DANSURI TRADITIONALE ROMANESTI

Autor : Darius Cinzeaca, clasa a 5-a C

Dansul a avut o importanta deosebita în viata sociala a omului fiind nelipsit din ritualurile
religioase. În timp s-au produs mutatii în cadrul jocurilor populare românesti în sensul ca unele si-au
pastrat functia rituala (Calusul, Chiperul, Lazarul, Cununa, Dragaica) iar altele s-au transformat în jocuri
distractive.

Dansurile traditionale romanesti sunt insotite de muzica instrumentala si, in functie de zona, sunt
presarate cu strigaturi, pocnete din degete, batai din palme, chiuituri. Miscarile sunt diferite si ele in
functie de zona. : dansurile moldovenesti, bucovinene si olteneşti sunt repezi, dinamice, necesitând multă
îndemânare din partea dansatorilor, dansurile muntenesti sunt variate, mixte cu jocuri de bărbaţi şi femei.
Cel mai frecvent, dansurile se desfăşoară în cerc şi în semicerc. În Maramureş, „ţipuriturile” se cântă în
intonaţii interesante, specific, in Transilvania se desfăşoară adevărate dialoguri între fete şi băieţi, iar în
Oltenia, Muntenia şi Dobrogea aceste strigături au rolul de conducere a dansului prin anunţarea figurilor.

Dansuri populare din Bucovina si Modova

Hutulca este un joc traditional vechi specific Moldovei. Hutulca este un dans
alert, vesel, care se poate dansa atat in hora, cat si in pereche. Alte jocuri specific Moldovei : batuta de la
Deleni, Vorona, de la Tudora, Braul pe batai din Taslau, Caruselul de la Coarnele Caprei, Ciobanasul de la
Dumbravita, Cioful, Coraghiasca din Corodesti, Hangul, Hora matasii, Hora de la Deleni, Hora de la
Dumbravita, de la Husi, de la Focsani.

În satele sucevenilor, horele sunt organizate, de regulă, de feciorii din sat, care mai înainte cer
aprobare de la preotul satului pentru desfășurarea petrecerii. Hora satului este un spectacol de culoare,
veselie și pași de dans. Întreaga comunitate îmbracă costume viu colorate, cu ornamentații specifice, iar
lăutari, numiți ”scripcari” sunt nelipsiți. Scripcarul este un lăutar care cântă la vioară, numit așa în zona
Moldovei și în cântecele populare ale moldovenilor.
Fiecare dans este o combinație de pași și mișcările ale corpului care creează un tablou unic al dansatorilor
și exprimă voioșia și dragostea pentru cântec și joc.
Un exemplu de Batuta, dansul unic al moldovenilor: https://www.youtube.com/watch?v=nNDpxjOhxLE
Dansuri populare din Muntenia

Ariciul, Arnauteasca, Balta de la Storobaneasa, Braul pe opt, Braul pe sase,

Brauletul fetelor de la Teleajen, Breaza de la Valea Doftanei, Bugeacul, Ciuleandra , Cotita, Drumul
Dracului, Floricica, Greaua, Hora-n doua parti, Hora “Lelea”, Isa, Jianul, Litaidoiul, Mantineasca,
Mocancuta, Ovreicuta, Ploiceanca, Rogojina, Salta, Sarba de la Pucheni, Sitele de la Beiu, Siriul, Schioapa
de la Teleajen, Tarapanaua, Tropca, Vlascencuta de la Pietrosani si Vulpea.

Dansul Ciuleandra, ritual geto-dacic de trimitere

a solului la ceruri : https://www.youtube.com/watch?v=TWBQ-IladuQ
Brâul din Muntenia se dansează fie în cerc, fie pe pereche, ritmul fiind alert. La coregrafia în cerc, fiecare
dansator își sprijină mâinile pe umerii celorlalți, brațele sunt întinse, deplasarea se face de la stânga la
dreapta. Pașii: cu picioarele ușor depărtate, se ridică piciorul stâng spre dreptul, apoi piciorul drept spre
cel stâng, urmați de trei pași în lateral cu piciorul drept. Se reia coregrafia. Dansatorii mai experimentați
pot executa și mișcări mai complexe, dar pasul și ritmul de bază rămân aceiași.

Dansuri populare din Dobrogea

Cuprinsă în teritoriul de la Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o situaţie folclorică

foarte deosebită în comparaţie cu celelalte zone folclorice ale ţării. În această zonă au migrat sau au fost
strămutaţi de-a lungul timpului oameni din
multe zone ale ţării, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei, păstori din Transilvania. În Dobrogea locuiesc
alături de români, turci, tătari, bulgari, lipoveni, macedoneni, fiecare contribuind la dezvoltarea
multiculturală a zonei, dar în acelaşi timp păstrându-şi specificul fiecărei etnii.

Un loc important îl ocupă dansurile Geamparaua, Cadîneasca, Păhărelul, Drăgăicuţa, Păpuşica,

Marănghile, Pandelaşul, dansuri în ritm asimetric, care se gasesc numai în această zonă.

Geamparaua - Libertatea miscarilor de brate, punctarea acc. tari cu palmele ridicate , bataile
din palme, rasucirea armonioasa a trunchilui, sunt trasaturi proprii dobrogene. De asemenea
miscarile saltate ale piciorului la horele iuti, la braie, si bineinteles la geamparale,cadanesti
dobrogene. Piciorul se ridica in aer, talpa este liberan si nervoasa.Se joaca “pe saltate”-
numele dobrogean al geamparalei este “Saltata dobrogeana”, asa cum il gasim si azi in nordul
regiunii. Jucata in hora, in perechi cu tinuta prinsa sau libera, Saltata ramane modelul stilului
dobrogean.

