Egipt(Republica Arabă EGIPT)- O putere regionala

Egipt este o țară arabă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea
Mediterană, la est de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia are
contact cu Iordania și cu Arabia Saudită) și de Marea Roșie, la sud de Sudan iar la vest de
Libia. Capitala sa este Cairo. Are o întindere de aproximativ 1.000.000 km², fiind pe poziția a
30-a ca întindere și o populație de circa 100.000.000 de locuitori (estimată în 2020),
rezultând o densitate de circa 100 locuitori /km² (poziția a 83-a).

Republica Arabă EGIPT

În secolul XIX apar, în lumea arabă, mişcări politice pentru afirmarea identităţii proprii, sub
influenţa abordării romantice a istoriei. Începe "renaşterea (Al-Nahda) arabă", caracterizată,
în esenţă, prin revitalizarea patrimoniului islamic din perioada de glorie a califatului arab, pe
de-o parte, şi încercări de modernizare a islamului, pe de alta.

Deschiderea canalului Suez (1869) consacră rolul geostrategic al Egiptului. Disputa dintre
Imperiul Britanic, Imperiul Otoman şi Franţa pentru controlul noului drum spre Asia se
încheie odată cu instaurarea protectoratului britanic la începutul primului război mondial
(1914).

Afirmarea principiului naţiunilor conduce la proclamarea independenţei formale a Egiptului

faţă de Imperiul Britanic (1922); Egiptul este proclamat regat, sub conducerea regelui Fouad,
urmat de fiul său, regele Farouk (1936-1952). Marea Britanie menţine controlul militar şi
economic asupra Egiptului în toată această perioadă.

La 23 iulie 1952, puterea a fost preluată de „Ofiţerii Liberi”, o grupare militară condusă
(formal) de generalul Naguib, înlocuit la scurt timp de Gamal Abdel Nasser. În 1953, Egiptul
este proclamat republică, condus de un Consiliu Revoluţionar, sub preşedinţia lui Nasser.

Este localizat în nord-estul Africii şi sud-vestul Asiei. Cea mai mare parte se află în Africa, dar
partea de est, peninsula Sinai, este considerată ca parte a Asiei, are o suprafață de 1.001.450
km pătraţi si o populaţie de 101 milioane locuitori, la care se adaugă 9,5 milioane egipteni în
diaspora (potrivit Autorității Naționale de Statistică), din care 38 % sunt tineri între 10 și 34
ani. Majoritatea populaţiei trăieşte în Valea şi Delta Nilului.

Capitala este la Cairo (zona metropolitană are peste 23 milioane locuitori). Cel de-al doilea
oraş ca mărime este Alexandria cu cca 7 milioane) , este împarțita in 27 de regiuni iar
moneda națională este lira egipteana. Limbă oficială este araba,religiile sunt împarțite in
musulmani sunniţi circa 90%, creştini 10% dintre care circa 9% aparţin Bisericii Copte. Forma
de guvernământ este republică parlamentară.

Organizarea internă

Şeful statului: După demisia preşedintelui Hosni Mubarak de la conducerea statului (11
februarie 2011), survenită ca urmare a revoltelor populare izbucnite la 25 ianuarie 2011, o

1
comisie condusă de ministrul apărării, mareşalul Mohamed Hussein Tantawi, intitulată
Consiliul Suprem al Forţelor Armate (CSFA), a preluat conducerea ţării.

În conducerea statului, un rol determinant îl are Consiliul Suprem al Forțelor Armate, condus
de președintele țării și din care fac parte principalii lideri militari egipteni.

Parlamentul egiptean este bicameral – Senat și Camera Reprezentanților (596 membri).

Legislativul este dominat de o coaliție de partide construită în jurul susținătorilor

președintelui Abdel Fattah El Sisi. Cea mai mare parte a susținătorilor actualului regim sunt
angrenați în Partidul Mustaqbal Watan (Viitorul Națiunii).

Economia

Economie: PIB – 1,105 trilioane $ (PPP)-2016, 342,8 miliarde $ (nominal) – 2015;

PIB/locuitor: 12,100 $ (PPP), 3,740 $(nominal); forța de muncă – 31,96 milioane, rata
șomajului – 13,1 % -2016, populație sub limita sărăciei – 25,2% (2011)

Domenii: servicii (52,9%), industrie (35.8%), agricultură (11,3%) – 2016; economia egipteană
se bazează în special pe exportul de petrol, turism și agricultură; un rol important îl au și
veniturile provenite de la exploatarea Canalului Suez, precum și remitențele celor 3 milioane
de egipteni care lucrează în Arabia Saudită; din 1979, Egiptul primește ajutor financiar din
partea Statelor Unite, în valoare de aprox. 2.2 miliarde $ (al treilea ajutor american ca
dimensiune); joacă și el un rol important în economie.

