Eseu

Tema

Influența cursurilor de dans asupra îmbunătățirii adaptării

sociale și dezvoltării psiho-fizice la copii

Timotin Jana, gr. MDAD

 Introducere
Mulți părinți din ziua de astăzi au mai puțin timp decât și-ar dori să dedice
educației copiilor. Deoarece școala și grădinița acoperă doar o parte din educația
necesară celor mici, activitățile extrașcolare sunt din ce în ce mai importante și
trebuie alese cu mare atenție pentru a veni în sprijinul părinților și a educației
dorite pentru cei mici.
O activitate extrașcolară este și cursurile de dans pentru copii, ea oferă o
mulțime de beneficii, atât pe plan fizic, cât și emoțional. Printre acestea, creșterea
flexibilității și a echilibrului, căpătarea unei ținute elegante, îmbunătățirea
memoriei și a capacității de concentrare, creșterea încrederii în sine, dezvoltarea
imaginației și îmbunătățirea abilităților de comunicare și socializare.Frecventarea
regulată a cursurilor de dans într-un cadru organizat poate fi un sprijin real în
oferirea unei educații corecte pentru copil.
Educația coregrafică ocupă un loc important în formarea personalității
copilului și acest proces depinde de ceea ce i se oferă copilului, mai ales în
perioadele sensibile ale dezvoltării, începând cu vârsta preșcolară.
Scopul lucrării: Doresc să evidențiez măsura în care activitățile cursurilor de
dans influnțează la dezvoltarea sociabilității și capacității asociative, care îl
determină pe copil să fie capabil de relații prietenoase, să dorească să întrețină
legături cu semenii săi, implicându-se cu plăcere în această antrenare și căutare
de contacte și relații sociale, dar și influența în dezvoltarea psiho-fizică a
copilului.
 1. Problemele de integrare socială la copii

