Costumul popular femeiesc din zona Moldova are o structură unitară, fiind format din cămaşă

tradițională (ie), poale, catrinţă, brâu şi bârneaţă, pieptar sau bundiţă, opinci, traistă, batic
înflorat şi podoabe.

Altiţa reprezintă decorul din partea de sus a mânecii, în formă dreptunghiulară şi

dimensiuni variabile, lucrat în întregime cu ornamente compacte. Pentru a sublinia altiţa
şi a separa cele două ornamente de bază ale mânecii, s-a realizat încreţul evidenţiat
prin diferite tehnici de lucru, motive ornamentale sau culori. O parte din mânecă este
ocupată de râuri –şiruri de ornamente cu dispunere oblică sau dreaptă.
Poala este o continuitate a cămăşii. Ea este albă, iar în partea de jos, de jur împrejur are
un ornament asemănător celui de pe cămaşă.
Catrinţa este una din cele mai simple piese de port, formată dintr-o ţesătură dreaptă,
dreptunghiulară, de culoare închisă, cu care femeia îşi înfăşoară trupul de la brâu în jos,
suprapunând capetele în faţă. Catrinţa are variante locale: catrinţa neagră, catrinţa
pestriţă, catrinţa cu vrâste sau catrinţa cu flori.
Brâul în zona Moldovei este ţesut. Brâul este folosit la fixarea cămăşilor şi bârneţelor,
pentru susţinerea catrinţelor. Brâul este o ţesătură lungă de circa 2 metri, cu o lăţime de
8 – 12 centimetri, care se înfăşoară de 2 – 3 ori pe după mijloc. Bârneţele sunt mai lungi
(de 3 metri) şi mai înguste (de 3 – 5 centimetri) şi au un pronunţat rol decorativ.
Încălţămintea caracteristică costumului popular din zona Moldovei este opinca.

Ilicul sau bundița înflorată este făcută din material textil (cu fir de lână) sau din două
piei de miel, încheiată cu “bunghi” într-o parte sau pe umăr. Motivele ornamentale
cusute pe cojoacele de sărbătoare sunt foarte variate. Cele mai vechi sunt motivele
abstracte: linia dreaptă, linia subţire (şănătău) şi cea groasă (găitan) erau folosite la
conturarea registrelor ornamentale, semicercul, numit potcoavă, rombul, etc. Legate de
cultul Soarelui sunt motivele solare foarte răspândite pe pieptarele vechi din această
zonă. Cel mai mult au fost cusute pe pieptare motive ca: ruja (floarea, înscrisă în cerc
cu şapte sau zece petale; ea este însoţită de crenguţe cu frunze, ilustrând străvechiul
motiv al pomului vieţii), bobocul (cu forme diferite de la cel închis până la floare),
panseaua, frunza (motiv prezent pe toate piesele cojocăreşti de sărbătoare, înconjurând
florile sau fiind individualizate la colţurile de pe piepţi), strugurelul.
Prin armonia şi bogăţia ornamentală şi cromatică, dar şi prin măiestria execuţiei,
bundiţele înflorate reprezintă cele mai preţioase piese de podoabă ale costumului
popular.

Traista, deşi nu este o componentă propriu-zisă a costumului popular, este totuşi

socotită piesă de port, întrebuinţată atât de femei, cât şi de bărbaţi. Are formă de sac de
dimensiuni variabile, cu baieră pentru agăţat.
Particularităţile locale sau individuale se evidenţiază la costumul popular de sărbătoare,
într-o bogăţie de forme şi variante decorative. Pe lângă cercei, mărgele şi inele, în
Moldova se mai poartă ca podoabă de sărbători flori şi panglici în păr.

Costumul popular bărbătesc este mai sobru decât cel al femeilor. Caracteristica

principală constă în păstrarea formelor străvechi pentru toate componentele sale.
Cămaşa tradițională bărbătească este de două tipuri: cămeşoiul sau cămaşa cu fustă.

Cămeşoiul este lung până la genunchi şi folosit mai mult de bătrâni. El este despicat la
gât, are guler şi este foarte puţin decorat în negru şi roşu.
Cămaşa cu fustă este mai scurtă, iar fusta este separată şi foarte creaţă. Ca şi la
cămăşile femeieşti, decorul este dispus în registre, pe zone riguros stabilite şi compus
din sisteme ornamentale, între care motivele abstracte sunt dominante, fiind brodate cu
Costumul popular femeiesc din zona Moldova are o structură unitară, fiind format din cămaşă
tradițională (ie), poale, catrinţă, brâu şi bârneaţă, pieptar sau bundiţă, opinci, traistă, batic
înflorat şi podoabe.
multă pricepere într-o cromatică sobră: negru, negru cu galben, maron cu verde,
albastru cu galben şi cu mărgele închise la culoare.
Iţarii reprezintă piesa de îmbrăcăminte specifică pentru bărbaţi, de o mare simplitate. Ei
sunt lucraţi din postav şi au diferite lungimi. Sunt încreţiţi pe picior. În brâu sunt strânşi
cu o sfoară.
Cingătorile specifice costumului popular bărbătesc, sunt brâiele, bârneţele şi curelele.
Brâiele sunt mai late (10 – 30 centimetri) şi mai lungi (peste 2 metri) decât cele
femeieşti şi au diferite culori. Ele se poartă peste cămaşă şi se fixează cu bârneţe sau
curele. Cingătorile de lungimea taliei se lucrează din piele de vită cu ornamente
ştanţate, ţesute cu fâşii din piele, diferit colorate sau cu ţinte originale.
Sumanul este lung sau scurt. El se lucrează cu clini la poale, cu o pavă mare sub braţ şi
guler îngust sau mai lat. Acestea sunt realizate din pănură cafenie, cusute cu sărad
negru, dispus în benzi în formă de “zgărdiţe”, repartizate pe liniile de îmbinare a părţilor,
pe margini şi guler. Opincile, traista şi bondiţa sunt asemănătoare cu cele din portul
femeiesc.
Zonele folclorice din România

Teritoriul României a fost împărțit de-a lungul timpului în numeroase zone folclorice, în
funcție de regiuni, văi ale râurilor mai importante, județe sau subregiuni ale unui județ.
Acest sistem de diviziuni,  evidențiază multitudinea de obiceiuri, tradiții, datini care,
însumate, relevă identitatea românilor, existența lor străveche.

Principalele zone folclorice românești sunt: Moldova, Bucovina, Muntenia, Oltenia,

Banat, Crișana, Transilvania, Maramureș, Dobrogea, care sunt, la rândul lor,
subdivizate în zone mai mici, delimitate de un grad mai mare de particularitate în ceea
ce privește producțiile folclorice.

Brâiele pentru femei

1.Brâu obișnuit-de culoare roșie

2.Brâu ornamentat-în două sau trei culori,rușu-negru,roșu-galben-negru

3.Brâu ornamentat lucit.

Brâie pentru bărbați

1.Brâu obișnuit-roșu

2.Brâu ornamentat cu figuri geometrice

3.Chimir-din piele ,reprezenta statutul bărbatului.