Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” din Iaşi

Apariţia vieţii pe pământ- dovezile

Coordonator:
Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru

Masterand:
Bibire Răzvan- Nicolae

Iaşi
2021
 I. Introducere

În concepţia evolutionistă, în urmă cu trei miliarde si jumătate de ani, într-un

punct de pe Pamânt, niște substanţe anorganice, moarte, au decis să se unească, din
proprie iniţiativă, fără nici o forţă externă (supranaturală), şi au format prima celulă
vie. Această teorie ştiinţifică poartă numele de biogeneză: sub influenţa descărcărilor
electrice din atmosfera primară a Terrei are loc o combinaţie de substanţe; în
continuare, sub acţiunea razelor ultraviolete şi radioactive ale Pămîntului.
Teorii asupra originii vietii pe Pamant sunt multe, mai ales ca se imbogatesc
neâncetat, cu tot felul de variante. Fiecare proiect de cercetare aduce o variație,
schimbă un amănunt și creeaza practic, o noua teorie.

Toate progresele în știință – în special în biologie, biochimie și genetică – și

descoperirea și decodificarea ADN-ului în ultimele două decenii, au pus la îndoială
teoria lui Darwin, deoarece au dovedit că unele sisteme par prea complexe pentru a fi
rezultatul unei selecții naturale. Oricum exista o mare verigă lipsă din teoria lui
Darwin și anume faptul că teoria acestuia nu rămâne în picioare în fața descoperirilor
de fosile. Exact despre asta vorbește textul din cartea propusă, Cosmosapiens de John
Hands, fosile, extremofile, care la rândul lor pot fi 1. Termofile de suprafată
(organisme care trăiesc la suprafață la temperaturi mari- bacterii din Parcul Național
Yellowstone), 2. Termofile suboceanice( în zona Galapagos la Vest de Ecuador
Oceanul Pacific), 3. Acidofilele de peșteră (au fost descoperite ăntr-o peșteră cu un
climat toxic din Mexic), 4. Termofilele subterane(au fost descoprite într-o mină de aur
din Africa de Sud; în urma forării cu un burghiu special a ieșit la suprafață apă care
avea un miros urât și în care trăiau niște bacterii; în urma contactului cu aerul și
limina ele au murit; specialiștii credeau că roca în care foreză are o vechime de 2,7
miliarde de ani, însă bactriile care au murit în urma contactului cu aerul se pare că au
aproximativ 4,5 miliarde de ani1.

În concluzie, nu există suficiente dovezi care să susțină teoria evoluționistă ca

fapt, și evoluția este încă sub control științific, explicând unele schimbări evolutive în
viața de pe Pământ, dar nu pentru toate creațiile. Ca urmare a acestei lipse de dovezi
pentru teoria evoluției și a descoperirii complexităților ADN-ului nostru – tot mai

1
John Hands, Cosmosapiens, evoluția omului de la originile universului, Traducere din engleză de
Carmen Strungaru și Doru Căstăian, Editura Humanitas, București, 2015, pp. 259-260.
mulți oameni de știință încep să includă în calcul o forță, net superioară care ne-a
proiectat pe toți, știind clar ceea ce face, iar fiecare dintre noi suntem produsul final al
creației.

I.1. Apariţia vieţii, aspecte ştiinţifice

Fosilele de care am amintit mai sus sunt rămăşiţe ale unor animale moarte, găsite
în rocă. Ele sunt păstrate în diferite moduri şi arată care erau condiţiile de trai din
trecut2. De obicei se găsesc în rocile sedimentare, dar pot fi conservate și protejate de
descompunere datorită temperaturilor foarte scăzute, desecării sau locurilo lipsite de
oxigen3
Un aspect semnificativ, de exemplu îl reprezintă unitatea lumii vii, indicată de
câteva rezultate din domeniul biochimiei. Dacă urmărim aspectul, dimensiunile,
complexitatea sau abilităţile şi comportamentele speciilor vii, putem constata cu
uşurinţă că lumea viului are o bogăţie copleşitoare. Unele vieţuitoare sunt minuscule,
încât nu le putem vedea cu ochiul liber, în timp ce altele sunt gigantice, unele trăiesc
în întunericul din adâncul oceanelor, la mii de metri adâncime, altele zboară la 9 000
de metri înălţime, unele trăiesc fără dificultate la tempereturi foarte scăzute în zonele
polare, altele reuşesc să supravieţuiască la temperaturi extrem de ridicate, în pereţii
fierbinţi ai vulcanilor marini ( organisme extremofile), unele trăiesc trăiesc mai mult
de un secol, altele au o viaţă foarte scurtă şi plină de roade pentru ele şi pentru tot
ecosistemul4. În ciuda diversităţii vietăţile au caracteristici care le arată ca fiind strâns
înrudite între ele.
În primul rând, o simplă analiză a constituţiei lor chimice dovedeşte că formele
de viaţă terestră preyintă asemănări uimitoare. Mai precis, toate orgaismele conţin
următoarele elemente esenţiale: carbon, azot şi fosfor, în aceeaşi proporţie, respectiv

