Universitatea Spiru Haret Facultatea de Arhitectura si Urbanism Anul IV/2010

Proiect Sociologie Urbana - orasul Alger-

Studenti: Balan Alexandru Calin Cojocaru Alexandru Andrei Ferastraeru Sorana cristina Mania Oana-Alina Navarc Andreea Gr. Gr. Gr. Gr. Gr. 401 408 404 402 402

ALGER CAPITALA SI PORT

Algeria Date generale
Suprafata: 2.381.741 km 2 Asezarea geografica: 19 - 276" N, 845" V - 12 E Populatia: 28.580.000 locuitori Densitatea populatiei: 9 locuitori/km2 Capitala si cel mai mare oras: Alger, 3.250.000 locuitori Limba oficiala: araba Produse imporatate: minerale, cereale, produse chimice Produse exportate: petrol brut, gaz, curmale Moneda oficiala: dinar (1 dinar = 100 centimes) Produsul intern brut: 45 miliarde dolari SUA Forma de stat: republica

Asezarea geografica si etimologia numelui

Republica Algeriana Democratica i Populara (n franceza: Rpublique Algrienne Dmocratique et Populaire, n berbera: Tagduda tamegdayt ta erfant tazzayrit) este o tara din nordul Africii ce are ca vecini Marea Mediterana la nord, Tunisia la nord-est, Libia la est, Niger la sud-est, Mali si Mauritania la sud-vest si Maroc la vest precum si ctiva kilometri din teritoriile anexate din Sahara Occidentala. Denumirea Algeria (Araba aljazir )este derivata de la capitala tarii, Alger, care insasi provine de la cuvantul arab care desemneaza insulele, referindu-se la cele patru insule din apropierea coastei capitalei existente pana la unirea cu continentul n anul 1525. Dintr-o populatie de aproape 33.000.000 de locuitori, aproape 90% traiesc in zona de nord, iar aproximativ un milion si jumatate traiesc in oazele din desertul din sudul tarii. Proportional, numarul locuitorilor din nord este zdrobitor, insa este de inteles, avand in vedere ca mare parte a Algeriei este ocupata de desertul Sahara. Pentru a contura mai clar imaginea geografica a Algeriei, trebuie spus ca zona de coasta este deluroasa, iar cea care-i urmeaza imediat este fertila. Muntii Atlasului se intind spre sud, in spatele depresiunilor de coasta, dupa care pajistile Podisului Chott spre est si Sahara, 2.000.000 km de desert strabatuti de lantul muntos Ahaggar, care include Varful Tahat (2.918 m), cel mai inalt munte din Algeria.

 Clima
Clima Algeriei este in mare parte arida, desi zonele muntoase pot fi extrem de friguroase in timpul iernii. In sud practic nu ploua, iar vara temperaturile sunt inalte. Regiunea nordica de coasta are clima mediteraneana. Precipitatiile in munti sunt pana la 800 mm si varfurile inalte sunt acoperite cu zapada. Temperatura medie la Alger este de 12C in ianuarie si 26C in iulie, iar precipitatiile de 75 cm. Cifrele pentru Ain Salah, in interior, sunt 14C, 37C si 17 mm. Algeria este in zona de actiune a vantului sirocco, ce bate dinspre Sahara, un vant aducator de praf si nisip comun in special vara. Regiunea Tell are un climat tipic mediteranean cu veri calde si uscate si ierni blnde si ploioase. Aceasta este zona cea mai umeda a tarii cu precipitaiile anuale variind de la 400 la 1.000 de milimetri. Mai la sud climatul devine din ce in ce mai uscat precipitatiile din cele doua regiuni din sud sunt de 200 pana la 400 mm anual. In desertul Sahara precipitaiile anuale nu depasesc 130 mm.

