Bulgaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Bulgaria
Република България (bulgară)
Republica Bulgaria
България (bulgară)

Drapelul Bulgariei Stema Bulgariei

Deviză: Съединението прави силата (bulgară)

Transliterare: Săiedinenieto pravi silata
Unitatea exprimă puterea

Imnul național: Мила Родино (bulgară)

Transliterare: Mila Rodino
Dragă patrie

MENIU

0:00

Poziția geografică a Bulgariei (verde închis) în cadrul continentului

european (verde deschis/gri închis) și al Uniunii Europene (verde
deschis)

Geografie
Suprafață  
 - totală 110 910 km² (locul 105)
Apă (%) 0,3
Cel mai înalt punct Musala (2.925 m) 
Cel mai jos punct Marea Neagră (0 m) 
Vecini România
Turcia
Grecia
Macedonia de Nord
Serbia
Marea Neagră 
Fus orar EET (UTC+2)
Ora de vară EEST (UTC+3)
Populație
 - Estimare 2019 7.000.039
Limbi oficiale bulgară
Etnonim bulgar, bulgară, bulgari
Guvernare
Sistem politic republică parlamentară
Președinte Rumen Radev 
Prim-ministru (d)
Boiko Borisov 
Legislativ Adunarea Națională a
Bulgariei 
Religie oficială creștinism
Capitala Sofia
Istorie
Formare
fondare 681
independența față
1908
de Turcia
Aderare la UE 1 ianuarie 2007
Economie
PIB (PPC) 2021
 - Total ▲ $174.998 miliarde[1] (locul 73
)
 - Pe cap de locuitor ▲ $25.471[1] (locul 55)
PIB (nominal) 2021
 - Total ▲ $77.782 miliarde[1] (locul 68)
 - Pe cap de locuitor (locul 61)▲ $11.321[1]
Gini (2019) ▲ 40.8
IDU (2019) ▬ 0.816 (locul 56)
Monedă Leva ( BGN ) 
 Coduri și identificatori
Cod CIO BUL 
Cod mobil 284 
Prefix telefonic 359
ISO 3166-2 BG 
Domeniu Internet .bg
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text 

Bulgaria (în bulgară България, pronunție bulgară: /rɛˈpublikɐ bɤ̞lˈɡarijɐ/) este o țară

din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia la
vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de
110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea
o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi
artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume. [5][6][7][8]
Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa
antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția
poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat
mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul
Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut
sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877–
1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în
1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora
Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat
comunist cu partid unic până în 1989, când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri
libere. După 1990, Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.
Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele
celor 28 de regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în
capitala Sofia. Cele mai bine dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea,
ingineria energetică, agricultura și turismul, toate bazându-se pe resurse disponibile
local.
Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991.
Devenită țară liberă,[9] Bulgaria este o republică parlamentară unitară, cu un grad înalt
de centralizare politică, administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene,
a Grupului de la Craiova, a NATO și a Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și
a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Preistoria și antichitatea
o 1.2Primul stat bulgar
 o 1.3Al Doilea Imperiu Bulgar
o 1.4Stăpânirea otomană
o 1.5Bulgaria independentă modernă
 2Geografie
o 2.1Mediu înconjurător și biodiversitate
 3Politică
o 3.1Guvernarea
o 3.2Sistemul legal
o 3.3Împărțire administrativă
o 3.4Armata și relațiile externe
 4Economie
o 4.1Știință și tehnologie
o 4.2Infrastructură
 5Demografie
 6Cultură
o 6.1Patrimoniul mondial UNESCO
 7Note
 8Bibliografie
 9Vezi și
 10Legături externe
o 10.1Oficiale
o 10.2Altele
o 10.3Turism
o 10.4Economie

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Bulgariei.
Preistoria și antichitatea[modificare | modificare sursă]

Tezaurul descoperit la Panaghiuriște

Rămășițe de neanderthalieni datând de acum circa 150.000 de ani, din paleoliticul

mijlociu(d), sunt printre cele mai vechi urme de activitate umană pe teritoriul actualei
Bulgarii.[10][11][12] Cultura Karanovo(d) a apărut pe la 6500 î.e.n. și a fost una din mai
multele societăți neolitice din regiune, care practicau agricultura.[13] Cultura
Varna(d) din Epoca Aramei (mileniul al V-lea î.en.) este creditată cu
inventarea metalurgiei aurului(d).[14][15] Tezaurul din necropola Varna(d), asociat acesteia,
conține cele mai vechi bijuterii de aur din lume, datate la acum circa 6000 de ani. [16]
[17]
 Tezaurul a furnizat informații despre ierarhia și stratificarea socială din cele mai vechi
societăți europene.[18][19][20]
Tracii, unul dintre cele trei grupuri revendicate de bulgarii actuali drept strămoși, au sosit
în Peninsula Balcanică cândva înainte de secolul al XII-lea î.e.n. [11][21][22] Tracii excelau
la metalurgie și le-au dat grecilor cultele lui Orfeu și Dionis, dar au rămas un popor
barbar, organizat tribal, nestatal. [23] Imperiul Ahemenid persan a cucerit mare parte din
Bulgaria actuală prin secolul al VI-lea î.e.n. și a păstrat controlul asupra regiunii până în
anii 470 î.e.n.[24][25] Invazia a devenit un catalizator al unității tracilor, majoritatea triburilor
lor unindu-se apoi sub regele Teres pentru a forma regatul Odris în acel deceniu.[23][26]
[27]
 Statul a slăbit apoi a fost supus de Filip al II-lea Macedon în 341 î.e.n.,[28] atacat de
celți(d) în secolul al III-lea î.e.n.,[29] și în cele din urmă a devenit provincie a Imperiului
Roman în 45 e.n.[30]
Până la sfârșitul secolului I e.n., guvernarea romană s-a instaurat asupra întregii
Peninsule Balcanice și creștinismul a început să se răspândească în regiune prin
secolul al IV-lea.[23] Biblia gotică(d)—prima carte într-o limbă germanică—a fost creată de
episcopul got Ulfilas în nordul Bulgariei actuale pe la 381.[31] Regiunea a intrat sub
dominație bizantină după căderea Romei în 476. Bizantinii au fost însă preocupați de
războaiele prelungite împotriva Persiei și nu își puteau apăra teritoriile balcanice de
incursiuni barbare.[12] Aceasta le-a permis slavilor(d) să pătrundă în Peninsula
Balcanică mai întâi ca invadatori, în special prin zona dintre Dunăre și Munții Balcani,
denumită Moesia.[32] Treptat, interiorul peninsulei a devenit o formațiune statală
a slavilor meridionali(d), care se guvernau democratic.[33][34] Slavii i-au asimilat pe tracii
parțial elenizați, romanizați și gotizați(d) din zonele rurale.[35][11][36][37][38]
Primul stat bulgar[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Primul Imperiu Bulgar.

Hanul Krum sărbătorește împreună cu nobilii săi după bătălia de la Pliska. Slujitorul său (dreapta) îi aduce vin
în craniul lui Nicefor I.

La scurt timp după incursiunea slavă, Moesia a fost din nou invadată, de această dată
de protobulgarii conduși de hanul Asparuh.[39] Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii
Mari, Kubrat, a migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior
al Dunării, Nistrului și Niprului. După 670, el și-a extins regatul către peninsula
Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000 de oameni [40] și a
cucerit Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin.[41] Până la sfârșitul
secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Alfabetul introdus de
Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă [42] Limba sud-
slavă locală a fost adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori, care și-au păstrat
dominația asupra majorității slave. Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și
stabilirea unei capitale permanente la Pliska, pe malul sudic al Dunării, a marcat
începutul Primului Imperiu Bulgar.[43]
Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-
lea—Tervel a făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de
26.000 de oameni în al doilea asediu arab al Constantinopolelui.[44] Krum a dublat
teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska,[45] și a
introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris I a abolit tengriismul, trecând la
creștinism.[46] și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a domnit 34 de ani,
începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă
de maximă înflorire a culturii bulgare.[47]
Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și
răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon. [46][48] Două
invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea
capitalei Preslav de către armata bizantină în 971.[49] Sub conducerea lui Samuil,
Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și
Albania,[50] dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-
lea a învins armata bulgară la bătălia de la Kleidion în 1014. Samuil a murit la scurt timp
după bătălie,[51] iar în 1018 bizantinii au pus capăt Primului Imperiu Bulgar. [52]
Al Doilea Imperiu Bulgar[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Țaratul vlaho-bulgar.

Al Doilea Imperiu Bulgar, al țarului Ioan Asan al II-lea

După cucerirea Bulgariei, Vasile al II-lea a prevenit revoltele și nemulțumirea păstrând

la conducere nobilimea locală și recunoscând autocefalia arhiepiscopiei Ohridului.
[53]
 După moartea sa, politica internă bizantină s-au schimbat, creșterea dărilor și taxelor
provocând, după sursele epocii (Ana Comnena și Ioan Skylitzes), răscoalele bulgare
împotriva Imperiului Bizantin (1040-1041). În 1185, nobilii vlahi [54] din dinastia
Asăneștilor, Ioan Asan I și Petru al IV-lea au organizat o a doua mare răscoală vlaho-
bulgară care a avut ca rezultat înființarea celui de al Doilea Imperiu Bulgar, fondat de
Ioan și Petru Asan, cu capitala la Tărnovo.[55]
Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a
recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal.
[56]
 Imperiul a atins maximul în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218–1241), când comerțul
și cultura au înflorit.[56] Puternica influență politică și religioasă a orașului Tărnovo a făcut
ca el să fie supranumit „A Treia Romă”, într-o vreme când Constantinopolul era în
declin.[57]
Forța militară și economică a țării a intrat în declin după sfârșitul dinastiei Asăneștilor în
1257, confruntându-se cu conflicte interne, atacuri bizantine și maghiare constante și
cu dominația mongolă.[56][58] Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, diviziunile
între boieri și răspândirea bogomilismului determinase împărțirea imperiului în trei țarate
—Vidin, Tărnovo și Țara Cărvunei—și mai multe voievodate semiindependente care se
luptau între ele, sau cu bizantinii, maghiarii, sârbii, venețienii și genovezii. Până la
sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii otomani începuseră să cucerească Bulgaria și
ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani. [56]
Stăpânirea otomană[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Bulgaria Otomană.
Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia
de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate
teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre.[59] Sub dominație otomană, bulgarii erau
considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost
suprimată și clerul educat a fugit în alte țări. [60] Boierimea a fost eliminată, țărănimea
înrobită pe moșiile stăpânilor otomani, [59] iar populația și-a pierdut conștiința națională. [61]
[11]

Apărarea pasului Șipka a fost crucială pentru eliberarea Bulgariei. În etapa finală a bătăliei, forțele bulgărești,
cu muniția epuizată, au aruncat cu pietre și cu trupurile camarazilor lor căzuți pentru a respinge atacurile
otomane.[62]

De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană, bulgarii au încercat să-și
reînființeze statul organizând mai multe răscoale, cele mai cunoscute fiind Prima (1598)
și a Doua Răscoală de la Tărnovo (1686), precum și răscoala lui Kărpoș (1689).[59] În
secolul al XVIII-lea, Epoca Iluminismului din Europa Occidentală a influențat apariția
unei mișcări de renaștere națională a Bulgariei. [59] Ea a restaurat conștiința națională și
a devenit factor-cheie în lupta de eliberare antiotomană, având ca rezultat Revolta din
Aprilie 1876. Până la 30.000 de bulgari au murit în luptele prilejuite de suprimarea
revoltei de către otomani. Masacrele au determinat Marile Puteri să intre în acțiune.
[63]
 Ele s-au întrunit la Conferința de la Constantinopol din 1876, dar hotărârile lor au fost
respinse sau ignorate de către Imperiul Otoman. Aceasta a permis Imperiului Rus să
caute o rezolvare prin forță, fără să riște confruntarea cu celelalte Mari Puteri, așa cum
se întâmplase în Războiul Crimeei.[63] În 1877, Rusia a declarat război Imperiului
Otoman și l-a învins. La lupte au participat și voluntari bulgari. Tratatul de la San
Stefano a fost impus otomanilor de către ruși la 3 martie 1878, și prin el se înființa un
principat autonom bulgar pe teritorii întinse, ale celui de al Doilea Imperiu Bulgar. [64][65]
Celelalte Mari Puteri au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de mare în
Balcani să nu le amenințe interesele. Tratatul de la Berlin a adus înființarea unui stat
autonom mult mai mic, cuprinzând Moesia și regiunea Sofiei, lăsând mari populații
bulgărești în afara granițelor noului stat. [64][66] Aceasta a jucat un rol semnificativ în
formarea abordării militariste a politicii externe a Bulgariei în prima jumătate a secolului
al XX-lea.[67] Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul
otoman al Rumeliei Orientale în 1885, proclamându-se stat independent la 22
septembrie 1908.[68]
Bulgaria independentă modernă[modificare | modificare sursă]

Soldați bulgari tăind sârma ghimpată a Antantei și pregătindu-se de înaintare, în Primul Război Mondial

În anii de după independență, Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită

adesea „Prusia din Balcani”.[69][70] Între 1912 și 1918, Bulgaria s-a implicat în trei
conflicte consecutive—două războaie balcanice și Primul Război Mondial. După o
dezastruoasă înfrângere în al Doilea Război Balcanic, Bulgaria s-a găsit din nou în
tabăra învinsă ca urmare a alianței sale cu Puterile Centrale în Primul Război Mondial.
În pofida faptului că peste un sfert din populație a luptat în armata sa de 1.200.000 de
oameni[71][72] și a obținut câteva victorii importante la Doiran și Monastir, țara a capitulat
în 1918. Războiul a dus la semnificative pierderi teritoriale, un total de 412.000 de morți,
și un val de peste 253.000[73] de refugiați care au pus presiune suplimentare pe
economia națională deja ruinată.[74]
Frământările politice rezultate în urma acestor pierderi au dus la o dictatură regală
autoritară a țarului Boris al III-lea (1918–1943). Bulgaria a intrat în al Doilea Război
Mondial în 1941 ca membră a Axei dar a refuzat să participe la Operațiunea
Barbarossa, salvându-și populația evreiască de deportarea în lagărele de concentrare
naziste.[75] Moartea subită a lui Boris al III-lea în vara lui 1943 a adus noi agitații politice
pe măsură ce războiul se întorcea împotriva Germaniei și gherilele comuniste au
căpătat avânt.[76] După mai multe greve și revolte, în septembrie 1944 Frontul pentru
Patrie, dominat de comuniști, a preluat puterea cu ocazia intrării armatei sovietice in
Bulgaria, punând capăt alianței cu Germania și ducând țara de partea Aliaților până la
sfârșitul războiului.[77]

Jeliu Jelev, primul președinte al Bulgariei ales democratic[78] împreună cu George H. W. Bush (dreapta) în 1990