2
Jennifer Justice, Enciclopedia Copiilor, trad. Diana Cupşa; Geszterdi Andrea; Ileana- Danilea Silaghi,
Editura Aquila ’93, Oradea, p. 364.
3
John Hands, Cosmosapiens, evoluția omului de la originile universului, Traducere din engleză de
Carmen Strungaru și Doru Căstăian, Editura Humanitas, București, 2015, p. 255.
4
Adrian Lemeni; Diac. Sorin Mihalache; Pr. Răzvan Ionescu; Pr. Cristinel Ioja, Apologetica Ortodoxă,
Vol. II, Dialog cu ştiinţele contemporane, Editura Basilica, Bucureşti, 2014, pp. 182-183.
105, 15, 15.
În al doilea rând, ştiinţa ultimului secol a scos la iveală unitatea biochimie. O
serie de studii au dovedit că, indiferent de specie, acidul nucleic şi proteinele urmează
procese identice. Mecanismul molecular cel mai intim al organismelor este, în mod
esenţial, acelaşi. De la cea mai simplă bacterie la cel mai complex mamifer, toate
celulele vii conţin aceiaşi doi acizi nucleici reproduşi ADN şi ARN. La toate speciile,
acidul nucleic se reproduce şi proteinele se reproduc în exact acelaşi fel 6. De la aceste
idei unul dintre cei mai mari biologi remarcă faptul că ,,viaţa, aşa cum exită ea astăzi
pe Pământ, inclusiv cele mai simple bacterii, a avut o singură origine"7.

5
Harrz Y. McSween jr., Partitură pentru Terra. Originile planetei şi ale vieţii, Editura All, Bucureşti,
2001, pp. 188-189.
6
Nathan Aviezer, Creaţia biblică şi ştiiţa, traducere de Ana Andreescu, Editura Doina, Bucureşti,
2001, p. 89.
7
Ernst Mayr, De la origini la om, Evoluţia lumii vii, treducere de Marcela Elena Badea, Ileana
Popovici, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 67.
 II. Perspectiva teologică

Multe înţelesuri cu privire la viaţă se dezvălui în primul capitol din cartea

Facerea. ,,Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe
deasupra apelor"8. Sfântul Teofil al Antiohiei scria că apa asupra căreia lucrează
Duhul lui Dumnezeu este cea prin care se vor face toate. ,,Duhul care se purta
deasupra apei L-a dat Dumnezeu spre a da viaţă creaţiei, precum este pentru om
sufletul; a amestecat ceea ce e fin cu ceea ce e fin – că Duhul este fin şi apa este fină –
pentru ca Duhul să hrănească apa, iar apa împreună cu Duhul, pătrunzând
pretutindeni, să hrănească creaţia"9. Sfântul Vasile cel Mare interpretează purtarea
Duhului pe deasupra apelor în sensul că puterile vieţii sunt întreţinute de ape, care
sunt pregătite în acest sens de Duhul Sfânt. Acelaşi sfânt părinte afirma că expresia se
purta înseamnă că Duhul încălzea şi dădea viaţă apelor, după chipul găinii, care
cloceşte şi dă putere de viaţă ouălor, adică ,,pregătea apele pentru naşterea vieţii"10.
Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază şi el că apele menţionate aici poartă în ele
viaţa, ca potenţial. ,,În ape era o energie plină de viaţă; nu era simpu o apă stătătoare
şi nemişcătoare, ci mişcătoare, care avea putere de viaţă în ea. Că ceea ce-i nemişcător
este negreşit nefolositor, pe când ceea ce se mişcă este capabil să faca multe. Deci, ca
să ne arate că apa aceasta, multă şi nespus de-ntinsă, avea putere plină de viaţă, pentru
că prin porunca Creatorului universal şi animalele au fost aduse la fiinţă din aceste
ape. De aceea ne învaţă chiar de pea cum că apa aceasta nu era o simplă apă, ci una
care era în mişcare, care se frământa şi cuprindea totul"11.
În urma acestor interpretări Pr. Dumitru Stăniloae scrie că apa menționată în
textul Facerii nu era cu totul pasivă ci: ea are o energie indefinită, neluminată de nici
o determinare, dar într-o mișcare universală, nesolidificată în nici un fel, având în

