Liban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Pentru o localitate din România, vedeți Liban, Harghita.
Liban
Republica Libaneză
‫الجمهورية اللبنانية‬

Drapelul Libanului[*] Stema Libanului[*]

Deviză: 

‫كلنا للوطن للعلى للعلم‬  

"Totul pentru Patrie, pentru glorie, pentru drapel!"  

Imn: ‫كلّنا للوطن‬
Kulluna lil-watan

MENIU

0:00
 Geografie
Suprafață  
 - totală 10.452 km² (locul 166)
Apă (%) 1,8%
Cel mai înalt punct Qurnat as
Sawda'[*] (3.088 m) 
Cel mai jos punct Marea Mediterană (0 m) 
Cel mai mare oraș Beirut
Vecini Siria
Israel 
Fus orar EET (UTC+2)
Ora de vară EEST (UTC+3)
Populație
Densitate 473 loc/km²
 - Estimare 2014 4.467.000 (locul 119)
 - Estimare 2018 6.100.075
Limbi oficiale araba[1]
Etnonim Libanez
Guvernare
Sistem politic Republică parlamentară
Președinte (d)
Michel Aoun[*] 
Prim-ministrul Libanului Hassan Diab[*] 
(d)

Legislativ Parlament
Capitala Beirut
Istorie
Formare
 Marele Stat Libanez 1 septembrie 1920
Constituția 23 mai 1926
Declararea independenței 8 noiembrie 1943
Aderarea la UN 24 octombrie 1945
Retragerea trupelor
31 decembrie 1946
franceze
Economie
PIB (PPC) 2014
 - Total 81,122 mld. $ (locul 88)
 - Pe cap de locuitor 17.985 $ (locul 56)
PIB (nominal) 2014
 - Total 49,919 mld. $ (locul 86)
 - Pe cap de locuitor (locul 61)11.067 $
IDU (2013) 0,774 (ridicat) (locul 61)
Monedă Lira libaneză ( LBP )
Coduri și identificatori
Cod CIO LBN 
Cod mobil 415 
Prefix telefonic +961
ISO 3166-2 LB 
Domeniu Internet .lb
1
Articolul 11 din Constituția Libaneză: „Araba este limba oficială. O lege
determină cazul în care limba franceză va fi folosită”.

Modifică date / text 

Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul

Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și
est și cu Israel la sud.

Cuprins

 1Istoric
o 1.1Independența
 2Demografie
o 2.1Religie
o 2.2Limbă
o 2.3Orașe importante
 3Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
 4Note
 5Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate
etnică specifică.
Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani.
El a fost patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500
î.e.n.). După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-
a obținut independența în 1943.
În perioada de până la Războiul civil Libanez (1975-1990), țara a avut o perioadă de
relativă prosperitate. Mai este cunoscută ca Elveția Estului. Până în 2006 a existat o
altă perioada de relativă stabilitate, însă războiul din 2006, care a durat o lună, a oprit-o.
Țara a fost afectată de criza financiară începută în 2007.
Independența[modificare | modificare sursă]
Libanul și-a obținut independența în 1943, pe când Franța se afla sub ocupație
germană.[3] Un rol important în acest sens l-a jucat generalul Henri Dentz, Înaltul
Comisar de la Vichy pentru Siria și Liban.
Sub presiunea politică, atât din interiorul cât și din afara Libanului, Charles de Gaulle i-a
recunoscut independența. La 26 noiembrie 1941 generalul Georges Catroux a declat că
Libanul va fi independent sub autoritatea guvernului Franței Libere. Alegerile au avut loc
în 1943 și la 8 noiembrie 1943 noul guvern libanez a abolit unilateral mandatul francez
asupra regiunii. Francezii au reacționat prin încarcerarea noului guvern. În fața presiunii
internaționale, ei i-au eliberat pe oficialii guvernamentali la 22 noiembrie 1943 și au
recunoscut independența Libanului.
Aliații din al Doilea Război Mondial au ținut regiunea sub control până la sfârșitul celui
de-Al Doilea Război Mondial. Ultimele trupe franceze s-au retras în 1946.

Demografie[modificare | modificare sursă]
S-au făcut estimări că în iulie 2010 Libanul avea o populație de 4.125.247 de oameni,
[4]
 cu toate acestea din 1932 nu s-a organizat nici un recensământ din
cauza confensionalismului multor grupe religioase care trăiesc în țară. [5] Populația
Libanului este foarte variată, locuitorii lui „sunt urmașii diferitor oameni care au ocupat,
invadat sau s-au așezat cu traiul în acest colț al lumii”, făcând ca Libanul să fie „un
mozaic de culturi strâns legate între ele”. [6] În timp ce la prima vedere această variere
etnică, lingvistică, religioasă și confesională ar putea părea a provoca tulburări civile și
politice „o mare parte din istoria Libanului această mare diversitate de comunități
religioase a coexistat fără multe conflicte între ele”. [6]
Religie[modificare | modificare sursă]
Distribuția principalelor grupuri religioase din Liban, conform ultimelor date electorale municipale. [7]