Istoria Algeriei
Populatia nativa berbera din Algeria a trait sub ocupatie straina o mare parte din ultimii trei mii de ani. Fenicienii (1000 .Hr.) i Imperiul Roman (200 .Hr.) au fost cei mai importanti dintre acestia pana la sosirea arabilor n secolul al VIII-lea. Un fapt mai putin cunoscut este ca dinastia berbera Fatimid originara din Algeria a cucerit Egiptul dar a abandonat curand dupa Africa de Nord. Algeria a fost integrata Imperiului Otoman de Khair ad-Din si fratele sau Aruj care a facut din coastele tarii o baza pentru corsari; acestia au intrat in Alger in anii 1600, dupa ce centrul lor de activitate s-a mutat la Tripoli, n Libia. In timpul Primului i celui de-al Doilea Razboi Barbar cu Statele Unite ale Americii acesti pirati au atacat vasele din Marea Mediterana. Sub pretextul unui dispret asupra consulului lor, francezii au invadat tara n 1830; oricum, rezistenta intensa din partea unor asa de mari personalitati precum emirul Abd el-Kader a reusit sa impiedice cucerirea rapida, tehnic finalizata doar n anii 1900 cand ultimul Tuareg a fost cucerit. Intre timp, francezii au facut Algeria parte integranta a Frantei, statut care s-a sfarsit doar la caderea celei de-a patra republici. Sute de mii de cuceritori din Frana, Italia, Spania i Malta s-au mutat peste Mediterana pentru a pune bazele fermelor algeriene de pe coasta i au ocupat cele mai bogate parti ale oraselor algeriene, beneficiind de confiscarea tinuturilor comunale realizata de guvernarea franceza. Persoanele cu descendenti europeni (aa numitii pieds-noirs) cat si evreii algerieni nativi au fost cetateni francezi de la sfarsitul secolului al XIX-lea; in contrast cu aceasta, marea majoritate a musulmanilor algerieni au ramas in afara legilor franceze i nu 3

au posedat nici cetatenia si nici dreptul de a vota; desi au putut cere cetatenia totala incepand cu 1865, doar putini au ales aceasta miscare.

Macelul de la Setif
La data de 08 mai 1945, ziua victoriei aliatilor asupra nazismului, revoltele violente au izbucnit la Setif. Cand victoria asupra nazismului parea iminenta, unii musulmani din Algeria au sperat ca va fi in sfarsit implementat dreptul popoarelor la autodeterminare. Printre ei se numara si Messali Hajj, seful PPA (Partidul Popular Algerian interzis din 1939) care este aruncat in inchisoare de catre autorittile franceze. 20.000 de sustinatori au marsaluit la 1 mai 1945 pentru eliberarea sa. In dimineata zilei de 08 mai pe strazile din Setif se scanda pentru independenta si pentru eliberarea lui Messali. Activistii PPA au fost instruiti sa nu poarte arme si sa nu arboreze drapelul, dar un algerian musulman nu iau n considerare si ridica drapelul in inima districtelor europene. Primarul socialist al orasului, un european, implora politia sa nu traga in populatie dar sfarseste ucis. Mulimea, estimata la 8.000 de persoane este dezlantuita si 27 europeni sunt ucisi n conditii atroce. Revolta s-a raspandit in orasele din apropiere. In decursul a catorva zile sunt ucisi 103 europeni. Pedeapsa este de o brutalitate extrema. Zonele insurgente sunt bombardate iar dupa bombardament instanta dispune 28 de executii si un lung sir de condamnari la inchisoare. Oficial, autoritatile franceze recunosc doar 103 decese in randul europenilor si 1.500 printre musulmani. Autoritatile algeriene acum vorbesc de 45.000. Istoricii spun ca numarul real se afla undeva intre 8000 si 20.000 de decese. O opinie indiferent Drama trece aproape neobservata pentru opinia publica c deoarece Germania capituleaza in aceeasi zi. Revoltele din Setif reprezinta ruptura finala intre musulmani si colonistii din Algeria si a anuntat razboiul de independenta.

Razboiul de independenta
In 1954, Frontul National de Eliberare (FLN) a pornit Razboiul Algerian de Independenta, un razboi de gherila; dupa aproape un deceniu de lupte urbane i rurale, au reuit sa-i invinga pe francezi n 1962. Majoritatea dintre cei 1.025.000 de pieds-noirs, precum i 91.000 harkis (musulmani algerieni pro-Frana care serveau in armata franceza), impreuna formand aproape 10% din populatie n 1962, au parasit Algeria pentru a se stabili n Franta, in doar cateva luni, la mijlocul acelui an. Primul presedinte algerian, conducatorul FLN Ahmed Ben Bella, a fost nlocuit de fostul sau aliat, ministrul apararii Houari Boumdinne n 1965. Tara s-a bucurat apoi de 25 de ani de stabilitate relativa sub socialismul unipartid al lui Boumdinne i a succesorilor acestuia. In 1990, Algeria a avut parte de un violent razboi civil dupa ce armata a incercat sa nu permita unui partid politic islamist, Frontul Salvarii Islamice 4

sa preia puterea ca urmare a primelor alegeri multi-partid din tara. Mai mult de o suta de mii de persoane au fost ucise, majoritatea in masacre ale civililor provocate de grupuri de gherila sau Grupul Islamic Inarmat.