8
Perspectivele egiptene asupra originii lumii includ conceptul de inexisteţă care poate fi foarte apropiat
de ceea ce exprimă textul aici. Prin acesta se înţelege ceea ce nu a fost încă diferenţiat şi nu I s-a
desemnat încă o funcţie. Nu I s-au stabilit încă nici graniţe, nici definiţii. Conceptul egiptean, totuşi,
include şi idea de potenţialitate sau calitatea de a fi absolut, în John H. Walton; Victor H. Matthews;
Mark W. Chavalas, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, traducere de Silviu Tatu, Luca
Creţan, Ramona Cuculea, Editura Casa Cărţii, Oradea 2016, p. 28.
9
Teofil al Antiohiei, Trei cărţi către Autolic, Cartea a doua, XIII, în Apologeţii de limbă greacă,
traducere de Pr. Dumitru Fecioru, colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, Vol. II, EIBMBOR, Bucureşti,
1980, p. 404.
10
Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și Cuvântări, Omilia a
II-a, VI, traducere note și introducere de Pr. D. Fecioru, colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti,
EIBMBOR, București, 1986, p. 92.
11
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia a III-a, I-II, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, în
colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, Vol. 21, EIBMBOR, Bucureşti, 1987, pp. 47-48.
ea, prin creație, rațiunile tuturor formelor de existență, create și susținute după
chipul rațiunilor Logosului creator și conservator12.
Astfel înțelegerea teologică a apei primordiale are legătură și cu celelalte științe și
anume cuprinderea simbolică a lumii și a vieții. Este cunoscut astăzi că întreaga viață
terestră este legată de apă și că Pământul ca leagăn al lumii vii, este singura planetă
din sistemul solar care este acoperită în proporție de 70 % de apă, având în același
timp apă în toate cele trei forme 13. Viața terestră depinde de apă, în cea mai mare
perioadă a anului, astfel vegetația și viețuitoarele din diverse locuri geografice depind
decisiv de precipitații. Coroana Creației spre exemplu în chip recapitulativ pentru
restul creației, conține apă în proporție de 70 %. De asemenea există și organisme vii
care au un procentaj mult mai mare, ajungând până la 90%. Apa primordială este o
energie care își avea toate calitățile puse în ea de Dumnezeu, la dispoziția lucrării Lui,
Dumnezeu a făcut toate cele zidite folosind această energie plină de calități.
Putem vedea din referatul Creației că toate au o secvențialitate: Să fie lumină..Să
fie o tărie prin mijloc și să se despartă ape de ape...Să se adune apele cele de sub cer
și să se arate uscatul...Să dea pământul din sine verdeață: iarbă, cu sămânță într-
însa, după felul și asemănarea ei și pomi roditori, care să dea rod cu sămânță în sine,
după fel pe pământ...Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să
despartă zia de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii,
și să slujească drept luminători pe tăria cerului ca să lumineze pământul...Să mișune
apele de vietăți, ființe cu viață îîn ele și păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei
cerului...Să scoată pământul ființe vii, după felul lor, și animale domestice după felul
