UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Facultatea de Kinetoterapie
Catedra Probe Sportive Individuale

Cecoltan Anna
Grupa academică(Gr.109K)

Tema:Lupte libere

REFERAT

Profesor: Polevaia-Secăreanu A.,

doctor în pedagogie,
conferențiar universitar

Chișinău,2022
 Cuprins
Introducere

1. Scurt istoric al luptei libere …………………………………………….. 3-4

2. Partea pozitivă și negativă a luptelor libere…………………………….4-5

3.   Hematoma urechii în luptele libere……………………………………..6-8

Concluzii

1
 Introducere
Exercițiul fizic si eforturile fizice sunt foarte importante și utile pentru persoanele oricărei vârste.
Există un număr mare de sporturi care întăresc și mențin sănătatea, unde exercițiile fizice ating
toți mușchii corpului. Una dintre ele este lupta liberă. Lupta liberă poate fi numită bază
fundamentală a luptelor, deoarece tehnicile de lupte libere sunt prezente în toate tipurile de
lupte. Ele sunt universale, nu există echipamente suplimentare, cum ar fi un kimono. .
Un avantaj imens al luptei libere este că acest sport dezvoltă toți mușchii concomitent. Mai ales
putem distinge mușchii spatelui și antebrațului . De asemenea, bine se dezvoltă viziunea
periferică. Dar, în același timp, este un sport care diferă de ceilalți printr-un procent ridicat de
traume suferite în timpul activităților competitive și de antrenament. Numărul mare de răniri se
explică prin faptul că lupta este un sport de contact..

Actualitatea şi importanța temei

In timpul practicării sportului cât şi în timpul competițiilor se pot produce diverse accidentări
de diverse complicați, astfel gravitatea traumatismelor produse în timpul competițiilor sau al
antrenamentelor este determinată nu atit de leziunile produse, cit de faptul că sportivii accidentați
sunt impuşi să renunțe la activitatea competițională pentru un anumit interval de timp. Deşi unele
traumatisme minore nu reprezintă un pericol din punct de vedere medical, consecințele tardive
ale lor obligă la abandonarea temporară sau definitivă a activității sportive, fapt ce determină
urmări neplăcute pentru sportiv. Mecanismele de producere a traumatismelor in timpul
activităților sportive sunt dintre cele mai variate (lovituri, comprimări, tăieturi, înțepături etc.) şi
depind, în mare măsură, de specificul probei de sport practicate. In cele ce urmează ne vom referi
succint la tipica trauma a urechei

Scopul
Cunoașterea unor date istorice ale luptelor libere.. Determina impactul luptei libere asupra
sănătății umane.Cunoașterea cauzelor si a factorilor care provoacă traume.Astfel ,în lucrarea dată
icercăm sa venim cu unele soluționări si recomandări in procesul de antrenate .

Obiectul studiului il reprezintă sportul, lupele libere, kinetoterapia , traumatismele specifice

, metodele de profilaxie şi recuperare. , metodele de profilaxie şi recuperare.

2
I. Scurt istoric al luptei libere .
Lupta liberă modernă a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în Marea Britanie și apoi
s-a răspândit în alte țări din Europa, Asia, America și Africa.
Aceasta este o singură luptă între doi sportivi. Cu ajutorul diferitelor tehnici apucături, aruncări,
răstoarnări, declanșari, etc. fiecare dintre adversari încearcă să-l pună pe celălalt pe lamele
umărului și să obțină victoria. Lupta durează 5 minute. Pentru a câștiga este necesară o victorie
curată sau scor nu mai puțin de trei puncte. Dacă în timpul luptei niciunul dintre adversari nu a
câștigat, ea se prelungește timp de 3 minute și continuă până când unul dintre sportivi înscrie trei
puncte sau nu va câștiga o victorie curată- tușa.
Varietatea tehnicilor utilizate în lupte libere prezintă cerințe ridicate pentru capacitatea
psihomotorie: coordonarea multor legături ale mișcării atunci când se efectuiază suporturi
pentru picioare, aruncări, cârlige și alte acțiuni de atac și contra-tehnici este necesar să se facă
rapid și precis.

Îmbunătățirea tehnicii, coordonării, mecanismelor de control ale mișcării sportivilor sunt

combinate cu antrenarea efortului exploziv, forței statice și dinamice și vitezei și rezistenței.
3
Luptătorii trebuie să aibă o stabilitate vestibulară ridicată, să poată menține echilibru în caz de
încălcări neașteptate ale contactului picioarelor cu suportul (covorul) în timpul aruncări,
smucituri, împingeri.