Adaptarea, după cum este ştiut, reprezintă condiţia vieţii. J. Piaget (1980)
explică adaptarea ca un schimb permanent între organism şi mediul înconjurător
în scopul rămânerii în acord cu acesta şi pentru menţinerea echilibrului interior.
Adaptarea de tip psihologic presupune atât acumularea de cunoştinţe şi valori noi
dar şi renunţarea la acele valori şi atitudini personale care nu sunt acceptate de
societate. Esenţial pentru adaptarea şcolară este ajustarea procesului de educaţie
şi a caracteristicilor de personalitate ale copilului în acelaşi timp.
Un copil este adaptat atunci când realizează în mod egal atât adaptarea
pedagogică sau instrucţională, cât şi adaptarea relaţională. Adaptarea relaţională
presupune capacitatea copilului de a relaţiona cu cadrele didactice şi colegii, de a
interioriza normele şcolare şi valorile sociale acceptate.
Problemele de integrare socială poartă mai multe trăsături, care sunt de ordin
personal, esențial, educațional și profesional. Toate acestea sunt imperative în
procesul de căutare a mijloacelor de integrare eficientă. Valoarea artei în procesul
de căutare a mijloacelor de integrare eficientă, valoarea artei în dezvoltarea și
modelarea unui suflet și cuget uman este incontestabilă, atestată din Antichitate,
dar în practica educațională spațiul artelor este diminuat. [1]
Inadaptarea – potrivit perspectivei piagetiene se referă la incapacitatea
persoanei de a realiza echilibrat procesele de asimilare şi acomodare.
Comportamentul inadaptat are întotdeauna caracter individualizat din perspectiva
psihologică. În sfera activităţii instituţionalizate, devierile de comportament sunt
recunoscute ca atitudini de inadaptare la mediul acesteia, constituind o latură al
inadaptării sociale.
Starea care se instalează, vizează atât conflictul elevului cu sine cât şi cu
mediul instituţionalizat. Acesta prezintă un deficit în plan relaţional-acţional prin
care ignoră în conduita sa, cerinţele impuse de statutul său. Izolarea este grea
pentru copiii care nu pot stabili legături cu colegii lor din lipsa abilităţilor sociale.
Valoarea creațiilor artistice poate fi potențiată doar în crearea condițiilor de
realizare a unui contact nemijlocit dintre elev și opera artistică. Integrarea socială
a copiilor cu deficiență prin valorile artei dansului poate fi realizată în cadrul
activităților, în care se inițiază un dialog al inconștientului și conștientului
copilului, în descoperirea imaginii artistice .
După cum a spus Dm. Aipu C., doctor specialist, “Dansul este mai mult decât
mișcare. Dansul este o formă pozitivă de exprimare. Poate fi un limbaj, de multe
ori, mai expresiv decât posibilitățile verbale cunoscute.”.
 Coregrafia reprezintă o disciplină care are ca scop conștientizarea, ordonarea
și producerea unor mișcări ale corpului, ale căror semnificație se leagă de starea
de spirit a fiecarui individ în parte.
Unul dintre factorii de bază care ajută copilul în desăvîrșirea propriei educații
și integrității sociale o are familia, instituțiile educaționale și cursurile
adăugătoare (în cazul nostru cursurile de dansuri). Rolul familiei este important
în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral și estetic.
Cadrele didactice / Antrenorul, alături de familie, influențează, prin condiții
concrete în care se desfășoară procesul de învățământ, prin care se dezvoltă
personalitatea copilului.
Antrenorul de dans realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea și
respectarea identității sale cu familia, prin recunoașterea importanței acesteia și
atragerea în activitatea de dans.
Parteneriatul educational se realizează între:
 Instituțiile educaționale : familie, școala, cercurile în care activează
copilul (ex.: cercurile de dans) și comunitatea;
 Agenții educaționali : copil, părinți, cadre didactice / antrenor;
 Membrii ai cominității cu influență asupra creșterii, educării și
dezvoltării copilului : medici, reprezentanți ai bisericii, ai poliției;
 Programele de creștere, îngrijire și educare a copilului.
La fel ca și pentru toate instituțiile educaționale, implicarea părinților în
activitățile copiilor joacă un rol important. Acțiunile care implică părinții produc
o schimbarea în ambientul familiei și cresc aspirațiile, atît ale părinților pentru
copii lor, cât și ale copiilor.
În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament:
respectul, politețea, cistea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudine. Pe cînd în
timpul antrenamentelor de dans, copilul învață alte deprinderi, care le
completează pe cele învățate în familie, cum ar fi: coordonarea, forța, echilibru,
concentrarea, abilitățile sociale, încrederea în propriile forțe, responsabilitatea,
spiritual de competiție. Colaborarea pesupune o comunicare efectivă și eficientă,
o unitate ce ține pe primul plan interesele copilului.
Cadrele didactice și familia urmaresc același scop educativ, formarea tinerilor
pentru a deveni personalități multilateral dezvoltate, care să poată face față tuturor
obstacolelor în viața de zi cu zi. Pentru realizarea acestui scop unic este necesară
următoarea unitate de acțiune, concordanța dintre mijloacele specifice de
influențare folosite de aceste doua instituții, părinții și cadrele didactice.
 2. Rolul dansului în dezvoltarea psiho-fizică la copii
Dansul este o formă de activitate și ca orice alt tip de mișcare, are o mulțime
de beneficii atît pentru fete, cît și pentru băieți. Dansul este una dintre cele mai
distractive forme de activitate fizică pe care le poate face copilul.
În cadrul antrenamentelor, antrenorul încearcă să folosească toate tipurile de
elemente pentru a lucra constant și echilibrat toate grupele de mușchi. Acestea la
rîndul lor ajută la tonifierea musculaturii și la o creștere și modelare armoniasă a
corpului.
În timpul cursurilor de dans se formează și se stimulează funcții importante
implicate în dezvoltarea fizică a copilului:
 Coordonarea;
 Forța;
 Echilibru;
 Flexibilitatea;
 Expresivitatea.
Dansul este o activitate fizică intensă, iar copilul care merge în mod regulat la
cursuri de dans are o condiție fizică mult mai bună decât a celor care nu fac
mișcare și își petrec dup-amiezele în fața televizorului sau telefonului. Conform
specialiștilor, dansul îmbunătățește flexibilitatea, amplitudinea articulară,
rezistența și forța fizică. Mișcările repetitive antrenează mușchii, corectează
postura, stimulează coordonarea și îmbunătățesc sănătatea arterelor. Dansul este
o formă de mișcare ce ajută copiii să își echilibreze greutatea corporală și să se
dezvolte sănătos și armonios. Copiii deseori au probleme ce ține de concentrare
și răbdare, iar cursurile de dans, prin antrenamente și repetiții îi ajută să asculte
de instrucțiunile oferite și să realizeze mișcările pe rind și cu răbdare.
Pe lîngă beneficiile fizice și psihologice pe care le are dansul asupra copilului,
nu este de neglijat nici factorul destindere și bunadispoziție. Copilul se distrează
mult alături de alți copii și antrenor, iar relaxarea vine împreună. Dansul este pînă
la urmă și un mod de descărcare psihologică și de cominicare a trăirilor, prin
limbaj nonverbal.
Dansul are un impact pozitiv din punct de vedere emotional asupra copilului.
El învață să facă față expunerii publice și interacțiunilor sociale și cu fiecare
reușită sau progres își consolidează încrederea în sine, învață să se adapteze în
grupuri, să asculte, să-și ajute echipa/grupul la nevoie, să se încurajeze reciproc,
indiferect că uneori concurează între ei la unele campionate și să fie responsabil.
Printre cele mai cunoscute beneficii ale dansului se numără creșterea
flexibilității, coordonării și echilibrului, formarea unei ținute corecte și elegante,
deprinderea importanței disciplinei în grup, a concentrării și a memorării. Pe lîngă
beneficiile dezvoltării fizice a copilului, sunt și beneficii psiho-emoționale de ex.:
  Încredrea în sine;
 Înlăturarea timidității;
 Dezvoltarea abilităților sociale etc..
Gîndurile, sentimentele și dispozițiile omului se transmit prin intermediul
mișcărilor, gesturilor, mimicii. Prin mișcarile corporale specific dansului, omul
poate reda atît frumusețea exterioară (latura fizică a artei), cît și pe cea interioară
(latura spiritual a artei). Aceste două laturi, fiind corelate, interacționează și se
influențează reciproc. Limbajul dansului dispune de un secret al influenței, care
constă în forța exprimării sentimentelor și emoțiilor de o înaltă intensitate, de a
trece tot ceea ce este nesemnificativ și întîmplător. Imaginile coregrafice, ca
regulă, poartă în sine reflectarea etapelor-cheie ale momentelor vieții.
Urmărind în esență educarea personalității umane, pe fondul dezvoltării
aptitudinilor psihice, fizice, intelectuale, afective și psihomotrice, într-o manieră
artistică, estetică și afectivă, expresivitatea corporală poate aduce o notă aparte
mișcării în general și exercițiului fizic în mod special.
Prin cursurile de dans se poate corecta o gamă largă de anomalii postural ale
copilului, precum:
 Mersul incorect – talpa piciorului calcă predominant pe o extremitate;
 Poziția deficitară a coloanei vertebrale (cifoză, scolioză, lombalgie);
 Tulburările de echilibru;
 Tulburările de tonus muscular;
 Sistemul osos slăbit.
 Rezumat

