Hostropăţul de nuntă

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere

Nume general: hostropăţul de nuntă
Nume locale: Hostropăţ, Ostropăţ, Oleandra, Săltatele, Jocul colacilor, La colaci, De închinat colacii, La
legătoare, La găluşte, La daruri, La jocul soacrei, De îmbrăcat soacra, Măringhele, Geamparale, La
pahare, Jocul zestrei, De zestre, Zestrea, La scos zestrea, De scoaterea zestrei, La schimburi, Jocul găinii,
La găină, A găinii, La vânzarea găinii, Pentru găină, Hostropăţul la găină ş.a.
Dans ceremonial ce însoţeşte diverse acte rituale din cadrul nunţii tradiţionale. De
regulă, Hostropăţul se axează pe melodii instrumentale specifice, majoritatea în ritm ternar
asimetric, de structură anapestică, încadrată în măsura de 7/16. Uneori este însoţit şi de cântec
vocal, iar cel mai frecvent – de strigături şi de chiotul druştelor şi vorniceilor. Dansul are un
caracter ciclic, el marcând faze importante ale desfăşurării ceremonialului: schimbul darurilor sau
pocloanele la mireasă şi la mire, închinarea colacilor către nuni şi miri, legatul nunilor cu prosoape
rituale, scoaterea zestrei de la mireasă, servirea bucatelor tradiţionale în cadrul banchetului ritual
(masa cea mare), jocul găinii, închinarea paharelor, celebrarea şi cinstirea mirilor, nunilor, socrilor,
bucătăreselor şi a altor personaje ale nunţii. Creaţii similare după caracterul ritmic şi după funcţie
se întâlnesc în România, în nordul Bucovinei şi în sudul Basarabiei (actualele regiuni Cernăuţi şi
Odesa, Ucraina), în ţările din Balcani, inclusiv în Orientul Mijlociu, la turcii sud-pontici şi la tătarii din
Crimeea. Are un caracter ciclic, de regulă, fiind însoţit de melodii instrumentale, de strigături sau de
cântec şi de chiuit, dansul acompaniind diverse acte rituale din cadrul episodului central al nunţii
tradiţionale, numit „masa mare” (banchetul nupţial). Melodii în ritm asimetric,
similare Hostropăţului, se folosesc şi în afara nunţii: la jocurile teatralizate cu măşti de Anul Nou
(Capra, Cerbul), dar şi în anumite dansuri non-rituale, din repertoriul de la jocul duminical (hora
satului). În zona Dobrogei, melodiile de hostropăţ se numesc Geamparale, iar în sudul Basarabiei –
Săltatele.
2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare.
Însăşi titulatura melodiilor indică asupra caracterului sincretic al dansului. El îndeplineşte diferite
funcţii contextuale, grupate în jurul închinării darurilor, drumurilor rituale ale alaiului nupţial,
ceremonialului zestrei, jocului găinii, iar în Bucovina – şi în jurul ritualului virginităţii.
Asociate Hostropăţului de nuntă, strigătura, chiotul, mişcările kinestezice ale corpului, bătăile
cadenţate din palme, elementele de coregrafie rudimentară şi de pantomimă contribuie din plin la
realizarea actului ritual sincretic. Cântecele lirice încadrate ciclului schimburilor au un caracter
pronunţat teatral, dramatic, actoricesc. Ele se desfăşoară după un anumit canon retoric, încetăţenit
în tradiţia locală, deseori amintind de speciile similare, de mare inspiraţie şi creativitate poetică, din
folclorul popoarelor vecine. Drept trăsătură specifică de conţinut se impune caracterul eminamente
ludic, vesel, dansant, satiric, cu accente moralizatoare, ironice, comice, iradiind şi edificând o stare
de bucurie şi optimism. Melodiile de Hostropăţ constituie un element important al artei muzicale
improvizatorice a lăutarilor.
3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare.
Formele cântate ale Hostropăţului sunt mai răsrândite în zona de nord a Moldovei şi a Bucovinei,
iar cele instrumentale – în zona de centru şi de sud. Deţinătorii, creatorii şi purtătorii de melodii şi
cântece de hostropăţ sunt, de regulă, lăutarii, muzicanţii tradiţionali, formaţiile muzicale de nuntă
(taraf), precum şi femeile cântăreţe din comunităţile rurale, unele fiind specializate în preluarea pe
cale orală, crearea şi interpretarea repertoriului de nuntă. Aproape în fiecare sat sunt anumite
femei de vârstă înaintată, care mai păstrează în memoria pasivă diferite cântece rituale de
hostropăţ.
4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea.
Cercetările de teren din ultimii 10-20 de ani demonstrează faptul că repertoriul cântecelor rituale de
hostropăţ s-a redus considerabil, ca rezultat al simplificării structurii ritologice a nunţii, comprimării
cadrului temporal şi spaţial de desfăşurare, modernizării concepţiei ceremoniale şi influxului de
cântece noi, create de artiştii profesionişti sau adaptate din repertoriul muzicii populare,
neotradiţionale, popfolk, ethnopop naţionale, ruseşti sau occidentale. Anumite cântece în caracter
de hostropăţ sunt create şi promovate pe arena concertistică naţională de către artiştii profesionişti
locali. Cântecul / dansul ritual autentic de hostropăţ este ameninţat de dispariţie treptată.