Cantecul de joc din Moldova

Cântecul de joc moldovenesc este o expresie autentică a tradiției și culturii din această regiune a
Romaniei. Cu ritmul său vibrant și melodiile pline de farmec, acest gen muzical își are rădăcinile
adânc în istoria și sufletul poporului nostru.

Cântecul de joc moldovenesc nu este doar o simplă formă de divertisment, ci și o modalitate de a

celebra viața, de a comunica și de a exprima emoțiile. Este adesea acompaniat de dansuri energice,
în care pasiunea și bucuria se împletesc într-un mod unic.

Melodiile sunt interpretate de instrumente tradiționale precum vioara, acordeonul, fluierul și

tamburica. Aceste instrumente creează un cadru sonor captivant, care îi îndeamnă pe oameni să se
ridice în picioare și să se alăture dansului. Tonurile muzicale variază de la veselie și entuziasm la
melancolie și nostalgie, reflectând diversitatea de experiențe umane și emoții pe care le trăiesc
oamenii locului.

Cântecul de joc moldovenesc nu este doar o formă de artă, ci și o trăsătură distinctivă a identității
culturale moldovenești. El s-a transmis din generație în generație, continuând să trăiască și să
prospere în inimile și sufletele celor care îl iubesc și îl apreciază.

Ritmurile specifice
Printre cele mai importante ritmuri moldovenesti sunt ritmul bătutei, a trandafirului și a sârbei
moldovenești. Jocul popular este vioi, moldovenii fiind neam vesel si doritor de distractie chiar si in
vremuri vechi de razboi.
Repertoriul satelor moldovene cuprinde: Hore de mâna, Hora în bătăi, Hora în două părți, Hora
nunții, Hora flăcăilor, Hora drăgaicelor, Mocăneasca, Mocăncuța, Țărăncuța, Țânțărașul,
Geamparalele . Există o mare diversitate de brâie – bătute, numeroase variante ale dansurilor
Corăgeasca, Morișca, Floricica, Turturica, Arnăuțeasca, Călusarii, Căprița, Alunelul,
Maramele, Crăițele, Drăgaica,Dunăreanca, Ciocârlanul, Bătaia, Mușamaua ș.a
Dansul cel mai vechi și cel mai răspândit în Moldova, ca și pe întregul plai românesc, este Hora,
Hora Mare sau Jocul cel Mare.

PAgina noua – caseta

CĂLUȘARII
Unul din dansurile cele mai răspindite atât în Moldova il constituie Călușarii

Căluşarii” ‒ este un dans ritualic şi se executa în Săptămîna dinaintea Rusaliilor timp de 2-3
saptamani, fiind unul din cele mai vechi şi mai complexe dansuri autohtone, cu un mesaj mitic
arhaic, care invoca vindecarea şi protecţia, fiind un spectacol întreg, plin de ritm şi viaţă.
Călușarii colindau satele, încercînd să alunge boala şi spiritele rele prin puterile magice pe care
le capătă în timpul dansului. La el participa intre 9-11 băieți aleși, inițiați care se legau prin
jurământ să respecte preceptele morale şi regulile cetei căci așa jocul avea putere magică
benefică asupra oamenilor. Exista un Vataf – comandant al calusarilor, cel mai iute de picior,
Mutul care poarta masca, Ajutorul de vataf si Stegarul.

Dansul ritualic al „Călușarilor” este alcătuit conform tradiţiei din trei secvenţe de
ceremonial: Ridicarea steagului, Jurămîntul, Spargerea Căluşului (persoanele străine nu
sînt admise să danseze). Dansul este ritmic, energic, fiind o manifestare a forţei fizice şi
psihice masculine. Răul, poate fi alungat numai prin dans şi prin elemente ajutătoare
precum usturoiul şi pelinul. Acest dans implică şi strigături tainice, sărituri
impresionante în aer, bătăi simultane şi individuale pe cizmă şi în pămînt, prin lovirea
zgomotoasă a calcîielor. Dansul cere forţă, rezistenţa fizică, îndemînare, dar şi pasiune
pentru viaţă, dragoste pentru oameni.

Desprinderea de pămînt sugerează desprinderea de cele lumeşti şi de condiţia umană,

dar şi dorul de zbor. Pe de alta parte, revenirea cu picioarele pe pămînt sugerează
reîntoarcerea la condiţia umană, dar într-o altfel de formă mai buna, mai curată.
Costumele albe cu elemente multicolore, pintenii încălţămintei şi zurgălăii de la pălării
fac dansul şi mai spectaculos.

Dansul „Căluşarilor” era menit să grăbească căsătoria fetelor, să vindece bolile, să

sporească fertilitatea, să stîrpească sterilitatea, să alunge Rusaliile. Dansul Căluşarilor
demonstrează că binele învinge răul.

Pagina noua

Bătuta moldovenească.
Acest dans se joaca in perechi, de aceeas aceste dansuri sunt cunoscute ca
batute in doi, hore de doi și polcuțe.
Cele mai întâlnite dansuri sunt: Trandafirul, Coasa, Cărărușa dracului, Coșneguța,
Bălăceanca, Ciobănașul, Cărușelul, Polobocul, Ilenuța etc. Spre deosebire de
celelalte categorii de dansuri, acestea sunt mai noi și au forme de organizare ca
jocuri de grup, de perechi în cerc, în semicerc sau în linie. Altele mai puțin
organizate geometric – perechi liber repartizate în spațiul de joc.

Ținuta caracteristică a acestor dansuri este cea „de doi“ moldovenească (față în
față, ca la vals sau polcă). Se mai întâlnește și cea de la învârtitele ardelenești, în
care fata sprijină brațele pe umerii băiatului, cel care conduce fata în joc cu brațele
sprijinite pe talie (Coșneguța).
Ca structură muzicală, melodiile de joc sunt alcătuite fie numai din două fraze
muzicale a câte opt măsuri, fie din mai multe fraze muzicale care au o formă liberă
de succesiune pe întregul parcurs al melodiei. În majoritatea melodiilor predomină
ritmul binar, măsura de 2/4. Strigăturile sunt comune, de joc, de dragoste și satirice,
pe care le strigă de obicei bărbații și sunt strâns legate de evenimentul respectiv.
Ele reprezintă optimismul, entuziasmul de a trăi și de a petrece în colectivitate și
libertate. Sunt rostite sacadat în ritmul mișcărilor de dans cu caracter specific
ideilor transmise de conținutul și desfășurarea dansului.