Resurse naturale: cărbune, petrol, gaz natural, aur, hidroenergie, citrice.

Comerț: export - petrol crud și produse petroliere, fructe și legume, bumbac, textile, produse
metalice, produse chimice, mâncare procesată (Arabia Saudită, Italia, Turcia, Emiratele
Arabe Unite, SUA, Marea Britanie, India - 2015) import - mașini și echipamente, produse
alimentare, produse chimice, produse din lemn, combustibili (China, Germania, SUA, Turcia,
Rusia, Italia, Arabia Saudită-2015).

Domenii ale identității naționale:

Cultură: țară cu un trecut antic glorios și magnetic pentru turiștii din întreg mapamondul;
cultura egipteană modernă a influențat foarte mult întreaga lume arabă, în special mass-
media; cinematograful egiptean este dezvoltat, iar Festivalul de Film de la Cairo se regăsește
printre referințele domeniului.
Patrimoniu UNESCO: Teba și necropolele sale, centrul istoric din Cairo, piramidele din Giza și
orașul antic Memphis, vestigiile paleocreștine de la Abu Mena, monumentele de la Abu
Simbel și Philae, Mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, Wadi Al-Hitan
(„ValeaBalenelor“).

Reprezentare în organizații internaționale: Liga Arabă, OPEC, Uniunea Africană, G-15, G-24,
G-77, ONU + agențiile ONU, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, OCDE,
Organizația Mondială a Comerțului, OSCE (partener), Curtea Internațională de Justiție –
acceptă jurisdicția Curții cu restricții Istoric relații bilaterale cu România și protocol/acord
educație:

2
• 1906 – relații diplomatice la nivel de agenție și consulat
• 1978 – acord interguvernamental de cooperare în domeniile învățământului,
științei și culturii
• 2004 – program executiv al Acordului din 1978 pt. anii 2004-2006

Armata

Forțele armate egiptene sunt cele mai mari din Africa și Orientul Mijlociu. Acestea au fost
înființate în 1922, având în compunere Armata terestră egipteană, Marina egipteană, Forțele
aeriene egiptene și Comandamentul apărării aeriene egiptene.
Potrivit constituției egiptene, Armata egipteană este condusă de Comandantul General sau
de către Consiliul Suprem format în situații de urgență și condus de președintele statului,
care deține titlul de lider suprem al forțelor armate egiptene, și este compus din cei 21 de
ofițeri care reprezintă diferitele armate și departamente ale forțelor armate.
Înca din trecut armata egipteana era o forță de temut pentru contemporani sai, o structura
militara masiva și bine pusă la punct.

Structura Armata egipteană descris mai jos se concentrează pe organizarea operațională.

Sub Ministerul Apărării și Producției Militare este Autoritatea pentru Operațiuni Militare cu
sediul în Cairo. Șef de stat major al forțelor armate egipteneBiroul este în Cairo. De
asemenea, este șef de stat major al armatei. În mod formal, el este, de asemenea, șef de stat
major al forțelor aeriene și marinei, dar se pare că comandanții celorlalte două servicii se
raportează frecvent direct ministrului apărării / comandantului-șef. [1] Din biroul șefului
statului major sunt direcționate patru regiuni militare, iar Comandamentul Unificat la est de
Canal, care la rândul său conduce cele două armate de teren.

Armata egipteană sau Forțele terestre egiptene este cea mai mare ramură de servicii din
cadrul Forțele armate egiptene. Armata modernă a fost înființată în timpul domniei
Muhammad Ali Pașa (1805–1849), considerat pe scară largă a fi „întemeietorul Egiptului
modern”. Angajamentele sale cele mai semnificative din secolul al XX-lea au fost în cele cinci
războaie ale Egiptului cu Statul Israel (în 1948, 1956, 1967, 1967-1970 și 1973), dintre care
unul, Criza Suezului din 1956, l - a văzut luptând cu armatele din Marea Britanie, și Franţa.
Armata egipteană a fost, de asemenea, foarte implicată în prelungiri Războiul civil din
Yemenul de Nord, și scurtul Războiul libian-egiptean în iulie 1977. Ultimul său angajament
major a fost Operațiunea Furtună deșert, eliberarea Kuweitului de ocupația irakiană în 1991,
în care armata egipteană a constituit al doilea cel mai mare contingent al forțelor aliate.

Începând cu 2020, armata are o forță estimată la 340.000, dintre care aproximativ 120.000-
200.000 sunt profesioniști, restul fiind recrutați, precum și 438.000 rezerviști, în total
778.000 începând cu 2020.