Datorită acestor forme de manifestare (dansuri în grup, lecții deschise, creații

artistice personale, spectacole, serbări) vom urmări aceleași obiective :
o Formarea unei ținute corecte;
o Îmbunătățirea supleții și dezvoltarea mobilității articulare;
o Educarea simțului de echilibru;
o Dezvoltarea capacității de autoapreciere a prestației mortice;
o Încurajarea comunicării cu ceilanți;
o Socializare;
urmarindu-se astfel integrarea fiecarui copil atât în colectiv, cît și în societate.
Combinațiile coregrafice arătate de antrenor vor antrena memoria motrică și
coordonarea, vor viza capacitatea de concentrare, disponibilitatea, aprecierea
reperilor și o dorință lăuntrică de autoperfecționare, de cunoaștere de sine.
Lumea frumuseții devine un factor din ce în ce mai important în păstrarea
întregii lumi interioare a copilului. Educația estetică și educația artistică în
ansamblu asigură soarta tinerii generații de astăzi, fiindcă tocmai ea depinde
foarte mult de reabilitarea și funcționarea stabilă a sistemului educational, care
determină busola morală, și care oferă un suport spiritual puternic pentru valorile
autentice ale omenirii.
 Bibliografie
1. Intergrarea Socială A Copiilor Prin Valorile Artei Muzicale Ana Prividiuc,
profesoară de educație muzicală, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, mun.
Bălți, MARINA MORARI, conferențiar universitar, doctor, Universitatea
de Stat Alecu Russo din Bălți, Republica
Moldova,http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/3780/1/Morari_Integr
area_ed_inluz.pdf
2. https://iteach.ro/experientedidactice/rolul-familiei-in-integrarea-copilului-in-relatiile-cu-cei-
din-jurul-sau
3. Dobrescu T. (2006) [“Expresie corporală, dansul și euretmie” , Editura
Pim, Iași2]
4. Teza de licență “Aspectele metodologice de predare-învățare a dansului
Vals Vienez”, Timotin J.
5. https://www.qbebe.ro/copilul/moda/dansul_la_copii_beneficii_fizice_si_emotionale
6.