Situatia politica
Sistemul de guvernare
Seful statului este presedintele republicii, ales pentru un termen de cinci ani cu posibilitatea de prelungire pentru inca un mandat. Algeria are vot universal. Presedintele este seful Consiliului de Ministri si al Inaltului Consiliu de Securitate. El numeste primul ministru care este, de asemenea, sef al guvernului. Primul ministru numeste ministri din consiliu. Parlamentul algerian este bicameral, format din camera inferioara, Adunarea Naionala a Poporului (APN) cu 280 de membri i camera superioara, Consiliul Naiunii cu 144 de membri. APN-ul se alege odata la cinci ani. Guvernarea locala Fiecare provincie numita wilaya este condusa de catre un guvernator numit de conducerea federala. Consilierii municipali creaza legi locale si aleg fuctionarii administrativi.

Algeria si Romania
Intre Romania si Algeria s-au stabilit relatii diplomatice incepand cu 14 aprilie 1962. Un an mai tarziu, la Alger s-a deschis ambasada romana, iar in 1982 s-a deschis ambasada algeriana la Bucuresti. Pana in prezent s-au efectuat numeroase vizite in scop diplomatic atat de catre reprezentantii algerieni in Romania, cat si invers. Spre exemplu, in perioada 10-14 octombrie 2003, tara noastra a fost vizitata de catre o delegatie a Grupului Palamentar algerian de prietenie Romania-Algeria, iar in perioada 13-17 iunie a anului urmator o delegatie romana similara a vizitat Algerul. Iata cateva exemple de produse romanesti exportate pe piata algeriana: autoturisme Dacia, cereale, uleiuri vegetale, ingrasaminte chimice, produse metalurgice, piese si materiale electrice, materiale de constructii etc. Principalele produse importate din Algeria au constat, in mare parte, in produse minerale (cu precadere fosfati). Romania a participat la construirea unor obiective economice precum: barajul El Fakia, complexul de apartamente de la Saida etc. 5

 Economie
Moneda nationala
Unitatea monetara in Algeria este dinarul. La mijlocul anilor 1960 toate bancile private si straine au fost nationalizate iar in anul 1986 statul a inceput sa elibereze bancile si sa permita construirea de banci straine.

Situatia Economica
Indicatorii financiar-economici ai Algeriei s-au imbunatatit la mijlocul anilor 1990, in mare parte datorita politicii reformatoare a Fondului Monetar International. Finantele Algeriei n 2000 si 2001 au beneficiat de marirea preturilor petrolului. De asemenea, politica fiscala a Guvernului a dus la marirea exportului si micsorarea datoriilor externe. Guvernul a continuat eforturile de diversificare a economiei prin atragerea investitorilor atat interni cat si straini in afara sectorului energetic, fapt ce a avut ca efect scaderea ratei somajului si imbunatatirea standardelor de viata. In 2001, s-a semnat un Tratat de Asociere cu Uniunea Europeana care a micsorat tarifele si a sporit schimbul de marfuri. Sectorul hidrocarburilor este sufletul economiei; acesta creeaza 60% din veniturile pentru buget, 30% din produsul intern brut si peste 95% din veniturile din export. Algeria este pe locul cinci ca marime de rezerve naturale de benzina in lume si este al doilea mare exportator de petrol; este a 14-a tara din lume dupa rezervele de petrol. Algeria vinde, anual, aproximativ 62 miliarde de metri cubi de gaze partenerilor sai traditionali din Europa de Sud, mai ales Italiei si Spaniei. Exporturile de gaze reprezinta 40% din veniturile in valuta ale tarii.

Transporturile
Algeria dispune de sistemele de cai ferate si sosele ce sunt de folos in principal treimii nordice a tarii. Cinci cai ferate fac legatura cu regiunea nordica a desertului Sahara, si drumurile fac legatura intre campurile petrolifere din Sahara si zonele de coasta. Segmentul algerian din autostrada trans-sahariana, ce se intindea de la zonele de tarm din nord pana la granita cu Niger in sud a fost terminata in 1985. In anul 2000 Algeria avea 3.793 km de cale ferata si 104.000 km de sosele, din care doua treimi sunt pavate. 6

Compania aeriana de stat Air Algerie si compania privata Khalifa Airways furnizeaza curse interne si internationale.