Federația Internațională de lupte amatori (FILA) a fost fondată în 1912.

Până în 1998, a unit 132 de federații naționale. Sub jurisdicția Internațională
Federația de lupte pentru amatori are atât lupte Greco-romane, cât și lupte libere, și
de asemenea, lupte sambo, competiții care nu sunt incluse în programul Jocurilor Olimpice.

Lupta Liberă a fost inclusă în programul Jocurilor Olimpice din 1904, cu excepția
Jocurile Olimpice din 1912. Participanții la concurs sunt împărțiți în categorii de greutate.
În perioada 1904-1912, numărul sportivilor declarați într - o categorie de greutate
dintr-o țară era fără limita. Din 1920 până în 1924 în aceeași categorie de greutate
li s-a permis să declare nu mai mult de doi sportivi dintr-o țară. Și din 1928
în fiecare an, un singur participant poate reprezenta o țară.

II Partea pozitivă și negativă a luptelor libere

Beneficiile luptei libere
1.Îmbunătățește sistemul imunitar.
2.Oferă o oportunitate de a întări toți mușchii corpului.
3. Are un efect pozitiv asupra sistemelor cardiovasculare și respiratorii.
4.Crește rezistența corpului.
5.Datorită exercițiilor fizice, oasele, tendoanele, ligamentele devin mai puternice
6.Creste nivelul de coordonare si echilibru .
7.Crește flexibilitatea corpului .
8. Perfect ajută să piardem în greutate
9.Aici putem învăța cum să cădem corect, ceea ce ne va ajuta să evităm traumarea în viața de zi
cu zi.
10.Multe elemente ale luptei libere pot fi folosite pentru autoapărare.
11. Dezvoltă intuiția și crește încrederea în sine.
12.Lupta aduce voință.
13. E o disciplină.

4
15.Arta luptei constă, în primul rând, în capacitatea de a controla efficient situația în favoarea ta
16.Ajută la dezvoltarea vitezei de reacție, precum și ingeniozitate, deoarece este necesar tot
timpul
Să căutăm o modalitate de a ne apropia de adversar pentru a face o recepție asupra lui…

Necatând la numeroasele beneficii lupta liberă este caracterizată printr-un procent foarte
mare de traume ,obținute în timpul activităților competitive și antrenament .
Numărul mare de taume în acest sport poate fi explicat prin faptul că lupta este un sport de
contact sport în care contactul are loc aproape totdeauna , aceasta și cauzează un risc ridicat de
traumă.
Un risc mai mare de accidentare este observat la începutul sezonului. În timpul turneelor,
luptătorii trebuie să participle la 3-6 lupte pe zi, pe cand , timpul ce pauza dintre ele nu
depășește 1 or. Datorită numărului mare de lupte, există un pericol real ca o vătămare minoră să
se transforme într-o trauma destul de gravă
Două studii epidemiologice din 1986 și 1991 au relevat o serie de factori care explică
riscul ridicat de traumare la luptători. Astfel, rata de accidentare este semnificativ mai mare în
timpul compeițiilor (de 40 de ori) decât în timpul sesiunilor de antrenament. Cu toate acestea, o
mare parte a traumelor au loc în timpul antrenamentului, ceea ce reflectă timpul mare pe care
luptătorii îl petrec pregătindu-se pentru competiții.
Un studiu realizat la Campionatul NSSA din 1986 a demonstrat că, în comparație cu
non-sportivii, foștii luptători au de 3 ori mai multe probleme la nivelul gâtului, articulațiile
genunchiului - de aproape 4 ori mai mult, iar 42% au încă diverse probleme cu sistemul
musculo-scheletic.
Probabilitatea ca un luptător să se trameze crește dacă a fost deja traumat. La
luptătorii care au avut defecțiuni ale articulațiilor genunchiului în trecut, leziunile articulațiilor
genunchiului au fost de două ori mai frecvente. Riscul de deteriorare a unui anumit tip depinde,
de asemenea, de faptul dacă luptătorul efectuează acțiuni de atac sau protrcție. Deci, în timpul
acțiunilor de atac, riscul de traumare al gâtului crește, iar atunci când sunt efectuate acțiuni de
protecție, riscul de trauare a articulațiilor genunchiului crește.