Libanul este țara din Orientul Mijlociu cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul
ei.[8] În anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări:
54% musulmani (27% șiiți, 27% sunniți), 40,5% creștini (incluzând 21% catolici maroniți,
8% greco-ortodocși, 5% greco-catolici, 6,5% alți creștini, inclusiv armeni gregorieni,
armeni catolici) și 5,6% druzi.[9] Un studiu realizat de Centrul de Informare din Liban în
baza numerelor de înregistrare a alegătorilor arată că până în 2011 populația creștină a
fost stabilă în comparație cu anii precedenți, constituind 34,35% din populație;
musulmanii (inclusiv druzii) au reprezentat 65,47% din populație. [10]
Limbă[modificare | modificare sursă]
În articolul 11 al Constituției Libanului se stipulează că „Araba este limba națională
oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză”[1] Majoritatea
libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în
reviste, ziare, la radio și televiziune. Aproape 40% dintre libanezi sunt
considerați francofoni, alți 15% sunt „francofoni parțiali”, iar 70% din gimnazii folosesc
franceza ca a doua limbă de instruire. [11] Pentru o comparație, engleza este utilizată ca a
doua limbă în 30% din gimnaziile Libanului. [11]
Limba engleză este tot mai mult utilizată în știință și afaceri. [12] Începând cu 2007
prezența limbii engleze în Liban a crescut. [13]
Orașe importante[modificare | modificare sursă]

 Beirut, capitala (cca 2.100.000 locuitori)

 Tripoli (peste 500.000 locuitori)
 Zahlé(en) (200.000)
 Sidon (100.000)
 Tir (70.000)
 Baalbek (30.000)
Datele de mai sus sunt numai estimări, deoarece din anul 1932 nu s-au mai efectuat
recensăminte oficiale ale populației.

Locuri din patrimoniul mondial UNESCO[modificare | modificare

sursă]
Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse cinci
obiective din această țară:

 Ruinele vechiului oraș Anjar[14]

 Situl arheologic Baalbek[15]
 Situl arheologic Byblos[16]
 Situl arheologic Tyros[17]
 Wadi Qadisha (Valea Sfântă) și Horsh Arz el-Rab (pădurea de cedri libanezi) [18]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b Prof. Dr. Axel Tschentscher, LL.M.  „Article 11 of the Lebanese Constitution”.
Servat.unibe.ch. Accesat în 17 ianuarie 2013.
2. ^ The World Factbook
3. ^ „Glossary: Cross-Channel invasion”.  Public Broadcasting Service. Accesat în  17 octombrie
2009.
4. ^ Lebanon la The World Factbook
5. ^ United Nations High Commissioner for Refugees.  „Lebanon  : Overview Minority Rights
Group International”. World Directory of Minorities and Indigenous Peoples. Accesat în 17 ianuarie
2013.
6. ^ a b Jamie Stokes (iunie 2009).  Encyclopedia of the Peoples of Africa and the Middle East: L
to Z. Infobase Publishing. p. 406.  ISBN  978-0-8160-7158-6. Accesat în 11 decembrie 2011.
7. ^ „Based on data published by Lebanon Demographic”.
8. ^ Dralonge, Richard N. (2008). Economics and Geopolitics of the Middle East. New York:
Nova Science Publishers. p.  150. ISBN 1-60456-076-2.  Lebanon, with a population of 3.8 million,
has the most religiously diverse society in the Middle East, comprising 17 recognized religious sects.
9. ^ The World Factbook - Lebanon
10. ^ The Daily Star (7 februarie 2013).  „Study shows stable Christian population in
Lebanon”.  The Daily Star. Accesat în  13 aprilie 2013.
11. ^ a b Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (2008).  The Story of French. Macmillan.
p. 311.  ISBN  978-0-312-34184-8. Accesat în 14 decembrie 2010.
12. ^ Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (2006).  Plus ça change. Robson. p. 483.  ISBN  1-86105-
917-5. Accesat în 26 ianuarie 2010.
13. ^ Hodeib, Mirella (19 ianuarie 2007). „English assumes greater importance in Lebanese
linguistic universe”. Daily Star (Lebanon). Accesat în  1 iulie 2013.
14. ^  en  Prezentare pe site-ul UNESCO
15. ^  en  Prezentare pe site-ul UNESCO
16. ^  en  Prezentare pe site-ul UNESCO
17. ^  en  Prezentare pe site-ul UNESCO
18. ^  en  Prezentare pe site-ul UNESCO
 Legături externe[modificare | modificare sursă]
La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Liban

Puteți găsi mai multe informații

despre Liban prin căutarea în proiectele
similare ale Wikipediei, grupate sub
denumirea generică de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate

 ro  Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României

 ar  Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe
 ro  Războiul din Liban, articole de Andrei Ștefan Nistor, Cristina Nedelcu, Laura
Sitaru, Brândușa Nicolaescu, Ruxandra Ivan și Alina Buzăianu, în Revista
Institutului Diplomatic Român, numărul 2, 2006, pp. 113-176
 Site web oficial
 Lebanon la The World Factbook
 Liban pe Curlie
 Atlasul Wikimedia pentru Lebanon
 UNESCO World Heritage Sites in Lebanon
 Ziua Națională a Libanului, 22 noiembrie 2010, Amos News
 Creștinii din Liban, 22 iunie 2008, Pr. Alexandru Pripon, Ziarul Lumina
5567-6

419

0 0001 2342 0559

9090014
nz: 8138206e-5786-3f86-a53b-19a7303e7419

035724

69338

29798

773968

Identities (via VIAF): 127773968

Liban — Libanezi — Limba arabă
v • d • m

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică  •
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  
• • Portal

 v • d • m  Cele mai mari orașe din Li

Sursa?

Loc Numele orașului Guvernorat Pop. Loc

1 Beirut Beirut 1.916.100 11 Nab
2 Tripoli Liban de Nord 730.000 12 Zgh
3 Jounieh Munții Liban 450.000 13 Bint
4 Zahlé Beqaa 130.000 14 Bch
5 Sidon Liban de Sud 110.000 15 Baa
6 Aley Munții Liban 100.000
7 Tir Liban de Sud 85.000
Beirut
8 Byblos Munții Liban 80.000
9 Baalbek Baalbek-Hermel 70.000

10 Batroun Liban de Nord 55.000

Tripoli