lor, și toate tîrîtoarele pămîntului după felul lor..14.
Sfântul Grigorie Palama subliniază ideea aceasta a anumitei progresivități a
creației. Potrivit rânduielii, înâi a fost creată lumea nevăzută, apoi lumea văzută. Din
această materie primordială, Dumnezeu va zidi, prin Cuvânt, succesiv, întâi un lucru
dintre făpturi, după cel dintâi, altul, după acesta iarăși altul, iar după toate omul15.
În versetul 11 din Facere se precizează că Dumnezeu a zis ,, să dea pământul din
sine verdeață..." Pământul și cerul poartă în ele potențe sădite de Creator. Pe de o
12
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Vol. III, Ediția a IV-a,
EIBMBOR, București, 2010, pp. 35-36.
13
Adrian Lemeni; Diac. Sorin Mihalache; Pr. Răzvan Ionescu; Pr. Cristinel Ioja, Apologetica
Ortodoxă…, p. 185.
14
***, Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 1988, pp. 11-12.
15
Sf. Grigorie Palama, O sută cincizeci de capete despre cunoștința naturală, despre cunoașterea lui
Dumnezeu, despre viața morală și depsre făptuire, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, în Filocalia,
Vol. VII, Editura Humanitas, București, 1999, p. 432.
parte creația nu presupune și o facere a ierbii și a celorlalte de după ea în aceeași
manieră. Ele sunt aduse la ființă prin folosirea celor deja făcute.
Pe de altă parte, așa cum observă Părintele Dumitru Stăniloae, aceasta nu
înseamnă că Pământul scoate singur verdeața, căci totul se petrece la cuvintele Lui
Dumnezeu. ,,Pământul a scos la iveală ceea ce se afla în el, nu pentru că Dumnezeu a
spus: Să scoată;, ci pentru că Dumnezeu, Care i-a dat porunca, i-a dăruit pământului și
puterea de a scoate din el. Nici când pământul a auzit: Să răsara iarbă verde și pomi
roditori( Facere1,11), pământul n-a scos iarba verde pe care o avea ascunsă în el, nici
n-a scos la suprafață finicul sau stejarul sau chiparosul, care nu stau ascunși undeva
jos în sânurile pământului. Nu! Ci, Cuvântul dumnezeiesc creează cele ce se fac"16.
Pe baza acestor considerații, Părintele Dumitru Stăniloae apreciază că viziunea
părinților asupra textului biblic este oarecum asemănătoare de ceea ce astăzi științele
numesc capacitatea de autoorganizare a sistemelor și a elementelor care le compun
văzând desigur în această organizare a materiei lumii, o anumită raționalitate a
lumii17.
Așadar, întreaga ordine a celor făcute prin Cuvânt nu este întâmplătoare. Există
un mod graduat de creare a lumii, prin punera mai întâi a cerului și a pământului ca
niște temelii și fundamente, care au fost ulterior împodobite cu un scop precis, anume
că lumea este o școală a sufletelor înzestrate cu rațiune și un loc unde se poate învăța
cunoașterea lui Dumnezeu, fiind prin cele văzute și simțite în lume o călăuză a minții
pentru contemplarea celor nevazute, a Creatorului Care le-a adus pe toate la ființă prin
voia Sa18. Tot în primul capitol este menționat ca Dumnezeu a zis ,,Să mișune apele
de vietăți...."Facere 1,20; această mișcare este proprie vieții terestre. Sf. Maxim
Mărturisitorul scrie că ,, făpturile se mișcă spre existența fericită pe care nu o au încă,
spre deosebire de Dumnezeu, Care este Însuși Dăruitorul existenței fericite"19.