Lovitura de stat din 9 septembrie 1944 a dus la abolirea monarhiei, dar abia în 1946 s-a
instaurat dictatura partidului unic comunist, proclamându-se republica populară.[79] A
devenit o parte a sferei sovietice de influență sub conducerea lui Gheorghi
Dimitrov (1946–1949), care a pus bazele unui stat stalinist industrializat forțat. Până la
jumătatea anilor 1950, standardele de viață au crescut semnificativ, și represiunea
politică s-a redus.[80][81] Economia planificată după model sovietic a suferit câteva
reforme restrânse care au apropiat-o puțin de economia de piață sub Todor
Jivkov (1954–1989).[82] Fiica sa, Liudmila, a promovat peste hotare arta și cultura
bulgară.[83] Într-o încercare de a șterge identitatea minorității turcești, a fost lansată în
1984 o campanie de asimilare. Ca urmare, 300.000 de turci din Bulgaria au emigrat în
Turcia.[84][85]
În contextul prăbușirii blocului comunist, la 10 noiembrie 1989, Partidul Comunist Bulgar
a renunțat la monopolul politic, Jivkov a demisionat, iar Bulgaria a intrat în tranziția către
o democrație parlamentară.[86] Primele alegeri libere din iunie 1990 au fost câștigate
de Partidul Socialist Bulgar (BSP, noul nume al Partidului Comunist).[87] O nouă
constituție ce aducea un regim democratic parlamentar, cu un președinte slab și un
prim ministru responsabil în fața parlamentului a fost adoptată în iulie 1991. Noul sistem
nu a îmbunătățit imediat standardele de viață și economia—calitatea vieții și
performanțele economice au rămas chiar inferioare celor din comunism, chiar și o
vreme după anul 2000.[88] Un pachet de reforme drastice promovat în 1997 a readus
creșterea economică, dar nivelul de trai a crescut mai lent. [89] După 2001 situația
economică, politică și geopolitică s-a îmbunătățit semnificativ, [90] și Bulgaria a atins
nivele mai înalte ale Indicelui Dezvoltării Umane.[91] A devenit membră a NATO în 2004
și a Uniunii Europene în 2007.[92][93]

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Bulgariei.
 Stânga: Munții Balcani din centrul Bulgariei
Dreapta: Maslen nos, pe coasta Mării Negre

Bulgaria ocupă o porțiune din estul peninsulei Balcanice, învecinându-se cu cinci țări—

cu Grecia și Turcia la sud, cu Macedonia și Serbia la vest si cu România la nord.
Frontierele terestre au o lungime totală de 1.808 km, iar coasta Mării Negre are o
lungime de 354 km.[94] Suprafața totală a țării este de 110.994 km², ceea ce o clasează
pe locul 105 în lume.[95][96] Coordonatele geografice ale Bulgariei sunt 43° lat. N. și 25°
long. E.[97]

Harta fizică a Bulgariei

Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia

Traciei și Munții Rodopi.[94] Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată
până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din
frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-
est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre. [94]
Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării. Sud-vestul
muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin, care mărginesc Munții Rodopi către
est, munți mai mici dar mai întinși.[94] În Bulgaria se află cel mai înalt punct din peninsula
Balcanică, Musala, la 2.925 m[98] iar cel mai jos punct al țării este nivelul mării. Câmpiile
ocupă circa o treime din suprafață, în vreme ce dealurile și podișurile ocupă 41%.
[99]
 Țara are o rețea densă de circa 540 de râuri, dintre care multe sunt relativ scurte și
cu debite reduse.[100] Cel mai lung râu aflat în întregime pe teritoriul bulgar, Iskărul, are o
lungime de 368 km. Între alte mari râuri se numără Struma și Marița din sud.[94]
Bulgaria are o climă dinamică, rezultată din poziționarea sa la întâlnirea maselor de aer
mediteranean și continental, cu concursul efectului de barieră al munților. [94] Bulgaria de
nord are mediile de temperatură cu 1 °C mai mici și cele de precipitații cu 200 mm mai
ridicate decât regiunile de la sud de Balcani. Amplitudinile temperaturii variază
semnificativ de la zonă la zonă. Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată în
țară este de −38,3 °C, în vreme ce cea mai ridicată este de 45,2 °C.[101] Precipitațiile se
ridică la 630 mm pe an, și fluctuează de la 500 mm în Dobrogea până la peste
2.500 mm în munți. Masele de aer continental aduc mari cantități de zăpadă iarna. [102]

Acvilele de câmp au în Bulgaria o populație aflată în creștere. [103]

Mediu înconjurător și biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Bulgaria a adoptat protocolul de la Kyoto[104] și a îndeplinit obiectivele acestuia,
reducând emisiile de dioxid de carbon între 1990 și 2009 cu 30%.[105] Poluarea fabricilor
și uzinelor metalurgice, împreună cu despăduririle continuă să producă mari probleme
sănătății populației.[106] Zonele urbane sunt în mod deosebit afectate de producția de
energie în termocentrale pe bază de cărbuni și de traficul de automobile, [107][108] în vreme
ce utilizarea de pesticide în agricultură, precum și sistemele de epurare învechite din
industrie produc poluare extensivă a solului și a apelor cu substanțe chimice și
detergenți.[109] Bulgaria este singurul stat membru al UE care nu reciclează deșeurile din
orașe,[110] deși o uzină de reciclare a deșeurilor electronice a fost deschisă în iunie 2010.
[111]
 Situația s-a ameliorat în ultimii ani, și mai multe programe finanțate de guvern au
fost derulate în tentativa de a reduce nivelul poluării. [109]
Biodiversitatea Bulgariei este conservată în trei parcuri naționale, 11 parcuri
naturale[112] și 17 zone propuse să devină rezervații ale biosferei.[113] Aproape 35% din
suprafața uscatului este formată din păduri,[114] unde cresc unii dintre cei mai bătrâni
copaci din lume, între care se numără Pinul lui Baikușev și stejarul din Granit.[115] Flora
cuprinde peste 3.800 de specii din care 170 sunt endemice și 150 sunt în pericol.
[116]
 Fauna este reprezentată în principal de ursul brun și de șacal,[117] în vreme
ce râsul și acvila de câmp au populații reduse, dar în creștere.[118]

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: politica Bulgariei.
Bulgaria este o democrație parlamentară în care puterea executivă stă în mâinile
primului ministru.[90] Sistemul politic are trei ramuri—legislativă, executivă și
judecătorească, dreptul de vot aparținând cetățenilor în vârstă de cel puțin 18 ani.
Alegerile sunt supravegheate de o Comisie Electorală Centrală independentă, din care
fac parte reprezentanți ai tuturor marilor partide politice. Partidele trebuie să se
înregistreze la comisie înainte de a participa la alegeri naționale. [119] În mod normal,
primul ministru ales este șeful partidului care a primit cele mai multe voturi la alegerile
legislative.[90]
Partidele politice se întrunesc în Adunarea Națională, un parlament unicameral format
din 240 de deputați aleși pe mandate de patru ani prin vot direct. Adunarea Națională
are puterea de a adopta legi, de a aproba bugetul, de a organiza alegerile prezidențiale,
de a alege și a demite primul ministru și ceilalți miniștri, de a declara război, de a
desfășura trupe peste hotare, și de a ratifica tratate și acorduri
internaționale. Președintele este șeful statului și comandant suprem al forțelor armate,
și are autoritatea de a returna legi la Parlament, deși acesta din urmă poate trece peste
vetoul președintelui cu o majoritate simplă a tuturor membrilor parlamentului. [90]
Guvernarea[modificare | modificare sursă]
Președintele Rumen Radev; și prim-ministrul Boiko Borisov

Primul guvern GERB a fost format după ce acest partid de centru-dreapta a

câștigat alegerile generale din iulie 2009(d) cu 117 locuri în Adunarea Națională și a
format un guvern minoritar(d) fără susținerea altor partide politice din parlament. [120] Acest
guvern a demisionat la 20 februarie 2013 după o serie de proteste la nivel național(d) din
cauza costurilor mari ale utilităților și nivelului scăzut de trai. [121] Ca urmare, Parlamentul
a fost dizolvat și președintele a format un nou guvern provizoriu. Alegerile anticipate ce
au urmat în mai 2013 au adus GERB o victorie la limită.[122] Fără susținerea celorlalte
trei partide politice intrate în parlament, însă, la 24 mai, liderul GERB, Boiko Borisov, și-
a depus mandatul. Partidul Socialist Bulgar l-a propus pe fostul ministrul de
finanțe Plamen Oreșarski în mai 2013.[123][124] La doar două săptămâni după formarea
sa, guvernul Oreșarski a fost asprui criticat de opoziție și s-a confruntat cu un nou val
de proteste(d), unele cu peste 11.000 de participanți.[125] Guvernul a rezistat la
cinci moțiuni de cenzură, dar în cele din urmă a demisionat[126] la 23 iulie 2014.[127] La 6
august, un guvern temporar(d) condus de Gheorghi Bliznașki a depus jurământul.[128]
O nouă rundă de alegeri anticipate în octombrie 2014(d)[129] au adus o victorie mai clară
a GERB, cu circa o treime din voturi. Au intrat în parlament un număr record de opt
partide.[130] După ce președintele Rosen Plevneliev l-a însărcinat cu formarea unui nou
guvern, partidul GERB al lui Borisov a format o coaliție(d)[131] și membrii partidelor
din Blocul Reformist(d) (Democrații pentru o Bulgarie Puternică (DSB)(d), Uniunea Forțelor
Democratice (SDS)(d), Mișcarea Bulgaria pentru Cetățeni (DBG)(d), Alternativa pentru
Renașterea Bulgariei(d) și Uniunea Național Agrară Bulgară (BZNS)(d)) au fost numiți
miniștri. În 2016 însă, Boiko Borisov s-a angajat ca, dacă candidata GERB pentru
președinție, Țețka Țaceva(d) nu va câștiga alegerile prezidențiale(d), el va
demisiona. GERB a pierdut alegerile în fața candidatului Rumen Radev, declarat
independent, dar susținut de Partidul Socialist Bulgar. Borisov a demisionat, ca urmare,
pentru a doua oară. Noul președinte Rumen Radev a format un nou guvern
temporar(d) condus de Ognean Gherdjikov(d). Următoarele alegeri anticipate din martie
2017(d) au făcut însă ca GERB să câștige din nou și să intre în parlament împreună cu
alte patru partide – Partidul Socialist Bulgar, Frontul Patriotic(d), Mișcarea pentru Drepturi
și Libertăți și Volia(d). Ca urmare, Borisov a redevenit prim-ministru.[132]
Sistemul legal[modificare | modificare sursă]
Legislația civilă este una obișnuită.[133] Ramura judecătorească este supravegheată de
Ministerul Justiției. Tribunalul Administrativ Suprem și Curtea Supremă de Casație sunt
cele mai înalte instanțe de apel și supraveghează aplicarea legii în tribunalele
subordonate.[119] Consiliul Suprem Judiciar gestionează sistemul și numește judecătorii.
Puterea judecătorească din Bulgaria, împreună cu alte instituții, rămâne una dintre cele
mai corupte și ineficiente din Europa.[134][135][136][137]
Aplicarea legii se face de către organizații subordonate Ministerului de Interne.
[138]
 Serviciul Național de Poliție (NPS) combate criminalitatea generală, păstrează
ordinea publică și susține operațiunile celorlalte agenții de aplicare a legii. [139] NPS are
27.000 de ofițeri de poliție în secțiunile sale locale și națională. [140] Ministerul de Interne
conduce și Serviciul Poliției de Frontieră și Jandarmeria Națională—o ramură
specializată în activități antiteroriste, gestiunea crizelor și controlul mulțimilor.
Contrainteligența și securitatea națională sunt în sarcina Agenției de Stat pentru
Securitate Națională, înființată în 2008.[141]
Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Subdiviziunile Bulgariei.

•
•
•
•
•
•
•
•
 •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Blagoevgrad
Burgas
Dobrici
Gabrovo
Haskovo
Iambol
Kărdjali
Kiustendil
Loveci
Montana
Pazargik
Pernik
Plevna
Plovdiv
Razgrad
Ruse
Șumen
Silistra
Sliven
Smolean
Sofia
Sofia
Stara Zagora
Tărgoviște
Varna
Veliko Tărnovo
Vidin
Vrața
Marea Neagră
 Dunărea
Macedonia
de Nord
Grecia
România
Serbia
Turcia
Bulgaria este un stat unitar.[142] Din anii 1880, de când țara a căpătat autonomie,
numărul unităților administrativ-teritroriale a variat de la șapte la 26. [143] Între 1987 și
1999 structura administrativă a fost alcătuită din nouă regiuni (oblasti, singular oblast).
Noua organizare administrativă a fost adoptată în paralel cu descentralizarea
economiei.[144] Ea include 27 de regiuni și o regiune metropolitană a capitalei (Sofia-
capitala). Toate aceste regiuni își iau numele de la capitala lor. Regiunile sunt împărțite
mai departe în 264 comune (obștine).
Comunele sunt conduse de primari, aleși pe patru ani și de consilii locale alese prin vot
direct. Bulgaria este un stat deosebit de centralizat, în care Consiliul de Miniștri
numește direct guvernatorii regiunilor și în care toate regiunile și comunele sunt puternic
dependente de finanțarea de la centru.[119]
Regiuni

 Blagoevgrad
 Burgas
 Dobrici
 Gabrovo
 Iambol
 Haskovo
 Kărdjali
 Kiustendil
 Loveci
 Montana
 Pazardjik
 Pernik
 Plevna
 Plovdiv
 Razgrad
 Ruse
 Silistra
 Sliven
 Smolean
 Regiunea Sofia
 Stara Zagora
 Șumen
 Tărgoviște
 Varna
 Veliko Tărnovo
 Vidin
 Vrața
Armata și relațiile externe[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Armata Bulgariei.
Bulgaria a devenit membru al Națiunilor Unite în 1955 și din 1966 a fost membru
nepermanent al Consiliului de Securitate de trei ori, cel mai recent în 2002–2003.
[145]
 Bulgaria a fost printre țările fondatoare ale OSCE în 1975. A aderat la NATO la 29
martie 2004, a semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005, [92]
[146]
 și a devenit membru al Uniunii la 1 ianuarie 2007. [93] Integrarea euro-atlantică a
devenit o prioritate pentru Bulgaria după căderea comunismului, deși conducerea
comunistă dorea și ea părăsirea Pactului de la Varșovia și aderarea la Comunitățile
Europene încă din 1987.[147][148][149] Relațiile Bulgariei cu vecinii sunt în general bune,
după 1990. Țara joacă un rol important n promovarea securității regionale. [150] Bulgaria
are în funcțiune o colaborare economică și diplomatică tripartită cu România și Grecia,
[151]
 menține relații strânse cu ceilalți membri ai UE, cu Statele Unite și Rusia, și continuă
să amelioreze relațiile tradiționale cu China[152] și Vietnam.[153] Procesul HIV din Libia,
care a avut loc după încarcerarea mai multor asistente medicale bulgare la Benghazi în
1998, a avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre Bulgaria, Uniunea Europeană
și Libia. A avut ca rezultat eliberarea asistentelor de către guvernul lui Muammar
Gaddafi, care în schimb a primit un contract pentru a primi un reactor nuclear și arme
din Franța.[154]

Avioane de luptă Mikoian-Gurevici MiG-29 ale Forțelor Aeriene Bulgare

Bulgaria a găzduit șase avioane KC–135 Stratotanker și 200 de persoane care s-au

ocupat cu efortul de război din Afganistan în 2001, aceasta fiind prima staționare de
trupe străine pe teritoriul țării de la al Doilea Război Mondial. [19] Relațiile militare
internaționale s-au extins și mai mult în aprilie 2006, când Bulgaria și Statele Unite au
semnat un acord de cooperare defensivă privind utilizarea bazelor aeriene de
la Bezmer și Graf Ignatievo, poligonul de pregătire Novo Selo și un centru de logistică
din Aytos ca centre de pregătire militară comună. [155] În același an, revista Foreign
Policy a trecut baza aeriană de la Bezmer pe lista celor mai importante șase baze
ale USAF din străinătate, datorită apropierii de Orientul Mijlociu.[156] În total, 756 de
militari sunt desfășurați în străinătate în cadrul diferitelor misiuni sub egida ONU sau
NATO. Istoric, Bulgaria a desfășurat un număr important de militari și consilieri civili în
țările aliate din cadrul blocului sovietic, cum ar fi Nicaragua[157] și Libia (peste 9.000).[158]
Apărarea țării este responsabilitatea armatei formate în întregime din voluntari, formată
din forțele terestre, marina și forțele aeriene. Forțele terestre sunt formate din două
brigăzi mecanizate și opt batalioane și regimente independente; forța aeriană operează
cu 106 avioane și sisteme de apărare antiaeriană în șase baze aeriene, iar marina
deține diverse nave, elicoptere și măsuri pentru paza coastei. [159]
După o serie de reduceri de personal începând cu 1990, numărul militarilor activi a
scăzut de la 152.000 în 1988[160] până la 32.000 în anii 2000,[161] suplimentat de o forță
de rezervă de 302.500 de soldați și ofițeri și 34.000 de civili ca personal auxiliar.
[162]
 Inventarul este în principal de origine sovietică, cum ar fi avioanele de luptă MiG-29,
rachetele sol-aer S-300 și rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune OTR-21
Tochka(d). După 2020, guvernul va cheltui 1,4 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor
noi avioane de luptă, sisteme de comunicații și capabilități pentru războiul informatic.
[163]
 Cheltuielile militare totale pe 2009 s-au ridicat la 819 milioane de dolari.[164]

