ACADEMIA DE MUZICĂ "GHEORGHE DIMA" CLUJ-NAPOCA,

EXTENSIA PIATRA NEAMȚ

~LĂUTA~

Student,
Răzvan Nicolae BUSUIOC

PIATRA NEAMȚ,
2022
 I. Istoria intrumentului

Lăuta este un instrument muzical ciupit cu coarde. A apărut în vremuri străvechi

și, prin urmare, poate fi numit în siguranță medieval.

Lăuta este un instrument muzical , cu gâtul lung, îndoit spre spate şi fără bare, iar
cutia de rezonanţă având pe faţă un orificiu de vibraţie, este foarte bombată, cu un fund
adânc şi rotunjit, în formă de migdală, asemănător cu cobza.

Vizual, lăuta pare să amintească oarecum de o balalaika, domra sau un instrument

japonez cu coarde numit shamisen. Unii consideră că este o rudă apropiată a chitarei,
dar, în comparație, diferența dintre cele două este evidentă. Lăuta este un instrument
independent, original, care are o serie de caracteristici și caracteristici proprii.

Forma sa este ovală sau în formă de pară. În general, acest instrument muzical
este aproape în întregime realizat din lemn. Pentru a crea puntea se folosesc placi sub-
tiri, tot din lemn. Corpul este de obicei asamblat din părți separate din specii de lemn
puternice și dure, cum ar fi arțar, cireș, lemn de trandafir și altele. Gâtul instrumentului
este de obicei din lemn de culoare deschisă.

În ceea ce privește numărul de coarde de lăută, în Evul Mediu erau doar 4 sau 5
perechi, iar în epoca barocului numărul de coarde putea ajunge la 19. În prezent,
numărul de corzi pereche de pe un instrument muzical dat poate fi foarte diferit - de la 5
la 16 și uneori până la 24.

Prin dimensiunea sa, lăuta cu greu poate fi numită un instrument muzical mare.
Lungimea sa nu atinge nici măcar un metru, avand doar 80 de centimetri, iar greutatea
sa nu depășește 500 de grame.

De-a lungul întregii perioade a existenței sale, lăuta, desigur, a suferit un număr
mare de modificări - numărul de corzi pereche, acordarea, dimensiunea, construcția și
multe altele s-au schimbat.
 Așadar, ceva similar cu lăuta noastră modernă a fost folosit în antichitate în
Egipt, Grecia, Roma, Bulgaria, China, Cilicia și alte locuri. În plus, la începutul secolu-
lui al VII-lea, un instrument muzical asemănător a putut fi observat în Persia, Armenia,
Bizanț și chiar în Califatul Arab.

În Peninsula Balcanică, un astfel de instrument muzical precum lăuta cu gât scurt

a devenit larg răspândit în secolul al VI-lea datorită utilizării sale active de către bulgari.

Până în secolul al XIV-lea, lăuta a fost răspândită în toată Italia, apoi din Palermo s-a
mutat în Germania. Așadar, din secolele al XV-lea până în secolele al XVI-lea, sunetul
lăutei a putut fi auzit în Italia, în Germania și în Portugalia.

Lăuta, de provenienţă persano-arabă (al ûd) a fost introdusă în Europa din zona
Spaniei, odată cu ocupaţia maură din secolele XI-XII. Europenii au preluat acest instru-
ment şi i-au adus unele modificări datorate unui alt sistem de gândire muzicală, tipic eu-
ropean şi, într-un timp foarte scurt, acest instrument a căpătat o popularitateabsolut in-
credibilă1.

1
https://web.archive.org/web/20160212183540/http://www.zi-de-zi.ro/lectie-muzicala-cu-constantin-lazar-la-lexart-cafe/,
link accesat astăzi 13.12.2022, ora 17:20.
2
https://www.thomann.de/ro/laute.html, link accesat astăzi 3.12.2022, ora 17:32.
 Lăuta a fost foarte răspândită în Europa în sec. al XVI-XVIII-lea, în timpul Re-
naşterii şi a curentului Baroc, fiind utilizată iniţial doar ca acompaniament pentru voce,
apoi şi solistic. Popularitatea i s-a datorat şi faptului că majoritatea partiturilor apărute
foloseau tabulatura (notaţie alfabetică sau numerică în care liniile de portative, utilizate
în prezent, erau înlocuite de o grilă de linii orizontale care nu reprezentau linii de porta-
tiv, ci chiar corzile instrumentului, iar notaţia care era trecută în tabulatură reprezenta
exact indicaţia aşezării degetelor pe grifura instrumentului, care le era accesibilă şi celor
care nu cunoşteau notaţia muzicală.

Au început să apară un număr mare de cântători de lăută - muzicieni care au inter-

pretat anumite melodii la lăută. Astfel, printre cei mai buni lutieri ai acelei perioade au
fost maeștrii bolognezi L. Mahler și G. Frey.

Lăuta a devenit principalul instrument atât al profesioniștilor, cât și al amatorilor.

Suna nu numai în casele oamenilor obișnuiți, ci și în palatele regale. Lăuta era atât de
iubită de toată lumea, inclusiv de reprezentanții sângelui regal, încât au început să o nu-
mească „instrumentul tuturor regilor”.

