PORTUGALIA

Pozitia geografica
Portugalia este situată în sud-vestul Europei
Meridionale, în partea occidentală a Peninsulei Iberice.
Portugalia se învecinează: la est şi nord cu Spania
(1215 km); la vest şi sud cu Oceanul Atlantic (832
km). Teritoriul naţional portughez cuprinde şi
Arhipelagul Madeira, situat în Oceanul Atlantic, şi
Arhipelagul Azore, care se află, de asemenea, în
Oceanul Atlantic, la vest de Portugalia continentală.
Arhipelagul Madeira este compus din insulele Madeira
şi Porto Santo, locuite, şi o insulă pustie. Arhipelagul
Azore cuprinde insulele Santa Maria, São Miguel,
Terceira, Graciosa, São Jorge, Pico, Faial, Flores şi
Corvo.
Relieful
 Relieful Portugaliei continentale are în general
o înălţime mică, 40% din teritoriu aflându-se
la o altitudine mai mică de 200 metri.
Vârfurile cele mai înalte se află la nord de râul
Tejo, evidenţiindu-se Serra da Estrella (1991
m), Gerês (1544 m), Montezinho (1438 m) si
Marão (1415 m). Punctul cel mai înalt al
teritoriului naţional este culmea muntelui Pico
(2351 m) în insula Pico din Açores.
Clima
 Temperatura medie pe teritoriul continental
al Portugalie variază între 11º C iarna şi 23º C
vara. În Açores, temperatura oscilează între
11º C şi 22º C vara. În Madeira, temperatura
medie mai joasă este 13º C şi media mai
ridicată este 26º C.
Suprafata
 Suprafata este de 92.212 km2 (88.790 km2
de Portugalia continentală; 2.247 km2 de
arhipelagul Açores; 794 km2 arhipelagul
Madeira; zonă maritimă). Teritoriul Portugaliei
continentale are o formă rectangulară cu o
lungime de peste 560 km şi o lăţime de cca
220 km.
 Populatia; 10,337 milioane locuitori.
 Capitala Portugaliei este Lisabona.
Istoria
 Istoria Portugaliei a început acum 400.000 de ani, când regiunea în care se află
Portugalia în prezent era locuită de Homo heidelbergensis. Încă din timpuri
străvechi diferite triburi au locuit în regiunea geografică a Portugaliei. Triburile
iberice ale lusitanilor care populau teritoriul Portugaliei în antichitate a fost
supuse de romani în secolele I - II î. Hr. Lusitania, provincie a Imperiului Roman,
este cucerită în secolul al V-lea d. Hr. de triburile germanice ale suebilor, în
secolul al VI-lea de către vizigoți, intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea
arabilor. Din secolul al X-lea, ținuturile cuprinse între râurile Minho și Douro sunt
desemnate cu numele de Terra Portucallis, de la numele roman Portus Calle, al
orașului Porto. Acest popor musulman a fost eventual expulzat în timpul
recuceririi creștine a peninsulei. Împărțirea naturală a Peninsulei Iberice nu este
de la vest spre est, ci de la sud spre nord, separând cultura și climatul atlantic de
cel mediteranean. Totuși, Portugalia cu granițele aproape stabilite în
secolul al XIII-lea, este una dintre cele mai vechi națiuni din Europa. A descoperit
și a pierdut un imperiu, și-a abandonat și și-a recâștigat autonomia, iar de la
revoluția din 1974, care a pus capăt perioadelor dictatoriale, și-a format noi
legături cu fostele sale posesiuni.
 În anul 1139, Portugalia devine un regat independent de regatul Leon din nord-vestul
peninsulei iberice. Pornind de la Reconquista ca o țară independentă în 1143, și cu
teritoriu aproape constant din secolul XIII, Portugalia a avut o legătură profundă cu
oceanul. Din cele mai vechi timpuri, pescuitul și comerțul maritim au fost printre
activitățile economice principale portugheze. În timpul Reconquistei (secolele IX -
XIII), pe teritoriul eliberat de sub dominația arabă ia ființă, în 1095, comitatul
Portugaliei, vasal Regatului León, iar în 1139 Regatul Portughez. În 1147 este
recucerită Lisabona (care va înlocui Coimbra ca reședință regală), în 1249, provincia
sudică Algarve, ultima aflată sunt stăpânire arabă. La încheierea Reconquistei sunt
trasate hotarele cu Spania vecină (1267), Portugalia fiind primul stat european care-și
fixează definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi. Istoria
imperiului portughez se întinde pe o durata de aproape 600 de ani, de la capturarea
orașului Ceuta în 1415 până la transferarea regiunii Macao către China în 1999 (de
facto) sau acordarea suveranității Timorului de Est în 2002 (de jure), după ocuparea
de către Indonezia din 1975. Imperiul s-a răspândit pe un număr mare de teritorii
care acum fac parte din 53 de state suverane diferite, lăsând o influență culturală și
arhitecturală profundă pe tot globul.