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Bulgariei.
Bulgaria are o economie de piață industrializată,[165] aflată în zona de venituri medii spre
mari,[166] și în care sectorul privat produce peste 80% din PIB. [167] Dintr-o țară
predominant agricolă, cu o populație predominant rurală în 1948, până în anii 1980
Bulgaria devenise o economie industrializată, a cărei prioritate principală era cercetarea
tehnologică și științifică.[168] Criza economiilor planificate, urmată de pierderea
piețelor CAER în 1990, și apoi de terapia de șoc pentru transformarea într-o economie
de piață au avut ca rezultat o scădere abruptă a producției industriale și agricole, care a
culminat cu colapsul economic din 1997.[169][170] După 2000, Bulgaria a trecut printr-o
perioadă de creștere economică rapidă,[169] deși nivelul veniturilor a rămas unul din cele
mai scăzute din UE, salariul mediu brut fiind de 754 leva (386 euro) în martie 2012.
[171]
 Salariile reprezintă, însă, doar jumătate din totalul veniturilor casnice. [172] PIB pe cap
de locuitor în termenii parității puterii de cumpărare se ridica la 44% din media UE în
2010, conform datelor Eurostat,[173] în timp ce costul vieții era 51% din medie.
[174]
 Moneda națională este leva, aflată la curs fix de schimb cu euro, la o rată de
1,95583 levа pentru un euro.[175] Bulgaria nu face parte din zona euro și, în ciuda
adoptării cursului de schimb fix, unii analiști consideră că adoptarea monedei unice
europene se va putea face abia după 2015. [176]
Rata șomajului a crescut la 12,6% în aprilie 2012 și creșterea PIB a trecut de la 6,2%
(2008) la −5,5% (2009) în contextul crizei financiare.[177][178] Criza a avut un impact
negativ în principal asupra industriei, producând o scădere cu 10% a producției
industriale naționale, o scădere de 31% în minerit și de 60% în producția de metale
neferoase.[179] Creșterea pozitivă a revenit în 2010, ajungând la 0,2%. [178] La sfârșitul lui
2011, investițiile erau însă în scădere și consumul scădea constant din cauza creșterii
șomajului.[180]
Corupția rămâne o problemă gravă în țară, ea aflându-se pe locul 86 după indicele
percepției corupției iar situația se înrăutățește.[181] În același timp, Bulgaria este pe locul
28 după indicele libertății economice în lume,[182] are cele mai scăzute impozite pe venit
pentru persoane și pentru firme din Uniunea Europeană, [183] și a doua cea mai
mică datorie publică din statele-membre, cu 16,3% din PIB în 2011.[184] În 2011, PIB
(PPC) a fost estimat la 101 miliarde de dolari, cu 13.597 de dolari pe cap de locuitor.
[185]
 Sofia și regiunea de dezvoltare Iugozapaden constituie cea mai bine dezvoltată
parte a țării, cu un PIB (PPC) pe cap de locuitor de 24.647 în 2009. [186] Sectorul
serviciilor constituie 64,6% din PIB, urmat de industrie cu 30,1% și agricultură cu 5,3%.
[187]
 Forța de muncă se ridica la 2,5 milioane de persoane.[188] Bulgaria este beneficiar
net de fonduri europene, în 2009 primind 589 million euro. [189]

Bulgaria (portocaliu) și cei mai mari parteneri de export după pondere în totalul exporturilor

Zăcămintele locale de fier, cupru, cărbune și plumb sunt vitale pentru sectorul
producător intern.[190] Între principalele industrii se numără extracția metalelor și
mineralelor, industria chimică, de mașini industriale și componente de vehicule,
[191]
 rafinarea petrolului[192] și producția de oțel.[193] Mineritul și industriile asociate dețin
120.000 de angajați și produc circa 5% din PIB. [194] Țara este al patrulea producător de
aur din Europa și al șaselea producător de cărbune. [194][195] Aproape toate produsele de
export ale Bulgariei sunt produse industriale, cum ar fi produsele din petrol ($2,24
miliarde), cupru ($1,59 miliarde), medicamente ($493 milioane) și echipament militar
($358 milioane).[196][197]
În contrast cu sectorul industrial, agricultura a scăzut în ultimii 10 ani. Producția din
2008 se ridica la doar 66% din cea dintre 1999 și 2001, [197] în vreme ce producția de
cereale și legume a scăzut cu aproape 40% după 1990. [198] Bulgaria rămâne însă
exportator net de produse agricole, circa două treimi din exporturile sale mergând către
țări din OECD.[199] Țara este cel mai mare producător din lume de uleiuri și esențe
pentru parfumuri, cum ar fi uleiul de levănțică și cel de trandafir.[19][200] În 2007 a fost
lansat un program guvernamental pe cinci ani de modernizare și dezvoltare, cu scopul
de a întări sectorul agricol cu investiții totale de 3,2 miliarde de euro.[201]
În ultimii ani, Bulgaria a devenit o destinație turistică atractivă, având unele dintre cele
mai ieftine stațiuni din Europa și unele din ultimele plaje neacaparate de industria
turistică.[202][203] Lonely Planet a plasat Bulgaria în primele 10 destinații de călătorie
pentru 2011.[204] Peste 40% dintre cei 9.000.000 de turiști care vizitează țara anual sunt
greci, români și germani.[205] Între principalele destinații turistice se numără
capitala Sofia, orașul medieval Veliko Tărnovo,[206] stațiunile de pe litoral Nisipurile de
Aur și Sunny Beach, precum și stațiunile montane Bansko, Pamporovo și Boroveț.
Știință și tehnologie[modificare | modificare sursă]
Supercalculatorul Centrului Național de Aplicații în Supercomputing

Bulgaria are unul din cele mai mici bugete științifice din Europa, cu 0,25 din PIB în
2010.[207][208] Subfinanțarea cronică a sectorului după 1990 a obligat mulți profesioniști de
înaltă calificare științifică să părăsească țara. [209] Ca urmare, Bulgaria are un nivel redus
de inovație, competitivitate și exporturi de valoare adăugată mare. [210][211]
Academia Bulgară de Științe este principala instituție științifică, și ea este angajatorul
majorității cercetătorilor bulgari în multiplele sale ramuri. Principalele arii de cercetare și
dezvoltare sunt energia, nanotehnologia, arheologia și medicina.[207] Bulgaria a devenit a
șasea țară din lume care a trimis un astronaut în spațiu, odată cu zborul lui Gheorghi
Ivanov cu misiunea Soiuz 33 în 1979. Țara a derulat propriile experimente în diferite
misiuni, cum ar fi Radiation Dose Monitor-7(d)[212] dozimetrele de pe Stația Spațială
Internațională și de pe Chandrayaan-1, precum și serele spațiale (dezvoltate de bulgari)
de pe stația spațială Mir.[213][214] În 2011 guvernul a anunțat planuri pentru reînceperea
programului spațial producând un nou microsatelit și aderând la Agenția Spațială
Europeană.[215]
În anii 1980, Bulgaria devenise un „Silicon Valley al Blocului Estic” datorită exporturilor
masive de tehnologie de calcul în țările CAER.[216] Țara s-a clasat a treia în lume în 2011
după numărul total de specialiști în IT&C, depășind țări cu populații mult superioare,
[217]
 și operează singurul supercalculator din Balcani, un IBM Blue Gene(d)/P la Centrul
Național pentru Aplicații în domeniul Supercomputingului. [218][219]
Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Harta șoselelor din Bulgaria

Deși are relativ puține rezerve de combustibili fosili, sectorul energetic bine dezvoltat din
Bulgaria, împreună cu așezarea geografică strategică fac din ea un important nod
energetic european.[220] Aproape 34% din energia electrică se produce în centrala
nucleară de la Kozlodui[221] și opinia publică susține ferm dezvoltarea energiei nucleare.
[222]
 Expansiunea rapidă a surselor de energei alternative, cum ar fi centralele solare și
eoliene[223] fac din Bulgaria un producător de energie cu una dintre cele mai mari rate de
creștere din lume.[224] Țara țintește către producerea a 16% din electricitate din surse
regenerabile înainte de 2020.[225]

Autostrada Trakia, una din autostrăzile Bulgariei

Rețeaua națională de drumuri are o lungime totală de 40.231 km,[226] dintre care

39.587 km sunt pavate, dar aproape jumătate din ele se încadrează în cea mai joasă
categorie internațională pentru astfel de drumuri. [227] Căile ferate sunt un important
mijloc de transport al mărfurilor, deși utilizarea șoselelor în transportul de mărfuri este în
creștere. Bulgaria are 6.238 km de cale ferată[227] dintre care 461 km de cale ferată de
mare viteză sunt în construcție, trebuind să fie terminați în 2013. [228][229][230] Există legături
feroviare cu România, Grecia și Serbia, iar trenurile express deservesc legături directe
cu Kiev, Minsk, Moscova și Sankt Petersburg.[231] Sofia și Plovdiv sunt principalele
centre de transport aerian, în vreme ce Varna și Burgas sunt principalele porturi
maritime.[227] Varna urmează să fie primul punct de pe teritoriul UE din cadrul conductei
de gaze naturale South Stream.[232]
Rețelele de telecomunicații sunt în general învechite și necesită modernizări
substanțiale. Serviciile de telefonie sunt disponibile în majoritatea satelor, iar regiunile
sunt legate între ele printr-o linie digitală de mare capacitate. [227] Există trei operatori de
telefonie mobilă activi în Bulgaria—Mtel(d), Telenor Bulgaria(d) și Vivacom(d).[233] Numărul
de utilizatori ai Internetului a crescut rapid din 2000—de la 430.000, numărul lor a
crescut la 1,55 milioane în 2004, și 3,4 milioane (48% rată de penetrare) în 2010.
[234]
 Bulgaria are cea mai rapidă viteză medie de acces la Internet în bandă largă după
Coreea de Sud.[235]

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Bulgariei.
Un grup de bulgari în 1926

Conform recensământului din 2011, populația Bulgariei era atunci de 7.364.570 de

locuitori, în scădere de la maximul de circa nouă milioane înregistrat în 1989. Bulgaria
are scădere demografică de la începutul anilor 1990, [236] când prăbușirea economiei
comuniste a determinat circa 937.000 oameni—în majoritate adulți tineri—să emigreze
înainte de 2005.[237] Populația continuă să scadă și sporul natural actual este unul dintre
cele mai scăzute din lume.[238]
Bulgarii reprezintă principalul grup etnic și compun 84,8% din populație.
Minoritățile turcilor și romilor formează 8,8% și respectiv 4,9%; circa 40 de minorități mai
mici compun 0,7 procente, și 0,8 nu s-au declarat membri ai unei etnii. [239] Romii sunt
considerați de către unii bulgari cetățeni de rang inferior [240] și aproximativ 70.000 din ei
sunt implicați în activități ilegale.[241] Traficul de ființe umane este răspândit în rândul
romilor din cauza tradiției vânzării mireselor. [242] Programele de integrare a romilor,
finanțate de Uniunea Europeană, nu au avut succes. [243] Toate grupurile etnice cunosc și
folosesc bulgara, singura limbă cu statut oficial, limbă maternă pentru 85,2% din
populație.[244] Cea mai veche limbă slavă scrisă, bulgara este diferită de alte limbi din
acest grup prin anumite particularități gramaticale, cum ar fi lipsa cazurilor
substantivului și a infinitivului verbelor, precum și prin articolul hotarât sufixat.[245][246]
Bulgaria se consideră oficial a fi stat laic. Constituția garantează libertatea religioasă,
dar desemnează creștinismul ortodox ca religie „tradițională”. [247] Majoritatea populației
(76%) se identifică drept ortodocși.[244] Biserica Ortodoxă Bulgară a devenit autocefală
din 927,[248][249] și are 12 episcopii cu 2.000 de preoți.[250] Alte organizații religioase sunt
musulmanii (10%), romano-catolicii (0,8%) și protestanții (1,1%); 0,2% practică alte
credințe și 11,8% nu se identifică cu nicio religie. [244]

Biblioteca Universității din Sofia, cea mai mare instituție de învățământ superior din Bulgaria

Guvernul estima în 2003 rata alfabetizării la 98,6%, fără diferențe semnificative între
sexe. Bulgaria are prin tradiție standarde înalte de educație. [240] Ministerul Educației,
Tineretului și Științei finanțează toate instituțiile de educătie publică, stabilește criterii
pentru manuale și supraveghează publicarea lor. [251] Statul furnizează educație gratuită
în școli de stat, cu excepția învățământului superior. [240] Procesul de educație cuprinde
12 clase, dintre care primele opt sunt primare și IX-XII sunt secundare. [251] Liceele pot fi
tehnice, vocaționale, generale sau specializate pe o anumită disciplină, în vreme ce
educația universitară constă dintr-un ciclu de licență de 4 ani, urmat de un an de
master.[252]
Speranța de viață medie este de 73,6 ani, sub media Uniunii Europene. [253] Cauzele
principale de deces sunt similare cu cele din alte țări industrializate, în principal bolile
cardiovasculare, cancerul și bolile respiratorii.[254] Bulgaria are un sistem medical
universal finanțat prin impozite și contribuții la fondul de sănătate. [254] Fondul Național de
Asigurări de Sănătate (NHIF) finanțează o porțiune din ce în ce mai mare din serviciile
medicale primare. Cheltuielile cu sănătatea din bugetul național se ridică la 4,3% între
2002 și 2004, iar Fondul a contribuit la peste 60% din cheltuielile anuale ale sistemului.
[255]
 Bugetul sănătății s-a ridicat în 2010 la 4,2% din PIB, sau circa 1,3 miliarde de euro.
[256]
 Numărul medicilor este peste media UE, cu 181 medici la 100.000 de locuitori,
[257]
 deși este o penurie acută de asistente medicale și de personal auxiliar, iar calitatea
spitalelor este redusă.[258]
Majoritatea bulgarilor (72,5%) locuiesc în mediul urban. [259] Bulgaria are cea mai mare
rată de proprietate asupra locuințelor din lume: circa 97% din populație trăiește în
propria locuință sau în locuința ocupată de proprietar. [260] Există și o rată mare de
deținere de aparate electrice casnice, cum ar fi televizoarele (97,9 din locuințe),
frigidere (93,3%) și telefoane (90,6%), și rate relativ mari pentru calculatoare (42,9%) și
automobile (41,9%). Ratele medii la toate categoriile sunt substanțial mai ridicate în
Sofia, al 12-lea oraș ca mărime din Uniunea Europeană, cu o populație de peste
1.200.000 de locuitori.[261][262]

 v • d • m  Cele mai mari orașe din Bulgaria

Recensământ 2011[263]