16
Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și Cuvântări, Omilia a
VIII-a, I, traducere note și introducere de Pr. D. Fecioru, colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti,
EIBMBOR, București, 1986, p. 157.
17
Adrian Lemeni; Diac. Sorin Mihalache; Pr. Răzvan Ionescu; Pr. Cristinel Ioja, Apologetica
Ortodoxă…, p. 188.
18
Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, Omilii la Hexaemeron…, Omilia I, VI, p. 77.
19
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, Traducere din limba greacă veche de, introducere și note de
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 2006, pp.72-73.
 II.2. Crearea omului

,,Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a
făcut ( Fcaere 1,27). Atunci luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a dăcut pe
om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie" (Facere 2,7).
Omul a fost făcut dar după chipul lui Dumnezeu. El a fost făcut din țărâna
pământului, din materia comună făpturii, dar în el Dumnezeu Însuși a suflat suflarea
vieții. Din Sine Însuși Dumnezeu a dat la iveală și întru-un fel a separat esența umană.
În cartea lui Isus fiul lui Sirah se spune ,,Dumnezeu a creat pe om din pământ, în
pământ are să intre o dată. El i-a însemnat timpul și numărul zilelor sale, și i-a dat
putere peste toate cele de pe pământ. El l-a investit cu tarie după natura sa și l-a facut
după chipul Său" (Sir. XVII, 1-3)
Printre scriitorii Vechiului Testament, Tobie zice în rugăciunea sa către
Domnul: ,,Tu ai format pe om din pulberea pământului și i-ai dat de ajutor pe Eva,
dintr-înșii a ieșit și tot neamul omenesc"(Tobie 8,6). Sf. Apostol Pavel zice: ,, Și a
făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc ca să locuiască peste toată fața pământului"
(FA 12, 26). Este adevărat că există și teoria poligenezei care așează la originea
neamului omenesc mai multe perechi de oameni, dispărute în diferite părți ale lumii.
Aceasta este doar o teorie, neavând un fundament solid.
După cum spune Serghei Bulgakov, chipul lui Dumnezeu în om trebuie înțeles în
mod real, ca un fel de repetare, care în nici un caz nu este și identificare cu Chipul
Primordial, dimpotrivă, se deosebește de acesta, dar în același timp îi este
coaparținător20. Realitatea acestei legături între chip și Chipul Primordial e marcată
prin acea remarcă a povestirii biblice care spune că Dumnezeu a suflat sufletul în om,
așadar s-a petrecut astfel o oarecare pornire de la Dumnezeu, în felul emanației
creatoare21.
Când Dumnezeu a creat omul, El l-a pus responsabil peste toată creația. A pus în
om chipul Său. În lumea antică, se credea că imaginiea conține esența aceea ce este
reprezentat. Efigia unei zeități era folosită în închinare deoarece conținea esența
zeității respective. Aceasta nu însemna că efigia putea face ceea ce zeitatea nu putea și
nici că efigia arăta asemenea zeității reprezentate. Mai degrabă se credea că zeitatea

20
Serghei Bulgakov, Lumina neînserată, contemplații și reflexii metafizice, Traducere de Elena
Drăgușin, Editura Anastasia, București, 1999, p. 385.
21
Ibidem.
își îndeplinea misiunea prin intermediul efigiei sale. La fel, se crede că Dumnezeu Își
îndeplinește lucrarea prin poporul Său22.
Această resposabilitate de care am amintit mai sus se înțelege prin libertatea pe
care a primit-o omul de la Dumnezeu. ,,Omul este cu totul deschis adică omul este
mai departe și mereu deschis peste orice experiență peste orice situație 23. Deschiderea
aceasta spre lume și libertatea trebuie îndreptate spre Dumnezeu, deoarce acolo unde
stăpânește neclaritatea, cuvântul deschidere rămâne neînțeles, astfel el trebuind să
întrebe despre tot ce descoperă în lume, după cum afirma Pannenberg24.
,, Omul singur dintre toate cele pământești a fost creat după chipul Ziditorului, ca
să privească spre El și să-L iubească.. iar prin dragostea față de El, să-și păstreze
frumusețea", spunea Sf. Grigorie Palama25.

22
John H. Walton; Victor H. Matthews; Mark W. Chavalas, Comentariu cultural-istoric al Vechiului
Testament, traducere de Silviu Tatu, Luca Creţan, Ramona Cuculea, Editura Casa Cărţii, Oradea 2016,
p. 30.
23
Vasile Cristescu, Antropologia și fundamentarea ei hristologică la Wolfhart Pannenberg și Dumitru
Stăniloae, Ediția a II-a, Editura Trinitas, Iași, 2006, p. 25.
24
Vasile Cristescu, Antropologia și fundamentarea…,p. 29.
25
Sf. Grigorie Palama, O sută cincizeci de capete despre cunoștința naturală…, pp. 432-435.
 III. Concluzii
Apariția omului pe Pământ este în continuare un mister. Există diverse teorii
elaborate pentru a explica existența ființelor umane. Cele mai importante sunt cele
religioase și cele științifice.
De-a lungul timpului, originile umanității au preocupat oameni de știință sau
teologi. Teoriile științifice s-au izbit de cele religioase, iar omul s-a aflat mereu în
centrul unei lupte de revendicare a originilor. Dacă la începutul secolului al XX-lea,
oamenii de știință se duelau în argumente cu teologii, disputându-și originea omului,
astăzi teoriile privind începuturile umanității s-au diversificat. Există însă câteva teorii
privind originea și nașterea omului care stau la baza tuturor celorlalte.
Prima și singura explicație privind apariția omului pe Pământ a fost de natură
mistică și religioasă.