 n secolele XV și XVI, Portugalia dă startul epocii marilor descoperiri, devine o mare
putere maritimă și își extinde influența și creează primul imperiu global, Ajunge una
dintre marile puteri economice, politice și militare ale lumii. În 1415 are loc cucerirea
primelor așezări de pe coasta nord-africană (Ceuta), apoi expansiunea pe litoralul
Africii Occidentale (călătoriile lui Henric Navigatorul); Bartolomeu Diaz atinge
Capul Bunei Speranțe, Vasco da Gama descoperă drumul maritim spre India, iar
Pedro Álvares Cabral debarcă în 1500 pe litoralul Braziliei. Interesul lui
Henry Navigatorul (secolul XV) în explorare, împreună cu dezvoltările tehnologice în
navigație ale timpului au permis începerea expansiunii portugheze și progreselor în
cunoașterea geografică. Pune bazele unui vast imperiu colonial: (ins. Capului Verde,
Angola, Mozambic, Arabia de Sud, coasta occidentală a Indiei, peninsula Malacca,
Ceylon, Brazilia), apogeul expansiunii teritoriului și al înfloririi economice și culturale
fiind atins în timpul domniei regelui Manuel I (1495 - 1521). La jumătatea secolului
al XVI-lea, Portugalia pierde statutul de mare putere maritimă, cea mai mare parte a
imperiului său colonial fiind cucerită, în secolele XVII-XVIII, de Olanda și Anglia. Între
1580 și 1640, Portugalia este anexată de către Spania.
 Datorită imperiului, limba portugheza este astăzi vorbita de peste 250 de milioane de persoane
(fiind a șasea cea mai vorbita limbă maternă) și există o serie de limbi creole bazate pe
portugheză. După perioada ei de glorie mondială din secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult
din bunăstarea sa prin distrugerea Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, ocuparea sa în
timpul Războaielor Napoleonice și prin pierderea coloniei sale braziliene în 1822. Lentul și
inexorabilul declin al Imperiului Portughez nu poate fi oprit nici de reformele în spiritul
absolutismului luminat din timpul regelui José I de Bragança (1750 - 1777), nici de introducerea
monarhiei constituționale în (1822). În 1822, Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei,
își proclamă independența. Influenta Portugaliei a fost mult redusă în timpul secolului al XIX-lea,
odată cu independența Braziliei, secol este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani) și
conservatori (regaliști), care răbufnește în frecvente războaie civile. După
revoluția din 5 noiembrie 1910 monarhia este abolită, iar Portugalia se proclamă republică,
inițiind o perioadă de republicanism haotic prin care este creată Prima Republică Portugheză,
fiind ulterior înlocuită de regimul autoritar de dreapta Estado Novo. Lovitura de stat militară din
28 mai 1926, inițiată de generalul Carmona, deschide calea dictaturii lui
António de Oliveira Salazar (ministru de finanțe din 1928), apoi prim-ministru (1932 - 1968),
care impune în 1933 o constituție de tip fascisto-corporatist. În 1949 Portugalia devine membru
fondator al NATO. Democrația a fost restaurată după războiul colonial portughez și
revoluția garoafelor din 1974. La 25 aprilie 1974 o insurecție militară (Revoluția Garoafelor
Roșii), inițiată de forțele armate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui
Salazar (președintele Américo Tomás și prim-ministrul Marcelo Caetano) și deschide calea
restaurării democrației.
Steagul Portugaliei
Muntele Pico
 Muntele Pico este
un stratovulcan în
repaus în prezent
situat pe insula
Pico, în arhipelagul
mijlociu-atlantic al
Insulelor Azore.
 Are 2.351msi o

suprafata de 13,41
km2.
Muntele Torre
 Muntele Torre (râul
Estrela) este cel mai
înalt munte din
Portugalia continentală
și al doilea cel mai înalt
din întreaga republică,
cu o altitudine de
1993m deasupra
nivelului mării. Se
găsește în Seia,
districtul Guarda,
Portugalia.
 Raul Tagus
Râul Tagus este cel mai lung râu din
Peninsula Iberică provenind din
Spania, care se varsă în Portugalia,
unde își golește apa de lângă
Lisabona în Oceanul Atlantic. Sursa
râului Tagus este Fuente de Garcia,
al cărui principal afluent intră în
Tagus. Râul Tagus are mai multe
diguri construite de-a lungul
cursului său și diversiuni pentru a
ajuta la aprovizionarea cu apă
potabilă a unei mari părți din centrul
Spaniei și Portugaliei. Există, de
asemenea, o duzină de centrale
hidroelectrice care ajută la
furnizarea energiei în anumite părți
ale regiunii. Râul Tagus acoperă o
distanță de 645 mile lungime.
 Raul Douro
 Râul Douro este unul dintre râurile
importante din punct de vedere
economic și hidrologic atât pentru
Portugalia, cât și pentru Spania. Ea
curge din Sierra de Urbion în
provincia Soria, Spania și continuă
să treacă pe lângă nord-centrul
Spaniei. Apoi intră în Portugalia,
curgând spre Atlantic, prin Porto,
Portugalia. Douro se întinde pe o
lungime de 557 de mile de la sursă
până la Atlantic. Este al treilea cel
mai lung râu printre cei din
Peninsula Iberică. Apele sale au fost
folosite pentru irigare și
hidroenergetică. Cea mai notabilă
structură de pe râu este Podul Dom
Luis I din Porto, la o lungime de
591 de metri.
Turnul Belem
 Construit in anul 1515
ca o fortareata cu rol
de aparare la intrarea
in portul Lisabona,
Turnul Belem a fost
punctul de plecare al
multor expeditii, iar
pentru navigatori era
ultimul lucru pe care-l
vedeau de pe pamantul
tarii.
Palatul Ajuda
 Palatul Ajuda din
Lisabona este de o
extravaganta debordanta.
Desi constructia acestui
palat nu a fost finalizata
conform planului din
cauza exilarii familiei
regale in Brazilia, cauzata
de invazia armatelor lui
Napoleon, este totusi una
dintre cele mai frumoase
cladiri din Europa.