Dansuri populare din Oltenia

Oltenia cuprinde un folclor coregrafic cu un repertoriu variat şi numeros,

dansurile olteneşti sunt energice, repezi, necesitînd agerime şi virtuozitate, cu deplasări rapide şi
schimbări de direcţie în care se întîlnesc foarte des paşi încrucişaţi, bătăi şi sincope, fluturări de picioare
şi pinteni, elemente care definesc caracteristica. Oltenia este zona cu cele mai diversificate nume de
dansuri. Ele poartă nume de flori, plante şi fructe (Bobocica, Busuiocul, Trandafirul, Crăiţele, Alunelul,
Dudele, etc.), de animale (Vulpea, Şobolanul, Peştişorul, Ariciul etc.), de păsări (Bibilica, Cinteza etc.), de
femei (Ileana, Stumăria, Zinca, Marioara, Simianca), numele celui care a creat dansul respectiv ( Sârba lui
Tache, Sârba lui Moacă etc.), de locul de provenienţă (Dunăreanca, Dobruneanca, Olteneasca, Rustemul
de la Urzica, Brâuleţul de la Bistreţ etc.), de obiecte casnice şi meşteşuguri (Troaca, Fusul, Iţele, Resteul,
Costoreasca, Brutăreasa etc.).

Călușul oltenesc este una din variantele numeroase ale obiceiului străvechi al românilor,
numit căluș. Este un obicei extrem de complex, implicând o societate fraternală a călușarilor, care sunt
atât membri ai acestei societăți precum și participanții la faimosul dans omonim, călușul. Călușarii
trebuiau sa-i apere pe oameni de iele, pentru ca aceștia să nu se îmbolnăvească, și, în același timp să-i
vindece atunci când, încălcând interdicția de a lucra în perioada Rusaliilor, erau luați din căluș.
Căluşul a fost inclus de UNESCO, la sfârşitul anului 2005, pe lista capodoperelor imateriale ale omenirii,
alături de alte 43 de datini şi obiceiuri străvechi din toată lumea. Înscrierea pe lista UNESCO a
patrimoniului mondial imaterial face cunoscut lumii întregi o fărâmă preţioasă a tradiţiei româneşti,
această recunoastere fiind o şansă pentru supravieţuirea sa.
https://www.youtube.com/watch?v=J0uk4mISm_4
https://www.youtube.com/watch?v=a0D6kmljAxM

Dansuri populare din Banat

Banatul formează o zonă folclorică distinctă situată în S-V ţării. Caracteristica stilului
bănăţean este conferită de execuţia în demi-plie a paşilor, dansul pe perniţă, rotirile în aer sau la

nivelul solului ale picioarelor, încrucişările succesive cu scurte sărituri pe piciorul de sprijin.

În repertoriul jocurilor intră jocurile bărbăteşti, jocurile de doi, horele şi sîrbele. Cele mai reprezentative
sunt Brîurile, Poşovoaicele şi jocurile bărbăteşti. Jocurile cele mai reprezentative sunt brîurile bănăţene,
care poartă cel mai adesea numele unor jucători sau numele localităţilor unde se dansează: Brîul lui Toma,
Brîul lui Ion, Brîul Slătinarilor, Brîul de la Mehadia. https://www.youtube.com/watch?v=RrDC_5Poin0
Dansuri din Transilvania

Transilvania, ca zone folclorice cuprinde:

Transilvania de Nord Transilvania de Centru

Transilvania de Sud Transilvania de Vest

Transilvania de Nord cuprinde zonele folclorice ale Oaşului şi Maramureşului cu o manieră de dans cu
totul aparte, cu paşi mărunţi şi tropotiţi a căror trepidaţie se transmite întregului corp şi determină stilul
de dans din zona respectivă. Jocuri caracteristice sunt: Roata oşeneasca, Tropotita, Bărbătescu
maramureşean.

Transilvania de Centru cuprinde zonele Văilor Someşului şi Mureşului în care evoluţiile coregrafice ating
nivelul de virtuozitate. Repertoriul specific acestei zone nu cuprinde un număr mare de dansuri, dar
execuţia acestora presupune un număr foarte mare de figuri de o tehnică deosebită. Aici jocul se
desfăşoară cu mişcări largi, sau în ponturi fecioreşti, de o înaltă virtuozitate şi tehnică de execuţie. Cele
mai întîlnite sunt Învîrtita şi jocurile fecioreşti Bărbuncul, Rarul, Fecioreasca, De botă.

Transilvania de Sud În această zonă pe lîngă Purtată, Fecioresc şi Haţegana, care sunt dansuri nelipsite
din ciclul de joc al zonei de sud, se întîlnesc şi dansuri comune versantului sudic al Carpaţilor ca: Brîul,
Jiana, Mocăneasca, Danţul, Hodoroaga etc.

Transilvania de Vest Jocul popular din vestul Transilvaniei se caracterizează prin multitudinea şi varietatea
structurilor şi combinaţiilor ritmice şi coregrafice ale fiecărui tip de joc în parte. În satele celor trei subzone
repertoriul de joc este restrâns la trei tipuri care corespund celor trei jocuri de bază ale zonei. Jocurile
populare întâlnite aici sunt: Polca sau Poarga, întâlnit şi sub denumirea de Luncan sau Şchiop, Ţura fetelor,
Pe picior, întâlnit şi sub denumirea de Sălăjan, Susul, Ardeleană în roată şi Mănânţelul sau Scuturatul cu o
variantă denumită Roata sau Vatra, dans de tipul învârtită dreaptă.
https://www.youtube.com/watch?v=PlhXfi7QOWQ

https://www.youtube.com/watch?v=0jpof-HYtWA

Dansurile populare sunt considerate o comoara a neamului romanesc ce se transmit din generatie in
generatie exprimand specificul fiecarei zone in parte.