În secolul al XIX-lea, într-o epocă de mari transformări sociale și creatoare de noi

mentalități, apariția vieții din punct de vedere teologic a fost atacată de către o nouă
teorie, cea a lui C. Darwin, care susținea că toate speciile au un strămoș comun, care
s-au diversificat în timp și au evoluat ajungând la ceea ce sunt astăzi. El susține
această teorie și pentru om, că în timp a evoluat din primate adaptându-se astfel
mediului și provăcărilor apărute.
În orice caz originea și evoluția vieții rămân un subiect de dezbatere în special în
lumea științifică. În sfera religioasă, omul și viața sunt create de Dumnezeu, în timp
ce în lumea științei omul este o primată, în jurul originii și evoluției sale fiind
elaborate numerose teorii.
Pentru unii oameni de știință viața, implicit omul, a apărut acum 8 milioane de
ani, iar pentru teologi viața a apărut odată cu primele ape primordiale 26 amintite în
carte Facerii. În legătură cu aceste milioane de ani și miliarde de ani pe care
cercetătorii le atribuie unor bacterii, roci sau minerale părerile sunt împărțite. Chiar în
Sfânta Scriptura este menționat ,, că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o
mie de ani sunt ca o zi"(II Petru 3,8) și în alt loc se spune că ,, o mie de ani sunt ca
ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte"(Psalmi (90,4).
Dealtfel în primele doua versete este amintit pământul ce fiind netocmit și gol și
acele ape primordiale; nu se spune cât a durat acel moment când Duhul Domnului se

26
Vezi nota 12.
plimba pe deasupra apelor. Putem să menționam aici acele pauze din zilele creației, și
a fost seară și a fost dimineață. Ele reprezintă modul în care Dumnezeu a stabilit
perioade alternative de lumină și de întuneric ca bază a timpului. Nu putem știi cât au
durat cele 6 enumerări ,,și a fost seară și a fost dimineață", cum de altfel nu putem știi
nici dacă zilele creației erau de 24 de ore sau după cum spune psalmistul de o mie de
ani.
 IV. Bibliografie

1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 1988;

2. *** Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia a III-a, I-II, traducere de Pr. Dumitru
Fecioru, în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, Vol. 21, EIBMBOR, Bucureşti, 1987;
3. *** Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și
Cuvântări, Omilia a II-a, VI, traducere note și introducere de Pr. D. Fecioru, colecţia Părinţi şi
Scriitori Bisericeşti , EIBMBOR, București, 1986;
4. *** Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, Traducere din limba greacă veche, introducere
și note de Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 2006;
5. *** Teofil al Antiohiei, Trei cărţi către Autolic, Cartea a doua, XIII, în Apologeţii de limbă
greacă, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, Vol. II,
EIBMBOR, Bucureşti, 1980;
6. AVIEZER, Nathan, Creaţia biblică şi ştiiţa, traducere de Ana Andreescu, Editura Doina,
Bucureşti, 2001;
7. BULGAKOV, Serghei, Lumina neînserată, contemplații și reflexii metafizice, Traducere de
Elena Drăgușin, Editura Anastasia, București, 1999;
8. HANDS, John, Cosmosapiens, evoluția omului de la originile universului, Traducere din
engleză de Carmen Strungaru și Doru Căstăian, Editura Humanitas, București, 2015;
9. JUSTICE, Jennifer, Enciclopedia Copiilor, trad. Diana Cupşa; Geszterdi Andrea; Ileana-
Danilea Silaghi, Editura Aquila ’93, Oradea;
10. LEMENI Adrian; MIHALACHE, Diac. Sorin; IONESCU, Pr. Răzvan; IOJA, Pr. Cristinel,
Apologetica Ortodoxă, Vol. II, Dialog cu ştiinţele contemporane, Editura Basilica, Bucureşti,
2014;
11. MAYR, Ernst, De la origini la om, Evoluţia lumii vii, treducere de Marcela Elena Badea,
Ileana Popovici, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004;
12. MCSWEEN, Y. Harrz jr., Partitură pentru Terra. Originile planetei şi ale vieţii, Editura All,
Bucureşti, 2001;
13. STĂNILOAE, Preotul Profesor, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Vol. III, Ediția a IV-
a, EIBMBOR, București, 2010;
14. WALTON, H. John; MATTHEWS, H. Victor; CHAVALAS, W. Mark, Comentariu cultural-istoric
al Vechiului Testament, traducere de Silviu Tatu, Luca Creţan, Ramona Cuculea, Editura Casa
Cărţii, Oradea 2016;
 Cuprins

I. Introducere………………………………….……………...…2
I.1. Apariţia vieţii, aspecte ştiinţifice...............................................3
II. Perspectiva teologică…………………………………………...5
II.2. Crearea omului.........................................................................8
III. Concluzii...................................................................................10
IV. Bibliografie…………………………………………….……..12