Numele Numele
Loc Regiune Pop. Loc Regiune Pop.
orașului orașului
1 Sofia Sofia-Capitala 1.204.685 11 Pernik Pernik 80.191
2 Plovdiv Plovdiv 338.153 12 Haskovo Haskovo 76.397
3 Varna Varna 334.870 13 Iambol Iambol 74.132
4 Burgas Burgas 200.271 14 Pazargik Pazargik 71.979
5 Ruse Ruse 149.642 15 Blagoevgrad Blagoevgrad 70.881
Veliko Veliko
6 Stara Zagora Stara Zagora 138.272 16 68.783
Tărnovo Tărnovo
V
7 Plevna Plevna 106.954 17 Vrața Vrața 60.692
Sofia
8 Sliven Sliven 91.620 18 Gabrovo Gabrovo 58.950
9 Dobrici Dobrici 91.030 19 Asenovgrad Plovdiv 50.846
10 Șumen Șumen 80.855 20 Vidin Vidin 48.071

Bu
 Plovdiv

Cultură[modificare | modificare sursă]

Cunună de aur tracă la Muzeul Național de Istorie

Cultura tradițională bulgară constă în principal din tradiții slave, tracice și bulgare,

împreună cu influențe grecești, latine, otomane, persane și celtice.[264][265][266] Urme de
cultură gotică au apărut în antichitate, așa cum arată Biblia Wulfila—prima carte scrisă
într-o limbă germanică, scrisă la Nicopolis ad Istrum în secolul al IV-lea.[267][268].
Bulgaria cuprinde un mare număr de situri arheologice ; numărul lor total este al treilea
din Europa după Italia și Grecia.[269] În 1972 a fost descoperită într-o necropolă lângă
Varna cea mai veche comoară de aur din lume, formată din monede, arme și bijuterii
datând din 4.600 î.e.n.[270] Situl a relevat dovezi ale primelor civilizații europene. [19] Alte
dovezi de demonstrează apariția culturilor preistorice în Bulgaria sunt Plovdivul, unul
dintre cele mai vechi orașe din lume,[271] și prima mănăstire creștină din Europa,
înființată în 344 e.n.[272] Nouă obiective istorice și naturale au fost incluse pe
lista patrimoniului mondial UNESCO: Călărețul din Madara, mormintele tracice de
la Sveștari și Kazanlăk, biserica Boiana, Mănăstirea Rila, Bisericile rupestre de la
Ivanovo, Parcul Național Pirin, Rezervația Naturală Srebărna și orașul antic Nesebăr;
[273]
 iar în 2017, câteva zone împădurite din Parcul Natural Balcanii Centrali au fost
incluse în situl transnațional Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte
regiuni ale Europei.[274][275]Nestinarstvo(d), un dans ritual în jurul focului, de sorginte
tracică,[276] este inclus în lista patrimoniului cultural intangibil.[277] Focul este un element
esențial în folclorul bulgăresc, fiind folosit pentru a îndepărta spiritele rele și bolile.
Folclorul bulgăresc personifică bolile sub forma unor vrăjitoare și conține o gamă largă
de creaturi mitice, între care lamea, samodiva (veela) și karakondjul.[278] Unele dintre
obiceiurile și ritualurile de izgonire a acestor spirite au supraviețuit și încă se mai
practică, așa cum sunt Kukeri(d) și survakari.[279] La 1 martie, primăvara este salutată
sărbătorind Martenița.[280]
Primul și al Doilea Imperiu Bulgar au funcționat ambele ca centre ale culturii slave în
mare parte din Evul mediu, exercitând o considerabilă influență culturală asupra
Bisericii Ortodoxe prin școlile de litere de la Preslav, Ohrid și Tărnovo.[281][282][283] Alfabetul
chirilic, utilizat ca sistem de scriere în multe limbi din Europa de Est și Asia, își are
originea la școala literară de la Preslav prin secolul al IX-lea. [284] În toate cazurile,
progresul medieval al Bulgarilor în domeniul artelor și literelor a luat sfârșit odată cu
cucerirea otomană, când multe opere de artă au fost distruse, iar activitățile artistice s-
au reluat abia după renașterea națională din secolul al XIX-lea[285] După eliberare,
literatura bulgară a adoptat rapid stiluri europene, cum ar fi romantismul și simbolismul.
De la începutul secolului al XX-lea, au ieșit în evidență mai mulți scriitori bulgari, cum ar
fi Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peio Iavorov, Iordan Radicikov și Țvetan Todorov.[286]
[287]
 În 1981, scriitorul de limbă germană născut în Bulgaria Elias Canetti a primit Premiul
Nobel pentru Literatură.[288].

Ceaslovul, o veche carte tipărită bulgărească în alfabetul chirilic, datând din 1566

Muzica populară bulgărească este de departe cea mai complexă formă de artă
tradițională și s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor ca o combinație de influențe
occidentale și orientale. Ea conține tonalități și moduri orientale, ortodoxe medievale și
europene occidentale.[289] Muzica are un sunet deosebit și folosește o gamă largă de
instrumente tradiționale, cum ar fi Gadulka(d) (cobză), Gaida(d) (cimpoi), cavalul și toba.
Una dintre trăsăturile distinctive este timpul ritmic extins, care nu are echivalent în restul
muzicii europene.[19] Corul vocal de femei al Televiziunii Bulgare este cel mai cunoscut
ansamblu de muzică populară din țară, și a primit un premiu Grammy în 1990.
[290]
 Compoziția muzicală scrisă din Bulgaria datează din Evul Mediu timpuriu, cu
lucrările lui Ioan Kukuzelis(d) (c. 1280–1360).[291] Muzica clasică, de operă și balet sunt
reprezentate de compozitorii Emanuil Manolov(d), Pancio Vladigherov și Gheorghi
Atanasov și de cântăreții Ghena Dimitrova și Boris Hristov.[292][293][294][295] Interpreții bulgari
au devenit cunoscuți și în alte genuri muzicale, cum ar fi rock
progresiv (FSB), electropop (Mira Aroyo(d)) și jazz (Milcio Leviev).
Artele vizuale religioase cuprind fresce, picturi murale și icoane, multe produse de
școala artistică de la Tărnovo.[296] Vladimir Dimitrov(d), Nikolai Diulgheroff și Christo and
Jeanne-Claude(d) sunt printre cei mai cunoscuți artiști moderni bulgari. [285] Industria
cinematografică este însă mai slabă: în 2010, în Bulgaria s-au produs doar trei filme de
lung-metraj și două documentare cu finanțare publică. Evenimentele culturale sunt
promovate în presa națională, ce cuprinde postul național de radio, și
cotidienele Trud(d) și 24 Ceasa.[297]
Echipa olimpică a Bulgariei la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2010

Bucătăria bulgărească este similară celor din alte țări balcanice și prezintă o puternică
influență turcească și grecească.[298] Printre cele mai importante produse culinare locale
se numără iaurtul, Lukanka, banița, salata șopska, liutenița și cozonacul. Sunt prezente
și alte feluri de mâncare orientale, cum ar fi musaca, ghiveci și baclava. Consumul de
carne se află sub media europeană, fiind preferate diverse salate. [298] Rachiul este
băutura alcoolică tradițională din fructe, consumată în Bulgaria încă din secolul al XIV-
lea.[299] Vinurile bulgărești sunt cunoscute pentru
soiurile Savagnin(d), muscat și Mavrud(d), din care se produc până la 200.000 de tone
anual.[300][301] Înainte de 1989, Bulgaria era al doilea exportator mondial de vin. [302]
Bulgaria are rezultate bune la sporturi cum ar fi lupte, haltere, box, gimnastică și tenis.
[303]
 Țara are una din cele mai bune echipe de volei din lume, pe locul șase mondial
conform clasamentului Federația Internațională de Volei(d) pe 2011.[304] Fotbalul este de
departe cel mai popular sport.[303] Între fotbaliștii bulgari celebri se numără atacantul
lui Manchester United Dimităr Berbatov, precum și Hristo Stoicikov, de două ori
câștigător al Ghetei de Aur și cel mai de succes jucător bulgar din toate timpurile.
[305]
 Între cluburile de fotbal de prim rang se numără ȚSKA Sofia[306][307] și Levski Sofia.
Cea mai bună performanță a naționalei la campionatele mondiale a fost obținută în SUA
(1994), când a eliminat consecutiv Mexicul și Germania, obținând locul al patrulea.
[303]
 Bulgaria participă la Jocurile Olimpice încă de la prima ediție de la Atena 1896, când
a fost reprezentată de Charles Champaud.[308] În total, Bulgaria a câștigat până în 2008
(inclusiv) 218 medalii: 52 de aur, 86 de argint și 80 de bronz, [309] ceea ce o plasează pe
locul 24 în clasamentul tuturor timpurilor.
Patrimoniul mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]
UNESCO a inclus pe lista patrimoniului mondial următoarele locuri din Bulgaria:[310]

 Orașul vechi Nesebăr (din 1983)

 Biserica Boiana din Sofia (din 1979)
 Călărețul din Madara (din 1979)
 Mănăstirea Rila (din 1983)
 Bisericile săpate în stâncă din Ivanovo (din 1979)
 Mormântul tracic de la Kazanlăk (din 1979)
 Mormântul tracic de la Sveștari (din 1985)
 Parcul Național Pirin (din 1983)
 Rezervația naturală Srebărna (din 1983)
 Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei  — sit
transnațional, cuprinde (din 2017) și câteva zone din cadrul Parcului Natural Balcanii
Centrali