Agricultura
Dupa castigarea independentei in anul 1962, multe dintre fermele din Algeria au intrat sub controlul statului. Recoltele nesatisfacatoare au dus la privatizarea la sfarsitul anilor 1970. Si astazi mare parte din ferme sunt private. 25% din forta de munca lucreaza in agricultura, dar se cultiva numai 3% din suprafata. Banii generati din agricultura reprezinta doar 10 la suta din produsul intern brut, fapt care contribuie la productivitatea scazuta a tarii. Din aceasta cauza Algeria trebuie sa importe mai mult de 70% din necesarul hranei. Solurile bogate sunt rare in Algeria. Cele mai fertile soluri se gasesc in regiunea Tell, aproape de coasta dar sunt relativ sarace in humus si au suferit din cauza monoculturii. Campiile au depozite destul de mari de aluviuni, dar campiile din sud au soluri mult mai putin bogate in aluviuni si pot suporta doar iarba pentru pascut. Recoltele cele mai productive sunt cerealele (in special graul si orzul), legumele si fructele: strugurii, pepenele galben, maslinele. Curmalele recoltate din oaze situeaza Algerul pe al 2-lea loc in lume intre tarile exportatoare de curmale. Se cultiva deasemenea plante radacinoase si plante cu tuberculi cum ar fi cartofii. Cultura de tutun este de asemenea importanta. Versantii muntilor si pajistile din Campia Chott sunt utilizate pentru pasunat. Astfel in Alger se practica cresterea oilor, a caprelor si vitelor. In anul 1990 guvernul a replantat multe podgorii vechi pentru a incuraja industria vinului, o industrie traditionala algeriana.

Resurse naturale
Principalele resurse naturale ale Algeriei sunt zacamintele de titei, gaz natural, fosfor si minereu de fier. Alte resurse sunt carbunele, plumbul, si zincul. Terenul arabil din Algeria ocupa doar 3% din suprafaa tarii si se gaseste in nordul tarii.

Mineritul
7

Se exporta petrol si gaz. Principalele terenuri petrolifere sunt Hssi Messaoud si Zarzaitine- djeleh. Rafinarii sunt la Skikda, Hassi Messaoud, Arzew si Bejaia. Exista zacaminte mari de minereu de fier, plumb, cupru, zinc si fosfati.

Industria
Ramurile principale ale industriei vizeaza rafinarea petrolului si lichefierea gazelor naturale. Alte industrii importante sunt cea a cimentului, otelului, ingrasamintelor, textila, a pielii, a hartiei, a vinului, a uleiului de masline si a fainii. Padurile, ce contin foarte multe vreascuri nu acopera decat 1% din suprafata tarii. Proiecte substantiale de impadurire au fost incepute in anii 1970. Lemnul este folosit in principal pentru caldura si nevoi industriale. Scoarta este taiata si folosita ca dopuri de pluta in scopuri comerciale. Carbunele obtinut din lemn carbonizat, este de asemenea folosit pentru combustibil. Industria piscicola este o foarte importanta; in 1999 s-au prins 105.943 tone de peste. Cei mai obisnuiti pesti prinsi sunt sardinele, ansoa, scrumbiile si crustaceele.

Protectia mediului
Dintre Algeria, Maroc si Tunisia , Algeria depune cele mai mari eforturi pentru conservarea mediului. Algerul dispune de legislatie privind protectia mediului, de un sistem de domenii protejate si universitati si institutii specializate in protecia mediului. Guvernul a amenajat parcuri naionale si a reglementat practicarea vanatorii creand cinci domenii pentru vanat. Nu exista inca parcuri marine, dar guvernul are autoritatea de a opri pescuitul in unele zone. Astazi, aproape 24% din suprafata tarii este protejata fata de doar 2,5% in 1997. Parcurile naionale incluzand giganticul parc national Tassili NAjjer in estul tarii cuprind cea mai mare parte din acest total. Impactul populatiei algeriene asupra zonelor fragile ale tarii au fost grave. Cea mai mare amenintare ecologica este defrisarea si arderea vegetatiei mici pentru utilizarea terenului in scop agricol. De asemenea Algeria coopereaza cu alte natiuni pentru diminuarea revarsarii de ape poluate in Marea Mediterana contribuind la protectia si revitalizarea acesteia.

Forta de munca si distributia acesteia

8

Forta de munca algeriana este alcatuita din 11 milioane de oameni. Aproximativ 43 % din acestia sunt angajati de catre guvern, 31 de procente lucreaza in industrie si 26 de procente lucreaza in agricultura, silvicultura si pescuit. Somajul este o problema foarte mare: in 1997, 29% dintre muncitori erau someri si era estimat ca din acestia mai mult de 50% populatie sunt sub 30 de ani. Uniunea generala a muncitorilor din Algeria , fondata in 1956 in timpul luptei pentru independenta , este alcatuita dintr-un milion de muncitori divizati in 10 sectii. Uniunea Nationala a Taranilor din Algeria a fost fondata in 1973, si este formata din 700.000 fermieri.

