Mîrț Diana

Vioara
 z
Caracterizare generală

 Vioara este un instrument muzical cu coarde și arcuș. Coardele sunt 

acordate în cvinte perfecte și sunt întinse peste una din fețele unei cutii
de rezonanță, vibrând atunci când arcușul este tras peste ele sau când
sunt ciupite.
 Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde și arcuș (viola, violoncelul
 și contrabasul), vioara este cel mai mic instrument și generază sunetele
cele mai înalte.
 Alți termeni populari folosiți pentru vioară
sunt: violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră.
 Persoana care cântă la vioară se numește violonist sau lăutar. Persoana
care construiește sau repară o vioară se numește lutier.
z
Istoria viorii

 Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului

al XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de
instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola
da gamba și viola da braccio. Una din primele descrieri explicite
a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome
musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul 1556,
la Lyon. La acea vreme vioara începea să se răspândească în
Europa.
 Părțile
componente
z
ale viorii
 Vioara, la partea superioară, este alcătuită 
din cap sau melc care are formă în spirală. Urmează cutia
cheilor cu spațiul și orificiile pentru chei. Gâtul viorii, pe
care este încleiată limba, se fixează de corp prin butucul
superior. Corpul viorii are o structură de cutie, cutia de
rezonanță, care este compusă din două plăci subțiri de
lemn, fața și spatele, încleiate pe eclisă. În interiorul cutiei
de rezonanță, pe partea inferioară a feței, este aplicată
o bară, iar între față și spate este poziționat popicul. Pe față
sunt două orificii în forma literei ”f” numite efuri. Corzile,
la extremitatea superioară, sunt prinse în cap prin
intermediul cheilor, trec peste prăguș, la mijloc se sprijină
pe căluș, iar capetele inferioare sunt fixate în cordar.
Cordarul este agățat de buton cu legătura cordar.
 Modul în care
z este produs  Cand o coarda intinsa este facuta sa vibreze, ia nastere imediat
si o unda stationara.Tonalitatea notei produse depinde de
sunetul lungimea corzii si de tensiunea acesteia. Cand un muzician
canta la un astfel de instrument, el preseaza corzile pe o
tastiera, ca sa le scurteze lungimea efectiva si sa creasca astfel
tonalitatea notei obtinute. Apasand o coarda la jumatatea
lungimii ei, se obtine o frecventa de vibratie de doua ori mai
mare decat cea a intregii corzi, adica o octava mai inalta decat
frecventa fundamentala a corzii.
Ca sa poata fi auzit, sunetul produs de o coarda trebuie

amplificat. Aceasta se face de obicei cu ajutorul unei cutii de
lemn, numita cutie de rezonanta si care formeaza corpul
instrumentului. In fami-lia viorilor moderne, care include
(Referință : Antonio Vivaldi,Storm) vioara, viola, violoncelul si contrabasul, de-a lungul
Frecvența măsurată este de 415,09 Hz instrumentului sunt intinse patru corzi, care sunt inaltate
deasupra cutiei de rezonanta cu ajutorul unei punti. Puntea
transmite vibratiile corzilor cutiei de rezonanta.
z
Biliografie

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Vioar%C4%83
 https://amacord.ro/partile-componente-ale-viorii/
 https://www.rasfoiesc.com/educatie/fizica/Sunetul-Propagarea-s
unetului36.php
 https://academo.org/demos/virtual-oscilloscope/