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d „World Economic Outlook Database, April 2021”.  IMF.org. International Monetary
Fund. Accesat în  6 aprilie 2021.
2. ^ „Gini coefficient of equivalised disposable income – EU-SILC
survey”.  ec.europa.eu. Eurostat. Accesat în 30 martie 2020.
3. ^ Human Development Report 2020 The Next Frontier: Human Development and the
Anthropocene(PDF). United Nations Development Programme. 15 decembrie 2020. pp. 343–
346.  ISBN  978-92-1-126442-5. Accesat în 16 decembrie 2020.
4. ^ Usually resident population on 1 January (în engleză),  Eurostat, accesat în 3 martie 2020
5. ^ Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (2009). „Development of metallurgy in
Eurasia”[Dezvoltarea metalurgiei în Eurasia] (în engleză). Department of Prehistory and
Europe,  British Museum. p.  1015. Accesat în 8 iunie 2012.  In contrast, the earliest exploitation and
working of gold occurs in the Balkans during the mid-fifth millennium BC, several centuries after the
earliest known copper smelting. This is demonstrated most spectacularly in the various objects
adorning the burials at Varna, Bulgaria (Renfrew 1986; Highamet al. 2007). In contrast, the earliest
gold objects found in Southwest Asia date only to the beginning of the fourth millennium BC as at
Nahal Qanah in Israel (Golden 2009), suggesting that gold exploitation may have been a Southeast
European invention, albeit a short-lived one.
6. ^ Sigfried J. de Laet, ed. (1996). History of Humanity: From the Third Millenium to the
Seventh Century BC  [Istoria omenirii: din mileniul al III-lea până în secolul al VII-lea î.e.n.] (în
engleză). UNESCO / Routledge. p.  99. ISBN 9789231028113. Accesat în 8 iunie 2012.  The first
major gold-working centre was situated at the mouth of the Danube, on the shores of the Black Sea in
Bulgaria...
7. ^ Milisauskas, Sarunas (2011).  European Prehistory: A Survey  [Preistorie europeană: studiu].
Springer. ISBN 9781441966339. Accesat în 8 iunie 2012.  One of the earliest dates for an
Aurignacian assemblage is greater than 43,000 BP from Bacho Kiro cave in Bulgaria...
8. ^ „Early human marks are 'symbols'” [Vechi semne umane sunt «simboluri»] (în engleză).
BBC News. 16 martie 2004. Accesat în 8 iunie 2012.
9. ^ „Bulgaria entry”.  Freedom House. Accesat în  20 martie 2012.
10. ^ Tillier, Anne-Marie; Sirakov, Nikolay; Guadelli, Aleta; Fernandez, Philippe; Sirakova,
Svoboda (octombrie 2017).  „Evidence of Neanderthals in the Balkans: The infant radius from
Kozarnika Cave (Bulgaria)”.  Journal of Human Evolution (111): 54–62. Accesat în 14 septembrie
2018.
11. ^ a b c d Crampton, R. J. (1987).  A Short History of Modern Bulgaria. Cambridge University
Press. pp.  1, 8–5.  ISBN  978-0521253406. Accesat în 18 august 2018.
12. ^ a b „History”. Encyclopædia Britannica. Accesat în  28 iulie 2018.
13. ^ Gimbutas, Marija A. (1974).  The gods and goddesses of Old Europe: 7000 to 3500 BC
myths, legends and cult images. University of California Press. pp. 29–32. ISBN 978-0520019959.
Accesat în 30 august 2018.
14. ^ Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (2009). „Development of metallurgy in
Eurasia”. Department of Prehistory and Europe,  British Museum. p.  1015. Accesat în 28 iulie
2018.  In contrast, the earliest exploitation and working of gold occurs in the Balkans during the mid-
fifth millennium BC, several centuries after the earliest known copper smelting. This is demonstrated
most spectacularly in the various objects adorning the burials at Varna, Bulgaria (Renfrew 1986;
Highamet al. 2007). In contrast, the earliest gold objects found in Southwest Asia date only to the
beginning of the fourth millennium BC as at Nahal Qanah in Israel (Golden 2009), suggesting that
gold exploitation may have been a Southeast European invention, albeit a short-lived one.
15. ^ Laet, Sigfried J. de (1996).  History of Humanity: From the Third Millennium to the Seventh
Century BC. UNESCO / Routledge. p. 99.  ISBN  978-92-3-102811-3. Accesat în 8 iunie 2012.  The
first major gold-working centre was situated at the mouth of the Danube, on the shores of the Black
Sea in Bulgaria ...
16. ^ Grande, Lance (2009).  Gems and gemstones: Timeless natural beauty of the mineral world.
The University of Chicago Press. p.  292. ISBN 978-0-226-30511-0. Accesat în  20 decembrie
2011.  The oldest known gold jewelry in the world is from an archaeological site in Varna Necropolis,
Bulgaria, and is over 6,000 years old (radiocarbon dated between 4,600BC and 4,200BC).
17. ^ Anthony (ed), David W.; Chi (ed.), Jennifer (2010). The Lost World of Old Europe: The
Danube Valley, 5000-3500 BC. Institute for the Study of the Ancient World. pp.  39, 201.  ISBN  978-0-
691-14388-0. Accesat în 25 iulie 2018.  ...grave 43 at the Varna cemetery, the richest single grave
from Old Europe, dated about 4600-4500 BC.
18. ^ „The Gumelnita Culture”. Government of France. Accesat în  4 decembrie 2011. The
Necropolis at Varna is an important site in understanding this culture.
19. ^ a b c d e „Bulgaria Factbook”. United States Central Command. Accesat în decembrie 2011.
20. ^ Schoenberger, Erica (2015). Nature, Choice and Social Power. Routledge.
p. 81.  ISBN  978-0-415-83386-8. Accesat în 25 iulie 2018.  The graves at Varna range from poor to
richly endowed, suggesting a rather high degree of social differentiation. Their discovery has led to a
re-evaluation of the form of social organization characteristic of the Varna culture and of the onset of
social stratification in Neolithic cultures.
21. ^ „Bulgar”. Encyclopædia Britannica. Accesat în  28 iulie 2018.
22. ^ Boardman, John; Edwards, I.E.S.; Sollberger, E. (1982). The Cambridge Ancient History –
part1: The Prehistory of the Balkans, the Middle East and the Aegean World, Tenth to Eighth
Centuries BC. 3. Cambridge University Press. p. 53.  ISBN  978-0521224963. Yet we cannot identify
the Thracians at that remote period, because we do not know for certain whether the Thracian and
Illyrian tribes had separated by then. It is safer to speak of Proto-Thracians from whom there
developed in the Iron Age...
23. ^ a b c „Balkans”. Encyclopædia Britannica. Accesat în 16 august 2018.
24. ^ Kidner, Frank; et al. (2013). Making Europe: The Story of the West. Cengage Learning.
p. 57.  ISBN  978-1111841317. (...) In addition, the Persians gained Thrace (modern-day Bulgaria)
25. ^ Roisman & Worthington 2011, pp. 135–138, 343–345.
26. ^ Roisman & Worthington, pp. 135–138, 343–345.
27. ^ Nagle, D. Brendan (2006).  Readings in Greek History: Sources and Interpretations. Oxford
University Press. p. 230.  ISBN  978-0199978458. However, one of the Thracian tribes, the Odrysians,
succeeded in unifying the Thracians and creating a powerful state
28. ^ Ashley, James R. (1998). The Macedonian Empire: The Era of Warfare Under Philip II and
Alexander the Great, 359-323 B.C. McFarland & Company, Inc. pp. 139–140. ISBN 978-
0786419180. Accesat în  25 iulie 2018.
29. ^ O Hogain, Daithi (2002). The Celts: A History. The Boydell Press. pp.  69–71.  ISBN  978-
0851159232. Accesat în  25 iulie 2018.
30. ^ Gagarin, Michael, ed. (2010). The Oxford Encyclopedia of Ancient Greece and Rome.  1.
Oxford University Press. p.  55. ISBN 978-0-19-517072-6. Accesat în  25 iulie 2018.
31. ^ „Ulfilas”. Encyclopædia Britannica. Accesat în  18 august 2018.
32. ^ Singleton, Fred; Fred, Singleton (1985).  A Short History of the Yugoslav Peoples.
Cambridge University Press. pp. 13–14. ISBN 9780521274852.
33. ^ Fouracre, Paul; McKitterick, Rosamond; Reuter, Timothy; Abulafia, David; Luscombe, David
Edward; Allmand, C. T.; Riley-Smith, Jonathan; Jones, Michael (1995).  The New Cambridge Medieval
History: Volume 1, C.500-c.700  (în engleză). Cambridge University Press.
p. 524.  ISBN  9780521362917.
34. ^ Curta, Florin (2001).  The Making of the Slavs: History and Archaeology of the Lower
Danube Region, c.500–700  (PDF). Cambridge University Press. pp.  311–334.  ISBN  9781139428880.
35. ^ MacDermott, Mercia (1998).  Bulgarian folk customs. Jessica Kingsley Publishers. pp. 19,
64–70, 226.  ISBN  978-1853024863. Accesat în 18 august 2018. While dancing round fires and
jumping over fires forms part of many Slav customs, dancing on fire does not, and it is therefore likely
that nestinarstvo was inherited by the Bulgarians from the Hellenized Thracians who inhabited the
land before them.
36. ^ Detrez, Raymond (2014).  Historical Dictionary of Bulgaria. Rowman & Littlefield.
p. 5. ISBN 978-1442241794.
37. ^ Parry, Ken, ed. (2010). The Blackwell Companion to Eastern Christianity. Wiley-Blackwell.
p. 48.  ISBN  978-1444333619. The conquest of the Balkans and the rise of the Bulgarian Empire was
not a disaster for the indigenous population and its material and spiritual culture. The settlers and the
local Romanized or semi-Romanized Thraco-Illyrian Christians influenced each other's way of life and
socio-economic organization, as well as each other's cultures, language and religious outlook.
38. ^ Wolfram, Herwig (1990). History of the Goths. University of California Press.
p. 8. ISBN 978-0520069831.
39. ^ Zlatarski, Vasil (1938).  History of the First Bulgarian Empire. Period of Hunnic-Bulgarian
domination (679–852) (în Bulgarian). Marin Drinov Publishing House. p. 188.  ISBN  978-9544302986.
Accesat în 23 mai 2012.
40. ^ Zlatarski, Vasil (1938).  History of the First Bulgarian Empire. Period of Hunnic-Bulgarian
domination (679-852)  (în bulgară). p. 188. Accesat în  23 mai 2012.
41. ^ Runciman, Steven (1930).  История на Първото българско Царство. I. Епоха на хуно-
българското надмощие (679—852)  [Istoria Primului Imperiu Bulgar]. G. Bell and Sons. p. 26.
42. ^ Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes
1981, p.35
43. ^ Ivanov, Lyubomir (2007).  ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES.
Bulgarian Academy of Sciences. p. 4. Accesat în 20 decembrie 2011.
44. ^ Teofan Confesorul (1883). C. de Boor, ed. Theophanis chronographia (în greacă).  1 (ed.
Teubner). pp. 25–30. φασί δε τινές ότι και ανθρώπους τεθνεώτας και την εαυτών κόπρον εις τα
κλίβανα βάλλοντες και ζυμούντες ήσθιον. ενέσκηψε δε εις αυτούς και λοιμική νόσος και αναρίθμητα
πλήθη εξ αυτών ώλεσεν. συνήψε δε προς αυτούς πόλεμον και τον των Βουλγάρων έθνος, και, ως
φασίν οι ακριβώς επιστάμενοι, [ότι] κβ χιλάδας Αράβων κατέσφαξαν.
45. ^ „Krum (Bulgar khan)”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în  23 decembrie 2011.
46. ^ a b „Reign of Simeon I”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în 4 decembrie
2011.  Under Simeon’s successors Bulgaria was beset by internal dissension provoked by the spread
of Bogomilism (a dualist religious sect) and by assaults from Magyars, Pechenegs, the Rus, and
Byzantines.
47. ^ Fine, John V.A. (1991).  The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the
Late Twelfth Century. University of Michigan Press. pp.  144–148.  ISBN  978-0-472-08149-3.
48. ^ Browning, Robert (1975). Byzantium and Bulgaria. Temple Smith. pp.  194–5.  ISBN  0-
85117-064-1.
49. ^ „Reign of Simeon I”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în 20 ianuarie 2012.
50. ^ „Samuel”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în 20 ianuarie 2012.
51. ^ Scylitzae, Ioannis (1973).  Synopsis Historiarum. Corpus Fontium Byzantiae Historiae (ed.
Hans Thurn). p.  457. ISBN 978-3-11-002285-8.
52. ^ Pavlov, Plamen (2005). „ЗАГОВОРИТЕ НА "МАГИСТЪР ПРЕСИАН
БЪЛГАРИНА"”  [Uneltirile «magistrului Presian Bulgarul»].  Rebeli și aventurieri în Bulgaria
medievală  (în bulgară). LiterNet. Accesat în 20 decembrie 2011.  Și, în primăvara lui 1018, «partidul
capitulării» a ieșit câștigător și Vasile al II-lea a intrat liber în capitala Bulgariei, Ohrid.
53. ^ Cameron, Averil (2006). The Byzantines. Blackwell Publishing. p.  170. ISBN 978-1-4051-
9833-2.
54. ^ Paul Stephenson, Byzantium's Balkan Frontier: A Political Study of the Northern Balkans,
900-1204, Cambridge University Press, 29 iun. 2000, p.288
55. ^ „Bulgaria – Second Bulgarian Empire”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în  31
martie 2012.
56. ^ a b c d James David Bourchier(d)  (1911). „History of Bulgaria”. Encyclopædia Britannica 1911.
Accesat în 9 decembrie 2011..
57. ^ Ivanov, Lyubomir (2007).  ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES.
Academia Bulgară de Științe. p.  4. Accesat în  20 decembrie 2011. The capital Tarnovo became a
political, economic, cultural and religious center seen as ‘the Third Rome’ in contrast to
Constantinople’s decline after the Byzantine heartland in Asia Minor was lost to the Turks during the
late 11th century.
58. ^ „The Golden Horde”. Library of Congress Mongolia country study. Accesat în  4 decembrie
2011.  The Mongols maintained sovereignty over eastern Russia from 1240 to 1480, and they
controlled the upper Volga area, the territories of the former Volga Bulghar state, Siberia, the northern
Caucasus,  Bulgaria (for a time), the Crimea, and Khwarizm
59. ^ a b c d „Bulgaria – Ottoman rule”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în  21 decembrie
2011.  With the capture of a rump Bulgarian kingdom centred at Bdin (Vidin) in 1396, the last remnant
of Bulgarian independence disappeared. ... The Bulgarian nobility was destroyed—its members either
perished, fled, or accepted Islam and Turkicization—and the peasantry was enserfed to Turkish
masters.
60. ^ Jireček, K. J.  (1876). Geschichte der Bulgaren (în German). Nachdr. d. Ausg.
Prag.  ISBN  3-487-06408-1. Accesat în 20 decembrie 2011.
61. ^ Schurman, Jacob Gould (2005) [1916]. The Balkan Wars: 1912–1913  (ed. 2). Cosimo.
p. 140.  ISBN  978-1-59605-176-8. Accesat în 20 decembrie 2011.  There is historic justice in the
circumstance that the Turkish Empire in Europe met its doom at the hands of the Balkan nations
themselves. For these nationalities had been completely submerged and even their national
consciousness annihilated under centuries of Moslem intolerance, misgovernment, oppression, and
cruelty. ... none suffered worse than Bulgaria, which lay nearest to the capital of the Mohammedan
conqueror.
62. ^ „Reminiscence from Days of Liberation*”.  Novinite.  3 martie 2011. Accesat în  20 decembrie
2011.
63. ^ a b The Final Move to Independence.
64. ^ a b San Stefano, Berlin and Independence.
65. ^ Blamires, Cyprian (2006).  World Fascism: A historical encyclopedia. ABC-CLIO.
p. 107.  ISBN  1-57607-941-4. Accesat în 20 decembrie 2011.  The "Greater Bulgaria" re-established
in March 1878 on the lines of the medieval Bulgarian empire after liberation from Turkish rule did not
last long.
66. ^ „Timeline: Bulgaria – A chronology of key events”. BBC News. 6 mai 2010. Accesat în 20
decembrie 2011.
67. ^ Historical Setting.
68. ^ Crampton, R.J. (2007). Bulgaria. Oxford University Press. p. 174.  ISBN  978-0-19-954158-
4.
69. ^ Dillon, Emile Joseph (1920) [1920]. „XV”. The Inside Story of the Peace Conference.
Harper.  ISBN  978-3-8424-7594-6. Accesat în 20 decembrie 2011.  The territorial changes which the
Prussia of the Balkans was condemned to undergo are neither very considerable nor
unjust. Parametru necunoscut |unused_data= ignorat (ajutor)