Demografie
Populatie
Populatia Algeriana este structurata dupa cum urmeaza: 53% arabi, 44% origine berbera si 3% straini, in general nativi din China, Vietnam si Mali.

Clase si caste sociale

Majoritatea locuitorilor Algeriei traiesc in saracie. Procentul mic de populatie care face exceptie este format aproape intotdeauna de nativii de origine araba care traiesc de obicei in zonele urbane si au acces la educatie. Populatia algeriana este formata in principal dintr-un amestec de arabi si berberi dar diferentele de culoare a pielii si a parului nu se reflecta si in diferentele sociale. Cei din clasele superioare au o atitudine sfidatoare si discriminatorie nu doar fata de populatia berbera ci si fata de cea rurala sau fata de arabii ce vorbesc un dialect diferit.

Imbracamintea traditionala
Desi inca simbol al stratificarii sociale, imbracamintea s-a modificat in ultima perioada. In orase, majoritatea barbatilor precum si o parte din femeile tinere poarta haine moderne, de influenta europeana. Acest lucru se datoreaza eforturilor Frantei de a-si impune cultura. Portul traditional Algerian barbatesc se compune dintr-o manta de lana alba, numita gandoura, purtata peste o camasa lunga de bumbac si un sal lung numit burnuz purtat deseori peste umeri. Acest sal este confectionat din bumbac pentru 9

vara si din lana pentru iarna. Acest burnuz poate fi simplu sau impodobit cu broderii bogate, indicand avutia si statutul social al purtatorului. Piesa de imbracaminte traditionala ce acopera capul este un fes rosu infasurat cu o carpa alba. Imbracamintea traditionala feminina este similara cu cea masculina dar este alcatuita cu mult mai multa consideratie pentru acoperirea in totalitate a corpului. Astfel, femeile poarta o camasa lunga numita haik ce le acopera din cap pana in picioare. Aceasta haik este purtata peste o pereche de pantaloni largi si stransi in jurul gleznelor. Datorita portului traditional se poate distinge in Alger o alta populatie fascinanta tuaregii. Imbracati complet in albastru si supranumiti oamenii liberi ai desertului, tuaregii, grup al berberilor, ar putea fi cei mai vechi locuitori ai Africii de Nord, poate chiar mai vechi decat stramosii egiptenilor, si existenta lor se poate intinde pe mai mult de 10.000 de ani. Este posibil ca ei sa fi fost autorii celebrelor picturi rupestre din Tassili nAjjer (Algeria), vechi de circa 8000 de ani, care infatiseaza o Sahara ce abunda de viata si care se aseamana cu o savana infloritoare. Tuaregii au propria limba (tamashek) si propriul alfabet compus din semne geometrice (tifinagh), descendent direct al stravechilor scrieri pre-romane din antica Numidie. Doar ochii nu le sunt acoperiti de vesmintele albastre. Mandri, individualisti, razboinici de temut, ei au refuzat cu obstinatie sa fie asimilati in viata marilor centre urbane. Au preferat sa ramana pana in ziua de azi stapanii rutelor din desert, si nimeni nu poate spune ca va cunoaste tainele Saharei mai bine decat o fac tuaregii. Nimeni si nimic nu i-a putut supune in totalitate, iar faptul ca existenta lor continua neintrerupt si nechimbat de atatea milenii este cea mai buna dovada in acest sens.

Educatia
Educatia primara in Algeria este gratuita si obligatorie pentru toti copiii intre 6 si 16 ani. Sistemul educational algerian a fost copiat mult timp dupa cel francez, dar a fost schimbat de un program de arabizare la putin timp dupa independenta. Guvernul a introdus noi metode de predare si au inceput sa pregateasca profesori algerieni si sa aduca din strainatate profesori vorbitori de limba araba. Inaintea luptei pentru independent, doar 10% din populatie stia sa citeasca; astazi acest procent a crescut pana la 70%. Acesta imbunatatire este una dintre cele mai mari reusite ale tarii de la independenta. In anul 2000 aproape 4,7 milioane de copii urmau cursurile unei scoli primare si 3 milioane de elevi erau inscrisi in scoli secundare. Guvernul a mentinut de asemenea scolile profesionale si cele pentru pregatirea profesorilor. Algeria are 10 centre de pregatire educationala superioara, incluzand doua universitati, una de stiinte si una de tehnologie si un numar de colegii tehnice. Universitatea din Alger fondata in 1879 are facultati de drept, medicina, stiinte si arte. 10

 Cultura
Limba si religia
Limba arabica este limba oficiala si este vorbita de catre 83% din populatie; 17% din populatie vorbesc dialecte punice precum Kabyle, Chaouia, Chenoua, si Tamazight. Limba franceza este vorbita si scrisa de foarte multi dintre algerienii educati. Religia islamica este religia oficiala si este adoptata de aproape toata populatia.