3
Fotografie preluată de pe https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/lira-trac-i-taraful-lui-orfeu, link acceast astăzi
13.12.2022, ora 18:36.
 A fost cel mai apreciat instrument al perioadei. Era instrumentul ideal. Lăuta a
evoluat de-a lungul timpului și acum nu reprezintă un singur fel de instrument, ci o
întreagă familie de instrumente din ce în ce mai sofisticate. Fiecare model necesită altă
tehnică de digitație, iar trecerea de la un instrument la altul nu se face ușor. Pe lăută se
puteau interpreta piese vocale polifonice și melodii complexe.
Pe atunci nu exista în practica muzicală transpunerea în scris a vocilor care
trebuiau interpretate pe instrument. Interpreții de lăută trebuiau să memoreze fiecare
piesă muzicală și să o redea fără ajutorul unei partituri. Nivelul de măiestrie necesar
pentru a fi cântăreț la lăută atunci e unul greu de imaginat astăzi. Francesco Spinacino și
Joan Ambrosio Dalza, doi compozitori italieni, au fost primii care au transcris muzica
într-un sistem de notație specific pentru lăută, numit tabulatură, în care erau notate
pozițiile degetelor pe corzi, iar deasupra era specificată partea ritmică a piesei muzicale.
Unii compozitori din epoca barocului au avut o mare influență și asupra acestui
instrument muzical și a distribuției sale, precum, Johann Sebastian Bach si Denis
Gaultier .
Sunetul unei lăute este destul de neobișnuit pentru un ascultător modern, pentru el
sună ca un fel de monofonie. Seamănă la distanță cu una de chitară, dar sunetul
primului instrument este încă în multe privințe mai blând, iar timbrul are ceva catifelat
și este, de asemenea, plin de tonuri.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, popularitatea lăutei a început să scadă într-un
ritm rapid. În această perioadă, au apărut instrumente precum chitara și clavecinul, iar
puțin mai târziu pianul.
Imaginea acestui instrument a fost considerată de unele na ționalități drept un
simbol al armoniei, tinereții și iubirii.
Importanța instrumentului în peisajul cultural al artei renascentiste este relevată
prin faptul că lăuta devenise personaj, apărând în prim planul tablourilor unor pictori
celebri, precum Caravaggio4.

4
https://www.pressalert.ro/2017/09/lauta-si-drumul-spre-maiestrie-un-vechi-instrument-muzical-starneste-noi-pasiuni-
peste-secole/, link acceast astăzi 13.12.2022, ora 18:45.
 5

În România nu avem surse istorice legate de viața muzicală a românilor. Se știe

că în Transilvania, în 1540, la Brașov, era un muzician pe nume Valentin Barkfark care
avea deja publicate diferite culegeri pentru lăută6.
Numele de lăutar vine de la lăută. Iniţial, lăutarii au cântat la lăută, vioară sau
diblă. Cu timpul, erau socotiţi lăutari toţi membrii unui taraf, indiferent de instrumentul
la care cântau. În Moldova, cel mai renumit era Barbu Lăutarul – starostele şi cobzarul,
care a trăit între anii 1780 si 1860, la Iaşi. Lăutarii vehiculează atât folclor sătesc cât şi
unul orăşenesc, cel din urmă executat într-o manieră adesea „folclorizantă”, provenind,
în ordine cronologică, din cântecul de lume greco-turco-perso-arab (sec. XVII-XIX).

Lăuta diferă, având o grifură mult mai lungă, permițând o mișcare mai lejeră a
degetelor și încheieturii mâinii pe corzi, iar, în prezent, există chiar variante de lăută cu
gâtul drept. Aceasta este mult mai răspândită în Europa și în Orient.

Odată cu revirimentul pasiunii pentru muzica veche cântată la lăută, în Europa și

în lume au reapărut și cei care construiesc instrumentele – lutierii, maeștri artizani, la fel
de importanți ca și cântăreții de lăută. În momentul de față sunt mulți lutieri în lume.

5
Fotografie preluată de pe https://jurnalspiritual.eu/muzeul-muzeelor-ermitaj-cantaret-la-lauta-caravaggio/, link accesat
astăzi 13.12.2022, ora 18:51.
6
https://www.pressalert.ro/2017/09/lauta-si-drumul-spre-maiestrie-un-vechi-instrument-muzical-starneste-noi-pasiuni-
peste-secole/, link acceast astăzi 13.12.2022, ora 19:00.
 În ciuda faptului că lăuta a apărut cu mult timp în urmă, prevalența sa în
domeniul muzicii nu este încă în scădere7. Mulți compozitori contemporani cunoscuți
au compus sau compun încă un număr destul de mare de lucrări pentru lăută precum
Vavilov, Kallosh, Lundgren, Sato, Galvao, Vissems, Danilevsky, Zvonarev, Savchuk.

7
https://fashion-ro.decorexpro.com/muzykalnye-instrumenty/lyutnya/, link accesat astăzi 15.12.2022, ora 17:10.