea duratei valorii notelor muzicale, în general, este valabil
principiul înjumătății.
Nota întreagă are 4 timpi. Dacă înjumătăţim o notă întreagă vom avea o
jumătate de valoare, adică o doime.
Nota doime are 4 timpi. Jumătatea doimii ne dă pătrimea.
Pătrime are 1 timp. Jumătatea pătrimii dă optimea. Un timp are 2-uă optimi.
Dacă înjumătăţim optimile obţinem şaisprezecimile: un timp are 4
şaisprezecimi. Se întâlnesc în sport 2\4, 3\4, 4\4.
Măsura metrică a valorilor de note legate este tactul sau măsura.
La măsura muzicală 2\4 – se execută dansuri populare. La măsura 3\4 – vals,
la 4\4 – dansuri de estradă, exerciţii din gimnastică şi alt.

Coordonarea mişcărilor:
este capacitatea de îmbinarea raţională a segmentelor corpului propriu în
corespundere cu obiectivele motrice înaintate.
Criteriile de coordonare sunt: precizia reeditării mişcărilor după parametri de
timp, spaţiali şi încordărilor musculare (sau de forţă).
Capacităţile coordinative sunt organizate sub forma de sistem şi sunt alcătuite şi
selectate după analiza literaturii de specialitate şi ţinînd cont de specificul probei
sportive.
Mijloacele de educare a coordonării mişcărilor :
1. Exerciţii pentru relaxare.
2. Exerciţii la rapiditatea reacţiei.
3. Exerciţii la îmbinarea mişcărilor de diferite segmente ale corpului.
4. Exerciţii la precizia reeditării mişcărilor după parametrii de timp, de forţă
şi de spaţiu.
5. Exerciţii cu obiecte.
6. Exerciţii acrobatice.
7. Jocuri mobile cu mişcări neobişnuite.
Metode de educarea a coordonării mişcărilor:
- repetării multiple;
- variabil;
- poziţiilor iniţiale neobişnuite;
- metoda executării prin oglinda;
- metoda de joc;
- metoda competiţională.

CONCLUZIE:
In concluzie pot spune ca: Disciplina: ,,Teoria și practica în dans sportiv” are ca
scop pregătirea profesională a viitorilor specialiști din domeniul educației fizice și
sportului.