Arte traditionale
Traditiile franceze practic au dominat viata culturala din Algeria. Cu toate acestea, chiar si inainte de castigarea independentei, exista o miscare cu o popularitate in crestere de a reinvia interesul national in originile arabopunice la care participau artistii si intelectualii din Algeria, curent cultural care a obtinut suport oficial incepand cu anul 1962.

Literatura
Scriitorii algerieni au creat opere importante atat in limba franceza cat si in limba araba. Scriitorii arabi au fost printre primii ce au promovat lucrarile istorice algeriene, pe cand scriitorii francofoni algerieni au creat opere importante in timpul razboiului de independenta. Cei mai mari scriitori algerieni francofoni din secolul 20 sunt: romancierul si poetul Mohammad Dib, romancierul Mouloud Feraoun, romancierul Mouloud Mammeri, poetul Malek Haddad, romancierul si producatorul de film Assia Djebar, romancierul si jurnalistul Tahar Djaout. Ahmed Tewfiq al-Madani si Tahar Wattar sunt cei printre cei mai cunoscui prozatori arabi. Abdelkader Alloula, cel mai cunoscut dramaturg algerian a regizat piese in limba araba. Kateb Yacine si Rachid Boudjedra au scris opere si-n in franceza si in araba. Romancierul francez Albert Campus si poetul francez Jean Senac au fost amndoi nascuti si crescui in Algeria.

Biblioteci si muzee
11

Cea mai importanta dintre bibliotecile algeriene este vechea Biblioteca Nationala situata in capitala tarii, Alger. Aceasta a fost fondata in anul 1835 si detine peste 950 000 de volume, printre care si lucrari foarte importante si unice cum ar fi o colectie specializata in arheologie nord- africana. Exista si alte biblioteci ce pun la dispozitia algerienilor colectii de marimi considerabile: Universitatea din Alger ce detine un numar impresionant de volume800.000, Biblioteca Universitatii Constantine (aproximativ 208000 de volume), Universitatea Mentouri (240,000 volume) si Universitatea d'Oran Es-Senia (200,000 volume). Alte colectii ce merita amintite sunt detinute de Biblioteca Municipala din Constantine (25,000 volume) si de catre Biblioteca Aubert din Oran (26,000 volume). Institutul Pasteur din Alger detine o colectie deosebita de peste 47,000 volume iar Institutul de Studii nationale numara peste 25,000 volume. Printre cele mai importante muzee se numara Muzeul Etnografic si de Preistorie Bardo fondat in 1928, Muzeul Naional de Antichitati si Arte Islamice fondat in 1897, Muzeul Naional de Arte Frumoase fondat in 1930 si Muzeul Revolutiei (1968) ce detine o colectie momorabila ce infatiseaza lungul razboi de independenta purtat de Algeria impotriva ocupatiei franceze. Pe langa muzeele din capitala tarii exista si altele localizate in alte regiuni precum Constantine, ElBiar (vestul Algeriei), Oran, Stif si Skikda. Multe obiecte culturale algeriene sunt puse in pericol datorita activitatii teroriste anti-vestice.

Media si comunicatii
In Algeria exista numeroase ziare zilnice si saptamanale publicate in limba araba, franceza sau in ambele limbi. Presa algeriana este legal libera dar guvernul practica cenzura sau chiar interzice publicarea anumitor ziare. In ciuda monitorizarii guvernului si interventiilor lui, cea de-a cincea forta in stat este in general mai libera decat a fost in decadele imediat urmatoare de dupa revolutia de independenta. Statul opereaza sistemul national de telecomunicatii si postul national de televiziune. Posturile de radio transmit in limba araba, franceza si kabyle.

Sanatatea si asistenta sociala

Din 1974 ingrijirea medicala este oferita gratuit tuturor cetatenilor algerieni. 12

In 1998 in Algeria era 1 pat de spital pentru fiecare 476 de persoane si un doctor la fiecare 1.271 de persoane. Oficialii publici sunt angajati intr-un efort de a elimina bolile epidemice cum ar fi malaria si tuberculoza. Alte probleme sunt subnutritia raspandita si bolile ochilor. In acest moment, holera este tinuta sub control . Guvernul sponsorizeaza programele de asistenta sociala oferind pensii persoanelor in varsta, defavorizate social si persoanelor invalide. De asemenea exista programe ce asigura beneficii celor ce lucreaza in agricultura, reforme agrare, servicii publice.