70. ^ Pinon, Rene (1913). L'Europe et la Jeune Turquie: les aspects nouveaux de la question
d'Orient  (în franceză). Perrin et cie.  ISBN  978-1-144-41381-9 (Nabu Press Edition)  Verificați
valoarea  |isbn=: invalid character (ajutor). Accesat în  20 decembrie 2011. On a dit souvent de la
Bulgarie qu'elle est la Prusse des Balkans
71. ^ Tucker, Spencer C; Wood, Laura (1996). The European Powers in the First World War: An
Encyclopedia. Taylor & Francis. p. 173.  ISBN  0815303998.
72. ^ Broadberry, Stephen; Klein, Alexander (8 februarie 2008). „Aggregate and Per Capita GDP
in Europe, 1870–2000: Continental, Regional and National Data with Changing Boundaries”  (PDF).
Department of Economics at the University of Warwick, Coventry. p. 18. Accesat în  24 mai 2012.
73. ^ Mintchev, Vesselin (1999). „External Migration in Bulgaria”.  South-East Europe
Review (3/99): 124. Accesat în  20 decembrie 2011.
74. ^ Chenoweth, Erica (2010). Rethinking Violence: States and Non-State Actors in Conflict.
Belfer Center for Science and International Affairs. p. 129.  ISBN  978-0-262-01420-5. Bulgaria, for
example, had a net surplus of refugees and was faced with the daunting task of absorbing thousands
of Bulgarian refugees from Greece over a relatively short period. While international loans from the
Red Cross and other organizations helped to defray the substantial costs of accommodating surplus
populations, it placed a strenuous financial burden on states that were still recovering from the war an
experiencing economic downturn as well as political upheaval.
75. ^ Bulgaria in World War II: The Passive Alliance.
76. ^ Wartime Crisis.
77. ^ Pavlowitch, Stevan K. (2008). Hitler's new disorder: the Second World War in Yugoslavia.
Columbia University Press. pp.  238–240.  ISBN  0-231-70050-4. Accesat în 20 decembrie
2011.  When Bulgaria switched sides in September
78. ^ Ivan Vatahov (17 aprilie 2003).  „Zhelyu Zhelev – The dissident president”.  The Sofia Echo.
Accesat în 20 decembrie 2011.
79. ^ Crampton, R. J. (2005).  A concise history of Bulgaria. Cambridge University Press.
p. 271.  ISBN  0-521-61637-9. Accesat în 20 decembrie 2011.
80. ^ Domestic Policy and Its Results.
81. ^ After Stalin.
82. ^ The Economy.
83. ^ The Political Atmosphere in the 1970s.
84. ^ Bohlen, Celestine (17 octombrie 1991).  „Vote Gives Key Role to Ethnic Turks” [Votul dă rol-
cheie etnicilor turci]. The New York Times. Accesat în 20 decembrie 2011.  in 1980s ... the
Communist leader, Todor Zhivkov, began a campaign of cultural assimilation that forced ethnic Turks
to adopt Slavic names, closed their mosques and prayer houses and suppressed any attempts at
protest. One result was the mass exodus of more than 300,000 ethnic Turks to neighboring Turkey in
1989
85. ^ „Cracks show in Bulgaria's Muslim ethnic model”.  Reuters. 31 mai 2009. Accesat în 30
octombrie 2011.
86. ^ Government and Politics.
87. ^ „Bulgarian Politicians Discuss First Democratic Elections 20y After”. Novinite. 5 iulie 2010.
Accesat în 20 decembrie 2011.
88. ^ „Разрушителният български преход” [Distrugătoarea tranziție bulgară].  Le Monde
Diplomatique (în bulgară). 1 octombrie 2007. Accesat în 20 decembrie 2011.
89. ^ World Socialist Web Site (24 iulie 2001).  „Ex-King Simeon II named new prime minister of
Bulgaria”. Accesat în 20 decembrie 2011.
90. ^ a b c d Library of Congress 2006, p. 16.
91. ^ „Human Development Index Report”  (PDF). United Nations. 2005. p. 220. Accesat în  4
decembrie 2011. Comparație cu 2004 Report, pagina 140, accesat la 4 decembrie 2011.
92. ^ a b „NATO Update: Seven new members join NATO”. NATO. 29 martie 2004. Accesat în 20
decembrie 2011.
93. ^ a b Bos, Stefan (1 ianuarie 2007). „Bulgaria, Romania Join European Union”.  VOA News.
Voice of America. Accesat în 2 ianuarie 2009.
94. ^ a b c d e f Library of Congress 2006, p. 4.
95. ^ Penin, Rumen (2007). Природна география на България (în bulgară). Bulvest 2000.
p. 18.  ISBN  978-954-18-0546-6.
96. ^ „Countries ranked by area”. The World Factbook (în engleză).  Central Intelligence Agency.
Accesat în 4 decembrie 2011.
97. ^ „Bulgaria”. The World Factbook (în engleză).  Central Intelligence Agency. Accesat în 4
decembrie 2011.
98. ^ „Мусала”.  Българска енциклопедия А-Я  (în bulgară). Academia Bulgară de Științe /
Trud.  2002. ISBN 954-8104-08-3.  OCLC 163361648.
99. ^ Topography.
100. ^ Doncev, D. (2004). Geografia Bulgariei (în bulgară). Ciela. p. 68.  ISBN  954-649-717-7.
101. ^ „Extreme temperature records worldwide”  [Temperaturi extreme în toată lumea].
MeteorologyClimate. Accesat în 17 aprilie 2012.
102. ^ Climate.
103. ^ „Bulgarian NGO to Track 5 Imperial Eagles by Satellite”.  Novinite.  9 iulie 2010. Accesat
în 22 decembrie 2011.
104. ^ „Kyoto Protocol Status of Ratification (pdf)”  (PDF)  (în engleză). Accesat în 20 decembrie
2011.
105. ^ „Bulgaria Achieves Kyoto Protocol Targets – IWR Report”.  Novinite (în engleză).  11 august
2009. Accesat în  20 decembrie 2011.
106. ^ Kanev, Petar (2009). „България от Космоса: сеч, пожари, бетон... и надежда”. *8*
Magazine  (în bulgară). Klub 8 (2).
107. ^ „High Air Pollution to Close Downtown Sofia”.  Novinite.  14 ianuarie 2008. Accesat în  20
decembrie 2011.
108. ^ „Bulgaria's Sofia, Plovdiv Suffer Worst Air Pollution in Europe”  [Sofia și Plovdiv din Bulgaria
au cel mai poluat aer din Europa].  Novinite.  23 iunie 2010. Accesat în 20 decembrie 2011.
109. ^ a b „Bulgaria's quest to meet the environmental acquis” [Încercarea Bulgariei de a adopta
aquisul comunitar pe mediu] (în engleză). European Stability Initiative. 10 decembrie 2008. Accesat
în 20 decembrie 2011.
110. ^ „Municipal waste recycling 1995–2008 (1000 tonnes)”  (în engleză). Eurostat. 2008.
Accesat în 20 decembrie 2011.
111. ^ „The first factory for recycling of electronic appliances now works”. Dnevnik. 28 iunie 2010.
Accesat în 20 decembrie 2011.
112. ^ „Бъдещето на природните паркове в България и техните администрации”  [Viitorul
parcurilor naturale din Bulgaria și al administrațiilor lor].  Revista Gora (în bulgară). iunie 2010.
Accesat în 20 decembrie 2011.
113. ^ „Ще има ли България биосферни резервати?”  [Va avea Bulgaria vreo rezervație a
biosferei?].  Revista Gora (în bulgară). mai 2007. Accesat în  20 decembrie 2011.
114. ^ „Bulgaria – Environmental Summary, UNData, United Nations” (în engleză). Națiunile Unite.
Accesat în 20 decembrie 2011.
115. ^ „«Живата вечност» разказва за вековния дъб в село Гранит” [«Eternitatea vie"
vorbește despre stejarul secular din satul Granit] (în bulgară). Obștina Stara Zagora. Accesat în 4
decembrie 2011.
116. ^ „Характеристика на флората и растителността на България”  [Caracteristicile
florei și vegetației din Bulgaria] (în bulgară). Fundația Bulgaro-Elvețiană pentru Protecția
Biodiversității. Accesat în  20 decembrie 2011.
117. ^ „Conservation Action Plan for the golden jackal”  [Plan de acțiune pentru conservarea
șacalului auriu]  (PDF) (în engleză). WWF. aprilie 2004. Accesat în 20 decembrie 2011.  An estimate
for Bulgarian jackal population in the early ‘90s was put at up to 5000 individuals (Demeter & Spassov
1993). The jackal population in Bulgaria increased till 1994 and since then it seems to have been
stabilized (Spassov pers. comm.).
118. ^ „Голямото завръщане на риса в България” [Marea întoarcere a râsului în Bulgaria] (în
bulgară). BirdsOfEurope.  23 mai 2009. Accesat în  20 decembrie 2011.
119. ^ a b c Library of Congress 2006, p. 17.
120. ^ „Bulgarian Cabinet Faces No-Confidence Vote Over Atomic Plant”.  Bloomberg
Businessweek. 6 aprilie 2012. Arhivat din  original  la 26 iulie 2013. Accesat în  1 iunie 2012.
121. ^ „Bulgarian government resigns amid growing protests”. Yahoo News. Arhivat
din  original  la 8 martie 2013. Accesat în 20 februarie 2013.
122. ^ „Rightist GERB holds lead in Bulgaria's election”. Reuters.  12 mai 2013. Accesat în  15 mai
2013.
123. ^ „PM Hopeful: New Bulgarian Cabinet Will Be 'Expert, Pragmatic'”. Novinite.com. Sofia News
Agency. Accesat în 12 martie 2014.
124. ^ Buckley, Neil (29 mai 2013).  „Bulgaria parliament votes for a 'Mario Monti' to lead
government”. FT.com. Accesat în 4 iunie 2013.
125. ^ Seiler Bistra; Emiliyan Lilov (26 iunie 2013). „Bulgarians protest government of
'oligarchs'”. Deutsche Welle. Accesat în 30 martie 2014.
126. ^ „Timeline of Oresharski's Cabinet: A Government in Constant Jeopardy”. Novinite.com.
Sofia News Agency. Accesat în  29 iulie 2014.
127. ^ „Bulgaria's PM Plamen Oresharski Resigns”.  Novinite.com. Sofia News Agency. Accesat
în 25 iulie 2014.
128. ^ „Bulgaria's President Names Georgi Bliznashki as Prime Minister”. Novinite.  5 august 2014.
Accesat în 7 aprilie 2016.
129. ^ „Bulgaria's 42nd Parliament Dissolved, Elections on October 5”. Novinite.com. Sofia News
Agency. Accesat în 9 august 2014.
130. ^ Petrov, Angel.  „Bulgaria's Grand Parliament Chessboard Might Be Both Ailment and
Cure”.  Novinite.com. Sofia News Agency. Accesat în 7 octombrie 2014.
131. ^ „Bulgaria's Borisov plasters together coalition government”. Reuters.  6 noiembrie 2014.
Accesat în 7 aprilie 2016.
132. ^ „Bulgaria: Boiko Borisov, desemnat să formeze noul guvern –
AGERPRES”,  Https://www.agerpres.ro, accesat în 2 august 2017 Legătură externa în |
newspaper= (ajutor)
133. ^ „The Bulgarian Legal System and Legal Research”. Hauser Global Law School Program.
august 2006. Accesat în 20 decembrie 2011.
134. ^ „Съдебната ни система – първенец по корупция”. News.bg (în bulgară). 3 iunie 2010.
Accesat în 20 decembrie 2011.
135. ^ Brunwasser, Matthew (5 noiembrie 2006).  „Questions arise again about Bulgaria's legal
system”.  The New York Times. Accesat în  20 decembrie 2011.
136. ^ „Transparency International report: Bulgaria perceived as EU's most corrupt country”. Postul
național de radio bulgar. 1 decembrie 2012. Accesat în  23 mai 2012.
137. ^ „Bulgaria Sets Up Anti-Corruption Unit; Security Chief Steps Down”. Bloomberg.  17
februarie 2011. Accesat în  23 mai 2012.
138. ^ Interpol. „Interpol entry on Bulgaria”. Interpol. Arhivat din original la  3 august 2012. Accesat
în 20 decembrie 2011.
139. ^ „National Police Service”. Ministerul de Interne din Bulgaria. Accesat în  25 mai 2012.
140. ^ Ghirghinova, Galina (19 ianuarie 2010). „Официално: Близо 27 хиляди са полицаите в
България”[Oficial: Polițiștii din Bulgaria sunt aproape 27,000].  Vsekiden (în bulgară). Accesat în 20
decembrie 2011.
141. ^ „Website-ul Agenției de Stat pentru Securitate Națională”. Agenției de Stat pentru Securitate
Națională. Accesat în  20 decembrie 2011.
142. ^ „LOCAL STRUCTURES IN BULGARIA”. Consiliul Comunelor și Regiunilor Europene.
Accesat în 11 aprilie 2012.
143. ^ „Historical development of the administrative and territorial division of the Republic of
Bulgaria”  (în Bulgarian). Ministry of Regional Development. Accesat în 26 decembrie 2011.
144. ^ „The oblasts in Bulgaria. Portraits”. Ministry of Regional Development. Accesat în  4
decembrie 2011.
145. ^ „The United Nations Security Council”. The Green Papers Worldwide. Accesat în  4
decembrie 2011.
146. ^ „European Commission Enlargement Archives: Treaty of Accession of Bulgaria and
Romania”. European Commission. 25 aprilie 2005. Accesat în 20 decembrie 2011.
147. ^ „Бай Тошо мислил да вкара България в ЕС”  [Visul lui Todor Jivkov — Bulgaria în CE în
'87]. Dnes.bg  (în bulgară).  15 august 2008. Accesat în  20 decembrie 2011.
148. ^ „Бай Тошовият блян - България в ЕС през '87” [Todor Jivkov dorea ca Bulgaria să adere
la CE].  Vsekiden (în bulgară). 3 septembrie 2008. Accesat în 20 decembrie 2011.
149. ^ „"Дойче веле": Тодор Живков искал България да стане член на ЕС” ["Deutsche Welle":
Todor Jivkov dorea ca Bulgaria să intre în CE]. Vesti  (în bulgară).  3 septembrie 2008. Accesat în  20
decembrie 2011.
150. ^ „Bulgaria Factbook”. Bureau of European and Eurasian Affairs, U.S. Department of State.
Accesat în 4 decembrie 2011.
151. ^ „Bulgaria - relations”. Ministry of Foreign Affairs of Greece. Accesat în 31 martie 2012.
152. ^ „Bulgaria - Bilateral Relations”. Ministry of Foreign Affairs of the PRC. Accesat în 31 martie
2012.
153. ^ „Vietnam Thanks Bulgaria for University Graduates”.  Novinite.  28 octombrie 2010. Accesat
în 31 martie 2012.
154. ^ „Gaddafi, Sarkozy Involved N-Plant Deal in Rescue of Bulgarian Medics -
Report”. Novinite. 30 aprilie 2012. Accesat în 1 mai 2012.
155. ^ „US, Bulgaria sign defence co-operation agreement”. SE Times.  28 aprilie 2006. Accesat
în 20 decembrie 2011.
156. ^ „The List: The Six Most Important U.S. Military Bases”. Foreign Policy(d). mai 2006. Accesat
în 31 martie 2012.
157. ^ Arms Sales.
158. ^ Foreign Affairs in the 1960s and 1970s.
159. ^ „Armed Forces Development Plan”  (PDF). Ministerul Apărării Bulgariei.  2010. Accesat în 31
martie 2012.
160. ^ Military Personnel.
161. ^ Lalov, Nikola (26 mai 2010).  „Армията все по-уверено се движи към численост 24
000”  [Armata se apropie de numărul de 24.000 de cadre active]. Mediapool (în bulgară). Accesat în 1
noiembrie 2011.
162. ^ Hackett, James  (2010). The Military Balance 2010.  Routledge. pp. 121–123. ISBN 1-
85743-557-5. Mai multe valori specificate pentru |author1= și |last= (ajutor)
163. ^ „Bulgaria 2011 review - Defense”. Novinite. 6 ianuarie 2012. Accesat în 31 martie 2012.
164. ^ „Lista cheltuielilor militare oficiale”  (PDF). Ministerul Apărării din Bulgaria. Accesat în  4
decembrie 2011.
165. ^ Alfred Levinson (1994). „Bulgaria's Transition to a Market Economy”  (PDF). Universitatea
din Sofia. Accesat în  20 decembrie 2011.
166. ^ „World Bank: Data and Statistics: Country Groups”. The World Bank Group.  2008. Accesat
în 27 iulie 2008.
167. ^ „Bulgaria Overview”. USAID.  2002. Arhivat din original la  10 iulie 2011. Accesat în 2
noiembrie 2011.
168. ^ „Bulgaria – Late Communist rule”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în  20
decembrie 2011.  Bulgaria gave the highest priority to scientific and technological advancement and
the development of trade skills appropriate to an industrial state. In 1948 approximately 80 percent of
the population drew their living from the soil, but by 1988 less than one-fifth of the labour force was
engaged in agriculture, with the rest concentrated in industry and the service sector.
169. ^ a b „The economies of Bulgaria and Romania”  [Economiile Bulgariei și României] (în
engleză).  Comisia Europeană. ianuarie 2007. Accesat în  20 decembrie 2011.
170. ^ OECD Economic Surveys.  OECD. 1999. p. 24.  The previous 1997 Economic Survey of
Bulgaria documented how a combination of difficult initial conditions, delays in structural reforms, ...
culminated in the economic crisis of 1996–97.
171. ^ „Average monthly wages and salaries in 2012”  [Salariile medii în 2012]. Institutul Național
de statistică. Accesat în  11 mai 2012.
172. ^ „Households Income, Expenditure and Consumption in 2011”  [Veniturile, consumul și
cheltuielile casnice în 2011]. Institutul Național de Statistică.  17 aprilie 2012. Accesat în  17 aprilie
2012.
173. ^ „GDP per capita in PPS” [PIB pe cap de locuitor în termenii PPC]. Eurostat. Accesat în  8
septembrie 2011.
174. ^ „Price leves in the EU”  (PDF). Eurostat. Accesat în  20 decembrie 2011.
