Interiorul gotic in arhitectura religioas "Dumnezeu este lumin...

"

Naterea arhitecturii gotice s-a datorat in mare parte unei recrudescen e a matematicii i tiinei din acea perioad. n cazul arhitecturii romanice, opera ia fundamentala generatoare de arhitectura din spatele romanicului timpuriu a fost adunarea. Formele romanice erau concepute n grupuri, dar nu le era afectata individualitatea, rmnnd clar separate. Elementele inovatoare, precum arcul frant sau bolta cu nervuri nu si-au putut ns ndeplini potenialul constructiv pn la dispariia zidriei compacte. Odata cu redescoperirea geometriei euclidiene la inceputul secolului XII, arhitectii au depasit procedeul adunarii, actul constructiv abordand cunostinte mai complexe: impartirea, rotatia, rabaterea, suprapunerea de elemente - toate acestea putand fi exploatate atat in plan, cat si in sectiuni, pentru a putea atinge un nivel de complexitate volumetrica net superioara celei de pana atunci. Desi edificarea se baza inca in mare parte pe intuitie, noile metode ale geometriei ofereau acuratete desenului, si implicit, constructiei. Abodarea sintetica i-a situat pe arhitectii perioadei gotice intr-o categorie stilistica si ideologica noua. Elementele definitorii pentru stilul gotic- arcele frante, boltile pe nervuri, arcele butante si fatadele tripartite- au fost reunite pentru intaia oara intr-un edificiu de o originalitate remarcabila: biserica abatiei Saint-Denis, din apropierea Parisului. Cu toate acestea, multe din elementele "componente" ale structurii, si implicit atmosferei cladirii, nu au fost inovatii, ele fiind deja utilizate atat in bisericile franceze, cat si in cele engleze (de exemplu, prima bolta pe nervuri aparuse, cel mai probabil, la corul catedralei din Durham, in jurul anului 1090, urmata apoi de nava bisericii Saint-Etienne din Caen, in anuu 1120). Totodata, arcele frante erau folosite de secole in arhitectura islamica, inainte de a fi adoptate pe scara larga la Cluny, incepand din 1088. In secolul XIII, cruciadele devenisera o importanta sursa de bani si de cunoastere. Prosperitatea economica, fiind combinata cu redescoperirea textelor clasice, a condus catre dezvoltarea filosofiei si patrunderea ei in viata societatii vremii. Astfel, scolastica(varietate de scoli de gandire filosofica a evului mediu care au inflorit concomitent cu aparitia si evolutia arhitecturii gotice) a

inceput sa fie tot mai prezenta in determinarea si dirijarea spirituala si religioasa, materializate in arhitectura. Esenta scolasticii se rezuma la dorinta de reconciliere a credintei cu ratiunea. Spre deosebire de stilul romanic, aditiv prin natura sa, constructorii gotici au incercat sa reprezinte cele doua planuri ale spatiului sacru materialul si spiritualul, cerul si pamantul- intr-un singur plan arhitectural. Se urmarea ideea unei catedrale ideale, sinteza a intregii cunoasteri tehnice si teoretice disponibile. Aceste incercari au condus la o remarcabila consecventa a inceputului artei gotice franceze. Astfel, cu rigoarea ierarhica si informationala, scoalstica oferea un model pentru planul si ordinea catedralei- personificare a societatii, cu sacrul si profanul sau. Perioada secolelor XII-XIII, caracterizata de o intensa si sustinuta emulatie intelectuala(aparitia primelor universitati) se concentreaza in jurul catedralei, program ce simbolizeaza "orgoliul" si personalitatea fiecarui oras/zone. Rolul social si cultural al oraselor devine primordial si atrage dupa sine numeroase transformari.

Spatiul interior Este cel mai relevant pentru elanul gotic "Dumnezeu este lumina". Spre deosebire de spatiul artei romanice, creat, conditionat si dezvoltat in principal in ambianta monastica, arta gotica este preeminent urbana: putem spune ca este prima forma de manifestare a unei culturi general-urbane, orasenesti, a unui spatiu "modern". Modernitatea interioarelor gotice porneste si din faptul ca acum tehnica edificarii este teoretizata, spatiul este controlat, artistul incepe sa detina un un anumit rang si o pozitie bine definita. Tehnica artistica folosita in modelarea spatiului interior are un caracter progresiv, mereu cauta sa depaseasca experientele trecutului, eliberandu-l pe arhitect de servitutile dogmatismului, proprii culturii romanice sau bizantine.

Creativitatea exprima conceptia proprie a artistului, ca o forma incipienta de modernitate, initiativa personala si afirmare a propriei individualitati. Toate sectoarele culturii medievale a perioadei gotice isi au importanta lor istorica in fundamentarea si pregatirea fazelor de dezvoltare ulterioara, dar dintre toate, domeniul artei si arhitecturii este cel care raspunde mai mult unei conceptii moderne, satisfacand valentele gustului contemporan pentru progres si simbioza ratiune-spirit. Simbolica medievala continua sa ramana si in perioada gotica o functie a artei; dar acum artistul va cauta, nu atat de exprime ideea de revelatie, cat sa reprezinte obiectul si forma concreta in care se manifesta creatia divinitatii. "In romanic, domina tendinta catre abstract, in gotic dominanta este tendinta spre observatie"(Rene Huyghe). Goticul descopera natura si lumea. Atat noua sensibilitate cat si noile convingeri intelectuale merg, pe drumuri paralele, catre acelasi scop: reprezentarea realista. Sunt abordate atitudini privind iubirea mistica fata de realitatile concrete, vizibile creatii ale divinitatii . Aceste schimbari s-au reflectat si asupra spatiului interior, dar si exterior. In reprezentarile intalnite, realitatile naturii vor lua locul abstractiunilor: " Incepand cu impulsul dat de spiritul pe care il vom numi gotic s-a creat convingerea noastra de azi ca realitatea vizibila este imediata, adica accesibila simturilor noastre [...] Din acea zi arta a inceput sa devina realista, ceea ce implica credinta in realitatea fundamentala a realitatilor sensibile, vizibile[...]" (R. Huyghe)

Tipuri de spatii in arhitectura gotica

1) Silueta bazilicala, cu 3 sau 5 nave, cea mai intalnita. Nava centrala, dominanta ca proportii si pozitie, urmata de navele laterale, dau nastere unui spatiu monumental, dominat de axialitate si simetrie.

2)Tipul hala este o variatie a tipului bazilical. Spatiul este redus la o singura cota, spatiul este unitar. Desi de obicei gestionarea spatiala trebuie sa pregateasca parcurgerea prin gradare, acest tip de interior mentina la aceeasi inaltime toate cele 3 registre.

4)Tipul sala modeleaza spatiul intr-o singura nava. Acest tip de spatiu interior este specific edificiilor de dimensiuni reduse:capele, biserici parohiale.

5)Tipul central se construieste in jurul unui ax vertical de compozitie. Spatiul interior circular concentreaza atentia care punctul generator: centrul, transmitand monumentalitate, perfectiunea spatiului, continuitate. Acest tip spatial este intalnit in spacial in cazul capelelor sau martirioanelor.