Pas de bază: de

caracter de horă

Elaborat de eleva clasei a X-a „D”,

Cozma Gabriela
 Hora este cel mai vechi şi cel mai răspândit dans popular românesc.
Transmis din generație în generație, dansul se joacă de către femei şi bărbaţi
deopotrivă, în cerc mare, aceștia ţinându-se de mâini. Paşii la horă sunt simpli,
înainte şi înapoi, uneori combinaţi cu o mişcare laterală. Ritmul este unul
potrivit. Oricine poate juca acest joc.
Cultura populară românească oferă posibilitatea de a observa geneza și
evolutia valorilor spirituale. Așadar, circularitatea horei ne amintește de faptul
că cercul, ca formulă cosmică, este un univers închis. Prima menționare a horei a
fost făcută de cronicarul Dimitrie Cantemir în cartea sa „Descriptio Moldaviae” ,
în 1716. Hora poate fi numită conform locului de unde provine – „Hora de la
Orhei” sau poate purta numele persoanei sau a evenimentului, în cinstea cărora
este interpretată – „Hora miresei”, „Hora nuntii” etc.
 Pași de bază
Hora este un dans tradițional din România și Republica Moldova.
Dansatorii se țin de mână, făcând 3 pași în diagonală în față, S-D-S, urmați de
bătaie cu dreptul, apoi în spate, trei pași D-S-D, bătaie cu S, totodată învârtind
cercul, în principiu invers sensului acelor ceasului. Participanții cântă cu toții
versurile cântecului fiind acompaniați de instrumentiști.
Țambalul, acordeonul, vioara, viola, contrabasul, saxofonul, trompeta sau chiar
naiul sunt instrumente care acompaniează de obicei o horă.
Se dansează hora la nunți sau la mari sărbători populare. Hora cea mai cunoscută
este Hora Unirii.
 Autorul horei nu este cunoscut, dansul fiind transmis din generaţie în genraţie. Uneori
sunt menţionate de cronicari.Cultura populară românească, prin forma și funcția ei specifică,
oferă posibilitatea de a observa geneza și evoluția valorilor spirituale, locul și rolul lor în
universul existențial colectiv.
În epoca feudală este răspîndit „Joc rural” la moldoveni, care a fost apoi dansat şi de
nobilime, transformîndu-se în „Joc popular” – dans popular. Cea mai largă răspândire a
primit-o dansul „hora” (în bulgară „хоро”), ce provine de la grecescul „choros” şi care
conform unor mărturii − este cel mai vechi dans din Moldova. Însă la începutul secolului al
XIX-lea, „hora” nu era numai un simplu dans, cuvântul capătă o nouă conotaţie însemnînd şi
un fel de serbare, festivitate cu specific popular („Hora satului”). Hora nu are un final bine
determinat, durata ei depinde de ingeniozitatea dansatorilor, există o mulţime de variante ale
acestui dans în diferite regiuni.
La mijlocul secolului al XIX–lea noţiunea „hora” cu sensul ei general este înlocuită cu
noţiunea „Joc”. Jocul era organizat de un grup de flăcăi. Ei strîngeau bani şi angajau
muzicanţi. În zilele de sărbătoare jocul dura de obicei de dimineaţă până seara târziu.
Dincolo de valorile etnofolclorice cuprinse în ritmurile specifice fiecărei zone, hora primeşte
şi semnificaţii istorice. Figurinele de lut ars descoperite de arheologi şi denumite în mod
simbolic “Hora de la Frumuşica” sunt o mărturie a existenţei milenare a acestui dans pe
meleagurile noastre. El nu este întâlnit la alte popoare, aşa cum menţionează marele cărturar
Dimitrie Cantemir în aceeaşi lucrare. Chiar şi calendarul ritualic în formă de cerc din cetatea
Sarmizegetusei ar putea avea un asemenea simbol.