 III. Hematoma urechii în luptele libere

5
O traumă tipică a luptătorilor este hematoma urechii. O caracteristică distinctivă pentru
majoritatea luptătorilor este anume această trauma . Oamenii chiar le compară cu niște găluște.
Se crede că urechile deformate sunt un prejudiciu profesional în sportul de luptă.

Fotografie 1. Luptătorul are o ureche ruptă. Auricula este întorsă spre exterior, forma sa naturală
este perturbată.

Important!
Studiul, la care Asociația Sportivă Națională a studenților americani a lucrat de 5 ani, ne
demonstrează că lupta este cel mai traumatic sport din cele 13 studiate

De ce se întâmplă acest lucru: principala cauză a rănirii

Diagnosticul de" fractură a auriculelor " este primit de sportivi ca urmare a unui contact strâns cu
un adversar. Cauza principală a leziunii este o prindere puternică. Mâinile puternice ale
adversarului fixează capul în timp ce acesta nu rămâne nemișcat ceea ce rănește auriculele cre
sunt foarte fine .

Apare o presiune monstruoasă, iar cartilajul urechii nu este foarte puternic. Urechea se poate
sparge imediat sau poate aluneca puțin mai târziu când încearcă să se elibereze.
Grappling-ul este tipic pentru lupta clasică și liberă, astfel și vătămarea este frecventă .

6
Baza urechii este cartilajul, nu osul. În timpul deteriorării la locul rupturii, se formează o
tumoare sub piele, se eliberează lichid. Ea este cea care, atunci când se solidifică, ia forme atât
de urîte . În același timp, atletul suferă de dureri acute. De obicei, la primele semne ale unei
fracturi a auriculei, un atlet trebuie să contacteze un specialist calificat.
Dar nu toată lumea recurge la serviciile unui medic imediat după ce a primit daune. Ca o
consecință-timp pierdut. În plus, tratamentul implică anumite manipulări ale unui specialist și
observații regulate.
Procedura principală pentru tratarea deteriorării auriculei este pomparea fluidului format, care se
acumulează sub piele. În timpul tratamentului, sportivul este izolat nu numai de antrenament, ci
și de competiții. Nu orice luptător poate face acest lucru. Anume din acest considerent , sportivii
amână intenționat tratamentul pe termen nelimitat sau îl refuză cu totul.

Căști ca mijloc de protecție împotriva urechilor rupte

Protecția urechilor pentru lupte reduce semnificativ riscul de rănire, iar eficacitatea
antrenamentului crește Cel mai eficient mijloc de protecție împotriva acestei vătămări este
utilizarea unui dispozitiv special de protecție.
Se recomandă ca toți luptătorii să o folosească în timpul activităților de antrenament, precum și
în timpul competițiilor.

Utilizarea forțată a căștilor pentru un atlet

Situația în care un atlet este obligat să folosească echipament de protecție este extrem de rară la
competiții. Dar in caz că luptătorul care tebue să participe are părul prea lung Judecătorul
competiției are dreptul să forțeze să pună căști.

Fotografie 2. Căști pentru luptători. În zona urechilor există inserții moi speciale care
protejează organele auditive.

7
8
 Concluzii

Sănătatea este cel mai important factor pentru viața oamenilor și sportul ajută
menține acest factor. Cultura fizică este o parte integrantă a vieții umane. Ea
ajută la dezvoltarea spiritului emoțional și fizic. Lupta liberă este un mijloc de dezvoltare fizică
unei persoane, întărindui sănătatea, pregătire pentru muncă de înaltă performanță. Lupta ajută
persoanele sa se dezvoltate emoțional. Lupta liberă este un duel între doi sportivi, cu reguli
definite.
Dar, în același timp, este un sport care diferă printr-un procent ridicat de traume suferite în
timpul activităților competitive și de antrenament. Numărul mare de răniri se explică prin faptul
că lupta este un sport de contact, dar pentrua evite acestea sportivul trebue să cunoasca regulile
sportului dat si să le urmeze .

9
Surse bibliografice :

1. https://ru.scribd.com/document/457756104/реферат-по-борьбе#logout
2. https://sport.bobrodobro.ru/10182
3. https://historyclothing.ru/kakie-brand/kakie-u-bortsov-ushi.html
4. https://sport.bobrodobro.ru/10178
5. http://ru.sport-wiki.org/vidy-sporta/greko-rimskaya-borba/
6. https://translate.yandex.ru
7. https://yandex.ru/images/search

10