175. ^ „Fixed currency exchange rates”. Bulgarian National Bank. Accesat în  20 decembrie 2011.
176. ^ „Bulgaria's Eurozone accession drifts away”  [Aderarea Bulgariei la zona euro se
îndepărtează]. Focus. Accesat în  2 mai 2012.
177. ^ „Unemployment rate” [Rata șomajului]. Eurostat. Accesat în 6 mai 2012.
178. ^ a b „Real GDP growth rate – volume”.  Eurostat.  2011. Accesat în 20 decembrie 2011.
179. ^ „Economist: financial crisis brewed by U.S. market fundamentalism”. Xinhua. 12 martie
2009. Accesat în  20 decembrie 2011.
180. ^ „Looming Recession to Fuel Further Bulgaria's Jobless Rate” [Recesiunea va alimenta rata
șomajului în Bulgaria]. Novinite. 25 aprilie 2012. Accesat în 1 mai 2012.
181. ^ „Corruption Perceptions Index: Transparency International”. Transparency International. 5
decembrie 2011. Accesat în  7 mai 2012.
182. ^ „Economic Freedom of the World rankings”  (PDF). Fraser Institute(d).  20 septembrie 2011.
Accesat în 20 decembrie 2011.
183. ^ „Ireland Stays in Bulgaria-Led Club of Low Corporate Taxes, Ups Income
Levy”.  Novinite.  22 noiembrie 2010. Accesat în  20 decembrie 2011.
184. ^ „General government gross debt”. Eurostat. Accesat în 25 aprilie 2012.
185. ^ „Bulgaria”. Fondul Monetar Internațional. Accesat în  17 aprilie 2012.
186. ^ „Regional gross domestic product (PPS per inhabitant), by NUTS 2 regions”  [Produs intern
brut regional (PPC pe cap de locuitor), pe regiune NUTS2]. Eurostat. Accesat în 20 decembrie 2011.
187. ^ „Field listing for GDP composition by sector”.  Central Intelligence Agency. 2010. Accesat
în 30 martie 2012.
188. ^ „Labour force rank list”.  The World Factbook. Central Intelligence Agency. Accesat în  20
decembrie 2011.
189. ^ Data from different standpoints (absolute, per capita, as proportion of GDP)Nicolaus Heinen
(11 mai 2011). „EU net contributor or net recipient: Just a matter of your standpoint?” [Contribuitor
sau beneficiar net în UE: doar o chestiune de punct de vedere?]  (pdf). Cercetări  Deutsche Bank.
Accesat în 2 mai 2012.
190. ^ Resource Base.
191. ^ „Bulgaria Automotive Report”. Economist Intelligence Unit(d). 11 martie 2011. Accesat în 20
decembrie 2011.  In particular, offset arrangements linked to the contract of Daimler (Germany) to
supply vehicles to the Bulgarian armed forces have been boosting the local automotive parts sector.
192. ^ „Industries Field Listing”.  Central Intelligence Agency. 2011. Accesat în  20 decembrie
2011.
193. ^ „Bulgaria: Selling off steel”. Oxford Business Group.  31 august 2011. Accesat în  20
decembrie 2011.
194. ^ a b „Bulgaria's ore exports rise 10% in H1 2011 – industry group”. The Sofia Echo.  18 august
2011. Accesat în  20 decembrie 2011.
195. ^ „Total Primary Coal Production (Thousand Short Tons)”. U.S. Energy Information
Administration. Accesat în 15 decembrie 2011.
196. ^ „Bulgaria's 2010 Arms Exports Amounted to EUR 260 M”.  Novinite.  20 iulie 2011. Accesat
în 20 decembrie 2011.
197. ^ a b „Bulgaria – Economic Summary, UNData, United Nations”. United Nations. Accesat în 20
decembrie 2011.
198. ^ „Bulgaria – Natural conditions, farming traditions and agricultural structures”  [Bulgaria -
condiții naturale, tradiții și structuri agricole]. Food and Agriculture Organization. Arhivat
din  original  la 28 martie 2008. Accesat în 2 noiembrie 2011.
199. ^ „Agricultural Policies in non-OECD countries: Monitoring and Evaluation”  [Politicile agricole
în țări ne-OECD: monitorizare și evaluare]  (PDF).  OECD. 2007. Accesat în  20 decembrie 2011.
200. ^ „Bulgarian lavender producers worried about demand drop”  [Producătorii bulgari de
levănțică sunt îngrijorați de scăderea cererii]. The China Post.  14 iulie 2011. Accesat în 20 decembrie
2011.
201. ^ „Еврокомисията наля 388 млн. лв. по сметките на фонд "Земеделие"”  [Comisia
Europeană a transferat 388 milioane de leva fondului «Agricultura»].  Dnes.bg (în bulgară). 5
februarie 2010. Accesat în  20 decembrie 2011.
202. ^ „Bulgaria 'cheapest holiday destination'” [Bulgaria - «cea mai ieftină destinație
turistică»].  The Sofia Echo. 15 iulie 2011. Accesat în  20 decembrie 2011.
203. ^ „Europe (without the euro)” [Europa (fără euro)]. The Guardian. 20 aprilie 2009. Accesat
în 20 decembrie 2011.
204. ^ „Lonely Planet's top 10 countries for 2011” [Primele 10 țări în 2011 la Lonely
Planet].  Lonely Planet. 31 octombrie 2010. Accesat în 20 decembrie 2011.
205. ^ Mag Studio – Contemporary and practical approach to design. „Statistics from the Bulgarian
Tourism Agency”  [Statistici ale Agenției Bulgare pentru Turism]. Agenția Bulgară pentru Turism.
Accesat în 20 decembrie 2011.
206. ^ „Bulgarian tourism gets 42M leva boost” [Turismul bulgar are parte de o creștere de 42M
leva].  The Sofia Echo. 20 ianuarie 2011. Accesat în 20 decembrie 2011.
207. ^ a b „Bulgaria Cuts Drastically R & D Spending”.  Novinite.  30 iunie 2011. Accesat în 20
decembrie 2011.
208. ^ „Research and development expenditure”. Eurostat. Accesat în  20 decembrie 2011.
209. ^ Shopov, V. (2007). „The impact of the European scientific area on the "Brain leaking"
problem in the Balkan countries”.  Nauka  (în bulgară) (1).
210. ^ „Country Profile – Bulgaria”  (PDF). Innovation Union Competitiveness Report 2011. Comisia
Europeană. 2011. Accesat în  20 decembrie 2011.
211. ^ „Bulgaria ranks bottom in meeting EU's Lisbon criteria – World Economic Forum” [Bulgaria
se află pe ultimul loc la respectarea criteriilor UE de la Lisabona].  The Sofia Echo. 27 octombrie
2008. Accesat în  20 decembrie 2011.
212. ^ „Radiation Dose Monitor Experiment ( RADOM )”. ISRO. Accesat în 20 decembrie 2011.
213. ^ Ivanova, T.N. (1998). „Six-month space greenhouse experiments—a step to creation of
future biological life support systems”. Space Research Institute. Accesat în  20 decembrie 2011.
214. ^ Mișev, Dimităr (2004). Cercetarea spațială în Bulgaria (în bulgară). Academia Bulgară de
Științe  (prin editura „Marin Drinov”). p. 162.  ISBN  9544309942. 16 iunie 1990: Cercetările de la
bordul stației spațiale Mir în cadrul programului Interkosmos au început cu sera spațială SVET
dezvoltată de bulgari...
215. ^ „Bulgaria Aims at Entering European Space Agency” [Bulgaria dorește să adere la
ESA].  Novinite.  20 aprilie 2011. Accesat în  20 decembrie 2011.
216. ^ „IT Services: Rila Establishes Bulgarian Beachhead in UK” [Servicii IT: Rila creează un cap
de pod bulgăresc în Regatul Unit]. findarticles.com. 24 iunie 1999. Arhivat din  original  la 25 mai
2012. Accesat în  20 decembrie 2011.
217. ^ „Outsourcing to Bulgaria: Overview of IT Labour Market” [Outsourcing în Bulgaria: vedere
de ansamblu asupra pieței muncii în domeniul IT]. GoalEurope. 26 septembrie 2011. Accesat în 27
aprilie 2012.
218. ^ „БАН вече разполага със суперкомпютър без аналог на Балканите”  [BAS are acum
singurul supercalculator din Balcani] (în bulgară). Dnevnik. 29 aprilie 2010. Accesat în 20 decembrie
2011.
219. ^ „IBM Supercomputer Boosts Bulgaria's Advance Towards Knowledge-Based
Economy”[Supercalculatorul IBM accelerează avansul Bulgariei către economia bazată pe
cunoaștere] (în engleză). IBM Press Room.  9 septembrie 2008. Accesat în  20 decembrie 2011.
220. ^ „Energy Hub”. Oxford Business Group.  13 octombrie 2008. Accesat în  20 decembrie 2011.
221. ^ „Despre centrală”  (în bulgară). AETs Kozloduy EAD. Accesat în 20 decembrie 2011.
222. ^ „Country profile: Bulgaria”.  ENS News (11). 2006. Accesat în  20 decembrie 2011.
223. ^ „EU Energy factsheet about Bulgaria”  (PDF). Comisia Europeană. Accesat în 20 decembrie
2011.
224. ^ „Bulgaria set for massive growth in wind power”  [Bulgaria pregătită pentru creșteri masive
ale energiei eoliene]. European Wind Energy Association.  2010. Accesat în 20 decembrie 2011.
225. ^ „AES wind farm kicks off in Bulgaria” [Parc eolian AES inaugurat în Bulgaria]. PhysOrg. 6
octombrie 2009. Accesat în 20 decembrie 2011.
226. ^ „World rankings by total road length” [Clasamentul mondial al țărilor după lungimea rețelei
de drumuri].  The World Factbook. Central Intelligence Agency. Accesat în  20 decembrie 2011.
227. ^ a b c d Library of Congress 2006, p. 14.
228. ^ „Bulgaria to Turkey wiring underway”  [Cablarea liniei dintre Bulgaria și Turcia a început] (în
engleză). Railway Gazette International. Accesat în 11 mai 2012.
229. ^ „Божков строи жп "Марица"”  [Bojkov construiește calea ferată de mare viteză
Marița].  Standart (în bulgară). Accesat în 11 mai 2012.
230. ^ „Влакът Пловдив - Бургас ще лети с 200 км/ч”  [Trenul Plovdiv-Burgas va merge cu 200
km/h] (în bulgară). Snews.bg. Accesat în  11 mai 2012.
231. ^ „Trains in Bulgaria” [Trenurile în Bulgaria] (în engleză). EuRail. Accesat în 2 mai 2012.
232. ^ „South Stream's Russian gas for Europe”  [Gazul rusesc de pe South Stream pentru Europa
date=20 ianuarie 2009].  RIA Novosti. Accesat în 1 mai 2012.
233. ^ „Bulgaria Opens Tender for Fourth Mobile Operator” [Bulgaria deschide oferta pentru un al
patrulea operator mobil].  Novinite.  3 octombrie 2011. Accesat în  20 decembrie 2011.
234. ^ „Bulgaria Internet Usage Stats and Market Report”  [Rapoarte de piață și statistici de
utilizare a Internetului în Bulgaria]. Internetworldstats.com.  30 iunie 2010. Accesat în 20 decembrie
2011.
235. ^ „The World in 2011 - Facts and Figures” [Lumea în 2011 - fapte și cifre]  (PDF). International
Telecommunication Union. februarie 2012. Accesat în 27 aprilie 2012.
236. ^ „Will EU Entry Shrink Bulgaria's Population Even More? | Europe | Deutsche Welle |
26.12.2006”. Deutsche Welle. Accesat în 20 decembrie 2011.
237. ^ Roth, Klaus; Lauth Bacas, Jutta (2004). Migration In, From, and to Southeastern
Europe [Migrația în, din și către Europa de Sud-Est] (în engleză). The British Library. Accesat în  20
decembrie 2011.
238. ^ „Country Comparison  :: Population growth rate”  [Comparații între țări: rata de creștere
demografică] (în engleză).  Central Intelligence Agency. 2012. Accesat în  20 decembrie 2011.
239. ^ Recensământul din 2011, p. 4
240. ^ a b c Library of Congress 2006, p. 6.
241. ^ „620 000 000 печелят ромските кланове” [Clanurile de romi câștigă 620 de milioane].  24
Ceasa (în bulgară). 10 septembrie 2010. Accesat în 1 mai 2012.
242. ^ „US Department of State 2009 Human Rights Report on Bulgaria” [Raportul pe 2009 privind
drepturile omului în Bulgaria al Departamentului de Stat al SUA].  Novinite.  12 martie 2010. Accesat
în 1 mai 2012. The government also stated that arranged marriages and traditional Romani bride
markets constituted trafficking in persons.
243. ^ „Bulgarian Roma snub new EU plan for gypsy integration”  [Romii bulgari critică planul UE
de integrare]. EUbusiness. 21 iunie 2011. Accesat în  2012.
244. ^ a b c Recensământul din 2011, p. 5
245. ^ Paul Robert Magocsi(d)  (1999). Encyclopedia of Canada's peoples [Enciclopedia popoarelor
Canadei] (în engleză). University of Toronto Press. Accesat în 4 decembrie 2011.
246. ^ James David Bourchier(d)  (1911). „Bulgaria – Language”. Encyclopadia Britannica 1911.
Accesat în 4 decembrie 2011.
247. ^ „The Bulgarian Constitution”  [Constituția Bulgariei] (în engleză). Parlamentul Bulgariei.
Accesat în 20 decembrie 2011.
248. ^ Kiminas, D. (2009).  The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC. p. 15.  ISBN  978-1-
4344-5876-6. Accesat în 20 decembrie 2011.
249. ^ Carvalho, Joaquim (2007). Religion and power in Europe: conflict and convergence  [Religie
și putere în Europa: conflict și convergență]. Pisa University Press. p. 257.  ISBN  978-88-8492-464-3.
Accesat în 20 decembrie 2011.
250. ^ „Bulgarian Orthodox Church” [Biserica Ortodoxă Bulgară] (în engleză). Encyclopadia
Britannica Online. Accesat în  20 decembrie 2011.
251. ^ a b „Bulgaria – Educational System—overview”. U.S. University Directory. Accesat în  4
decembrie 2011.
252. ^ „Structure of the Education System in Bulgaria” [Structura Sistemului de Educație din
Bulgaria] (în engleză). Ministry of Education, Youth and Science of Bulgaria. Accesat în  4 decembrie
2011.
253. ^ „Life expectancy at birth rankings”. Central Intelligence Agency.  2011. Accesat în 20
decembrie 2011.
254. ^ a b Georgieva, Lidia; Salchev, Petko (2007).  „Bulgaria Health system review”  (PDF).  Health
Systems in Transition. European observatory on health systems and policies. 9  (1): xvi, 12. Accesat
în 20 decembrie 2011.
255. ^ Library of Congress 2006, p. 7.
256. ^ „Education, health, pensions and roads – Budget 2010 priorities” [Educația, sănătatea,
pensiile și drumurile - prioritățile bugetului pe 2010] (în bulgară). Econ Online Magazine. 28 octombrie
2009. Accesat în  20 decembrie 2011.
257. ^ „България е сред страните в ЕС с най-висок коефициент на болници” [Bulgaria are
unul dintre cele mai mari rate a spitalelor din UE] (în bulgară). Econ Online Magazine. 17 februarie
2010. Accesat în  20 decembrie 2011.
258. ^ „The Bulgaria 2011 Review: Health and Healthcare” [Privire de ansamblu în Bulgaria 2011:
sănătatea].  Novinite (în engleză).  6 ianuarie 2012. Accesat în  20 ianuarie 2012.
259. ^ Recensământul din 2011, p. 3
260. ^ „Renovation of Multi-family Buildings (Bulgaria): Retrofitting for the Future”. Sustainable
Energy Europe Awards. Accesat în 12 mai 2012.
261. ^ Recensământul din 2011, p. 7
262. ^ Recensământul din 2011, p. 12
263. ^ ПРЕБРОЯВАНЕ 2011 (окончателни данни) bg
264. ^ „Bulgaria's Gold Rush”  [Goana după aur din Bulgaria] (în engleză). National Geographic
Magazine. decembrie 2006. Accesat în 22 decembrie 2011..
265. ^ Koch, John T. (2006). Celtic culture: A historical encyclopedia [Cultura celtică: o
enciclopedie istorică] (în engleză). ABC-CLIO. p. 156.  ISBN  1-85109-440-7. Accesat în 20
decembrie 2011.  Their influence in Thrace (roughly modern Bulgaria and European Turkey) is very
modest, with only occasional samples of armour and jewellery, but they established a kingdom known
as Tylis (alternatively Tyle) on the Thracian coast of the Black Sea.
266. ^ Ó hÓgáin, Dáithí (2002).  The Celts: A history [Celții: o istorie] (în engleză). The Collins
Press. p.  50. ISBN 0-85115-923-0. Accesat în  20 decembrie 2011. This, however, had little effect on
the Celts, who within some years reached as far as Bulgaria. There, in 298 BC, a large body of them
 clashed with Cassander's army on the slopes of Mount Haemos. ... The power of the Thracians had
been reduced by the Macedonians, and now much of the area fell into Celtic hands. Many
placenames of that area in ancient times bear witness to the presence of Celtic strongholds
267. ^ Ivanov, Lyubomir (2007).  ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES  [Istoria
esențială a Bulgariei în șapte pagini]. Bulgarian Academy of Sciences. p. 2. Accesat în 20 decembrie
2011.  In particular, in the mid-4th century a group of Goths settled in the region of Nikopolis ad Istrum
(present Nikyup near Veliko Tarnovo in northern Bulgaria), where their leader Bishop Wulfila (Ulfilas)
invented the Gothic alphabet and translated the Holy Bible into Gothic to produce the first book written
in Germanic language.
268. ^ Hock, Hans Heinrich (1996). Language History, Language Change and Language
Relationship: an introduction to historical and comparative linguistics. Walter de Gruyter & Co.