Turism
Algeria se poate lauda cu cateva frumuseti naturale precum Kabylia, Cheile Georges si oceanul, de o frumusete impresionanta. Capitala tarii, Alger este un oras plin de istorie, putand fi vazute si azi multe ruine precum cele de la Djemila, Tipasa si Timgad. Orasul gazduieste foarte multe cladiri de interes public: cartierul Kasbah, Piata Martyrs, birourile guvernamentale, Moscheea Ketchaoua si Catedrala Romano-Catolica Notre Dame dAfrique, precum si Muzeul Bardo, Vechea Biblioteca Nationala din Alger, un palat turcesc ce dateaza din 1800 si Biblioteca Nationala, asemanatoare ca stil cu Biblioteca Britanica.

Obiective
Obiectivele turistice din Algeria, incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt: Fortificatia Montana Beni Hammad, Picturile rupestre de la Tassili n Ajjer, Valea Mzab, Ruinele romane de la Djemila, Vechiulo oras Tipasa, Ruinele romane de la Timgad si Orasul Vechi, Casbah, din Alger. Unele din cele mai cautate atractii din Algeria sunt: Muzeul National al Artelor, Muzeul de Arta Localica si Etnografica. Pe platoul Haut se pot vedea: orasul istoric Tlemcen, Moscheea Mare, Meterezele Almohad si fortareata Masourah. In drumul spre desertul Sahara, se poate vizita orasul sfant Beni-Isquen. Beni-Isguen, cu portile sale bine pazite si cu piata de licitatii, sau Ouargla, cheia de aur a desertului, un oras cu o arhitectura magnifica, sunt numai doua dintre multele misterele bine ascunse ale Algeriei, care merita vizitate , ascultate si intelese. Muzeul national de arte fine si muzeul de arta locala iti ofera raspunsuri la orice intrebari despre cultura si arta algeriana. Ruinele Djemila, Tipasa si Timgad sunt fascinante, incremenite parca in fastul de odinioara. Un drum pana la Hauts Plateaux poate fi comparat cu o intoarcere in 13

timp, in care sa poti sa descoperi orasul istoric Tlemcen ( aflat la cca. 500 km sud de Alger), marea Moschee si fortareata Masourah. Djemila - the Beautiful one - este unul din locurile de patrimoniu mondial unesco. Este un oras in munte aproape de coasta de nord a Algeriei in care se gasesc cele mai importante ramasite berbero-romane din nordul Africii. Tipasa - este un oras n nordul Algeriei, port la Marea Mediterana. Oras fondat de catre fenicieni, este cunoscut datorita plajelor cu nisip si a ruinelor romane, ncadrate n Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO nca din 1982. Moscheea Ketchaoua a fost inaintea dobandirii independentei in 1962, sediul Catedralei Sf. Philippe, aceasta la randul ei fiind transformata dintr-o mai veche moschee ce dateaza din sec XVII. Intrarea principala se face dupa un sir de 23 de trepte si este ornamentata cu un portic sustinut de patru coloane de marmura neagra, in vreme ce restul arcadelor sunt sustinute de coloane de marmura alba, cateva dintre ele apartinand moscheii originale. Cladirea este un monument architectonic interesant, imbinand stilul maur cu cel bizantin. Muzeul Bardo, gazduieste sculpturi si mozaicuri antice din Algeria, medalii si monede algeriene. Acesta a fost construit la sfarsitul secolului 18 ca resedinta a unui print tunisian exilat n Alger. Extins de un francez in timpul perioadei coloniale, a fost un muzeu din anul 1930, afisand istoria timpurie si mai tarziu etnologia din regiune. Acesta include unele fosile fabuloase, o colectie de ceramica neolitica si pietre, si n special impresionante sculpturi si picturi de cai si care aduse din adancuri n Sahara n regiunea Tassili N'Ajjer. De asemenea, merita vazut elegantul ceainic de cupru, mobilierul sculptat si pictat de lemn si grandioasele camere n care aceste obiecte sunt afisate. In districtul Zwill ghara, se afla Catedrala Notre Dame dAfrique, unul din cele mai impresionante monumente din Algeria. Basilica a fost inaugurata n 1872, dupa paisprezece ani de constructie. Arhitectul sau, Jean Eugne Fromageau , care fusese numit arhitect-sef pentru cladiri ecleziastice n Algeria franceza n 1859 , a angajat un stil neo-bizantin care a fost n voga pentru arhitectura bisericii n Franta, la acel moment. Parterul sau este neobisnuit deoarece corul este situat la sud-est n loc de est, partea obisnuita a cladirii. Notre Dame d'Afrique este situat n partea de nord a Alger, pe o faleza de 124m (407 ft) cu vedere la Golful Alger . Anterior se putea ajunge in centrul orasului cu o telecabina . Bazilica poate fi considerata a fi o contra la biserica Notre-Dame de la Garde pe cealalta parte a Mediteranei , n Marsilia . Importanta sa simbolica si religioasa poate fi rezumata de inscriptia de pe absida : Notre Dame d'Afrique priez pour nous et pour les Musulmans ("Our Lady of Africa, roaga-te pentru noi si pentru musulmani"). Cartierul Kasbah este un loc important din punct de vedere turistic in Alger. un Kasbah ( araba : " )"sau Qassabah este un tip de Medina , oras islamic, sau cetate. A fost un loc ca o aparare unde se putea trai cand orasul era sub atac. Un Kasbah are zidurile inalte, care de obicei nu au 14