p. 49.  ISBN  3-11-014784-X. Accesat în  20 decembrie 2011. The oldest extensive text is a Gothic
Bible translation produced by the Gothic bishop Wulfilas (meaning 'Little Wolf') in the 4th
century Citare cu parametru depășit |coauthors=(ajutor).
269. ^ „Bulgaria's Treasure Hunters and the Lost Rome”.  Novinite.  2 iunie 2011. Accesat în 20
decembrie 2011.
270. ^ Grande, Lance (2009).  Gems and gemstones: Timeless natural beauty of the mineral world.
The University of Chicago Press. p.  292. ISBN 978-0-226-30511-0. Accesat în  20 decembrie
2011.  The oldest known gold jewelry in the world is from an archaeological site in Varna Necropolis,
Bulgaria, and is over 6,000 years old (radiocarbon dated between 4,600BC and 4,200BC).
271. ^ „The World's Oldest Cities”. The Daily Telegraph. Accesat în  30 martie 2012.
272. ^ Șopova, Elena (30 aprilie 2004). „МАНАСТИРЪТ В С. ЗЛАТНА ЛИВАДА - НАЙ-
СТАРИЯТ В ЕВРОПА”  [Mănăstirea din Zlatna Livada - cea mai veche din Europa] (în bulgară).
LiterNet. Accesat în  30 martie 2012.
273. ^ „Bulgaria – Profile”  (în engleză). UNESCO World Heritage Centre. Accesat în 4 decembrie
2011.
274. ^ „Bulgarian Primeval Beech Forests in "Central Balkan" Added to UNESCO
List”,  Https://www.bnt.bg/en/a/bulgarian-primeval-beech-forests-in-central-balkan-added-to-unesco-
list, accesat în  2 august 2017 Legătură externa în |newspaper= (ajutor)
275. ^ „Ancient and Primeval Beech Forests of the Carpathians and Other Regions of
Europe”, UNESCO, accesat în 2 august 2017
276. ^ MacDermott, Mercia (1998).  Bulgarian Folk Customs. Jessica Kingsley Publishers.
p. 226.  ISBN  1-85302-485-6. Accesat în 20 decembrie 2011.  While dancing round fires and jumping
over fires forms part of many Slav customs, dancing on fire does not, and it is therefore likely that
nestinarstvo was inherited by the Bulgarians from the Hellenized Thracians who inhabited the land
before them.
277. ^ „Nestinarstvo, messages from the past: the Panagyr of Saints Constantine and Helena in
the village of Bulgari”  [Nestinarstvo, mesaje din trecut: panagirul sfinților Constantin și Elena în satul
Bulgari]. UNESCO. Accesat în 4 decembrie 2011.
278. ^ MacDermott, Mercia (1998).  Bulgarian Folk Customs  [Obiceiuri populare bulgărești] (în
engleză). Jessica Kingsley Publishers. pp. 65–70. ISBN 1-85302-485-6.
279. ^ Creed (2011). Masquerade and Postsocialism: Ritual and Cultural Dispossession in
Bulgaria[Mascaradă și postsocialism: deposedare rituală și culturală în Bulgaria] (în engleză). Indiana
University Press. p. 2. ISBN 978-0-253-22261-9. Text "Gerald W." ignorat (ajutor)
280. ^ „The Martenitsa Story”  [Povestea Marteniței]. The Sofia Echo.  29 februarie 2008. Accesat
în 2 mai 2012.
281. ^ Giatzidis, Emil (2002). An Introduction to post-Communist Bulgaria: Political, economic and
social transformation [Introducere în Bulgaria postcomunistă: transformare politică, economică și
socială] (în engleză). Manchester University Press. p. 11.  ISBN  0-7190-6094-X. Accesat în  20
decembrie 2011.  Thus, with its early emphasis on Christian Orthodox scholarship, Bulgaria became
the first major centre of Slavic culture
282. ^ Riha, Thomas (1964).  Readings in Russian Civilization  [Lecturi de civilizație rusească] (în
engleză). University of Chicago press. p. 214.  ISBN  0-226-71853-0. Accesat în 20 decembrie
 2011.  And it was mainly from Bulgaria that a rich supply of literary monuments was transferred to Kiev
and other centres.
283. ^ McNeill, William Hardy (1963). The Rise of the West  [Creșterea Occidentului] (în engleză).
The University of Chicago Press. p.  49. ISBN 0-226-56141-0. Accesat în  20 decembrie
2011.  Accordingly, when Bulgaria was converted to Christianity (after 865), bringing massive Slavic-
speaking populations within the pale of Christendom, a new literary language, Old Church Slavonic,
directly based upon Bulgarian speech, developed for their use.
284. ^ Ertl, Alan W (2008).  Toward understanding Europe: A political precis of continental
integration [Către înțelegerea Europei: un rezumat politic de integrare continentală]. Universal
Publishers, Inc. p.  436. ISBN 1-59942-983-7. Accesat în  20 decembrie 2011. At the beginning of the
10th century a new alphabet – the Cyrillic alphabet – was developed on the basis of Greek and
Glagolitic cursive at the Preslav Literary School.
285. ^ a b „Bulgaria – The arts”  [Bulgaria - artele]. Encyclopadia Britannica Online.  2011. Accesat
în 20 decembrie 2011.  The early impetus of Bulgarian traditions in the arts was cut short by the
Ottoman occupation in the 14th century, and many early masterpieces were destroyed. ... the
foundations were laid for later artists such as Vladimir Dimitrov, an extremely gifted painter
specializing in the rural scenes of his native country ... At the beginning of the 21st century, the best-
known contemporary Bulgarian artist was Christo, an environmental sculptor known for wrapping
famous structures
286. ^ „Bulgaria – The arts”  [Bulgaria - artele] (în engleză). Encyclopadia Britannica Online. 2011.
Accesat în 20 decembrie 2011.  World classics and modern foreign dramas are typically produced, as
well as both modern and traditional Bulgarian plays, including those by Ivan Vazov and poet Peyo
Yavorov ... These included poets such as Pencho Slaveykov, Yavorov, and Dimcho Debelyanov ...
More recent authors of note include poet Atanas Slavov, Yordan Radichkov, and Blaga Dimitrova.
287. ^ „French-Bulgarian Theorist Tzvetan Todorov Wins Top Spanish Award”  [Teoreticianul
franco-bulgar Țvetan Todorov câștigă premiu spaniol important]. Novinite  (în engleză). 18 iunie 2008.
Accesat în 20 decembrie 2011.
288. ^ Lorenz, Dagmar C. G. (17 aprilie 2004).  „Elias Canetti”. Literary Encyclopedia. The Literary
Dictionary Company Limited. ISSN 1747-678X. Accesat în 20 decembrie 2011..
289. ^ Kremenliev, Boris A. (1952).  Bulgarian-Macedonian Folk Music [Muzica populară bulgaro-
macedoneană] (în engleză). University of California Press. p. 52. Accesat în  20 decembrie
2011.  Bulgaria's scales are numerous, and it may be demonstrated that they are a fusion of Eastern
and Western influences. ... first, Oriental scales; second, church modes: the osmoglasie ... third, the
conventional scales of Western Europe. ... Among the scales which have comes to the Balkans from
Asia, the pentatonic is one of the most widely used in Bulgaria. Whether it came from China or Japan,
as Dobri Hristov suggests
290. ^ „32nd Grammy Awards Winners” [Câștigătorii premiilor Grammy, ediția 32]. Grammy
Awards. Accesat în  4 decembrie 2011.
291. ^ Lang, David Marshall (1976).  The Bulgarians: from pagan times to the Ottoman
conquest [Bulgarii: din vremurile păgâne până la cucerirea otomană]. Westview Press.
p. 145.  ISBN  978-0-89158-530-5. John Kukuzel, the eminent Bulgarian/born reformer of Byzantine
music.
292. ^ „The 2011/2012 season of the National Opera and Ballet House”  [Stagiunea 2011-2012 a
Operei și Baletului Național]. Radioul Național Bulgar. 25 octombrie 2011. Accesat în 20 decembrie
2011.
293. ^ „Obituary: Ghena Dimitrova”. The Telegraph.  13 iunie 2005. Accesat în 20 decembrie 2011.
294. ^ Forbes, Elizabeth (29 iunie 1993).  „Obituary: Boris Christoff”. The Independent. Accesat
în 20 decembrie 2011.
295. ^ Kozinn, Allan (29 iunie 1993).  „Boris Christoff, Bass, Dies at 79; Esteemed for His Boris
Godunov”[Boris Hristov a murit la 79 de ani; stimat pentru «Boris Godunov»]. The New York
Times (în engleză). Accesat în  20 decembrie 2011.
296. ^ Grabar, André (1928). La peinture religiouse en Bulgarie [Pictura religioasă în Bulgaria] (în
franceză). P. Geuthner. p. 95.ASIN: B005ZI4OV8
 297. ^ „Media Landscape – Bulgaria” [Peisajul media - Bulgaria]. European Journalism Centre.  5
noiembrie 2010. Accesat în 2 mai 2012.
298. ^ a b Albala, Ken (2011). Food Cultures of the World Encyclopedia  [Enciclopedia culturilor
culinare ale lumii]. ABC-CLIO. pp. 61, 62. ISBN 978-0-313-37626-9. Accesat în  20 decembrie 2011.
299. ^ „Archeological Find Proves Rakia Is Bulgarian Invention”  [Descoperiri arheologice
demonstrează că rakia este o invenție bulgărească].  Novinite.  10 octombrie 2011. Accesat în  20
decembrie 2011.
300. ^ „Руснаците купиха 81 милиона литра българско вино” [Rușii au cumpărat 81 milioane
tone de vin bulgăresc] (în bulgară). Investor Group BG. Accesat în 15 aprilie 2010.
301. ^ „The Bulgarian Table, from Sudjuk to Shopska” [Masa bulgărească, de la sugiuc la
șopska].  Novinite(în engleză).  4 august 2011. Accesat în  20 decembrie 2011.
302. ^ „Bulgaria Bounces Back”.  Novinite (în engleză).  7 februarie 2012. Accesat în  7 februarie
2012.
303. ^ a b c „Bulgaria- Sport and recreation”. Encyclopadia Britannica Online.  2011. Accesat în 20
decembrie 2011.  In international sports competition, Bulgarians have excelled in tennis, wrestling,
boxing, and gymnastics, but the country’s greatest repute may be in weight lifting. ... Fans of football
(soccer), the most popular sport in Bulgaria, were buoyed by the success of the national team in the
1994 World Cup, when it advanced to the semifinal match behind the leadership of forward Hristo
Stoichkov. The premier league in Bulgaria has 16 teams, of which four play in Sofia: CSKA, Levski,
Slavia, and Lokomotiv.
304. ^ „FIVB official rankings as per January  15, 2011”. International Volleyball Federation
(FIVB).  15 ianuarie 2011. Accesat în  20 decembrie 2011.
305. ^ „Hristo Stoichkov – Bulgarian League Ambassador”. Professional Football Against Hunger.
Accesat în 4 decembrie 2011.
306. ^ „Rankings of A Group”. BgClubs. Accesat în  20 decembrie 2011.
307. ^ Ingo Faulhaber. „Best club of 20th century ranking at the official site of the International
Federation of Football History and Statistics”. Iffhs.de. Accesat în 20 decembrie 2011.
308. ^ „Athens 1896”. Bulgarian Olympic Committee. Accesat în  4 decembrie 2011.
309. ^ „Bulgaria”. Website oficial al mișcării olimpice. Accesat în  4 decembrie 2011.
310. ^ „Locuri în patrimoniul mondial UNESCO aflate în Bulgaria”. UNESCO. Accesat în 28 iunie
2012.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Recensământul din 2011 din Bulgaria”  (PDF) (în bulgară). Institutul Național de Statistică din Bulgaria.
Accesat în 20 decembrie 2011.
 Chary, Frederick B. The History of Bulgaria [Istoria Bulgariei] (The Greenwood Histories of the Modern
Nations) (2011) extrase și căutare de text
 Crampton, R. J. A Concise History of Bulgaria [O istorie concisă a Bulgariei] (2005) Cambridge, UK;
New York: Cambridge University Press ISBN 978-0-521-61637-9
 Bell, John D., ed. (1998). Bulgaria in Transition: Politics, Economics, Society, and Culture after
Communism[Bulgaria în tranziție: politică, economie, societate și cultură după comunism]. Westview. ISBN
978-0-8133-9010-9
 „Country Profile: Bulgaria”  (PDF). Library of Congress Area Handbooks / Country Studies (d). Biblioteca
Congresului SUA.  2006. Arhivat din original  (PDF) la  17 iulie 2005. Accesat în 24 decembrie 2011.
 Curtis, Glenn E.; Mitova, Pamela (1992 research).  „Country Study: Bulgaria”. Library of Congress
Area Handbooks / Country Studies(d). Biblioteca Congresului SUA  (publicat la 1993). Arhivat din  original  la
2012-12-13. Accesat în 4 decembrie  2011. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor); Verificați
datele pentru: |date= (ajutor)
o „Historical Setting”. Capitolul 1. Arhivat din original la  13 decembrie 2012. Accesat în 4
decembrie 2011.
 o „The Final Move to Independence”.  The Bulgarian Independence Movement [Mișcarea pentru
independența Bulgariei]. Arhivat din  original  la 12 decembrie 2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „San Stefano, Berlin, and Independence”. The Bulgarian Independence Movement  [Mișcarea
pentru independența Bulgariei]. Arhivat din  original  la 13 decembrie 2012. Accesat în  4 decembrie
2011.
o „Bulgaria in World War II: The Passive Alliance”. World War II  [Al Doilea Război Mondial].
Arhivat din  original  la 13 decembrie 2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „Wartime Crisis”. World War II  [Al Doilea Război Mondial]. Arhivat din original la  13
decembrie 2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „After Stalin”. Communist Consolidation [Consolidarea comunistă]. Arhivat din original la  13
decembrie 2012. Accesat în  24 aprilie 2012.
o „Domestic Policy and Its Results”. Communist Consolidation [Consolidarea comunistă].
Arhivat din  original  la 10 iulie 2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „Foreign Affairs in the 1960s and 1970s”.  The Zhivkov Era  [Epoca Jivkov]. Arhivat
din  original  la 5 decembrie 2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „The Political Atmosphere in the 1970s”.  The Zhivkov Era  [Epoca Jivkov]. Arhivat
din  original  la 13 decembrie 2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „Topography”.  The Society and its Environment  [Societatea și mediul său]. Arhivat
din  original  la 12 decembrie 2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „Climate”.  The Society and its Environment  [Societatea și mediul său]. Arhivat
din  original  la 13 decembrie 2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „The Economy”.  Chapter 3. Arhivat din original la  12 decembrie 2012. Accesat în 4
decembrie 2011.
o „Resource Base”. The Economy  [Baza de resurse]. Arhivat din  original  la 12 decembrie
2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „Government and Politics”.  Chapter 4. Arhivat din original la  12 decembrie 2012. Accesat
în 4 decembrie 2011.
o „Arms Sales”. National Security  [Securitatea națională]. Arhivat din original la  13 decembrie
2012. Accesat în  4 decembrie 2011.
o „Military Personnel”.  National Security [Securitatea națională]. Arhivat din  original  la 5
decembrie 2012. Accesat în  20 decembrie 2011.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
 Listă de monarhi ai Bulgariei
 "Statele Uniunii Europene. Mică enciclopedie", Ioan Mărculeț (coord.), ISBN 978-
973-0-16211-0, București, 2014 http://www.isjbacau.ro/compartiment-
curriculum/geografie/an-scolar-2013-2014/statele-uniunii-europene-mica-
enciclopedie-format-pdf

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bulgaria

 3 martie 1878 - Ziua Națională a Bulgariei , 3 martie 2007, Amos News

 22 Septembrie - Ziua Națională a Republicii Bulgaria , 22 septembrie 2010, Amos
News
 Ziua națională a Republicii Bulgaria, 22 septembrie 2009, Amos News
Oficiale[modificare | modificare sursă]

 Guvernul - Sit guvernamental oficial

 President.bg - Situl oficial al președintelui
 Narodno Sobranie - Situl oficial al parlamentului
Altele[modificare | modificare sursă]

 Zone Bulgaria
 Guide to Bulgaria
 Indexul mondial pentru libertatea presei  - Locul 38 din 139 de țări
 Bancnotele Bulgariei
 Imagini din Bulgaria
 Harta Bulgariei
 Sit despre Bulgaria (engleză)
 Bulgaria - info, FAQ and maps
 Vederi panoramice si QTVR din unele orașe bulgărești
Turism[modificare | modificare sursă]

 De ce ne atrage Bulgaria?, 3 mai 2013, Mihaela Stanescu, Descoperă - Travel

Economie[modificare | modificare sursă]

 Credeam ca toti cultiva castraveti si vamuiesc romani , 4 mai 2004, Diana

Sava, Ziarul financiar