ferestre. Uneori, au fost construite pe varful dealului pentru a le face mai usor sa se apere. Unele dintre ele au fost de asemenea plasate aproape de intrarea n porturi. Avand o Kasbah construita era considerat un semn de bogatie al unor familii n oras. Aproape toate orasele au avut Kasbah al lor, acest lucru fiind necesar pentru construirea orasului pentru a supravietui. Cand a inceput colonizarea n 1830, n nordul Algeriei , au fost un numar mare de Kasbah care au durat mai mult de 100 de ani. Cuvantul Kasbah poate fi, de asemenea, utilizat pentru a descrie partea veche a orasului, caz n care aceasta are acelasi nteles ca un sfert Medina . Cuvantul spaniol Alcazaba este numirea inrudita a cladirii echivalenta n Andaluzia sau Spania maur . In limba portugheza, a derivate in cuvantul alcova . Monumentul des Martyrs este un monument de beton ce comemoreaza razboiul algerian pentru independenta. A fost inaugurat in 1982 la cea de-a 20-a aniversare a independentei Algeriei. Monumentul intruchipeaza un palmier ce adaposteste intre frunze flacara eterna. Pe marginea fiecarei frunze de palmier sta statuia unui soldat, reprezentand cate o etapa a luptei Algeriei. Grand Post Office constructie neo-maura n plin centrul orasului Alger. Centrul orasului este "Place du Gouvernement" in care converg toate arterele principale ale orasului si unde este de admirat statuia ducelui d'Orleans. Pe una din loturile acestei piete se afla construita Mosque de la Pcherie si La Grande Mosque. Mosque de la Pcherie este importanta prin faptul ca in cancelaria muftiului se gaseste un splendid manuscript al Coranului, trimis la inceputul secolului al XVIII-lea de un sultan din Constantinopol unui Pasa din Alger. La Grande Mosque este cea mai veche din Alger, consacrata ritului malequit, ritul cel mai raspandit la musulmanii din Africa de Nord. In mica "Place de la Cathdrale" se ridica catedrala Saint Philippe, palatul guvernatorului si vechiul Palat de L'Archevch (tipul clasic al casei maure din Algerul turc). In apropiere, in Rue d'Etat Major se afla situata "Biblioteca nationala", una dintre cele mai frumoase cladiri n stil maur din Alger, care contine 40.000 de volume si 2.000 de manuscrise arabe, turce si berbere. Palatul de vara al guvernatorului este o constructie in stil maur modern, aflata n mijlocul unui parc cu esenta mediteraneana si tropicala. Bois de Boulogne este gradina cu esente tropicale. Aici se poate vedea ce perfectiune si rara frumusete pot atinge diferitele desisuri de plante tropicale cu foi late si lucioase, boschetele de palmieri si aleile de ficusi elastici.

Gastronomie
15

Gastronomia este una destul de apreciata, mancarurile traditionale fiind cuscus cu stafide, chorba- o ciorba foarte aromata datorita coriandrului, care se serveste in special in perioada Ramadanului, mechoui si qalb el looz. Bauturile cele mai consumate sunt sucurile naturale de fructe, lichiorurile si berea traditionala iar bauturile spirtoase se pot cumpara numai din hotelurile internationale, restaurante sau din barurile specializate.

Concluzie
Profund marcat de ocupatia franceza, Alger-ul si-a pastrat radacinile berbere care se simt si astazi in toate aspectele sale urbane. Ca parte integranta din Algeria, Alger, a avut un trecut tumultos si ramane unul dintre minunatele orase- port din Africa de Nord ce combina cu succes atat partile istorice cat si cele moderne ale orasului pentru a oferi vizitatorilor sai experiente de neuitat.

Bibliografie: www.lepoint.fr www.wikipedia.com www.alger-city.com www.babylon.com www.algerian-history.com www.algerie-monde.com

16